Big B a fost recompensat, in aceste zile, cu un premiu onorific pentru realizarile in intreaga sa cariera din lumea filmului la cea de-a 11-a editia a Festivalului de film de la Mumbai. Festivalul, care s-a incheiat saptamana trecuta, a gazduit peste 200 de filme din 56 de tari, Amitabh Bachchan primind un premiu pentru intreaga contributie adusa la dezvoltarea filmului Indian, acesta implinind 40 de ani in „campul muncii”.
Adresandu-se presei la primirea premiului, Bachchan a declarat ca imparte acest premiu cu toti colegii lui din industria filmului: „Nimeni nu se poate ridica pentru a-si arata talentul fara sustinerea celorlalti, in special in industria de film. Daca nu ai suportul celorlalti, nu esti niciunde. Asa ca as dori sa felicit pe toata lumea din industria filmului care m-a sustinut, de la regizor la regizor musical, asistent, baiatul cu luminile, tuturor actorilor si actritelor cu care am jucat si care mi-au purtat noroc si datorita carora am reusit sa petrec atat de multi ani in industrie„, a spus Bachchan. Acesta a multumit, de asemenea, oamenilor din India pentru sustinerea si dragostea neconditionata ce i-au aratat-o de-a lungul timpului. „Vreau sa multumesc in primul rand oamenilor din tara mea pentru ca mi-au acordat dragostea lor, sustinerea lor, afectiunea si rugaciunile lor in multe dati, si ma simt cu adevarat foarte, foarte umil in prezenta lor. Fie ca acestora sa continue sa le placa ceea ce facem, si sper ca cei cativa ani care mi-au mai ramas din cariera sa continue sa se bucure de ceea ce facem„, a adaugat Bachchan.
Preyta Zinta, colegul de breasla apropiat al lui Bachchan, l-a descris pe acesta drept „un minunat actor”. „Nu ai nimic ce sa-i reprosezi domnului Bachchan deoarece joaca in filme dinainte ca eu sa ma fi nascut, si e un actor minunat. Alaturi de el mereu ai ceva de invatat„, a spus Zinta.
Nascut pe 11 octombrie 1942, Amitabh Bachchan si-a castigat popularitatea in anii ’70 avand imaginea unui „tanar furios” al cinematografiei Bollywoodiene. Inca de pe atunci acesta a devenit una din cele mai proeminente figuri din istoria cinematografului indian. A castigat o multime de premii importante, inclusive 3 premii ale Festivalului national de film si 12 premii Filmfare, fiind actorul care detine recordul celor mai numeroase nominalizari la premiile Filmfare pentru Cea mai buna interpretare. E casatorit cu Jaya Bahaduri si are 2 copii, pe Shweta Nanda si pe Abhisheck Bachchan.
Cel mai bun film al Festivalului de la Mumbai din acest an a fost desemnat „White Lightnin” al regizorului Dominic Murphy. Cineastul grec Theodoros Angelopoulos a fost onorat, ca si Bachchan, cu premiul onorific pentru intreaga cariera. Casa de productie a actorului Dev Anand – Navketan Film – a fost felicitata pentru implinirea a 60 de ani in industria de film. Bugetul din acest an al festivalului a fost de 40 milioane rupii, fiind asigurat de Reliance Big Entertainment.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Yong Ee reuseste cu maiestrie sa il traga de limba pe Shi Wan, cu care e acum bun prieten si o face in acel bordel unde mama sa adevarata e servitoare. Tot acolo, singur si plin de amaraciune, Shi Hoo, incearca sa isi inece remuscarile provocate de denuntul cu final nefericit, remuscari acutizate de remarcile acide ale lui Yong Ee. In acest timp, Eun Chae isi desfasoarã activitatea caritabila in satul cersetorilor, provocand nemultumirea tatalui ei, care il obliga pe Hwa Bong sa o aduca cu forta de acolo.
Alex Fong Lin-sun s-a nascut in 1980. Putina lume stie, dar talentatul interpret al principalelor melodii ale coloanei sonore a filmului „Kung Fu Cyborg”, in care a si interpretat rolul principal al cyborg-ului care se indragosteste de o fiinta umana, a fost initial inotator profesionist. De aici si porecla pe care si-a dobandit-o in show-biz, „Pestisorul zburator”. Detinator al mai multor recorduri la inot, Alex Fong a reprezentat Hong-Kong-ul la jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, insa nu a reusit sa ajunga in finale. Este licentiat in administrarea afacerilor, ca absolvent al Universitatii din Hong Kong. In 2001 a devenit cantaret, datorita popularitatii in randul tinerilor. A lucrat cu Stephy Tang, cu care a avut 6 dueturi, castigand in 2006 la emisiunea „Jade Solid Gold” premiul pentru „Cel mai bun duet al anului”. Pe langa cariera muzicala si cea actoriceasca, Alex Fong este si o cunoscuta gazda a unui show culinary la postul TVB, alaturi de Ronald Cheng si Edming Leung.
In filmul considerat primul SF chinezesc, „Kung Fu Cyborg”, Alex Fong interpreteaza un cyborg care se indragosteste de o politista, interpretata chiar de Betty Sun. Betty s-a nascut in 1982 in Shanghai, iar de la 5 ani a invatat sa danseze. De la 11 a inceput sa reprezinte Shanghai-ul si China in competitii internationale. 4 ani mai tarziu a intrat intr-o companie de dans… a politiei din Shanghai, in care a ramas timp de 3 ani. Apoi a umblat in cautarea faimei si a succesului, participand la tot felul de competitii de Miss si jocuri televizate. Asta pana cand producatorii au remarcat-o. Pasul urmator au fost reclamele la televiziune si primul rol intr-o adaptare pentru televiziune a „Jade Goddess if Mercy”, unde interpreta o politista, alaturi de Vicky Zhao. In sfarsit, in 2006 a fost distribuita alaturi de Jet Li in „Fearless”, rol care a lansat-o in lumea buna a filmului chinez. A urmat 
„Painted Skin”, iar in acest an rolul din „Kung Fu Cyborg”.
Actitra veterana japoneza Yoko Minamida, in varsta de 76 de ani, retrasa din activitate, a fost, recent, spitalizata cu diagnosticul hemoragie cerebrala, fiind de urgenta supusa unei interventii chirurgicale. In ultimii ani, starea ei de sanatate s-a inrautatit vizibil. In 2004 a inceput sa manifeste semen de dementa, fapt ce a determinat-o sa iasa din show-biz in 2006. Sotul ei, actorul Hiroyuki Nagato (75 de ani) a avut grija de ea, acasa, insa in februarie a fost spitalizata pentru un atac cardiac minor, iar in aprilie pentru tulburare de cunostinta. Nagato avea, in aceasta luna, o reprezentatie la teatrul Meijiza ina, din fericire, era in zi libera cand sotia sa a fost spitalizata. Cu toate acestea, a doua zi, actorul s-a aflat din nou pe scena, pregatindu-se pentru reprezentatie.
Actrita veteran Kim Hye-ja a fost numita Cea mai buna actrita la categoria Film strain a unui important festival de film din China, pentru rolul din „Mother”. Festivalul de film „Cocosul de Aur si 100 de Flori” (Jinji Baihua) s-a desfasurat la mijlocul lunii trecute la Nanchang, din 14 pana in 17 octombrie, in competitie aflandu-se 155 de filme pentru 18 premii. Abia din 2005 s-a acceptat in agenda festivalului proiectarea si de filme straine, iar premiile sunt acordate atat prin voturile unui juriu cat si a audientei, ceea ce este o noutate in acest domeniu, cel putin in China.
Kim este cunoscuta in Coreea pentru rolurile de mama interpretate in seriale de televiziune. Partitura din „Mother” marcheaza debutul pe marile ecrane a actritei de 68 de ani, aceasta reusind sa-si surprinda fanii cu interpretarea ei intensa a unei mame prea atente cu fiul ei, care ajunge sa fie implicata intr-un caz de crima. Kim Hye-ja a castigat alte 3 premii la festivaluri locale de filme pentru acest rol, inclusiv premiul criticilor la Festivalul de la Busan din acest an. In anii trecuti, un alt actor coreean premiat la festivalul de film din China a fost Jo Seung-woo, protagonistul din „Marathon”. Cele mai importante premii ale festivalului (Cel mai bun actor, Cel mai bun actor intr-un rol secundar, Cel mai bun film sic ea mai buna scenografie) au fost acordate, in acest an, filmului „Iron Man” al lui Yin Li.
Ieri, media indoneziana relata o stire surprinzatoare: Jay Chou, celebrul star al muzicii taiwaneze ar fi incetat din viata in urma unei supradoze. Stirea s-a raspandit fulgerator in intreaga Asie, creand rumoare si neliniste in randul fanilor vedetei. In 2004, un site chinezesc foarte cunoscut a pretins ca Jay ar fi murit intr-un accident de masina. Stirea era extrem de ferma in descrierea accidentului, explicand amanuntit tot filmul evenimentului: intorcandu-se spre compania lui de manageriere, masina lui Jay ar fi fost lovita frontal de un camion. Mai mult decat atat, site-ul cu pricina relata ca soferul masinii lui Jay ar fi murit pe loc, iar Jay si mai multi insotitori ar fi fost dusi de urgenta la spital, insa nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lor, fiind pronuntat decesul.
Actrita japoneza Yamada Yuu, in varsta de 25 de ani, a participat, ieri, la ceremonia de aprindere a beculetelor de Craciun in cartierul Ikebukuro din Tokyo. Actrita a aparut cu un nou look, avand parul tuns la 30 de cm, look carea suprins pe toata lumea, care o stia avand un frumos par lung. La inceput, reporterii au crezut ca s-a intamplat cva in relatia dintre Yamada si Shun Oguri (Crows Zero, Boys Over Flowers), insa ea a dat asigurari ca noua ei tunsoare nu are legatura cu relatia lor: „Am vrut doar sa cunosc noi provocari, iar acesta a fost primul pas, pentru mine. Aceasta decizie nu are nimic de-a face cu un suflet ranit sau cu ceva similar.” Lamurind acest zvon, intrebata care a fost parerea lui Oguri despre noul ei look, Yamada a tacut, zambind sfios.
Yamada Yuu a lucrat ca model pentru revista de moda CanCam, iar pana in 2002 a facut parte dintr-o formatie muzicala alaturi de 2 colege de liceu. Apoi a intrat in lumea televiziunii in seriale si in reclame. Din 2006 si-a inceput cariera solo in muzica, iar in mai 2008, presa a dezvaluit despre relatia secreta a acesteia cu starul Shun Oguri. Amandoi se despartisera de partenerii lor iar in martie 2008 au inceput sa se intalneasca departe de ochii presei, dupa ce au terminat filmarile la dorama Binbou Danshi. Inainte cei doi colaborasera la dublarea vocilor la animatia Surf’s Up. Pana in prezent se pare ca acestia continua sa fie impreuna, avand o relatie discreta, deloc expusa presei de scandal.
In 2007, reputatul Takashi Miike regiza Crows Zero, un film care soca prin violenta sa. Miike in sine este cunoscut ca fiind un regizor al filmelor de o violenta extrema, deseroi redata fara perdea in filmele sale. Insa Crows Zero prezenta povestea nespusa din spatele personajelor centrale ale filmului, niste elevi si liceul Suzuran, cel mai violent liceu din Japonia. In acest an, Miike revine cu o continuare a povestii, la fel de dura si nocomformista precum cea din prima parte. Personajele si interpretii lor sunt aceeasi, in rolurile principale distingandu-se Shun Oguri (nimeni altul decat Hanawaza Rui din serialul „Boys over Flowers”) si Takayuki Yamada, starul din „Densha Otoko” si „Tegami”. Lor li se adauga modelul Meisa Kuroki, vedeta feminina din The Sword of Alexander, Dance Subaru sau din scurt metrajul Kimi no Yubisaki. De remarcat coloana sonora a acestui sequel, dar si actiunea, mult mai realista, efectele sonore din timpul luptelor de strada, machiajul, care toate au un cuvant greu de spus.
Un film definitoriu pentru genul „cult” japonez contemporan. Miike reuseste sa redea simtamintele si mentalitatea tinerilor implicati in evenimentele relatate cu realism, energie si obiectivism. Luptele de strada in care ajung sa fie implicati nu sunt exponentul doar a unei adrenaline pe care fiecare adolescent o cauta, ci o modalitate de a fi impreuna cu prietenii si de a spune lumii ca exista, deci de a se exprima. Ca un amanunt de culoare, scena finala a luptei dintre cele 2 bande rivale a implicat 500 de figuranti care in realitate sunt membrii unor bande adevarate. Un film al unui regizor prolific (peste 70 de filme si roductii de televiziune regizate de la debutul din 1991), renumit si foarte apreciat in Japonia, o productie ce isi merita din plin elogiile care i s-au adus.
Din 2006, cand Coreea a realizat blockbuster-ul „Typhoon”, Asia nu a mai avut parte de vreun film dedicat unei calamitati naturale majore de proportiile lui „Typhoon”. In 2008, insa, producatorii japonezi au realizat „212: Signal of Life”, iar in acest an coreenii au revenit in prim plan cu blockbuster-ul „Haeundae – Tidal Wave”. Dar asta nu este totul. In acest an, Thailanda a finantat un film asemanator cu buget ridicat, in stilul filmelor dezastru ale lui Roland Emmerich, intitulat „2022: Tsunami”. Ce s-ar intampla daca un tsunami gigant ar matura Bankgok-ul ? Aceasta este ideea din spatele acestui film in care valuri uriase realizate cu ajutorul efectelor speciale distrug capitala Thailandei, inundand orasul. O productie in stilul filmelor hollywoodiene (mai mult de categorie B) insa cu efecte speciale de prima mana, ce aminteste de The Day After Tomorrow, Poseidon sau The Towering Inferno.
Filmul este regizat de veteranul Toranong Srichua, regizorul lui „Twilight in Bangkok” (1990) sau „Unhuman (2004). Acesta a scris si scenariul filmului, si a si interpretat un rol in „2022”. Imediat dupa realizarea lui, Toranong a aflat ca filmul este supus cnezurii, fapt ce a starnit o reactie ce a fost mediatizata imediat. Acesta a declarat: „In industria thailandeza de film, personajele nu au voie sa faca sex, sa discute politica, religie, despre monarhie sau despre traficul de droguri. Deoarece interziceti toate aceste lucruri, toate personajele din filmele thailandeze sunt fantome sau clovni.” Totul a pornit de la cenzurarea de catre comisia de specialitate a statului a unei scene in care apareau filmate cateva cadavre, unele dezbracate, sub sloganul „Omul a ranit prea mult timp natura; acum, natura se va razbuna.” Toranong este o figura controversata in Thailanda, iar aceasta iesire, sustin criticii de film, este o dovada a faptului ca are darul auto-promovarii. Aceeasi critici sustin ca cele 160 milioane bahti investiti in productie trebuiesc recuperati, iar putina reclama galagioasa nu strica niciodata.
Un film captivant, insa cu un subiect simplist, fara prea multe introduceri, copiind stilul filmelor hollywoodiene de categoria B. Nu se ridica la nivelul unui „Haeundae”, insa pentru amatorii de scene spectaculoase realizate pe calculator e o productie care ofera 90 de minute agreabile. Cuvintele de la sfarsit ale regizorului lanseaza avertismentul transmis de film in ansamblul sau, si merita amintite, in incheiere: „Avem miliarde de dolari disponibili pentru a fabrica arme, pentru razboaie, pentru explorarea universului, pentru gasirea de noi stele, insa doar cateva pentru a ajuta la protejarea planetei pe care o populam de milioane de ani. Este incredibil cum ne-am tradat planeta. Iar acum s-ar putea ca planeta sa se razbune pe noi„.
„Zen”este un film biografic deosebit, scris si regizat de veteranul Banmei Takahashi (60 de ani), inspirat din viata reala a lui Dogen Zenji (1200-1253), un invatator budhist zen japonez celebru, fondator a Scolii Zen din Soto, in acelasi timp si un important filosof. Pentru cei mai putin cunscatori ai civilizatiei asiatice si, cu precadere a celei japoneze, trebuie specificat ca zen este un curent filosofico-religios care, de la initiatorul sau, Dogen Zenji, s-a raspandit in scurt timp in intreaga Japonie medievala, devenind religia oficiala a samurailor – clasa sociala care tinea in mana fraiele societatii acelor timpuri. In fapt, zen-ul este o varianta de budism adaptata la insula japoneza. Nu dupa mult timp, Scoala a beneficiat de protectia puterii militare a shogunilor, iar alianta sa cu clasa razboinicilor – care a fost atrasa de caracterul practic si concret al zen-ului, dar si de disciplina riguroasa, ii va asigura un succes durabil.
Ca si alte scoli, Zen sustine ca orice fiinta poarta in ea esenta lui Buddha. Scoala Soto, in particular, este adepta „Desteptarii tacute”, la care se ajunge prin meditatia din pozitia sezand (cunoscuta occidentalilor ca zazen). Indeletnicirile din viata de zi cu zi sunt importante, in timpul lor putandu-se practica perfect meditatia, conform fondatorului acestei scoli. Opunandu-se ritualurilor si conventiilor, el nu a acceptat niciodata vreun compromise, fiind urmat in aceasta privinta de succesorii sai. Zen a avut o contributie inestimabila la estetica japoneza. A influentat arhitectura venita de pe continent, a infiintat noi scoli de pictura, un nou stil de caligrafie, a influentat estetica ceaiului etc. Urmarind acest film veti avea ocazia sa faceti o veritabila calatorie in timp, in niste locuri mirifice, care va vor dezvalui o mentalitate si o viziune despre lume total diferita de cea occidentala.
