Lee Jun-ik, regizorul coreean din spatele unor succese de casa precum “The King and the Clown”, “Sunny”, “Blades of Blood” sau “Battlefield Heroes”, a devenit, in ultimii ani, cel mai apreciat regizor coreean de filme biografice. Productii precum “The Throne” sau “Dongju: The Portrait of a Poet”, cele mai recente ale sale, nu doar ca au fost apreciate de critici si au fost premiate, dar au ramas deja in istoria filmului coreean drept niste biografii memorabile, pline de acuratete, ale vietii unor personaje ale istoriei mai indepartate sau mai recente ale Coreei, greu de egalat vreodata. Dupa “Dongju”, Lee Jun-ik a ales sa se opreasca asupra vietii unui alt personaj al istoriei coreene a acelorasi vremuri (anii interbelici), de aceasta data mai putin cunoscut, Park Yeol. Profitand de izbitoarea asemanare fizica cu activistul coreean din anii tineretii sale, Lee Jun-ik l-a distribuit in rolul lui Park pe Lee Je-hoon. Devenit celebru odata cu rolul din “My Paparotti” si apoi din k-drama “Secret Door”, unde l-a intruchipat pe Printul Sado, Lee Je-hoon a ajuns la varsta maturitatii artistice, optand pentru roluri din ce in ce ai complexe, care ii pun in valoare talentul. Partenera ii este Choi Hee-seo, ce a aparut inr-un rol secundar si in “Dongju”, o actrita mai putin cunoscuta dar foarte talentata, ce joaca ireprosabil rolul iubitei lui Park. Filmul fiind vorbit in mare parte in japoneza, are in distributie in roluri secundare si actori japonezi, insa actorii coreeni nu de putine ori isi rostesc replicile chiar in japoneza. De remarcat protagonista Choi Hee-seo, ce interpreteaza rolul iubitei japoneze a lui Park, care tot timpul vorbeste in japoneza extrem de cursiv si care are momente in care da de inteles ca incearca sa rosteasca unele replici in coreeana rar, atenta sa nu greseasca pronuntia, cu un evident accent japonez ! Nici nu ti-ar trece prin cap ca de fapt e o actrita coreeana, atat de bine se descurca in aceasta ipostaza. Filmarile au durat doar o luna de zile, din ianuarie pana in februarie 2017, fiind una din cele mai rapid filmate productii ale lui Lee Jun-ik, insa acest lucru nu afecteaza in vreun fel calitatea interpretarii, scenariului si productiei in ansamblul ei, ce e una deosebita. In primul weekend de la lansare, in prima saptamana din iulie 2017, “Anarchist from Colony” a obtinut incasari de 5,9 milioane dolari, ocupand prima pozitie la box-office, incasarile totale ridicandu-se la 16 milioane de dolari.

In Tokyo-ul anului 1923, Park Yeol (Lee Je-hoon) e un tragator de ricsa ce-si castiga existenta cu greu, avand mereu de infruntat aroganta clientilor japonezi. In paralel e poet si are vederi anarhiste, fondand mai multe astfel de grupari, ultima fiind numita “Revolta”. Fascinata de poemul sau “Caine Nebun”, o japoneza, Kaneko Fumiko (Choi Hee-seo), nu doar ca doreste sa se alature gruparii, dar se si indragosteste la prima vedere de Park. Fara a sta mult pe ganduri, ii propune acestuia sa locuiasca impreuna, baza convietuirii urmand a fi un acord de coabitare. “Revolta” era un grup anarhist de sorginte socialista, din care faceau parte si alti coreeni cu vederi similare ce lucrau in Japonia, iar Park avea si un plan, pentru a iesi in evidenta: sa cumpere o bomba din Shanghai si sa o foloseasca pentru asasinarea Printului japonez. Dar lipsa fondurilor, a unor membri hotarati si cu oarecare carte transforma acest deziderat inr-un vis. Desi incearca ei insisi sa creeze o bomba, lipsa de cunostinte ii impiedica sa-si atinga pana si acest tel. Pana cand un cutremur de proportii loveste regiunea Kanto (celebrul cutremur din 1923, ramas si astazi in istorie), iar Tokyo-ul cade in haos. Doar principiile il impiedica pe Park sa nu profite de acest dezastru natural pentru a actiona impotriva autoritatilor japoneze, considerand ca nu poporul japonez e tinta sa. In schimb, in fata revoltelor ce mocnesc, autoritatile pun la cale un plan diabolic, nascut de o minte la fel de diabolica…

Park Yeol a fost un anarhist coreean si un activist pentru independenta Coreei din perioada interbelica, nascut in 1902. Amintirea luptei acelei generatii pentru independenta Coreei (pe atunci numita inca Joseon) e indisolubil legata de celebra Miscare de la 1 Martie 1919, una din primele forme de rezistenta a coreenilor la ocupantul japonez. Puternic influentati de principiul autodeterminarii formulat de Woodrow Wilson, activistii coreeni au dat chiar citire unei proclamatii de independenta. Mai mult de 1.500 de demonstratii la care au participat 2 milioane de oameni au avut loc in Joseon in acea zi, miscarea fiind inabusita in sange de interventia militara japoneza. Park Yeol a participat la acest moment istoric, ce i-a marcat existenta viitoare, sporindu-i frustrarea si sadind in el evidente convingeri anarhiste. Suspectat de autoritatile japoneze ca a participat la Miscare, Park a fost nevoit sa fuga din Joseon in acelasi an, tocmai in Tokyo. Aici si-a castigat existenta ca tragator de ricse, intalnindu-se in paralel cu studenti coreeni activisti, creand un grup anarhist intitulat “Proscrisii” (o satirizare a modului in care erau priviti coreenii de autoritatile japoneze). Din acest grup facea parte si o tanara, Fumiko Kaneko, o anarhista si nihilista nascuta in Japonia. Pana la un anumit punct, copilaria ei a fost una fericita, dar ulterior familia ei s-a destramat, ea insasi nefiind inregistrata in evidentele autoritatilor pana la varsta de 8 ani. Si asta pentru ca parintii ei nu erau casatoriti oficial. Acest lucru a facut-o “invizibila” autoritatilor educationale, invatand carte pe unde apuca, fara a avea vreo diploma oficiala de absolvire a unei scoli. A plecat ulterior in Joseon, la o ruda, care a crescut-o, fara a o infia vreodata, dar cel putin avea un avantaj: a urmat o scoala obisnuita, in sfarsit. Desi tratata cu duritate, trebuind sa suporte corectii si neglijari, Fumiko a fost trimisa la 16 ani inapoi in Japonia la familia ei, ajungand la varsta maritisului. In 1920 ajunge in Tokyo si incearca sa supravietuiasca pe cont propriu. A incput sa fie marcata de miscarea socialista si de amintirile neplacute ale asupririi coreenilor de catre japonezi din Joseon. De la socialism a alunecat spre anarhism si nihilism, iar in 1923 l-a cunoscut pe Park Yeol, ce ii impartasea multe din idei. Impreuna, cei doi au publicat doua reviste in care subliniau problemele coreenilor sub ocupatia japoneza si isi exprimau ideile radicale. Paradoxal, niciodata cei doi nu au facut parte oficial direct din Miscarea coreeana pentru Independenta. Prin activitatea lor au intrat in atentia autoritatilor japoneze, care ii monitorizau, iar dupa marele cutremur din 1923, au fost arestati. Ce a urmat este descris cu lux de amanunte in filmul lui Lee Jun-ik, ce cuprinde ultima perioada a vietii celor doi indragostiti rebeli.

Nu putem trece cu vederea faptul ca “Anarchist from Colony” se inscrie in puternicul curent antijaponez ce a cuprins si industria de film din Peninsula Coreeana, ce redescopera propria istorie prin raportarea la abuzurile comise de japonezi in perioada colonialista. “Blue Swallow”, “Modern Boy” sau “Assassination” sunt deja istorie, pentru ca noi si noi productii de epoca reflecta exploatarea si masacrele comise de ocupantul japonez impotriva populatiei coreene. “Dongju”, “Spirits’ Homecoming” sau recentul “Battleship Island” sunt cele mai indraznete productii recente ce abordeaza aceasta tematica, aducand o usoara nota de victimizare a coreenilor, perfect de inteles in contextul istoric al regiunii. Acelasi sentiment de raceala e insa valabil si dinspre Japonia, care pentru multe orori comise de regimul imperialist nu si-a cerut nici pana in ziua de astazi iertare, unele lucruri find chiar negate cu fermitate. Pe acest fundal, “Anarchist from Colony” nu scapa prilejul de a arata inca o data fata adevarata a Imperiului Japonez interbelic dar, lucru interesant, de a si intinde o mana inspre reluarea dialogului si intelegerii dintre cele doua natiuni. Park Yeol, in mai multe randuri, afirma ca ideile sale anarhiste sunt indreptate nu impotriva poporului japonez, ci a regimului imperial, a clicii din jurul Imparatului, ce impiedica propriul popor sa cunoasca iluminarea si sa-si aleaga singur propria soarta. Mai apoi, exista un moment savuros in film, in care un procuror cu 9 ani mai in varsta decat Park e trimis sa-l ancheteze, iar dialogul dintre cei doi, desi e tinut intr-o sala de judecata, e unul cat se poate de amical si rational. Cu ajutorul unor note de umor evidente, Lee Jun-ik destinde atmosfera incordata, reusind sa transpuna cateva glume ce subliniaza specificul natiunii coreene. Umorul nu umbreste stiulul realist al regizorului, ce pare a fi lasat de mult in urma filmele comerciale de la inceputul carierei sale. Lee Je-hoon ne impresioneaza din nou nu doar cu asemanarea fizica cu personajul istoric, ci si prin interpretarea sa deosebita. Scenariul e plin de consistenta, si desi evolutia evenimentelor e lenta, iar actiunea e un lucru secundar, productia reuseste sa te tina captiva in fotoliu din primul pana in ultimul moment. Ca si celelalte doua productii anterioare, filmul lui Lee Jun-ik e o veritabila fresca a vietii unui activist anarhist mai putin cunoscut pana si coreenilor, dar care are puterea de a-i reda adevarata dimensiune istorica lui Park Yeol, cea de simbol al luptei coreenilor pentru propria independenta nationala. Un film remarcabil, pe care cei ce stiu mai putine despre lupta coreenilor pentru independenta in perioada colonialista nu trebuie sa-l rateze. Istoria este, in definitiv, cea care ne invata sa nu uitam. Trecutul si oamenii sai.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil