TORICO e un nume relativ necunoscut in industria japoneza de film, “The Camellia Girl” find practic al doilea lungmetraj regizat de aceasta in ultimii 10 ani. A debutat in 2006 cu“Ikeru Shinibana”, cu care a fost invitata la 7 festivaluri internationale, primind aprecieri pozitive. In 2012 a debutat si ca actrita, avand un rol minor in “Sangeki-kan: Buraindo”. In paralel, TORICO a publicat o colectie de fotografii artistice si, mai ales, s-a implicat in domeniul modei, devenind o populara bloggerita in industria modei din Japonia. In 2013, a lansat ca designer un brand propriu de haine, noncomformist (iar cand spun asta probabil extravaganta Lady Gaga ar fi acceptat fara probleme creatiile acesteia, asta ca sa va faceti o idee despre viziunea ei in moda). Recentul ei film, “The Camellia Girl”, e, de fapt, ceea ce japonezii numesc un live-action, o ecranizare avand la baza o manga. Si nu e vorba de o manga recenta, ci de una clasica, publicata in 1984, intitulata la fel ca filmul, “Shojo Tsubaki”, scrisa de apreciatul mangaka Suehiro Maruo, tradusa de mult in principalele limbi de circulatie internationala. Povestea e cunoscuta in Statele Unite sub numele “Mr. Arashi’s Amazing Freak Show”, iar in 1992 s-a realizat o animatie pentru marele ecran regizata, scrisa si produsa de Hiroshi Harada. Filmul din 2016 e o adaptare dupa manga, realizata cu un buget redus, ce are in distributie actori mai putin cunoscuti, insasi protagonista, Risa Nakamura, debutand pe marele ecran.

Midori e o adolescenta de 14 ani, care de la varsta de 11 ani a fost parasita de tatal ei, continuandu-si viata alaturi de mama. Afectata de griji, mama ei se imbolnaveste si moare, Midori fiind nevoita sa paraseasca Tokyo, alaturandu-se Circului Pisica Rosie. Viata alaturi de trupa de circ nu e deloc usoara, Midori avand de suferit de pe urma rautatii unora din trupa, suferind inclusiv abuzuri de natura sexuala. In ciuda acestui fapt, tot ce isi doreste tanara e sa ramana alaturi de trupa, care e noua ei familie, constienta fiind ca visul ei de a deveni, intr-o zi, actrita, nu se va implini niciodata. Totul pana intr-o zi, cand administratorul circului, ce in spatele greutatilor financiare invocate pentru a nu-si plati angajatii sugereaza ideea ca circul ar fi falimentar, anunta ca un nou numar va fi introdus in viitoarele reprezentatii. Iar acesta e consecinta alaturarii Circului a unui iluzionist, „Miracolul” Masamitsu, ce pare a detine puteri supranaturale adevarate… In timp ce administratorul e dispus sa faca orice compromis pentru a-l pastra pe cel ce pare a fi garantia succesului de partea trupei sale, o serie de evenimente stranii se produc, Midori fiind fara voia ei martora acestora…

Povestea personajului din “The Camellia Girl” isi are originea in Japonia inceputului Erei Showa (1926-1989). Pe atunci, erau foarte populare asa-numitele “kamishibai”, o forma de teatru de strada, in care un povestitor, imbracat nostim, se aseza la colt de strada si, cu ajutorul unor desene puse intr-o scena in miniatura, incepea sa nareze povestea, schimband imaginile in functie de evolutia povestirii. Aparitia televiziunii si dezvoltarea filmului au dus la disparitia acestei forme inedite de arta teatrala, insa la inceputul anilor ’30, in perioada crizei financiare, asemenea reprezentatii erau foarte populare. “Fata cu Camelie” era protagonista unei astfel de reprezentatii, personajul fiind atribuit unui anume Seiun, insa numeroasele reintrepretari in diverse alte variante si repovestiri orale, ca si plagieri, au facut ca originea povestii sa devina nesigura. In general, cam toate aceste povestiri despre Fata cu Camelie aveau in centrul lor aproximativ aceeasi poveste: o adolescenta tipica sau o preadolescenta ce provine dintr-o familie saraca e nevoita sa-si intretina mama vanzand camelii in strada. Datorita saraciei, ajunge sa fie vanduta si obligata sa presteze intr-un spectacol de revista. Pornind de la aceasta poveste populara, in 1984 mangaka Suehiro Maruo publica o manga ce are un mare succes, tradusa in mai multe limbi straine, care ajunge, astfel, cunoscuta si culturii occidentale. Manga lui e o reinterpretare in desene a povestii populare si, lucru si mai important, apartine genului “ero guro”, o miscare literar-artistica nascuta in 1930 in Japonia, ce are in centrul ei erotismul, coruptia sexuala si decadenta (“ero” – erotic, “guro” – grotesc), poate cel mai cunoscut exponent in literatura al acestui curent fiind Ranpo Edogawa.

Filmul regizat de TORICO (foto) o are in centrul ei pe Risa Nakamura, un fotomodel japonez de 27 de ani ce intra in pielea unei adolescente de 14 ani, Midori, “Fata cu Camelie”, ce e fortata sa se alature unui circ bizar unde e molestata si umilita de toata lumea. Nu va ganditi, insa, la o poveste clasica, statica, insipida si incolora. Regizoarea e una noncomformista atat in viata reala cat si pe ecran, realizand o productie colorata in culori vii, stridente chiar, in care exagerarile si costumele atipice ies in evidenta. Paleta de culori e ametitoare, de la galbenul rochiei cu buline a lui Midori si al panglicii din cap pana la culorile contrastante ale costumelor exagerate ale celorlalti membri ai trupei. Desi bugetul limitat al productiei e vizibil cu ochiul liber de orice cinefil avizat, regizoarea da dovada de mare creativitate in special in materie de design al costumelor. Extravagantele vizuale, stilul exuberant si nuantele de baroc sunt condimentate cu un suprarealism demn de “Alice in Tara Minunilor” si de cateva momente animate ce apar in film pentru a stabili o continuitate in plan imaginar a povestii. Interesanta e si adaptarea si transpunerea povestii de la inceputul epocii Showa in timpurile prezente, elementele moderne (o masina viu colorata cu care personalul circului isi face reclama, muzica rock de pe fundal de la inceput) imbinandu-se perfect cu cele de epoca, uneori spectatorul avand impresia ca povestea chiar se desfasoara in anii ’30. Atmosfera de mister din jurul circului e foarte bine intretinuta prin prezenta unor personaje – circarii – bizare: doua bestii pitice ce nu stiu sa vorbeasca, un clovn cu peruca alba homosexual si marcat de rautate, o Columbina hidoasa ce-a imbatranit la circ ce nu ezita sa-si arate nurii in mediul decadent in care isi duce de ani de zile viata, sau un circar cu un costum misterios de marinar ce-i ascunde handicapul, mainile ciopartite. Simbolistica e la ea aceasa, cameliile sub forma de origami vandute de Midori sau trenul caruia Midori ii face cu mana de fiecare data cand isi aminteste de cineva drag disparut fiind doar cateva din ideile minunate ale regizoarei. Totul este artificial, o fuziune intre lumea reala si cea subterana, de la periferia societatii, o fantezie incantatoare in care kitsch-ul e ridicat la rangul de arta. Cat priveste simbolistica fiecarui personaj in parte, ramane sa o descoperiti singuri, e demna de un basm supraealist, pe alocuri grotesc, pe alocuri vulgar (exista chiar doua scene cenzurate de producatori prin blur, ceva obisnuit in cinematografia japoneza si coreeana, de altfel), insa pur si simplu cuceritor. Un film de categorie B excentric, artistic si plin de idei care mai de care mai interesante puse in practica excelent de echipa de productie. Chiar daca scenariul a fost adaptat pentru o durata extrem de scurta (sub 90 de minute), in multe locuri vazandu-se ca povestea sufera la capitolul consistenta, existand o graba explicabila in ritmul derularii evenimentelor, fata de alte locuri unde ritmul e mai lent, “The Camellia Girl” e un film ce iese din tipicul filmelor comerciale japoneze pline de clisee ce ne inunda imaginatia de peste 20 de ani, si chiar si doar pentru ideile sale artistice indraznete merita vizionat.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil