„The Warrior and the Wolf” parea filmul cu toate atuurile pentru un mare succes de box-office. Un regizor cunoscut, laureat cu 9 premii in intreaga sa cariera – Zhuangzhuang Tian, realizatorul lui „Springtime in a Small Town”, „The Last Eunuch” sau „The Blue Kite”, toate premiate la mari festivaluri internationale de film. Actori de prima mana – cunoscuta Maggie Q (Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon, Mission: Impossible 3, si alte cateva productii hollywoodiene de succes din ultimii ani) si Joe Odagiri, superstarul japonez din Mushishi, Dream sau Shinobi. Un scenariu scris dupa o povestire a unui japonez, Yasushi Inoue, care la o prima vederea parea atragator. Nu in ultimul rand, putem adauga si talentul de fost cameraman al regizorului Zhunagzhuang, care se vede pe durata intregului film prin scenele generale extraordinar de bine filmate. Si totusi, toate aceste atuuri nu au asigurat succesul la public al acestei pelicule.
Cu mii de ani in urma, in zonele de granita ale Chinei stravechi, triburile nomade se aflau intr-un razboi continuu cu Curtea imperiala. Generalul Zhang (Jo Odagiri) pazea de peste un deceniu trecatoarea spre muntii Kunlun, un punct strategic important. Odata cu prima zapada, soldatii erau lasati la casele lor, urmand ca in primavara sa revina la datorie in slujba Curtii in acest indepartat bastion natural. Demoralizat in urma unei infrangeri, generalul Zhang ajunge intr-un sat apartinand tribului Harran, despre care se spunea ca este blestemat. Aici intalneste o vaduva (Maggie Q) pe care o siluieste, insa ura dintre cei doi se transforma brusc intr-o puternica iubire. Desigur, interzisa de un blestem.
Un film in care limbajul care predomina este cel vizual, dialogul fiind aproape inexistent sau complet inexpresiv. In acest film vorbesc imaginile si cam atat. Pe alocuri scenele sunt filmate in locuri intunecate incat spectatorul greu desluseste ce se intampla. Conflictul este unul interior, insa personajele sunt foarte slab creionate. Nu exista un personaj de care spectatorul sa se ataseze, eventual poate doar de peisajele minunat redate. Scenariul este bun, insa regizorul nu reuseste sa stabileasca o continuitate a temei principale a filmului, deseori spectatorul avand impresia ca s-a ratacit in pustietate, asemeni personajului demoralizat foasrte sters portretizat. Un film deloc comercial, insa nici finalul sau nu justfica mijloacele utilizate pentru a se ajunge la el. Nu e un film de urmarit pentru fanii in cautare de scene de lupta sau costume de epoca care sa-ti taie rasuflarea. Pentru acestia, „Warlords” este alternativa. Pana si pentru cealalta categorie de cinefili, acest film poate ramane o mare enigma. In nici un caz nu este nu „must see”; mai degraba una din cele mai dezolante pelicule de epoca chinezesti din ultimul deceniu. Daca aceasta ecranizare ar fi fost realizata de japonezi, probabil ar fi fost o capodopera. Ecranizata intr-o alta cinematografie decat una fidela gandirii scriitorului (care este japonez), exista riscul de a nu se reusi transmiterea atmosferei pe care un clasic precum „Ballad of Narayama” a reusit atat de bine sa o redea. Din nefericire, exact asa s-a intamplat cum realizatorii nu se asteptau.
Cu ultimele puteri, Song-yeon ajunge in Hanyang si e gasita pe strada de un trecator. La patul ei, Dae-soo si unchiul sau afla ca fata e in stare grava si sunt putine sperante sa scape cu viata. Lunga calatorie pe jos pana acasa, foamea si frigul au secatuit-o de ultimele puteri. Printul San nu se desprinde de langa ea si soarbe fiecare cuvant al medicului ce o ingrijeste. Sotia lui i-a marturisit deja tot adevarul, fiindca se simtea vinovata de cele intamplate fetei, dar si de suferinta tacuta a sotului ei. Onestitatea ei desavarsita il fac pe print sa o ierte si sa o inteleaga pe sotia sa si sufletul printesei Hyo-eui scapa de o grea povara. Insa doamna Hye-gyeong , desi o compatimeste pe fata, nu accepta ca a gresit, si isi supravegheaza fiul cu ochi atenti. Si astfel atentia printului trebuie sa se imparta intre gravele probleme ale Curtii si problemele sale personale. Va rezista presiunilor ce il asalteaza din toate partile ?
Intoarcerea delegatiei din China il aduce inapoi pe secretarul Jung, care afla de la mama sa adoptiva, ca lordul Choi a tradat factiunea Noron, ca sa se salveze. El nu o aduce cu sine pe Song-yeon, care ramane in China, conform ordinelor doamnei Hye-gyeong, fiind acceptata pentru scurt timp la Scoala Imperiala de Arte a Chinei. Secretarul Jung si Insperctorul Hong au curand un dur duel verbal, care il pune pe ganduri pe secretar si arata ca situatia factiunii Noron nu e deloc atat de roza cum se credea, si ca printul nu a uitat cine ii sunt dusmanii. Pentru a-si salva capetele, cei din factiunea Noron trebuie sa se miste rapid si eficient… timpul preseaza…
Intamplator sau nu, 2009 este, dupa zodiacul chinezesc, anul Boului sau al vacii. In acelasi an 2009, producatorii chinezi au lansat un film care poarta acelasi titlul, „The Cow”, cu ocazia implinirii a 60 de ani de la fondarea Republicii Populare Chineze. Filmul a fost prezentat in cadrul Festivalului international de film de la Venetia din acest an. Povestea emotionanta a fost regizata de regizorul celei de-a sasea generatii de cineasti, Guan Hu, membru al Changchun Film Group. Pentru necunoscatori, Changchun Film Group este, practic, prima companie de film din China, pe umerii careia s-a cladit istoria filmului chinez. Nascuta in timpul ocupatiei militare japoneze din timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceasta companie – specializata cu precadere pe filme de razboi – a ajuns sa dea cea de-a sasea generatie de cineasti, acestia reflectand in prezent, ca urmare a etatizarii sale, in principal teme sociale, filme de arta si despre traditiile Chinei, nefiind specializata pe productii comerciale. Totusi, cu „Cow”, compania pare a-si schimba orientarea, fiind desi actiunea filmului se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, subiectul e tratat cu umor si ironie, impresionand prin sinceritatea taririlor personajului principal.
Dupa un episod plin de clarificari, il regasim pe Iljimae in plina actiune. Are acum alaturi de el oameni de incredere impreuna cu care poate tese un plan detaliat de penetrare in ultima citadela unde se poate ascunde adevarul atat de mult cautat – Palatul.
„Empire of Silver” este prin excelenta filmul producatoarei, scenaristei si regizoarei Christina Yao, debutanta in industria filmului chinez. Un debut insa stralucit, cu 4 premii castigate in doar cateva luni, pentru regie. Filmul, care e o co-productie China/Hong Kong/Taiwan, a fost prezentat la Berlinalele din acest an, iar in rolurile principale au foist distribuiti Aaron Kwok (din Divergence si Arfer this, our exile) si Lei Hao din Summer Palace, film interzis in China. Intr-un rol secundar a fost distribuita si actrita americana Jennifer Tilly. Filmul este inspirat din fapte reale, fiind vorba de o drama a unei familii aristocrate din China sfarsitul secolului XIX/inceputului de seconl XX. Costumele de epoca, atmosfera de sfarsit de secol, prestatia in special a lui Aaron Kwok, regia si scenariul, chiar si coloana sonora, toate fac din „Empire of Silver”, dupa Ip Man, poate cel mai bun film biografic al anului 2009 din industria de film chineza.
Un film cu adevarat de exceptie, o veritabila varianta chinezeasca a memorabilei productii hollywoodiene „Legendele toamnei”. Amatorii de actiune si scene de lupta nu au motive sa urmareasca aceasta productie, deoarece nu este una comerciala, ci biografica, o monografie concisa despre o lume in transformare, prea putin abordata in filmele asiatice si despre drama unei familii prinsa de evenimentele istorice intre niste decizii dure si propria supravietuire. Vorbele de la inceputul filmului, scena in care personajul principal rataceste in desertul Gobi prin praful desertaciunii sufletesti rostind retoric eterna intrebare existentiala: „Cum ar trebui sa-si traiasca omul viata ?” e definitorie pentru ideea pe care filmul vrea sa o transmita. Si totusi… „Universul e atat de infinit… si oamenii atat de ingusti…” incat adevarul acestor cuvinte memorabile tinde a capata conotatii in orice epoca istorica, inclusiv in zilele noastre. „Empire of Silver” ofera o adevarata lectie de viata, moralizatoare si emotionanta prin simplitatea sa. Adevaratii asiacinefili nu vor avea nimic de regretat vizionand aceasta veritabila capodopera cinematografica.
In timpul obisnuitelor peregrinari prin cetate, Dae-soo si ofiterul Seo sunt batuti mar de un necunoscur pe care l-au provocat la betie. Dorind sa vada cu ochii sai performanta incredibila a necunoscutului, printul San e de acord sa ingenuncheze in fata lui, daca oamenii sai vor fi invinsi. El descopera un stil de lupta necunoscut, dar eficient, care il uimeste si e pus in situatia de a ingenunchea, asa cum cere pariul. Dar totul se rezolva amiabil si printul afla uimit ca decretul sau dat in urma cu ani de zile, prin care acorda dreptul fiilor nelegitimi de a participa la examenele de stat nu se aplica din cauza dispretului aratat de societate acestei categorii de tineri. Necunoscutul si tovarasul lui ii spun in fata printului ca decretul nu a schimbat nimic in societate si ca nu cred ca va fi aplicabil vreodata. In minte printului ideea insa prinde radacini adanci. In acest timp, regina inchisa in apartamentele ei de catre rege, nu mai intelege nimic din comportamentul ciudat al acestuia. Odata o alinta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, alteori o alunga cu cea ma mare cruzime. Oare de ce ? O banuiala uluitoare o cuprinde , si speranta ca visul ei de marire se va implini, daca ceea ce banuieste e adevarat…
Constransa de doamna Hye-gyeong sa plece cu delegatia secretrului jung in China, Song-yeon nu are curajul de a-i marturisi printului cat de mult o doare sa se desparta de el si de toti cei dragi. Printul afla prea tarziu de la Dae-soo ca fata pleaca si nu mai ajunge la timp ca sa o opreasca din drum. El e convins ca fata a plecat de bunavoie, sa se perfectioneze la Scoala Imperiala de Arte din China, insa cand afla ca despartirea va dura 10 ani, nu isi poate stapani emotia si durerea coplesitoare. El afla ca mama lui a fost cea care a recomandat-o pe fata ca membra a delegatiei, dar e convins ca gestul ei a fost un gest de apreciere a talentului fetei, si nicio clipa nu banuieste adevaratul scop al indepartarii fetei de la Curte. Apoi noi probleme incep sa apara la orizont si imaginea fetei pare sa paleasca in sufletul printului San…
Doamna Hye-gyeomg, o convoaca la ea pe Song-yeon, in prezenta sotiei printului San, si o cearta aspru pentru ca printul s-a intors beat la palat, insotit de fatã. Ea o acuza pe Song-yeon ca il manipuleze pe print in interes personal, punandu-l in situatii nedemne de rangul lui. Degeaba incearca printesa Hyo-eui sa o apere, doamna nu intelege natura relatiei dintre o simpla servitoare si un print, si o umileste pe fata nevinovata cu cuvinte jignitoare, dar isi si cearta nora ca a permis fetei sa se apropie de print cu intentii de seducere, si nu a luat masuri imediate. Song-yeon acum pusa intr-o situatie dureroasa, deoarece printul care nu stie nimic, e la fel de prietenos cu ea, ca intotdeauna. Numai Dae-soo observa ca ceva s-a schimbat si e foarte ingrijorat din cauza ei.
Filmul este regizat de Anurag Kashyap, unul din tinerii regizori indieni (37 de ani) extrem de apreciati, dar si un scenarist de marca. In filmografia lui se inscriu „Black Friday” (2004), un film controversat si premiat despre atentatele din Bombay din 1993, sau productii de success precum „No Smoking” sau „Dev D” Ca scenarist a scris scenariul castigatorului FilmfareAward (Oscarurile indiene) „Satya” (1998) si filmului Canadian nominalizat la Oscar „Water”, fiind considerat unul din cei mai multilaterali si prolifici cineasti indieni contemporani. Ideea lui „Gulaal” a prins contur in 2001, pe cand regizorul Kashyap asculta cantecele de pe coloana sonora a filmului Paanch, un film ce la acea vreme se lupta cu cenzura. Inspirat de aceste melodii scrise de Mohammad Rafi, „Gulaal” e dedicat textierului acestor melodii, Sahir Ludhianvi, si altor poeti care au avut o viziune despre India pe care si-au exprimat-o in versurile lor. Partial, filmul a fost inspirat si de ideea actorului protagonist, Raj Singh Chaudhary.
Din diverse motive, lansarea filmului a intarziat 3 ani, in cele din urma avand premiera in martie 2009. Dupa lansare, acesta a primit critici favorabile din partea cunoscatorilor de film indian: „Anurag Kashyap (foto) este una din cele mai tulburatoare voci din filmul indian de astazi„, iar filmul sau este „fantastic de agreabil, chiar te atinge„. „Fiecare personaj al scenariului capata o identitate, inclusiv cele secundare, dar si un contrast in forma celuilalt personaj, opus, un adevarat stil de autor dramatic.” Celebrul scriitor tamil Charu Nivedita vorbeste de „Gulaal” ca fiind „cel mai bun film politic indian al tuturor timpurilor” si „un document al istoriei politice contemporane„. In ciuda acestor remarci favorabile, filmul nu a constituit o lovitura la box-office in India.
La capitolul lucruri insolite, trebuie mentionat ca regizorul insusi are o aparitie speciala in film. De asemenea, comisia indiana de cenzura a sters doua dialoguri din film, unul referitor la Gandhi, si un altul referitor la originile imnului indian. In film apar o multime de elemente ce amintesc de legende ale muzicii anilor ’70-’80 din Statele Unite: unul din personajele poarta un medalion ce a apartinut, in viata reala, lui John Lennon. Melodia interpretata la chitara de personajul Kiran in camera de intalnire este, de fapt, „Goodbye Blue Sky” de pe legendarul album „The Wall” al lui Pink Floyd, iar in scenele alb-negru ce sugereaza anii copilariei unuia dintre personajele importante din film apare un poster ce-l infatiseaza pe Jim Morisson, cu toate ca el avea un medalion cu poza lui… John Lennon. O mare parte din echipa de actori a fost implicata si in alte procese decat interpretarea propriu-zisa: 
Iljimae si Eun Chae reusesc sa scape din mainile lui Sa Cheon, fiindca primesc un ajutor neasteptat de la Gong Kil si de la Shi Hoo. Dupa ce Eun Chae ajunge in siguranta Shi Hoo trebuie insa sa plateasca pentru neascultare, iar Sa Cheon nu e usor de induplecat…
Profund indurerat de faptul de netagaduit ca regina, in care avea o incredere fara margini a incercat sa il ucida, printul San disperat, intr-un moment de prabusire sufleteasca fuge din palat, fara sa spuna nimanui. Sotia si mama lui misca si ultima piatra sa il gaseasca in mod discret, dar degeaba. Nici regele, nici Song-yeon nu stiu nimic, ambii fiind prea preocupati de pictura pe care fata o face regelui spre a-i aduce acestuia alinare. Regele afla astfel ca printul San a fost cel care, prin reformele introduse cat timp a fost regent, a permis ascensinea fetei in pozitii alta data permise numai barbatilor. Regele constata acum ca printul a facut lucruri deosebite in scurtul timp cat a condus tara, si asta il pune pe ganduri. Intr-un acces de sinceritate, citind inocenta din ochii lui Song-yeon, regele ii povesteste acesteia o multime de lucruri dureroase din viata sa, mai ales legate de moartea fiului sau, printul Sado, peste care nu a putut trece niciodata.
Adus in fata regelui de catre inspectorul Hong, care mizeaza totul pe limba si mintea nestapanita a lordului, lordul Kim afirma cu tarie ca regina nu a vrut niciodata sa il lase sa atenteze la viata printului, ba chiar ca a incercat sa il convinga sa nu o faca. Abia dupa ce a spus inca fraza, el isi da seama ca a marturisit astfel ca regina stia de atentat, dar ca nu l-a raportat, comitand astfel un act de tradare fata de tron. Cei prezenti- regele , printul, inspectorul Hong si Dae-soo – sunt toti inmarmuriti de adevarul ce a iesit in evidenta: regina a stiut mereu ce se pune la cale. Kim isi da prea tarziu seama ce a spus si degeaba mai incearca sa retracteze, nimeni nu il mai asculta. Isi va ierta regele preiubita sotie ? Va reusi aceasta sa iasa basma curata din incurcatura ?
Inspectorul Hong cere o audienta tarzie printului San, pentru a-i da vestea uluitoare ca Dae-soo a reusit sa descopere ca regina l-a vizitat pe ascuns pe secretarul Jung. Banuiala ca regina e implicata in toate aceste masinatiuni nascocite impotriva lui il tulbura pe print, care nu poate accepta evidenta ca femeia care a fost mereu atat de corecta fata de el ziua, noapte comploteaza ca sa ii ia capul. El crede in continuare ca doar secretrul Jung si printesa Hwa-wan, capii factiunii Noron, ii sunt dusmanii si ii cere inspectorului sa ii cerceteze pe acestia, nu pe regina. Hong nu are de ales – decide sa ii intinda secretarului Jung o capcana care sa scoata in evidenta si relatia reginei cu dusmanii printului. Va reusi Hong sa inlature orbirea printului, aratand ce hram poarat cu adevarat regina ?
Ca un traznet vine vestea ca lordul Kim, fratele reginei, a disparut fara urma. Inspectorul Hong, care face o investigatie discreta asupra lordului, neaga orice implicare in asta atunci cand printul il intreaba direct despre lord. El nu vrea ca printul sa fie ingrijorat in mod inutil si le cere si celor trei ofiteri ai printului sa ii ascunda acestuia adevarul. Desi cu sufletul indoit, cei trei promit sa taca, asumandu-si astfel in totalitate responsabilitatea rapirii lui Gui-ju, pentru a nu-si implica tanarul stapan. Regina se adreseaza regelui pentru a cere investigarea cazului, dar cand acesta cere explicatii mai amanuntite asupra banuielilor ei, ea nu poate afirma nimic cert si e nevoita sa dea inapoi. Insa regele ramane deja plin de banuieli si incepe sa-si puna oamenii in miscare…
Dupa un episod plin de dramatism, in care unele dintre personaje afla adevaruri durerose si demult ingropate, Iljimae are sufletul otravit de dorinta de razbunare, Crezand ca vina mortii celor doi tati ai lui apasa pe umerii lordului Byun Shik, rupe relatia cu Eun Chae intr-un mod crud si umilitor pentru fata, si patrunde in casa ei ca sa il ucida pe lord. In momentele de clarificare, el se vede fata in fata nu numai cu tatal cel viclean ci si cu fiica acestuia cu sufletul ranit. Marturisirea vicleana smulsa din gura lui Byun Shik il duce insa pe o cale gresita.
Banuiti a fi provocat atentatul, oamenii printului San, si mai ales Dae-soo, care a tras cu muscheta la festivitate pentru a-l preveni pe print, sunt inchisi in Biroul de Securitate. Lordul Kim refuza eliberarea lor, desi printul insista, pe motivul ca acesta nu are nicio dovada ca s-a atentat la viata sa, si ca dimpotriva, cel vizat de muscheta lui Dae-soo era regele, care statea in spatele printului la ceremonie. Printul afla ca arestarea a fost ordonata de insusi regele, care a cerut o ancheta amanuntita asupra celor intamplate, si ca Dae-soo e acuzat de inalta-tradare. Printul San e provocat de lordul Kim sa aduca dovezi ale nevinovatiei oamenilor sai si un ordin de la rege, daca vrea sa ii vada liberi…
„Unbelievable” este un film documentar realizat sub forma aproape a unui reality-show. Practic avem de-a face cu o productie inspirata de o emisiune de succes difuzata de o televiziune din Hong Kong, care studiaza fenomene paranormale, numele ei fiind acelasi cu al filmului. Filmul nu este recomandat persoanelor sub 18 ani datorita scenelor socante de violenta, groaza si nuditate. Continutul documentarului este extrem, facand ca emisiunea tv difuzata la televiziunea din Hong Kong, cunoscuta si ea pentru duritatea ei, sa para blanda fata de ce e prezentat in acest film.
Cei care cunosc prea putine despre fata nevazuta a lucrurilor si au si curajul de a infrunta adevarul sau speculatiile pe care filmul le prezinta ca experiente sau, deopotriva, ipoteze, vor avea cu ce se „delecta” in cele aproape 90 de minute de material video inedit. Dincolo de toate, „The Unbeliebvable” afirma un adevar care face parte din credinta oamenilor acelor tinuturi indepartate, in care diverse practici pe care noi, crestinii, le-am considera pagane coexista si convietuiesc odata cu variatele rituri ce alcatuiesc tabloul spiritual al unor societati stravechi si totodata atat de traditionaliste.
Inspectorul Hong cu ajutorul lui Dae-soo ajunge la o casa unde afla ca niste oameni de la Arsenalul Regal amesteca ingrediente pentru focurile de artificii ce vor fi folosite la sarbatoarea primaverii. Intrucat contextul nu justifica prezenta acestor oameni intr-un loc aflat in afara bazei militare, inspectorul intra la banuieli. Pe baza celor explicate de Song-yeon despre ritualul din timpul ceremoniei, el incepe sa banuiasca cum vor proceda atentatorii. Si soseste ziua sarbatorii…
Fratele reginei, lordul Kim Gui-ju decide sa scape repede de printul San, si pentru asta vrea sa provoace explozie la Sarbatoarea Primaverii. E cat pe ce sa fie prins de print cand preia salpetrul necesar fabricarii prafului de pusca, dar viclenia lui inascuta il ajuta sa scape cu fata curata din incurcatura.ba chiar ii spune acestuia cu un tupeu inimaginabil: ” Spectacolul de anul acesta nu il veti uita niciodata.” El ia legatura cu ministrul riturilor, ca sa modifice protocolul si sa il aseze pe print in locul sotiei sale , pentru a fi asezat chiar la locul exploziei, si acesta e de acord sa faca aceasta modificare in protocol, fiind si el membru in factiunea Noron.
