Actrita din Hong Kong Maggie Cheung va juca in remake-ul dupa „Inglorious Bastards” al lui Quentin Tarantino. Cheung, in varsta de 44 de ani, care s-a stabilit in Beijing impreuna cu prietenul ei architect german Ole Scheeren, s-a intors in aceste zile in Hong Kong pentru a promova un brand pe care il reprezinta. Actrita a declarat presei ca va aparea in cateva scene din film, acest rol fiind o provocare pentru ea deoarece trebuie sa-si rosteasca replicile in franceza.Scris si regizat de castigatorul premiului Oscar Quentin Tarantino, filmul il va avea in rolul principal pe Brad Pitt, liderul unui grup de 8 soldati evrei americani care vor trece printr-o serie de aventuri pline de suspans in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cheung va interpreta o frantuzoaica proprietara a unui cinematograf din Paris. Actrita considera ca rolul din acest film este „foarte interesant, insa e pacat ca nu voi putea juca nici o scena alaturi de Brad Pitt”.
„Inglorious Bastards” e programat a se lansa in premiera mondiala la Festivalul de film de la Cannes din mai 2009. Maggie Cheung este de 4 ori castigatoare a premiului pentru cea mai buna actrita la „Golden Horse”, marea castigatoare a Festivalului de film de la Berlin din 1992 si castigatoarea de la Cannes din 2004, fiind prima actrita asiatica care a castigat Palme D’or-ul. A jucat in peste 70 de filme in intreaga cariera, cele mai cunoscute fiind „Center Stage” (1992), „Police Story 3″(1992), „Ashes of Time” (1994), „In the Mood for love” (2000), „Hero” (2002), „Clean” (2004) sau „2046” (2004).
Un inedit Festival coreean de Film se va tine in China in decursul acestei luni, aducand pe ecran 12 realizari coreene importante ale ultimilor ani in 3 orase importante din China: Beijing (14-19 noiembrie), Shanghai (16-21 noiembrie) si Kunnming (25-28 noiembrie). Evenimentul, organizat de Consiliul Coreean de Film, autoritatile chineze si de organizatorii festivalului international de film de la Shanghai, aduce un amestec de filme apreciate de critici si succese comerciale care in mod sigur vor prinde in randul audientei chineze. Intre filmele prezentate se inscriu: „Secret Sunshine” al cunoscutului Lee Chang Dong, film care a castigat numeroase premii internationale, inclusiv pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar la Cannes, comedia „The Happy Life” din 2007 a regizorului Lee Joon-ik, filmul lui Im Kwon Teak – „Beyond the Years”, dar si succese comerciale ale ultimilor ani, precum: „Christmas in August”, „A Man who was a Superman” sau „Time between dog and wolf”.
49 de zile de la sinuciderea actriţei Choi Jin-sil
Au trecut 49 de zile de cand actrita coreeana Choi Jin-sil si-a luat viata. Cu aceasta ocazie, familia si prietenii apropiati ai actritei s-au adunat la mormantul ei pentru a-si aminti despre viata acesteia. Ceremonia a fost tinuta in dimineata zilei de 19 noiembrie la cimitirul Gapsan din Yangsuri, la ea participand mama si fratele actritei (actorul si cantaretul Choi Jin young), dar si actrita de comedie Lee Yeong-ja. Lucrul remarcat de presa a fost absenta fostului sot al acesteia, fostul jucator de baseball Cho Sung-min, in prezent implicat intr-o batalie juridica controversata cu familia actritei, pentru custodia copilului. Acesta a fost vazut la cimitir cu o zi inainte, pentru a evita a da ochii cu presa si cu familia si prietenii fostei sale sotii decedate.
Cho Sung-min a renuntat la drepturile parintesti asupra celor 2 copii ce-i are, dupa ce a divortat de Choi. Dar odata cu decesul acesteia, aceste drepturi i-au fost redate automat, si, odata cu custodia copiilor, si mostenirea acestora, care se ridica la cateva milioane de dolari. Familia lui Choi si avocata acesteia au contestat dreptul la custodie asupra copiilor al fostului sot, si a cerut legiuitorului modificarea legislatiei cu privire la legea drepturilor parintesti. Intre timp, Cho a negat interesul sau pentru bani, dar a insistat sa beneficieze de dreptul de a-si vizita copiii si de a-si indeplini datoria de parinte.
Choi Jin-sil, model si actrita (supranumita „actrita nationala” a Coreei de Sud) s-a sinucis la 2 octombrie 2008, la doar 39 de ani. Inaintea mortii sale, circulau zvonuri despre o relatie secreta pe care aceasta ar fi avut-o cu actorul Ahn Jae-hwan, care cu o luna in urma s-a sinucis, la randu-i, din cauza unor datorii acumulate. Casatorit cu o vedeta din lumea spectacolului, afacerile lui Ahn au mers prost si, se spune, ar fi ajuns sa se imprumute pana si de la camatari. Dupa sinuciderea acestuia, un alt zvon a prins contur: Choi Jin-sil l-ar fi imprumutat pe acesta cu bani, cei doi fiind buni prieteni. In noaptea de 1 spre 2 octombrie, actrita s-a sinucis in propria ei baie. Cauza se pare a fi o stare de depresie in care aceasta a intrat ca urmare a unor cuvinte malitioase la adresa lui Ahn, transformate intr-o adevarata hartuiala din partea internatutilor sau cyber-cetatenilor (Netizens), cum li se mai spune in Coreea utilizatorilor de internet implicati in viata diverselor comunitati online. In urma acestui deces, guvernul sud-coreean a inceput sa puna presiune pe o regularizare a postarilor pe internet a acestor „Netizens”. Pana in prezent au fost identificate 2.000 de astfel de persoane care, ascunse in spatele unui nick si a unui avatar lansau zvonuri si le alimentau, intretinand o atmosfera in masura a afecta imaginile unor vedete. Aceste persoane risca sa fie puse sub acuzare, in conformitate cu noua lege a internetului votata in Coreea. Pentru a se intelege influenta asa-numitilor „Netizens” in Coreea de Sud, trebuie amintit un singur caz. Se spune ca in 2002, presedintele Coreei ar fi fost ales in special datorita sprijinului venit din partea acestor „Netizens”.
Regizorul japonez Takeshi Kitano a primit un premiu onorific la cea de-a 49-a editie a Festivalului International de film de la Salonic, din Grecia. Kitano a participat la acest festival pentru a-si lansa cel mai nou film al sau, „Achilles and the Tortoise”. Filmul, ultimul din trilogia meditativa asupra propriei sale persoane (formata din „Takeshis’ ” si „Glory to the Filmmaker !”) a fost prezentat in premiera la festivalul de la Venetia din acest an. In centrul povestii se afla un tanar pictor care se maturizeaza infruntand greutatile vietii, in fapt o imagine in oglinda a propriei sale vieti. Kitano are un rol dublu, interpretand atat pictorul tanar cat si pictorul ajuns la maturitate, cu umor negru si sobrietate. La Salonic, Takeshi Kitano a primit premiul onorific „Alexandru de Aur”, cel mai prestigios premiu la categoria de filme internationale a festivalului.
Continuarea filmului „Red Cliff”, considerat cel mai costisitor film asiatic al tuturor timpurilor, va avea premiera pe 15 ianuarie 2009, cu 5 zile inaintea Sarbatorii Primaverii in China. Trailerul pentru Taiwan si Hong Kong a fost deja lansat, in timp ce trailerul chinez se va lansa undeva in decembrie. Supermodelul taiwanez Lin Chi-Ling, care in prima parte a filmului a avut un rol sters, de doar cateva replici, va intra in lumina reflectoarelor in continuarea povestii filmului.
„Red Cliff part 1”, o adaptare dupa clasicul roman al celor 3 Regate, regizat de cunoscutul John Woo, a avut un buget de peste 40.000.000 dolari, la o luna de la lansare aducand doar din Asia incasari de peste 70.000.000 dolari. Vestea buna este ca americanii nu pot face nici un remake dupa acest gen de filme, astfel ca continuarea se anunta inca de pe acum unul din cele mai asteptate filme ale anului 2009 din Asia.
Omul care a inaugurat in China conceptul de „filmul Anului Nou” e gata pentru o noua premiera in prag de sarbatori. Cea mai noua comedie a lui Feng Xiaogang, „If You Are the One”, are stabilita premiera pe data de 22 decembrie. Dupa spusele celor implicati in acest proiect, idila dintre actrita Shu Qi si caraghiosul Ge You e cheia acestui film, idila din viata reala a lui Ge You fiind identica cu povestea din film.
Regizorul Feng Xiaogang a spus ca filmul este mai mult decat o comedie; este un film care vorbeste la modul serios despre iubire si casnicie. Dupa succesul cu „The Banquet” si „The Assembly”, audienta asteapta cu nerabdare noul film al popularului regizor. Clipurile promotionale ne indica un nou blockbuster care va face ravagii la capitolul incasari. Poducatorii filmului speculeaza ca acesta ar putea fi unul din filmele cu cel mai mare succes la public in perioada sarbatorilor Anului Nou.
Mult asteptatul film biografic al maestrului Operei din Beijing, Mei Lanfang, se va lansa in sfarsit in cinematografele din China la 12 decembrie. Filmul povesteste lucruri nespuse despre viata legendarului artist, a afirmat regizorul Chen Kaige la lansarea site-ului oficial de prezentare al acestuia. Mei Lanfang a fost profund venerat pentru talentul sau fara precedent pus in slujba Operei din Beijing, dar si pentru faptele sale patriotice din timpul agitatilor ani de la inceputul secolului XX.
„Viata lui Mei Lanfang e mai mult decat o enigmatica legenda despre o persoana obisnuita si responsabila a timpului sau; el nu e cu nimic deosebit de ceilalti in personalitatea sa”, a declarat Chen Kaige despre protagonistul povestii sale. „E plin de dilema, agonie si perseverenta”, a mai adaugat acesta. „Fiecare personaj e viu si real. Si poti cu adevarat sa pastrezi o legatura vie cu personajele”.
Filmul a avut un buget de 15.000.000 $ si este produs de aceeasi companie de film care a produs Red Cliff al lui John Woo si Blood Brothers al lui Alexi Tan.
Filmul coreean „Hello, Stranger” regizat de Kim Dong-hyun a castigat 3 premii la cea de-a 14-a editie a Festivalului de Film Asiatic de la Lyon, incheiat la 9 noiembrie. Filmul spune povestea unui dezertor nord-coreean neverosimil asociat cu un imigrant illegal din Vietnam, care calatoresc impreuna din Seul spre Busan. Filmul atinge sensibila latura sociala a problemei discriminarii refugiatilor nord-coreeni si a muncitorilor straini ajunsi in Coreea de Sud, extrem de actuala in zilele noastre.
Acelasi festival a mai acordat premiul intai pentru animatia de scurt metraj coreeana „Stop”, si locul doi pentru scurt-metrajul „Han” regizat de Na Hong-gin, nimeni altul decat arhitectul marelui succes de casa „The Chaser”, din acest an.
Critici, oameni din industria filmului, vedete asiatice si vizitatori ai site-ului CNN au votat filmul „Himala” („Miracle”) drept cel mai bun film din regiunea Asia-Pacific din toate timpurile. Votantii on-line de pe site-ul CNN au declarat „Himala” cel mai mare film filipinez facut vreodata. Cu doar 3.000.000 peso filipinezi (aproximativ 60.000 de dolari din zilele noastre), regretatul regizor Ishmael Bernal a obtinut 3 premii internationale si 9 nominalizari pentru aceasta realizare. Filmat in doar 3 saptamani in cea mai arida zona a Filipine-ului si inspirat dintr-un incident petrecut in 1967, „Himala” a avut premiera in 1982, in cadrul Festivalului de film de la Manila. Un an mai tarziu, acesta a devenit primul si, pana acum singurul film filipinez nominalizat vreodata la Ursul de Aur de la Festivalul de film de la Berlin. De atunci, „Himala” a fost prezentata la numeroase festivaluri internationale de film, atragand atentia intregii lumi. La 11 noiembrie 2008, la 26 de ani de la premiera, filmul este rasplatit cu „CNN Asia Pacific Screen Awards” la propunerea vizitatorilor din intreaga lume ai site-ului www.cnn.com.
Filmul prezinta povestea Elsei (interpretata de superstarul filipinez Nora Aunor, aflata la rolul carierei sale), o fetiscana de la tara ale carei viziuni ale Fecioarei Maria i-au schimbat radical viata si au declansat isteria intr-un sat sarac si izolat din Filipine. Una din replicile actritei i-a marcat cariera si a devenit atat de cunoscuta la nivel national incat si in ziua de astazi lumea o cunoaste pe de rost: „Nu e un miracol ! Miracolele sunt in sufletele oamenilor… miracolele se gasesc in toate sufletele noastre !”. In ciuda bugetului infim, filmul a fost o mare lovitura la box-office-ul din Filipine, devenind in scurt timp unul din cele mai profitabile filme filipineze ale anilor ’80.
Leonardo di Caprio şi casa lui de producţie are în vedere un remake dupã „Akira”
Actorul si producatorul Leonardo di Caprio (Titanic, The Assassination of Richard Nixon, The Departed, The Aviator) a declarat ca compania lui de productie, Appian Way, asteapta finalizarea scenariului versiunii pentru marele ecran a unui remake dupa filmul de animatie asiatic „Akira”. Benzile desenate ale lui Katsuhiro Otomo au inspirat animatia japoneza „Akira” realizata acum 20 de ani, extrem de apreciata in randurile generatiei de atunci, dar si actuale, in care seful unei bande de „bikeri” va trece prin tot felul de aventuri in incercarea de salvare a prietenului sau, supus unui experiment secret. Di Caprio a mai declarat ca este un mare fan al anime-urilor japoneze, si ca va incerca sa faca prin acest proiect un film de calitate care sa se ridice la nivelul benzilor desenate. Actorul a precizat ca nu este interesat decat de partea finantarii proiectului, nu si de a interpreta unul din rolurile din viitorul film. Un alt proiect similar este „Ninja Scroll”, care a intrat tot in atentia casei lui de productie. „Akira” e preconizat a fi lansat pee crane in 2011. Un lucru este cert: interesul industriei de film americane pentru piata asiatica este in crestere, iar in anii care vor urma, dorinta de supravietuire va indemna Hollywoodul la continuarea pe aceasta linie. Rareori, insa, aceasta alternativa s-a dovedit castigatoare.
Cinematografia turceasca contemporana ne-a obisnuit cu productii mediocre sub aspectul realizarii per ansamblu a filmelor. Mijloace tehnice desprinse parca din alte timpuri conduceau la niste filme de slaba factura tehnica, lipsa de experienta a regizorilor dezvaluind carentele unei cinematografii de altfel cu potential, puternic marcata de traditionalism. Dupa perioada anilor de aur ai filmului turcesc (deceniile 6-7 ale secolului trecut), acesta a intrat din nou in anonimat. In prezent, pe langa numeroase productii de televiziune si seriale care, treptat, incep sa invadeze si posturile de televiziune din Romania, anual se realizeaza si cateva productii istorice desprinse din realitatea mai apropiata de contemporan, fiind in general evitata perioada glorioasa a Imperiului Otoman (din motive, evident, financiare). Cum era de asteptat, una din figurile pe care filmul istoric turcesc incearca sa o zugraveasca este Mustafa Kemal, supranumit Ataturk, parintele Turciei moderne. Lupta acestuia pentru crearea unui stat turc modern este reflectata, spre exemplu, intr-o alta productie tradusa nu de mult timp de Asia Team, The Last Ottoman. Realizarea lui, insa, in ciuda jocului actorilor si al scenariului bunicel, a lasat de dorit, fiind vorba mai mult de o productie comerciala decat de una artistica.
Cu filmul „120” lucrurile stau radical altfel. Doi regizori specializati in mini-serii de televiziune si-au unit fortele pentru a crea un film memorabil. Ozhan Eren, unul dintre acestia, este si scenaristul, filmul fiind inspirat din evenimente istorice reale petrecute in 1914. Realizarea este senzationala, demonstrand un veritabil progres si o maturizare a cineastilor turci. Coloana sonora este perfecta, stabilind o legatura sufleteasca intre spectator si eroi. Cu o interpretare de calitate, „120” are toate atuurile pentru a fi declarat filmul turcesc al anului 2008.
In 1914, in Van, un orasel de provincie din Imperiul Otoman muribund, lumea nu parea deranjata de zvonurile de razboi care bantuiau Europa. Localnicii nu fusesera vreodata loviti de razboi, insa cu totii au avut de suferit de pe urma acestuia, pierzand membri dragi atat in razboiul din 1893, cat si in cel balcanic. Si totusi, copiii isi continuau jocurile copilariei, tinerii isi traiau povestile de iubire, iar cei batrani se adunau la o cafea si savurand o tigara pe vreme de inserat. In scurt timp, insa, nori negri se vor abate asupra oraselului, odata cu intensificarea luptei minoritarilor armeni pentru un stat independent care sa incorporeze o parte a imperiului otoman decadent. Armenii, care existau la acea vreme ca entitate in cadrul Imperiului Tarist, se sprijineau, in destabilizarea Imperiului Otoman, pe o organizatie terorista, Tashnak, ce ducea un razboi de gherila pe teritoriul turcesc. Aceasta nu ezita sa recurga la executii ale etnicilor turci nationalisti sau ale celor armeni cu vederi filo-turce, deseori in plina strada. Pe acest fond izbucneste primul razboi mondial, iar Imperiul Otoman, ca aliat al Germaniei, isi va da ultima lui suflare. Filmul prezinta povestea eroica a localnicilor, care nu au ezitat sa-si sacrifice propria viata pentru binele unui imperiu care urma sa-si inceteze existenta. O veritabila pagina de istorie umana scrisa cu sacrificii si sange pe zapada, luata de vant si purtata de timp spre sufletul tinerilor turci de astazi, odata cu un mesaj mobilizator, patriotic si plin de sensibilitate transmis de personajele si scenariul acestui film de exceptie.
Urmarind acest film, ca roman, nu poate sa nu te treaca un regret: anume ca vremurile filmelor istorice regizate de un Sergiu Nicolaescu au apus cam demult, iar filmul din ziua de astazi nu are capacitatea de a educa si culturaliza masele, de a le insufla mandria de a fi roman. „120” ne da tuturor un exemplu de neuitat despre patriotism, iubire si puritate a unor oameni simpli fata de care istoria nu a avut rabdarea de a-i comemora vreodata. Iar istoria este plina de astfel de exemple… Priviti si apreciati „120” pentru tot ceea ce transmite si pentru realizarea sa, pentru ca nu-l veti uita prea curand !
O productie sud-coreeana ce face introspectia unei prietenii macinate de trecerea timpului, inscriindu-se in lunga traditie a filmelor cu interlopi care au facut istorie in cinematografia coreeana contemporana. Secvente flagrante din filme precum A Bittersweet Life sau Chingoo (Friend) se regasesc si in “Fate”, intr-o poveste despre prietenie si ura, bani si lipsa lor, spusa pe un ton grav, chiar sadic. Filmul este extrem de violent, iar violenta si limbajul necenzurat incearca sa apropie spectatorul de starile sufletesti ale personajelor centrale. In rolurile principale sunt distribuiti doi actori tineri insa deja cu un nume in materie de film: Sang-woo Kwone (din Running Wild) si Seung-heon Song (din Calla sau So close). Regia este semnata de Hae-gon Kim, fost actor de meserie, insa lipsa de experienta a lui nu poate fi trecuta cu vederea. Povestea este extrem de incalcita, aparent lucrurile nu se prea leaga decat in a doua jumatate a filmului (cu alte cuvinte intriga se cam pierde printre detalii sau… detaliile nu lasa intriga sa se intrevada, amanand-o exagerat), iar numarul mare de personaje (unele cu nume asemanatoare), ca si asemanarea lor fizica, faptul ca nu se insista suficient de mult in sensul ajutarii spectatorului la identificarea tuturor eroilor sunt punctele slabe ale acestui film. Aspectul pozitiv e jocul actorilor, dar si imaginile. Putin nepotrivita introducerea pe coloana sonora, spre sfarsit, a melodiei “Ne me quitte pas” a belgianului Jacques Brel, interpretata de… un coreean.
Filmul prezinta povestea dezintegrarii unei prietenii, fara a se obosi a o prezenta in asa fel incat spectatorul sa se ataseze de unul din personaje. Patru prieteni dintr-o banda de gangsteri dau o lovitura in cazinoul sefului lor. Inainte de a apuca sa fuga cu banii, unul dintre ei, Cheol-Jong, ii tradeaza si ii da pe mana sefului pe care au incercat sa-l jefuiasca. Pentru ca a intrat si politia pe fir, seful mafiot se arata marinimos si promite ca va cruta vietile celor tradati daca unul din ei, Woo-Min, va merge in inchisoare 2 ani de zile. Peste mai putin de 2 ani, pentru buna purtare dar si datorita unor sfori trase chiar se seful mafiot care l-a bagat dupa gratii, Woo-Min este eliberat din detentie. In libertate, regaseste insa o lume schimbata: Cheol-Jong, cel care l-a tradat pe el si pe prietenii lui a ajuns mana dreapta a sefului; unul din prietenii lui a cazut in patima consumului de droguri si a alcoolului, un altul a disparut cu o geanta de bani si nu a mai aparut de frica fostului sau sef; fosta prietena a devenit amanta sefului, iar insasi mama lui a divortat si a ajuns sa traiasca deplorabil alaturi de un concubin, in compania alcoolului. Ce va face Woo-Min ? Va incerca sa se razbune ? Va incerca sa ierte ? Incotro ii va calauzi destinul pasii ? Toate aceste raspunsuri le veti gasi vizionand filmul.
„Ong bak 2”, sequel-ul intarziat parca la infinit dupa filmul thailandez de arte martiale „Ong Bak” a stabilit, in sfarsit, o data de lansare. Vedeta filmului, Tony Jaa, a confirmat intr-o conferinta de presa ca data a lansarii ziua de 5 decembrie 2008. „Ong bak 2” a avut costuri de productie insumate undeva la cifra de 300 de milioane de baht (circa 8,8 milioane dolari), iar realizarea lui a durat 3 ani, in loc de un an si jumatate cat era initial planificat. De curand, distribuitorii de film americani si japonezi au incetat negocierile cu compania thailandeza producatoare „Sahamongkol Film” ca urmare a intarzierii lansarii filmului pe piata. Fara menajamente, directorul de vanzari al companiei thailandeze a declarat: „Acum, ca filmul este aproape terminat, cred ca putem cauta din nou cumparatori in vederea distribuirii lui. Calitatea filmului o va justifica”. Ramane de vazut ce companie de distributie serioasa din Occident va mai accepta cumpararea drepturilor de distribuire a filmului in Statele Unite. Totusi, popularitatea lui Tony Jaa ar putea face din Ong Bak 2 un succes pe masura filmului original. Doar timpul va stabili acest lucru. Pana atunci, noi companii internationale sunt asteptate la negocieri de catre compania thailandeza de film.Un trailer al filmului poate fi vizionat la sectiunea trailere a site-ului nostru.
Filmele autohtone au acaparat o buna parte din box-office-ul Chinei in primele 9 luni ale acestui an. Directorul Departamentului de Film din China a intarit aceasta idee, afirmand ca pana in luna septembrie 2008, incasarile din filmele care au rulat in cinematografele chinezesti sunt mai mari cu 31% fata de perioada similara de anul trecut. Filmele chinezesti, potrivit aceluiasi oficial, au reprezentat 57% din piata filmului distribuit in China (echivaland cu suma de 197.000.000 $). 40% din totalul incasarilor din box-office si 72% din totalul incasarilor din filme autohtone au provenit doar din 3 filme: „Red Cliff”, „CJ7” si „Kung Fu Dunk”.China a beneficiat de un debut de an extrem de propice in ce priveste productiile autohtone, si surse autorizate din industria filmului chinez afirma ca filmele de calitate lansate in acest an nu s-au terminat. Vor mai urma „Painted Skin” al lui Gordon Chan (cu Donnie Yen), deja lansat, cu mare succes la public in toata Asia, „Mei Lanfang” , „Nanking, Nanking” (probabil la inceputul lui 2009). Daca in 2007 China a produs 403 filme, in acest an se pare ca va fi depasita aceasta cifra. Insa dintre acestea, doar circa 30% vor trece prin cinematografe, ca urmare a selectiei stricte si a controlului impus de stat.
Actrita din Hong Kong Maggie Cheung va juca in remake-ul dupa „Inglorious Bastards” al lui Quentin Tarantino. Cheung, in varsta de 44 de ani, care s-a stabilit in Beijing impreuna cu prietenul ei architect german Ole Scheeren, s-a intors in aceste zile in Hong Kong pentru a promova un brand pe care il reprezinta. Actrita a declarat presei ca va aparea in cateva scene din film, acest rol fiind o provocare pentru ea deoarece trebuie sa-si rosteasca replicile in franceza.Scris si regizat de castigatorul premiului Oscar Quentin Tarantino, filmul il va avea in rolul principal pe Brad Pitt, liderul unui grup de 8 soldati evrei americani care vor trece printr-o serie de aventuri pline de suspans in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cheung va interpreta o frantuzoaica proprietara a unui cinematograf din Paris. Actrita considera ca rolul din acest film este „foarte interesant, insa e pacat ca nu voi putea juca nici o scena alaturi de Brad Pitt”.
