Author: admin

PRODUCTIA

Pe 2 iulie 2007, filmarile, in sfarsit, au inceput. Primele cadre filmate au luat 15 zile, concentrandu-se pe surprinderea satului nord-coreean creat la Yeongwol (in Coreea de Sud). Din cauza musonului, au existat ceva probleme legate de programarea filmarilor, insa actorii si echipa s-au inteles bine, au conlucrat fara probleme si, gradual, au fost absorbiti in proiect.

Filmarile din China au durat si ele 15 zile, cu un numar minim de actori si membri ai echipei trimise acolo. Nici ele nu au decurs atat de lin precum ar fi fost de presupus, formalitatile necesare a fi indeplinite in vederea obtinerii vizei complicand lucrurile. Doar cativa membrii ai echipei de filmare au putut obtine vize obisnuite, restul trebuind sa intre in China ca turisti. Ca aliati ai Coreei de Nord, oficialii chinezi au stiut sa bage frica in echipa de filmare, afirmand ca se tem ca securitatea lor va fi pusa in pericol, in timpul filmarilor. Deoarece din echipa faceau parte si fosti transfugi din Coreea de Nord, deveniti cetateni sud-coreeni intre timp, si cum tema fugii din Coreea de Nord era una extrem de sensibila, subiectul filmului si dialogurile trebuiau ferrite de ochii autoritatilor chineze. Echipa din Coreea de Sud a beneficiat de sprijinul unei echipe locale, care a pregatit absolut tot ce era necesar pentru a nu exista probleme, in timpul filmarilor. Insasi scena din locul de prelucrare al cherestelei, unde actorii au fost pusi sa fuga, in fata unei razii a politiei chineze, pe niste busteni, la niste temperaturi ridicate, a creat mari probleme echipei de filmare, existand riscul ca insisi actorii sa se raneasca. Asadar, cuvantul „siguranta” a fost tot timpul la ordinea zilei in timpul filamrilor din China.

Filmarile din Mongolia au durat o luna si cateva zile, depasindu-se ci 10 zile termenul stabilit initial. Era vorba de cateva cadre exterioare ale satelor nord-coreene si lagarul de concentrare, filmari care in Coreea de Sud erau imposibil a se realiza din lipsa decorului adecvat. Si aici au aparut probleme cu viza de sedere, din cauza prelungirii termenului filmarilor cu 10 zile, dar din fericire acestea au fost rezolvate, in cele din urma. A existat si o echipa locala care si-a adus contributia la bunul mers al filmarilor, aproximativ 10 traducatori asistand filmarile. „Crossing” a fost, totodata, si primul film coreean din istorie care a fost filmat in desertul Gobi din Mongolia. Fiecarui membru al echipei de filmare i s-au dat prosoape si cartele telefonice, in caz de necesitate. Drumul prin desert a fost destul de greu, ca urmare a lipsei unor facilitati decente de comunicare, dar ai a faptului ca nu era usor sa urmezi niste trasee in aceasta zona. Vremea schimbatoare din desertul Gobi a intarziat filmarile, echipa de filmare realizand ore suplimentare pentru a nu iesi din grafic.

Datorita subiectului sensibil si periculos, de la inceput pana la sfarsit, in intreaga echipa a domnit o stare de tensiune. Din cand in cand, echipa de filmare trebuia sa aiba rabdare si intelegere pentru a accepta obiceiurile, traditiile si cultura tarilor gazda. Nomazii mongoli se hraneau cu carne de cal, miei sau tapi, astfel ca vederea acestor scene nu prea i-a incantat pe realizatorii veniti din Coreea de Sud. Pe 27 septembrie 2007, se filma si ultima scena a filmului (evadarea din Coreea de Nord prin traversarea raului Tumen). Dupa 3 luni de munca intensa s-au realizat 55 de filmari, fiecare scena din film fiind filmata cu o excesiva atentie acordata faptelor, incercandu-se o cat mai reala redare a lor.

In incheierea acestui articol in 3 parti realizat pe baza relatarilor unui membru al echipei de productie, si a insusi producatorului, cuvintele regizorului filmului, Kim Tae-kyun par cele mai potrivite: „Una din amintirile cele mai greu de uitat pe care le am e cea legata de un documentar pe care l-am vazut acum un deceniu, despre Coreea de Nord. Erau niste copii in varsta de numai 5 ani ce incercau sa ridice niste galuste cazute pe jos, le spalau in canalul colector si apoi le mancau. Mi-a fost greu sa cred ca astfel de lucruri se intampla atat de aproape de noi, si mi-a fost rusine. Amintirea acelui documentar imi ramane vie in minte, si chiar daca au trecut 10 ani de atunci, imi regandesc inca o data viata prin intermediul lui „Crossing”.” Intr-adevar, un film care ar trebui sa dea de gandit tuturor, despre niste adevaruri crunte care se petrec in aceasta lume contemporana noua, dar parca uitata intentionat de negura timpului.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

LOCATIA

In mod evident, decorul filmului „Crossing” e Coreea de Nord. Cum personajele principale din film sunt niste transfugi, Coreea de Nord era natural sa constituie fundalul acestei productii. Insa Coreea de Nord, in mod la fel de natural, nu este un loc accesibil usor sud-coreenilor. Echipa a strans informatii intervievand mai multi transfugi, insusi asistentul de regie fiind un fost transfug. A fost nevoie de o munca plina de meticulozitate pentru ca totul sa para cat mai real. Asistentul de regie Kim Cheol-young, care a fugit din Coreea de Nord in 1999, a ajuns in Coreea de Sud pe acelasi traseu descris in filmul „Crossing”. Experienta lui este pe deplin inclusa in povestea filmului, traseul transfugiloc fiind traversarea raului Tumen, intrarea in China si traversarea acesteia catre desertul Gobi din Mongolia, ultima faza fiind contactarea ambasadei Coreei de Sud din Ulan Bator. Pentru a recrea acest traseu urmat de transfugi, echipa de filmare a efectuat filmari in China si Mongolia, complet absorbita de detaliile traseului.

Orasele si peisajele sud-coreene sunt diferite de cele din Coreea de Nord, ca de altfel si modul de viata. Pentru a recrea la scara redusa atmosfera unui sat nord-coreean, echipa a ales o fosta asezare miniera din provincia Gangwon, unde s-au facut mai ales filmarile interioare. Pentru scenele exterioare a fost aleasa Mongolia, unde s-au cautat locatii similare cu peisajele oferite de satele din Coreea de Nord. Pentru a nu se depasi bugetul alocat filmului, a fost necesara gasirea acestor case similare, in Mongolia, evitandu-se cheltuieli suplimentare cu construirea lor dupa structura nord-coreeana. Initial, echipa a cautat astfel de locatii in Coreea de Sud, inclusiv in zonele miniere, insa ele nu au fost de gasit.

O parte a filmarilor au fost realizate in China, mai ales ca nord-coreenii folosesc multe produse chinezesti. O filmare, in China, nu putea decat ajuta la recrearea atmosferei specifice Coreei de Nord. Datorita relatiei diplomatice stranse dintre Coreea de Nord si China, filmarile din China s-au facut intr-o locatie fara acordul oficialilor chinezi. Si locatia, in China, a fost greu de gasit, din motive de securitate, iar echipa de filmare a fost redusa numeric si mai mereu grijulie la politia locala. Datorita acestei situatii, o mare parte din meritele filmarilor din China revine echipei locale care a ajutat enorm productia. Nu era suficient doar sa filmezi ceva la intamplare; calatoriile de prospectare in vederea gasirii locatiei ideale aveau ca scop si intelegerea modului in care se desfasura fuga propriu zisa, una din ratiunile pentru care acest film trebuia facut.

„Crossing” e aproape o drama istorica. Au fost dificil de gasit in Sud peisaje similare celor din Nord. S-au depus mari eforturi pentru redarea Yeongwol-ului, in provincia Gangwon, nu neaparat pentru ca a fost prima locatie in care s-au facut filmari, ci si pentru ca era prima privire fugara atintita asupra Coreei de Nord, in film. Ridicarea locatiei a durat o luna de zile, implicand 60 de muncitori si 20 de membrii ai echipei aflati tot timpul la fata locului. Vorbim de un fost sat minier, reconstruit in totalitate dupa modelul satelor sarace din Coreea de Nord. Aranjarea si designul ferestrelor si usilor au fost schimbate dupa stilul nord-coreean, culoarea fatadelor caselor fiind schimbata. Schimbari similare au fost facute in satul Beyiyo din Mongolia, unde s-au filmat exterioarele satelor nord-coreene. Casele au fost la randul lor aduse, in privinta aspectului exterior, la nivelul celor din Yeongwol, unde s-au filmat interioarele. Din cauza vechimii caselor si a materialelor rudimentare folosite la ridicarea lor, reconditionarea lor uneori a necesitat o munca extrem de migaloasa. In cele din urma, cele 2 asezari (Yeongwol din Coreea de Sud si Beyiyo din Mongolia) aratau aproape similar. Atmosfera din Beyiyo era foarte apropiata de cea a unui sat traditional nord-coreean, iar peisajul montan care inconjura satul a fost factorul decisiv care a dus la alegerea acestei locatii.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Proiectul filmului „Crossing” a debutat in anul 2005, la propunerea producatorului Patrick Choi, un obisnuit al productiilor americane. Pe atunci, Choi incerca o ecranizare a cartii din 2002 „In the Absence of Sun”, ce spunea povestea lui Helie Lee, care si-a ajutat o ruda si familia acestuia sa scape din Coreea de Nord in 1997. Desi a gasit un regizor (in persoana lui Kim Tae-kyun) si un scenarist, Choi s-a trezit cu o serie de dificultati si ecranizarea romanului nu a mai fost posibila. In acest context s-a gasit un scenarist, ce a inceput munca la un scenariu neadaptat.

Din moment ce „Crossing” urma a fi o poveste reala despre viata unor fugari din Coreea de Nord, realitatea a fost cea mai mare preocupare a scenaristului in procesul de scriere al scenariului. Pentru a atinge cel mai inalt nivel de realism, peste 100 de persoane, inclusiv transfugi si „agenti” care ajuta transfugii sa fuga, au fost intervievati. Fiecare transfug avea o opinie diferita, astfel ca scenaristului i-a fost greu sa urmeze o anume directie. In noiembrie 2005, scenaristul si regizorul s-au deplasat in China luand legatura cu calauze locale; au fost martorii unei fugi a unor transfugi nord-coreeni in China, care au si fost intervievati. Multe din povestile aflate direct de la transfugi se vor regasi in forma finala a filmului.

PRE-PRODUCTIA

Cha In-pyo (actorul din rolul principal), „A Journal of 131 Days”, 15 mai 2007:

„In cele din urma, m-am imbarcat intr-un avion catre Mongolia. Trebuia sa ma alatur echipei care pregatea filmarile. Foame, disperare, deznadejde, despartiri, moarte. Cum voi exprima dureroasele lor emotii, starile celor care au trecut prin toate chinurile cunoscute omului ? Sunt pierdut, asemeni unui student care nu stie ce sa invete pentru un examen care se apropie cu pasi repezi”.

Distributia filmului „Crossing” a trecut printr-o dura preselectie. Pentru rolurile principale (un tata si un fiu), optiunile pentru distributie erau foarte limitate. Un mare numar de actori au fost recomandati pentru rolul tatalui, dar in final acesta a revenit lui Cha In-pyo. Cha este extrem de popular in Coreea, dar pe ecran nu prea a avut noroc, esuand de fiecare data. Regizorul Kim Tae-kyun a vrut mai intai de toate sa il vada in film pe omul Cha In-pyo, si nu calitatile sale de actor, tocmai pentru a putea transmite cea mai sincera traire spectatorilor. Cha a acceptat cu greu propunerea: „Nu sunt un actor de succes. Un astfel de film ar trebui facut cu cineva care poate electriza audienta, astfel incat si altii sa fie tentati sa vizioneze filmul„. Acesta a fost refuzul lui Cha. Ce l-a razgandit a fost o fotografie, si nu una oarecare, ci a unui tanar cersetor din gara Cheongjin, numai piele si os. Vazand acea poza, Cha a decis sa isi joace rolul din tot sufletul, cu toata daruirea ce o avea in el.

In privinta rolului baiatului, situatia a stat altfel. Nu ar fi departe de adevar daca s-ar spune ca stafful a intervievat aproape toti copiii-actori din Coreea. A fost destul de dificil sa fie gasit un copil-actor care sa se potriveasca circumstantelor speciale solicitate de acest film si de rolul de fugar. Shin Myoung-cheol era doar un pusti de la tara a carui singura experienta intr-un film a fost in „The Bridge of Nugunri”, in care a aparut alaturi de mai multi copii din vecini. Acesti pusti firav a dat 3 probe pentru acest rol, ultima prestatie impresionanta pana la lacrimi aducandu-i rolul binemeritat, dintre 600 de candidati ! Regizorul filmului credea ca va fi o povara sa lucreze cu un copil-actor neprofesionist, insa a simtit talentul natural al pustiului si a mers inainte, riscand sa distribuie in film un copil-actor necunoscut.

Si dupa desemnarea distributiei, au existat dificultati. Dialectul nord-coreean era o problema. Pentru a-si perfectiona accentul, echipa de actori a primit lectii de dialect nord-coreean timp de 3 luni, de la 2 indrumatori, transfugi reali din Coreea de Nord. Acestia i-au ajutat mereu actorii sa-si corecteze accentul si sa vorbeasca corect dialectul. Ulterior, dupa proiectia filmului, acestia i-au laudat pe actori, spunand ca au ajuns sa vorbeasca dialectul mai bine decat ei insisi.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com