Yu-jin in sfarsit petrece cateva clipe singura cu Lee Min-hyung, iar acest lucru pare ca-i trezeste amintiri dureroase.In timp ce se indreapta spre complexul alpin, Mi-hyung este intrigat de faptul ca pe chipul frumoasei Yu-jin nu se citeste fericirea unei femei pe cale sa se marite, si o supune unui „interogatoriu” incercand sa afle motivul tristetii din ochii ei. Oh Che-lin se hotareste sa-si viziteze iubitul si are neplacuta surpriza de a afla ca acesta a plecat la munte cu prietena ei. Oricat s-ar opune, se pare ca destinul ii aduce din nou impreuna. O noua excursie la munte, o furtuna si o cearta…istoria se repeta.

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

Cu toate ca nunta lui Ji Hyung cu Hyang Ki a fost anulata, presiunea asupra parintilor lui Ji Hyung nu conteneste. Ji Hyung este alungat de acasa in momentul in care nu doar ca refuza sa mai indrepte ceva in al 13-lea ceas, dar, mai mult, le marturiseste parintilor ca o iubeste pe Seo Yeon. Singura care pare rationala si dispusa sa-l asculte pe fiul ei e Soo Jung, rabdatoarea lui mama, confesoare de ocazie a fiului ei. Aceasta ii ofera masina ei, un apartament si bani pentru a-si continua afacerile, insa Ji Hyung refuza tot. Considera ca se poate descurca de unul singur si chiar inchiriaza un apartament unde urmeaza a locui cu Seo Yeon. Planurile lui sunt clare: nu doreste decat sa se insoare cu iubirea vietii lui si sa traiasca alaturi de ea atat cat destinul le va permite. In fata intentiei fiului ei de a se casatori cu Seo Yeon, mama lui Ji Hyung se intalneste cu Seo Yeon, care, intr-un final, ii marturiseste despre cumplita boala de care sufera. Stirea cade ca o bomba pentru sufletul atat de greu incercat de mama al lui Soo Jung, care incepe sa se teama de decizia fiului ei.
Seo Yeon isi continua activitatea la editura, insa anumite comportamente dau nastere la suspiciuni in randul colegilor de serviciu. La un moment dat ia periuta de dinti pentru a se spala pe dinti, insa colegele observa acest lucru si ii atrag atentia ca se spalase pe dinti cu nici o jumatate de ora in urma. Incercand sa invoce ca scuza faptul ca a baut o cafea care i-a patat dintii, Seo Yeon comite o noua gafa, deoarece colege isi amintesc ca aceasta bause, de fapt, un ceai verde. Si astfel zilele trec si uitarea se asterne putin cate putin in mintea celei care refuza inca sa isi accepte boala.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Visul frumos al unei Peninsule coreene unite ia sfarsit in momentul loviturii de stat din Nord. In timp ce navele nord-coreene atacau flota sud-coreeana provocand victime in randul echipajelor sudiste, pe platforma comuna de extractie a metanului hidrat din largaul apelor teritoriale ale Nordului are loc o actiune de sabotaj. Controlul este preluat de agentii din Nord, dar gestul profesorului Suh, care este inregistrat dintr-un elicopter, pune capat ostilitatilor. Toti inginerii si cercetatorii din Sud sunt lasati sa se intoarca in tara de origine, iar despartirea de colegii din Nord este emotionanta. Peninsula era din nou divizata.
Acasa, doctorul Suh e privit de o intreaga natiune ca un erou. E intampinat de fetita lui si de mama sa, bucuroase sa-l revada teafar, acasa. O noua viata e pe cale sa inceapa pentru familia lui, insa in fata camerelor de luat vederi, doctorul Suh face o promisiune: ca nu va renunta niciodata la lupta. Iar noul lui vis este refacerea echipei comune Nord-Sud. Dar situatia politica tensionata atat la nivel extern cat si la nivel intern face imposibil pe moment acest vis. Presedintele sud-coreean a ajuns in stare de coma in urma unui atac cerebral, iar vice-presedintele, o persoana lipsita de autoritate, nu este vazut nici de stafful Presedintelui, nici de Comandantul sef al Armatei ca o solutie la conducerea tarii. In conditiile in care in 6 luni urmeaza a avea loc alegeri, o masura trebuie urgent luata pentru a impiedica cresterea in sondaje a liderului Partidului Conservator de opozitie. Lupta pentru putere incepe.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

In decorul rustic al statiunii montane, cu fier forjat si lemn natur, fie ca-i vorba de porti, usi sau bancile din autobuz si parc, apare un personaj nou si totusi neasteptat de familiar unora. Este un om care-l cauta pe Min-Woo si care doreste un buchet de cale, florile preferate ale fiicei lui. Nimic special in afara de sentimentul reciproc de familiaritate si confort care se instaleaza intre turist si fata care-i ghideaza drumul si apoi ii ofera buchetul cerut si o cana de ceai…
Logodnicii par sa se inteleaga de minune, nu mai sunt tensiuni desi Hae-Won e mereu retinuta si parca distrata. Fireste, fiindca nu stie daca trebuie sa raspunda apelului tarziu al « greselii ». Surpriza, desi intarziata, se dovedeste deosebita, o alta « atingere » a sufletului, a amintirilor… un dar nespus de delicat…iar rasplata, e un sir de vorbe aspre si dureroase, mai ales pentru cea care le spune; si iar dorinta de fuga… stopata de argumentul suprem al lui oppa: nu poate trai fara ea. Ce sa faca biata inimioara de imprumut ? Pare ca se sfasie intre datorie si dorinta. Min-Woo nu e de nici un ajutor marturisindu-si adevaratele simtiri.
Dupa o zi de absenta, cu ingrijorari de toate partile, Min-Woo revine la timp s-o scape pe Hae-Won de razbunarea unuia dintre micii comercianti lezati de renovari. Spaima si gija pe care si-o arata unul altuia sparge gheata aparuta intre ei.
Parte la rugamintea Jung-Ah-ei, parte din vointa proprie, Hae-Won decoreaza cu trandafiri galbeni odaia indragostitilor in timp ce batista buclucasa isi gaseste loc, de aceasta data, in parul fetei. Sosit pe neasteptate cu pranzul, Jung-Jae este martor nevazut la… spovedanie sau repetitie ? Si mai afla ceva ce-ar fi preferat sa nu fie adevarat… Evenimentul il determina sa devina atent la miscarile echipei arhitect-florar si-l cam deranjeaza fericirea de pe chipul amndurora. Delicat, il atentioneaza la modul neutru pe Min-Woo sa inceteze a-i asedia logodnica. Planul de seductie al lui Jung-Ah le duce pe fete in camera lui Min-Woo si aici, colierul baiatului devine personaj principal al geloziei lui « dunseng » Jung-Ah.

PrezentareaL iulianatotu – asiacinefil.com

In ziua in care Song-Joo era hotarat sa-si anunte logodna cu Yoo-ri, se duce la caruselul din parcul unde obisnuia sa mearga cu Jung-Suh.Asezat pe banca, cu medalionul in mana, se hotaraste s-o lase pe Jung-Suh sa plece din inima lui, si-si pune o dorinta, s-o mai vada o singura data. Cand isi ridica privirea, pe carusel o vede pe Jung-Suh. Pentru a se convinge ca nu este o iluzie se duce pe urmele ei si o imbratiseaza. Dupa ce-i vede impreuna pe cei doi, Chul-Soo incearca sa fie stapan pe situatie si sa gaseasca raspunsuri la intrebarile lui Kim Ji- Soo legate de o femeie pe nume Jung-suh si despre barbatul ciudat care o urmareste.
Kim Ji-Soo se gandeste ca acest barbat nu a putut uita femeia iubita, care intamplator, seamana cu ea. Ii marturiseste fratelui sau ca are aceasta atitudine datorita faptului ca nu-si aminteste nimic despre trecutul ei. Song- Joo gaseste un bilet lasat de Yoo-Ri: „Acum, inima ta cauta inima lui Jung-Suh, nu pe a mea, nu-i aşa ?”.Pentru o clipa Song-Joo se gandeste ca lui Yoo-Ri i s-a intamplat ceva rau si pleaca in cautarea ei.

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

Chul-Soo picteaza, pregatindu-se pentru Expozitia Nationala de Arta si Ji-Soo il incurajeaza.
Primul drum pe care il face Song-Joo cand ajunge in tara este la casa de la ocean, sa readuca la viata amintirile lui impreuna cu Jung-Suh pe care nu a uitat-o nicio clipa. Ajungand in acelasi timp acolo, Ji-Soo aude sunetul pianului care atinge o coarda sensibila a sufletului ei, fara sa-si aminteasca care ar fi semnificatia. Song-Joo revede scene dragi din trecut cand era impreuna cu Jung-Suh, acestea suprapunandu-se peste prezentul cu Ji-Soo si Chul-Soo. Revine la realitate, dorind sa faca schimbari radicale in firma condusa de mama sa. Yoo-Ri simte nelinistea lui Song-Joo si vrea sa impuna anuntarea logodnei lor la pertecerea aniversara a companiei.
In timpul inspectiei magazinelor, Song-Joo o vede pe Jung-Suh si alearga dupa ea, neintelegand de ce ea nu-l recunoaste si il respinge.
Chul-Soo castiga dreptul de a picta peretele de langa carusel, chiar daca nu cu inima usoara, anticipand parca ceva rau, odata cu demararea acestei lucrari.
Song-Joo ia hotararea sa se desparta spiritual de Jung-Suh, cand ea ii apare din nou in fata, invartindu-se in carusel. Vrea sa vorbeasca cu ea, dar Chul-Soo se opune ducand-o cat mai departe de el. Song-Joo nu renunta, alearga dupa ea si incearca sa-i explice cine este ea cu adevarat, dar fara sorti de izbanda, Jung-Suh nu-si aminteste nimic.

Prezentarea: uruma44 – asiacinefil.com

Ultimul dans cu Oppa este edificator pentru ambii frati. Hana afla cine e adevaratul „Yuki”, iar Yoon Suh, prin dezvaluirea facuta, simte ca i se ia de pe suflet o povara. Cand Politia patrunde in sala, Oppa doreste sa se predea, dar Senior Ryu il opreste la timp. El il roaga pe „rivalul” sau sa faca acest lucru dupa ce se casatoreste cu Hana. La nunta sa, mireasa are un oaspete surpriza, care ii da binecuvantarea: Yoon Suh. In momentele cheie din viata sa, Oppa n-a lipsit.
Nu doar Hana il astepta nerabdatoare pe Yoon Suh, ci si asasinii aflati la panda si trimisi de seful mafiot al lui Yuki. De data aceasta, planul lor trebuie indeplinit fara greseala.
La aeroport, Maya asteapta avionul spre Coreea. Gandurile sale zboara la Yuki. Stirile difuzate „la cald” o determina sa renunte la planul sau si sa se intoarca alaturi de Yuri. Cuprinsa de emotie si de vinovatie, Maya face o marturisire care-i va soca pe toti cei prezenti.
Viata ii pune din nou la incercare pe cei doi, Yoon Suh si Hana. Va reusi in final Yoon Suh sa-si respecte promisiunea facuta Hanei ?

Prezentarea: Claudia/Alinabv – asiacinefil.com

Il ultimii ani, realizatorii chinezi au reusit sa transforme genul epic in cel mai bine vandut produs al industriei de film in afara Chinei, depasind cu mult filmele de actiune sau pe cele de arte martiale, care ani de zile au tinut industria in spate. Ce e imbucurator e faptul ca pe masura aparitiei de noi filme istorice, subiectul acestora devine tot mai nuantat, distantandu-se de povestile clasice axate doar pe efecte speciale si descrierea in mod spectaculos a unor batali. Filmele de epoca au ajuns sa trateze tot mai mult chestiunile de viata privata (Sacrifice, A Woman, a Gun and a Noodleshop), imbinand genurile (actiunea cu comedia, thrillerul cu actiunea, genul biografic cu cel istoric). Rezultatul este unul de-a dreptul spectaculos: o desfasurare imprevizibila a evenimentelor, cu rasturnari de situatii atunci cand te astepti mai putin, o imbinare a spectacolului vizual cu cel scenic al costumelor si, nu in ultimul rand, o nota de prospetime adusa de realele tematici filosofic-educativ introduse in scenariu, care fac astfel incat la finalul filmului sa ramai atat cu ceva educativ cat si cu “entertainment”-ul. De la aceste reguli nu face exceptie nici “White Vengeance”, un film epic chinezesc ce a dominat box-office-ul din China saptamani la rand, fiind unul din blockbuster-urile importante ale anului trecut.Regia este semnata de un maestru al filmelor epice de succes, Daniel Lee, cel care in anii trecuti ne-a incantat cu explozivul “14 Blades” si cu “Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon”. Distributia este una pe masura renumelui regizorului, doar nume unul si unul: Leon Lai, Feng Shaofeng, Anthony Wong, Zhang Hanyu, Jordan Chan sau Andy On.

Anul 183 i.e.n, provincia Shanxi, China centrala. La 12 ani de la moartea lui Liu Bang, primului imparat al dinastiei Han, un preceptor isi duce elevii in pelerinaj la locul asa-numitului banchet Hongmen, locul unde s-a scris istoria unei prietenii transformate in dusmanie intre doi razboinici curajosi ai acelor timpuri. Aici isi face aparitia un strain ciudat, care incepe sa depene amintirile sale invataceilor si preceptorului. In urma cu 12 ani, doi rebeli au incercat sa-l asasineze pe Imparatul Qin, dupa ce acesta supusese Regatul Chu. Cei doi rebeli sunt Liu Bang si Xiang Yu, si se intalnesc prima data la tentativa de asasinare a Imparatului, fara a fi banuit ca si unul, si celalalt se afla la fata locului cu acelasi scop. Mai apoi Xiang Yu salveaza o tanara atragatoare cu ajutorul lui Liu Bang, cei doi devenind frati de cruce. Dar regele Huai al Chu-ului, care va organiza miscarea de insurgenta impotriva Imparatului Qin, pune la cale un plan diabolic pentru a scapa de cei doi periculosi si puternici potentiali rivali. In acest sens da un decret prin care primul din cei doi care ajunge si cucereste capitala Qin-ului, va deveni Lord al Qin-ului. Acest decret a reusit sa-i invrajbeasca pe cei doi frati de cruce, care devin rivali de moarte. Pentru a reglementa problema stapanirii mostenirii Qin-ului odata cucerit, cei doi se intalnesc la asa-numitul banchet Hongmen, unde eminentele cenusii din spatele lor, doi geniali strategi, incep o disputa de la distanta sub forma unei nevinovate partide de Weiqi (go).

Filmul ne poarta, cu ajutorul unor efecte vizuale si imagini superbe, inapoi in timp, reconstituind unul din importantele momente ale istoriei Chinei, banchetul Hongmen. Intre 230 si 221 i.e.n, dinastia Qin a anexat, in urma unor sangeroase razboaie, cele 6 regate stravechi chinezesti. Politica de anexiune a dus la nasterea unei miscari rebele ce viza rastunarea Qin si eventual restaurarea celor 6 state. Doua figuri proeminetnte s-au distins in aceasta perioada din randul rebelilor: Liu Bang si Xiang Yu. Xiang Yu provenea dintr-o influenta familie care, in 208, il inscauna pe Regele Huai peste regatul Chu. Acesta i-a trimis pe cei doi in misiunea de a-l rasturna pe Imparatul Qin, promitandu-le ca primul ce va cuceri capitala Qin-ului va deveni Lord/Rege al fostului Imperiu. Liu Bang ajunge primul si reuseste sa-l oblige, fara varsare de sange, pe ultimul imparat al dinatsiei Qin sa abdice. Capitala a fost crutata de la jafuri, pentru a se castiga sprijinul poporului, iar Xiang Yu era impiedicat sa se apropie de cetate la o trecatoare. Dezamagirea a fost mare pentru Xiang Yu, care in fruntea unei uriase armate de 400.000 de soldati ameninta sa-I spulbere pe cei 100.000 ai lui Liu Bang si sa preia de la acesta ceea ce Liu luase de la Qin. Sfetnicul lui Yu, Fan Zeng, sustinea eliminarea fizica a lui Liu, astfel ca pentru acest tel Liu Bang a fost invitat la un banchet de catre rivalul sau Xiang Yu. La banchetul Hongmen (sau de la Poarta Hong), Liu Bang isi cerea umil iertare in fata lui Xiang Yu pentru gloria pe care i-a furat-o. Toate momentele din timpul banchetului suprinse in film (semnele discrete ale sfetnicului catre Xiang de a-si ucide rivalul, dansul sabiilor ce trebuia sa creeze oportinitatea comiterii asasinatului) au fost consemnate in istorie si s-au petrecut in realitate. Intr-un final, Liu Bang a reusit sa figa de la banchet, iar in 202, Xiang Yu a fost infrant de Liu Bang dupa 4 ani de lupte, perioada cunoscuta in istoria Chinei sub numele de “Disputele Chu-Han”.

“White Vengeance” ofera mai mult decat o lectie de istorie, cadre spectaculoase sau actiune. E unul din rarele filme istorice chinezesti ce transmit mesaje mult mai profunde. Filmul prezinta ascensiunea, mirajul puterii, dobandirea ei si mai apoi tragica prabusire, cu consecintele inerente. Paradoxul este ca cel care de fapt s-a prabusit a fost cel care a dobandit puterea, si nu cel invins. O realizare cu un mesaj emotionant exceptional, care va va tine cu sufletul la gura pe durata celor peste 2 ore ale sale, iar asteptarea merita totul. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Yoo-Ri continua s-o necajeasca pe Jung-suh. Ii cere socoteala despre relatia dintre ea si fratele sau, insinuand ca intre cei doi, de fapt, exista un alt tip de relatie. In momentul in care Yoo-Ri il aduce in discutie pe Song-joon, Jung-suh isi pierde controlul si incepe sa-si loveasca sora vitrega. Deranjat de tipetele celor doua, tatal lui Jung-suh intra in camera si le vede batandu-se. Mama vitrega incearca in continuare sa pastreze aparentele, si trece de partea lui Jung-suh, care degustata de jocul dublu al mamei vitrege are o atitudine nepotrivita. „Sunt foarte dezamagit de tine.” si odata cu aceste cuvinte rostite de tatal sau, Jung-suh simte ca si-a pierdut si ultima persoana draga care-i mai era alaturi.
Han Tae-hwa castiga Marele Premiu la Concursul de Arte Plastice. Dupa competitie ii ofera premiul primit lui Jung-suh spunand ca de fapt ii apartine. Aceasta il refuza elegant si-i spune ca se poate folosi de aceasta realizare pentru a se impaca cu mama lui.Insa si aceasta incercare a lui se transforma intr-o situatie umilitoare si dureroasa pentru Tae-hwa datorita lipsei de consideratie si iubire a mamei pentru el.
Trec cinci ani si Song-joo e pe cale sa revina acasa de la studii. In ultimul moment Jung-suh afla de sosirea lui si se grabeste sa-l intampine la aeroport, insa si de aceasta data viata ii supune la o noua provocare.

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

Despre anul 2003 s-ar putea spune c-a fost un an bogat pentru k-drama. Incepand de la “All in to Mermaid Lady”, “Yellow Handkerchief” pana la “Damo” sau “Summer Scent”, aceste drame au adus in fata televizorului un numar tot mai mare de spectatori. In fruntea listei dramelor de succes ale anului insa s-a aflat “Stairway to Heaven”, unul din cele mai triste si de success seriale ale Hallyu. Succesul serialului s-a datorat distributiei de exceptie, protagonisti fiind fermecatoarea actrita Choi Ji-woo si atragatorul Kwon Sang-woo. Pe atunci Choi Ji-woo era o vedeta a micului ecran, in timp ce Kwon Sang-woo era un actor in plina ascensiune, déjà indragit de coreeni si nu numai. “Stairway to Heaven” (“Trepte spre Rai”)a fost un mare succes, avand in vedere numar de spectatori , pornind cu un rating de 25% si terminand cu 45%. Desigur, unul dintre motive ar putea fi distributia serialului. Regizata de Lee Jang-soo (cel care cativa ani mai tarziu regiza melodrama “Tree of Heaven”), serialul a reusit sa castige inimile spectatorilor si din alte tari asiatice, cum ar fi Japonia, Singapore şi Hong Kong.Aceasta drama romantica a fost vazuta de unii critici ca fiind pur si simplu o combinatie de elemente familiare din alte drame de succes (Winter Sonata si Autumn Tale), dar sub indrumarea lui Lee Jang-soo, aceasta s-a transformat cu succes intr-o poveste impresionanta si originala. O mare parte din succes poate fi atribuita prestatiei excelente a actorilor si chimiei impartasite intrei cei patru actori principali.

Si despre ce nume vorbim ! Niciodata un alt serial coreean nu a reusit sa aduca in distributie atat de multe nume mari si atat de multi actori popular ice au facut roluri mari de-a lungul carierei lor. Mai intai e vorba de Kwon Sang-woo, care s-a intors pe micile ecrane dupa “My tutor friend”, fanii fiind de-a dreptul in extaz cand s-a confirmat prezenta lui in aceasta drama. Apoi e vorba de Choi Ji-woo, actrita venerata din “Winter Sonata”, care nu a mai fost implicata in niciun proiect de la incheierea dramei ce-a scris istoria la Hallyu, cu exceptia productiei “101 Proposal”.Un alt actor distribuit intr-un rol principal, asteptat si el de o multime de fani a fost Shin Hyun-joon, care a lipsit de pe micul ecran incepand cu anul 1999 (pentru necunoscatori, e nimeni altul decat interpretul maleficului Lee Seon Woo din recent finalizatul proiect asiacinefil “Cain si Abel). Careul de asi e completat de actrita Kim Tae Hee, la primul rol de succes intr-un serial, cea care in 2009 aparea in mega-succesul IRIS ca partenera a lui Lee Byung-hoon. In rolurile secundare din nou pot fi recunoscute figure familiare din serialele traduse de Asia Team: Ha Jae Young (un actor obisnuit al rolurilor de tata, care dupa ce a fost tatal lui Yu-jin din Winter Sonata si al raposatei Un-hae in “Summer Scent”, are din nou un rol interesant in “Stairway to Heaven”), si, cu cativa ani inainte de a forma nefericitul cuplu din “Tree of Heaven”, ii regasim din nou 2 episoade si jumatate pe actorii copii, pe atunci, Park Shin Hye si Lee Wan. Cu o asemenea distributie nu-i de mirare ca “Stairway to Heaven” a fost una ditre cele mai asteptate drame ale anului 2003. Desi s-a lansat in decembrie 2003, intr-o prioada in care serialele nu au mari sanse de a face rating si intr-o luna in care de obicei se rasplatesc serialele anului, “Stairway to Heaven” a reusit sa gaseasca usor calea spre succes si datorita scenariului solid al lui Park Hye Kyung (Personal Preference (2010), cu rasturnari de situatii si cu o poveste a la “Cenusareasa” care a prins foarte bine.

Jung-Suh si Song-Joo au crescut impreuna, familiile lor fiind foarte apropiate. Au trecut amandoi prin durerea pierderii cate unui parinte si asta i-a apropiat si mai mult. Tatal lui Jung-Suh s-a recasatorit cu Tae Mi-Ra, care avea doi copii dintr-o casatorie anterioara, pe Tae-Hwa si Yoo-Ri. Totul a inceput sa se destrame cand Song-Joo a plecat sa studieze in strainatate, Jung-Suh fiind impiedicata sa-l urmeze de masinatiile mamei vitrege. Yoo-Ri era invidioasa pe viata pe care o dusese Jung-Suh si a hotarat sa-i ia tot ce se putea lua, inclusiv pe Song-Joo.
Tae-Hwa, un baiat rebel, nebagat in seama de nimeni, a inceput sa se ataseze de sora lui vitrega, suferind amandoi de abuzurile si indiferenta parintilor. Jung-Suh il iubea tot pe Song-Joo, dar ii era mila de Tae-Hwa, incercand sa-l incurajeze in fructificarea taletului acestuia pentru desen.
Dupa cinci ani, Jung-Suh este implicata intr-un accident de masina, urmarea fiind pierderea memoriei. Tae-Hwa are grija de ea, ascunzandu-i trecutul si incercand sa ia totul de la zero.
Intre timp, Song-Joo se intoarce in Coreea si nu poate trece peste disparitia lui Jung-Suh, indiferent cat incearca Yoo-Ri sa-l convinga. Viata lui este o letargie perpetua, pana cand o cunoaste pe Kim Ji-Soo, care ii aminteste dureros de Jung-Suh. Yoo-Ri ii ascunde faptul ca Ji-Soo este de fapt Jung-Suh fara amintiri si fara identitate. Sentimentele lui se tranfera catre Ji-Soo si ea se simte atrasa de el, chiar daca simte ca ii e datoare lui Tae-Hwa. Cum vor evolua pe mai departe lucrurile, ramane sa descoperiti singur pe parcursul celor 20 de episoade ale melodramei.

In multe feluri, “Stairway to Heaven”, are multe puncte in comun cu “Winter Sonata”, rolul lui Jun-suh e foarte asemanator cu cel jucat de Choi Ji-woo in “Winter Sonata” ca si Yu-jin. Amandoua personajele sunt doua fete dragute, care au ca “defect” comun intelegerea fata de celalalt, si datorita felului lor de a fi, sunt urmarite de ambele personaje principale masculine. Nu intamplator Choi Ji-woo a fost recompensata cu 3 premii pentru rolul sau, la SBS Drama Awards 2003, iar Kwon Sang-woo cu 2. “Stairway to Heaven” poate cumva sa fie perceputa ca o poveste mult mai emotionanta decat “Winter Sonata” chiar daca pe alocuri poate fi o drama cliseu. Cu toatea astea, e un serial impresionant, ce merita vazut si pastrat in colectia personala datorita chimiei dintre actorii principalii, momentelor emotionante pana la lacrimi, regiei excelente si coloanei sonore de neuitat care o ofera mai multa pasiune fiecarei scene. Daca v-a placut “Winter Sonata”, “Stairway to Heaven” va va cuceri chiar din primul minut.

Articol realizat de Alinabv in colaborare cu Uruma44 – asiacinefil.com

Serialul este tradus in premiera in Romania de Asia Team, colectivul implicat in acest proiect fiind urmatorul:
Traducerea si adaptarea: Ally (ep 1,3,5), Uruma44 (ep 2,4,6-20)
Revizuirea textului: gligac2002
Rezumate episoade: Uruma44, Alinabv

Yoo-Ri a facut in asa fel incat Jung-Suh sa nu poata ajunge la aeroport. Astfel, Song-Joo ar fi vazut-o doar pe ea inainte de plecarea la studii in strainatate. Tae-Hwa deschide camera in care era inchisa Jung-Suh si ea ajunge la aeroport in ultimul moment. Oare il va revedea pe cel care i-a cucerit sufletul din anii fragezi ai copilariei ? Si minunea se intampla… Ii spune lui Song-Joo ca ii impartaseste sentimentele si primeste de la el un medalion, pecetluind legatura dintre inimile lor.
Jung-Suh descopera talentul pentru desen al lui Tae Hwa si il incurajeaza sa picteze. Prin gesturi simple, Jung-Suh reuseste sa mai netezeasca asprimea necizelatului Tae-Hwa. Acesta, in marea lui nevoie de afectiune, considera ca sunt semne de iubire si o pune pe Jung-Suh in situatii stanjenitoare, atat acasa cat si la scoala. Asta in timp ce Yoo-Ri a invatat de la experimentata ei mama arta disimularii si a manipularii, aplicand cunostintele dobandite cu orice ocazie.

Prezentarea: uruma44 – asiacinefil.com

Han Jung-suh si Cha Song-joo sunt prieteni inca de cand erau mici, au crescut impreuna si obisnuiau sa petreaca foarte mult timp jucandu-se pe plaja sau cantand la pian. Jung-suh era foarte incantata cand bunul ei prieten Song-joo facea diverse trucuri magice in urma carora monedele dispareau. Insa numerele de magie nu reuseau sa alunge si durerea ce o aveau in suflet, fiecare dintre ei pierzand o persoana foarte draga. Cand tatal lui Song-joo a murit in urma unui accident de masina, Jung-suh a fost alaturi de el sa-l consoleze. Cand mama lui Jung-suh a fost rapusa de cancer la ochi, a fost randul lui Song-joo sa-i fie aproape.
Prezent la o ceremonie, tatal lui Sung-suh o intalneste pe fermecatoarea actrita Tae Mi-ra de care se indragosteste. Ce nu stia insa nimeni era secretul pe care il ascundea aceasta. In timp ce sotul ei se afla in inchisoare, aceasta si-a abandonat copiii, Han Yoo-Ri si Han Tae-hwa. Dupa 15 ani de chin alaturi de sotul ei, Mi- ra se hotareste sa-si paraseasca familia spunand ca vrea sa se recasatoreasca si sa duca o viata normala. Fara niciun regret, Mi-ra pleaca de-acasa lasandu-si in urma cei doi copii, nici lacrimile fiicei ei care o implora s-o ia cu ea nefacand-o sa-si schimbe hotararea.
In prezenta fiicei sale, Han Soo-ha se casatoreste cu Mi-ra si spera ca impreuna vor fi o familie fericita. Timpul trece si Mi-ra hotaraste sa-i aduca pe cei copii sa locuiesca cu ea. Odata cu venirea celor doi frati vitregi, viata lui Jung.suh avea sa se schimbe, totul transformandu-se intr-un cosmar.

Prezentarera: Alinabv – asiacinefil.com

Cand spui Lee Jun Ki nu poti sa nu te gandesti la un tanar vesel, modest si introvertit.Desigur, ca orice star de nivelul sau, a avut multe perioade de ratacire dupa cum declara chiar el, insa nu poti sa nu ghicesti ca in spatele acestui personaj interesant sta o poveste la fel de interesanta.
Recompensat cu numeroase premii dintre care pot fi mentionate: „Blue Dragon Award”- premiul de popularitate (2006) pentru „King and the Clown” alaturi de Kan Sung Yeon, premiul pentru debut, premiul de popularitate, premiul pentru cel mai popular actor peste hotare la Festivalul de Film „Daejong” editia 43 si „Baeksang Arts” editia 42 in 2006 tot pentru filmul „King and the Clown”. In 2007 se poate mentiona Premiul de Excelenta pentru rolul sau in drama „Time between dog and wolf” primit la Gala anuala a premiilor MBC, premiul de debut la editia 27 a Festivalului International de Film „Hawaii” si premiul pentru cel mai popular actor peste hotare la Festivalul International de Film de la Shanghai. In 2009 e numit ambasador pentru turism de catre Organizatia de Turism „Coreea”. Dar cum aceasta recunoastere nu se poate obtine fara munca, devotament si inevitabil fara un vis, povestea lui Lee Jun Ki poate incepe cu „ A fost ca niciodata….”

Lee Jun Ki s-a nascut in orasul celebrului festival de film coreean, Pusan. Adevaratul sau vis a fost sa fie programator IT si nu actor. In timpul liceului, cand se pregatea pentru admiterea la colegiu, un prieten l-a intrebat daca vrea sa-l insoteasca la teatru sa urmareasca impreuna „Hamlet”.Dupa ce-a vazut piesa si reactia oamenilor dupa vizionarea ei, visul sau s-a schimbat dramatic intr-o perioada foarte scurta de timp si a inceput sa viseze ca va fi actor. Familia lui s-a opus, tatal lui il batea foarte mult si totul era un haos in viata sa. A continuat sa-l implore pe tatal sau sa-l lase macar sa invete. Tatal in final a fost de acord sa-l lase sa invete timp de un an, cu conditia sa continue pregatirea pentru colegiu.
Intr-un final a fost admis la colegiu, unde a inceput sa-si faca prieteni, si in doar 2 luni a inceput sa-si petreaca majoritatea timpului cu ei. Pentru ca voia sa se distreze cat mai mult cu prietenii sai, a cheltuit taxa de studii pe 4-5 luni (la acel moment taxa era 400.000 de woni pe luna). Tatal sau a aflat, si cand Jun Ki s-a intors acasa, acesta i-a pus pe masa un borcan mare, plin de monede, care echivala cu taxa de studii pe 4 luni, si i-a cerut sa plateasca taxa de studii cu acei bani. Dupa acest incident Lee Jun KI si-a dat seama c-a facut o mare greseala fata de tatal sau. Mai tarziu, i-a spus tatalui ca-si doreste foarte mult sa joace in filme. Tatal i-a spus ca o poate face, insa va trebui sa munceasca ca sa-si plateasca taxele de studii. A fost foarte recunoscator atunci cand si-a gasit prima slujba cu jumatate de norma, student fiind. Dar pe atunci, in tara lui, persoanele cu varsta mai mica de 19 ani nu aveau voie sa lucreze, asadar si-a zgariat cartea de identitate si si-a falsificat data nasterii. Cat timp a lucrat cu jumatate de norma a fost in stare sa castige 300.000-350.000 de woni (aproximativ 300-350 $). Si-a folosit toti banii castigati pentru a-si achita taxele de admitere la Facultatea de Film unde a fost respins.Mai tarziu a incercat la Universitatea de Arta din Seul, dar si aici a fost respins, punandu-se accentul foarte mult pe performanta, capitol la care el era deficitar.
A facut o multime de lucruri in timp ce-a continuat sa se pregateasca; cu banii castigati s-a inscris la cursuri de acrobatie si dans. A participat la nenumarate auditii, dar la toate a fost respins. Tatal sau i-a spus sa-si continuie studiile in colegiului din orasul natal, dar nu i-a urmat sfatul, a facut tot ce-a putut pentru a-si atinge visul si-a plecat de-acasa. A venit in Seul fara niciun plan. Avea o cunostinta in industria media, un cunoscut de pe vremea cand era in Pusan, Robert Holly. L-a intalnit pe Robert Holly pe vremea cand acesta debuta la un post de radio in Pusan, legandu-i o prietenie de 11 ani. Isi dorea foartea mult sa invete limba engleza, asa ca i-a spus prietenului sau Robert de acest lucru. Lee Jun Ki a locuit timp de 2 luni in casa prietenului sau, dar cand a realizat ca e o povara mare pentru el, s-a hotarat sa-si gaseasca un loc in care sa poata sa munceasca si sa locuiasca in acelasi timp. Si-a gasit o slujba la un club de biliard, intr-o cladire detinuta de o singura persoana. Majoritatea timpului si-l petrecea muncind in club, iar acoperisul cladirii devenise locul sau de odihna. Din cauza unui incident ce-a avut loc cu niste clienti, a fost nevoit sa paraseasca si acel loc la ordinul sefului sau, primind 150.000 de woni drept salariu. Toti banii i-a pastrat pentru taxa de admitere. In acea zi a primit 5 oferte de la Dong-dae, care in final s-au dovedit a fi false.

Nu si-a pierdut credinta ca intr-o zi va deveni actor si a gasit alte cateva persoane care se pregateau pentru admiterea in colegiu, ca si el.Nu aveau multi bani pentru a se inscrie la diferite cursuri organizate de Facultatea de Film asa ca se adunau cu totii si repetau diferite roluri din cateva piese celebre de teatru. A facut tot ce-a putut sa se pregateasca pentru singura institutie de invatamant la care dorea sa fie admis, Universitatea de Arta din Seul. A mai aplicat inca o data pentru admitere, spunandu-si ca daca si de aceasta data va rata, se va intoarce acasa si va urma sfatul tatalui sau. Dupa ce s-au afisat rezultatele si-a vazut numele pe lista si si-a sunat imediat parintii, care dupa 2 ani de cand nu-l mai auzisera l-au felicitat.
In timpul studiilor a privit tot mai sus si s-a inscris la numeroase auditii, ratand 50 de auditii pe an. Gasise o solutie pentru a participa la cat mai multe auditii, dar nu a fost acceptat nicaieri. Mai ramasese o singura companie, unde a fost filmat in timpul auditiei, iar materialul a aparut in cadrul emisiunii „Real Korea” difuzat la SBS in 27 iulie 2001.
Managerul companiei i-a dat cartea de vizita si i-a spus ca-l vor contacta, dar cum acest lucru nu s-a intamplat, Lee Jun Ki s-a dus la sediul companiei si-a discutat cu managerul, care i-a promis ca daca se va ivi o oportunitate il vor contacta. Dupa luni intregi de asteptare l-au sunat si a participat la cateva sedinte foto.
A debutat in filmul japonez „Hotel Venus”. Un regizor japonez i-a vazut profilul si a spus ca-l vrea intr-un proiect dupa ce trece a doua auditie. In acelasi timp, in Coreea se pregatea un film popular, pentru tineret, in care de asemenea a fost acceptat, dar el a ales filmul japonez, fara a primi insa sprijinul companiei sale. A plecat in Japonia cu doar 200 $ in buzunar. In perioada cat a lucrat la proiect, compania de film i-a permis sa locuiasca intr-un motel si i-a dat zilnic 3000 de yeni (35 $) pentru hrana. Era nedrept sa nu fie sustinut de compania sa, dar a spus ca si aceasta trece prin perioade dificile, iar lucrul cel mai bun pe care-l putea face era sa aiba grija de el.Chiar si in Japonia a participat la diferite spectacole de acrobatie. Desi atrasese atentia ca tanar actor, a continuat cu aceste spectacole pentru ca avea nevoie de bani pentru taxa de scolarizare, chiar daca deja avea o agentie de impresariere care se ocupa de cariera lui. Dupa varsta de 19 ani nu a mai primit niciun fel de ajutor din partea parintilor sai, spunandu-i ca acesta e drumul pe care si l-a ales si ca se poate descurca singur.
Cat timp a stat in Japonia managerul sau l-a vizitat doar cu o saptamana inainte de finalizarea filmarilor. Au mancat impreuna, s-au distrat in oras si au cheltuit banii pe care el i-a economisit. Chiar si acum cei doi lucreaza impreuna, la fel si ceilalti membrii din echipa. Dupa terminarea filmarilor s-a intors in Seul unde a mai avut diferite slujbe. Totul pana cand, accidental, a primit rolul in filmul „The King and the Clown”.El si managerul sau s-au intalnit din intamplare cu 2 reporteri care i-au spus sa se pregateasca pentru aceasta auditie. Ziua urmatoare s-a dus la companie si-a primit scenariul. Erau foarte multi actori tineri care voiau sa participe la acea auditie, asa ca aceasta a avut loc in 3 etape iar el a fost acceptat la una dintre ele. Si odata cu asta viata lui avea sa se schimbe radical, filmul aducandu-l in prim plan, fiind un succes rasunator.
Comentariul postat pe blogul sau personal in 2006, ce suna astfel: „Japonia e tara mea si voi merge acolo cand voi termina acest film”, avea sa starneasca comentarii dintre cele mai dure la adresa lui Lee Jun Ki. Oamenii l-au criticat fara sa stie ca „Japonia e tara mea.” era o gluma pe care o spunea prietenilor sai cu care invata limba japoneza. Datorita traficului intens din acea perioada a ales sa-si inchida blogul personal si sa comunice cu fanii doar prin intermediului site-ului sau oficial condus de agentia sa de impresariere.
Au urmat filmele „Fly, daddy, fly” (2006), May 18 ( 2007), Virgin Snow (2007) si dramele „Time between dog and wolf” (2007), Iljimae ( 2008) si Hero ( 2009). Ca orice barbat coreean, si-a satisfacut stagiul militar obligatoriu, pana recent acesta activand in cadrul Agentiei Media de Aparare, serviciul de Informatii Publice. Pe data de 16 februarie a fost eliberat, si cat de curand isi va relua activitatea in show-biz, spre bucuria fanilor din intreaga lume.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

Furia Jung-Ah-ei se dezlantuie asupra bunei sale prietene si deceptionat, oppa Jung-Jae trebuie sa-i serveasca o lectie surioarei… Dragostea nu inseamna banuiala si gelozie, ci totala incredere in persoana iubita, chiar atunci cand toata lumea acuza. Gentlemen, Jung-Jae intinde prieteneste mana lui Min-Woo si multumeste pentru grija purtata micutei sale logodnice, dar vorbele, desi amicale, il tradeaza: « Asa-i ca sora mea e imatura ? NU STIE SA-SI ASCUNDA SENTIMENTELE si de aceea intra mereu in belele.» Apoi, urmeaza oferta de pace si nimic nu consuma mai bine furia decat epuizarea fizica… urmata de masa, in vechea cabana a familiei, plina de vechituri pentru unii- parfumul timpului, pentru altii. Acum devine orbitoare asemanarea de preferinte intre Min-Woo si Hye-Won…in afara muzicii de pe discurile de vinil si a zaharului din cafea, isi completeaza pana si gandurile unul altuia. A doua iubire nu e fericire caci e umbrita de sentimentul vinovatiei fata de prima iubire. Pana si ochii increzatori al lui Jung-Jae isi tulbura, in liniste, privirea. Singurul lucru pe care-l are in comun cu Hye-Won e PRIMA IUBIRE: nu-i asa (cauta el confirmarea in ochii nesiguri ai fetei)? Ce-ar trebui Hye-Won sa faca? Sa renunte la tot ce nu-i place lui Jung-Jae… la zahar, la muzica discurilor de vinil, la serenada lui Schubert si la… proiectul care implica sa-si vada mereu colaboratorul, arhitectul Yoo Min-Woo. Fericita, Jang-Mi accepta schimbul de sarcini cu mare placere, dar arhitectul, pe zi ce trece, devine anxios, agitat si preocupat pentru a deveni apoi apatic si, in final, bolnav. Stradania Hye-Won-ei de a-l evita pe Min-Woo se pare ca nu face bine nimanui. Jung-Je e ingrijorat pentru bunul mers al lucrarilor, arhitectul s-a imbolnavit si, in compania lui Dae-Poong, fata afla cine-i motivul bolii lui Min-Woo si se dovedeste intemeiata precautia ei. Fuga nu e o solutie de durata, dar pentru moment este singura solutie. In ochii plini de lacrimi ai fetei, Min-Woo vede numai reprosuri, fara sa stie unde-a gresit. Serenada lui Schubert, pe disc de vinil, cu vocea celesta a Nanei Mouskouri, va mai astepta pana sa ajunga la destinatar.
Va amintiti « Winter Sonata » ? O fata logodita si un tanar, sunt prinsi in acelasi proiect, intr-o statiune montana, feerica, ce-i leaga iremediabil, tocmai pentru ca se straduie din rasputeri sa se evite reciproc.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Dupa schimbarea regimului politic din Coreea de Nord lucrurile incep sa se complice tot mai mult pentru doctorul Suh Myung Joon si echipa sa de pe platforma de extractie a metanului hidrat. Dupa ce-i trimite mesajul de ajutor reporterei Park Hye Jung, doctorul face un gest extrem si incearca sa transmita intregii lumi mesajul de pace in numele echipei de cercetare pe care o conduce. Cu steagul Peninsulei Coreea in mana spera sa traga un semnal de alarma in fata intregii lumii despre situatia de conflict aparuta intre cele doua tari, Coreea de Nord si Coreea de Sud.
Casa Albastra e nevoita sa faca fata unei noi implicari a Statelor Unite ale Americii in politica interna. Desi Presedintele face apeluri repetate la diplomatie si prudenta, un eveniment neasteptat e gata sa arunce in aer viata politica sud-coreeana. La Pyongyang comandantul Comitetului Revolutionar incearca sa dea o lectie intregii lumi folosindu-se de cea mai de temuta arma.
Familii disperate, ostatici sperati, colegi in suferinta… situatia pare sa nu aiba cale de iesire, iar pacea unei intregi tari sta in mainile a doi oameni, doctorul Suh Myung Joon si secretarul Casei Albastre, Park Dong Hyun.

Prezentarea: Alinabv – asiacinefil.com

Pentru Baekje, gestul de tradare al Reginei s-a dovedit decisiv. Ce folos sa retii autorul dupa ce raul a fost facut ? Planul siret al lui Kim Chun Chu de a semana discordia intre Rege si Generalul sau inca demult, a dat roade in timp. Dar a fost suficient pentru ca Silla sa recupereze in mare parte teritoriile cucerite in ani de zile de Gye Baek. Trufia Regelui l-a adus in situatia de a apela, ca solutie salvatoare in fata iminentei invazii asupra Baekje, tot la Generalul sau fidel, pe care il trimisese la tara sa cultive pamantul si sa-si traiasca viata alaturi de cea care avea sa-i devina sotie. Acesti doi factori – tradarea Reginei si invrajbirea Regelui si a Generalului sau – au semnat sentinta Baekje. Acum, cand 130.000 de soldati Tang vin pe mare spre Baekje, si 50.000 de soldati Silla urmeaza a li se alatura, acum cand totul a devenit o certitudine, intreaga oaste Baekje e cu moralul la pamant. Sarcina lui Gye Baek este redresarea armatei, care abia atinge 6.000 de oameni. Dar ce poti face cu 6.000 de soldati in fata unei armate unite de 150.000 ?
Regele incearca sa-si pastreze calmul, bazandu-se pe trupele private ale nobililor, insa in scurt timp se vede parasit de nobilime si lipsit si de sprijinul militar al acestora. In fata acestei situatii, tactica lui Gye Baek e una specifica luptelor intre forte disproportionate. Manualul despre arta razboiului scris de Sung-Choong si finalizat de Heung Su ii este de mare folos. Singura sansa a Baekje este evitarea unificarii celor doua armate. In timp ce Tang inainteaza spre capitala Sa Bi, Gye Baek incearca sa opreasca cei 50.000 de soldati ai Silla la o trecatorare. Va reusi sa salveze de la pieire regatul Baekje ?

Din nefericire, istoria nu poate fi rescrisa, iar un fapt odata consemnat nu poate fi sters cu buretele sufletului. Un serial cu un final emotionant, care ne invata un lucru crucial: clasa conducatoare trebuie intotdeauna sa fie responsabila pentru actele sale, deoarece in mainile ei se afla soarta a milioane de oameni. Altfel, orice greseala condamna la pieire.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Doctorul Suh este cand contestat de o parte a echipei nord-coreene cu care colaboreaza, cand apreciat si considerat un prieten.Tensiunea de pe platforma dintre inginerii nordisti si cei sudisti explodeaza nu de putine ori, insa mereu doctorul Suh este acolo pentru a pune inapoi in tocuri armele scoase de agentii serviciilor secrete. Dincolo de “bunele intentii” ale echipei din nord se ascunde, insa, un plan secret de sustragere a tehnologiei de baza a explotarii noii resurse naturale descoperite. Cum numai doctorul Suh detine cheia exploatarii noii surse de energie, sub atenta supraveghere a moiorul Dae Ja, Lim Jin Jae e trimisa sa fure datele atat de importante. Acestea se afla ascunse in seiful secret din cabina doctorului Suh, iar Jin Jae are mari dificultati in a ghici parola de acces. Iar cand se astepta mai putin, este surprinsa de… doctorul Suh.
In tot acest timp, doctorul este macinat de decizia pe care a trebuit sa o ia: excluderea celor 3 prieteni nord-coreeni din cauza carora platforma a avut de suferit in urma unei explozii, acestia nefiind la posturile lor in momentul producerii deflagratiei. Cu durere in suflet isi aminteste de clipele frumoase petrecute pe punte in compania lui Park Kwang Taek, pe care l-a invatat primii pasi in baseball. Dar nu are ce face, trebuie sa aplice regulamentul, chiar daca asta inseamna sa-si trimita bunii prieteni din nord in lagar in tara lor natala. Responsabilitatea fata de viata intregii echipe e mai importanta decat orice sentiment. Iar cand totul se indrepta spre aceasta nedorita directie, o a doua explozie zguduie platforma, punandu-i insasi existenta in pericol.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

72 Martyrs (cunoscut si ca “72 Heroes”) este o drama politica chinezeasca inspirata din fapte reale consemnate in istoria Chinei de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial. Regizat de Derek Chiu, un regizor talentat dar care inca nu a avut sansa unui blockbuster care sa-l consacre ca un nume mare al cinematografiei chineze, “72 Martyrs” este un film realizat in intregime cu fonduri din China continentala (nu din Hong Kong), din distributia caruia fac parte figuri cunoscute pe continent: Wang Jiancheng, Eric Tsang, Elanne Kwong, Wu Jiahui sau Zhao Bingrui. In 1954, o versiune mai veche a incidentelor surprinse in film a fost reflectata in pelicula “The 72 Martyrs of Canton”, vorbita in mandarina si realizata in Hong Kong. Acest film avea ca scop celebrarea celui de-al doilea mandat al presedintelui Taiwanului Chiang Kai-shek. Desi avem de-a face cu un film politic, productia din 2011 e mai degraba o drama realista ce prezinta in amanunt culisele miscarii revolutionarilor chinezi de la inceputul secolului XX, al caror lider Sun Yat-sen a devenit o emblema pentru istoria acelei perioade si a luptei impotriva dinastiei Qing (va mai amintiti de eroul a carui viata trebuia protejata cu orice pret in “Bodyguards and Asssassins” ?)

Care sunt faptele istorice reconstituite in acest film ? Pe 27 aprilie 1911, doctorul Sun Yat-sen (foto) a declansat o revolta armata impotriva dinastiei Qing. Aceasta a fost pusa la cale de revolutionarii chinezi ce s-au intalnit cu Sun Yat-sen in Malaya in noiembrie 1910, unde s-a decis lansarea unei revolte decisive in Guangzhou. Aceasta s-a produs la 27 aprilie 1911, cand revolutionarii aproape au reusit sa puna mana pe Guvernatorul provinciei, insa intr-un final acesta a reusit sa fuga. In scurt timp, revolutionarii au fost depasiti numeric de fortele imperiale repressive, ce aveau un serviciu de informatii extrem de activ. Mai mult de 130 de persoane au atacat birourile guvernamentale timp de o zi si o noapte. Revolta a fost un dezastru pentru revolutionari, din cele 130 de persoane 72 fiind ucise iar cadavrele expuse in public. Intr-un final, Pan Da-wei, unul din putinii supravietuitori (care, se va vedea in film, nu a participat la actiunea sinucigasa a colegilor revolutionary in urma unei decizii a grupului d eultim moment), un membru al Societatii Aliantei, si-a riscat viata pentru a ingropa trupurile celor 72 de martiri in Huanghuagang. In 1932, numarul total al revolutionarilor ucisi in timpul revoltei a crescut la 86, insa datorita traditiei, lumea le mai spune acelor eroi si astazi “ cei 72 de martiri de la Huanghuagan”. Mormantul acestora a fost ridicat in 1918, in prezent acel loc aflandu-se intr-un parc din Huanghuagang. In spatele pietrei de mormant se afla un monument de granit pe care e inscris numele celor 72 de martiri, iar in varful ei se afla o replica a Statuii Libertatii. Istoria spune ca ziua martiriului a insemnat punctul de pornire al unei revolutii, care a durat mai multi ani, doctorul Sun Yat-sen fiind considerat precursorul revolutiei democratice din China.

Octombrie 1900. Shi Jianru pune la cale un atentat cu bomba la viata Guvernatorului Guanghzhou-ului, atentat care esueaza si-i aduce arestarea si mai apoi executarea. 11 ani mai tarziu, in 1911, Pan Da-wei, seful miscarii locale revolutionare clandestine din Guangzhou, soseste pe mare in provincie, aducand cu el in mod ilegal arme. Reusind sa pacaleasca vigilenta punctului de control, acesta transmite armele colegilor revolutionari, iar cu prilehul aniversarii zilei de nastere a negustorului si interlopului Fang, are loc un atentat la viata Lordului Li, ministrul Marinei. Atentatul esueaza, fapt ce duce la inasprirea masurilor se securitate din oras. Sosirea in oras a domnului Luo, tocmai din Penang (Malayezia), discipol apropiat al revolutionarului Sun Yat-sen, urmeaza sa animeze miscarea revolutionara. Acesta isi asuma dificila misiune de a face rost de bani pentru miscare incercand sa se foloseasca de o donatie pentru un orfelinat, venita din partea potentului interlop Fang. Pentru a-si indeplini telul, Luo il ajuta pe Fang sa castige controlul asupra zonei detinute de o banda rivala si apeleaza la ajutorul fiicei lui Fang, o tanara indrazneata cu viziuni revolutionare.

Ca realizare, filmul prezinta destul de fidel evenimentele istorice, insa insista in special pe contributia catorva dintre personaje la declansarea rebeliunii. Nu este un film dinamic, evolutia subiectului este foarte lenta, cu multe scene de interior si discutii nesfarsite. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, nici macar revolta nefiind redata in vreo secventa in final. Interpretarea personajelor este buna, iar dialogurile uneori sunt de-a dreptul stralucite. Fiecare personaj isi are propria viziune despre telul propriei sale vieti, ins ape toti eroii dedicati cauzei trezitii Chinei la viata ii uneste idealul (utopic) unei lumi mai bune, in care toti sa fie egali. Impresionante sunt cuvintele profesorului Luo, care descriu perfect esenta rostului vietii unui erou: “In momentul in care ne nastem, incepem sa pierdem. Ne pierdem copilaria, tineretea, iubirea… si vom continua sa pierdem pana ne pierdem vietile. Ce ramane pentru a dovedi existenta noastra ? Pentru a demonstra ca am trait ? Niste funeralii in care bombele devin laurii victoriei. Nu e o oportunitate pentru oricine. Cel putin in timpul acestor vremuri false, putem demonstra ca vietile noastre nu sunt false.”

Un film din care se pot trage o multime de invataminte, deloc impregnat de propaganda, care ne arata ca chinezii stiu mai bine decat oricine sa-si respecte eroii si sa arate faptele lor intregii lumi si in mod obiectiv. E adevarat ca regimul ultimei dinastii chineze, Qing, a fost rastignit de comunistii chinezi si folosit ca exemplu elocvent al impiedicarii implinirii idealului unei tari in care toti sa fie egali. Insa problema trebuie privita obiectiv, iar regimului opresiv al dinsatiei Qing ar trebui sa i se adauge si fenomenul care a cuprins de mai bine de un secol Europa odata cu Revolutia franceza, si care spre sfarsitul secolului XIX a dus la desteptarea constiintei nationale. In China, acest val al ideilor novatoare si-a facut aparitia la inceputul secolului XX, iar in centrul lor se afla poporul, cel care pana atunci nu a contat decat in calitate de platitor de dari. Aparitia acestor idei, dar si a influentelor occidentale a dus la erodarea institutiei monarhice, care, disperata ca-si va pierde privilegiile vechi de milenii, a recurs la arma controlului prin actiuni represive. Filmul ar fi fost mult mai captivant daca s-ar fi insistat pe prezentarea mai mult decat a unei povesti a vietii unui erou prins in valtoarea evenimentelor, dar bugetul alocat nu a permis acest lucru. Un lucru este cert: inarmati cu multa rabdare, veti putea descoperi in “72 Martyrs” un film dramatic, bine realizat, o fresca fidela a unei societati in schimbare, in care mai existau eroi dispusi sa-si sacrifice vietile pentru un ideal nobil.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Totul pare neverosimil, o gluma imensa de care se amuza un oarecare zeu ghidus. Jung-Ah ii cere lui Min-Woo s-o trateze cu blandete pe viioarea ei cumnata, se bucura de buna lor intelegere si spera sa fie armonie in familiile lor reunite, sigura ca va deveni nora mamei lui. Jung-Jae are aceleasi sperante pentru relatiile lor de familie si-i recomanda Hye-Won-ei sa aiba grija de viitorul cumnat.
Ramasa singura in oras, doar Jang-Mi isi bate capul cu proiectele muncii lor si, mai detasata, se indoieste de reusita unei PRIETENII intre o tanara si-un barbat chipes. Nici relatia ei cu ciudatul Dae-Poong nu incepe bine, ca orice relatie inceputa cu o cearta.
Jung-Ah e imperativa si dezinvolta in orice imprejurare, si bietul Min-Woo e luat drept pretendent si prezentat parintilor, dar nu ezita sa lamureasca rapid lucrurile. Asta-i chiar mai pe placul tatalui-socru, caci dovedeste onestitate si caracter integru.
Doua nevinovate bilete la un spectacol de opera, pot deveni doi serpi ai geloziei. Soarta inca mai ingaduie ca adevarul sa stea sub obroc si pentru o bucata de timp, purtarea excesiv de prudenta a Hye-Won-ei salveaza cat de cat situatia. Dar de ce Hye-Won isi minte logodnicul si Min-Woo prietena ? De ce se feresc precum raufacatorii ? Impinsa de remuscare, Hye-Won isi acorda sieisi si lui oppa Jung-Jae o tandra imbratisare.
Colaborarea la proiectul « Cala » e un prilej de permanante ciocniri din ce in ce mai tensionate. Micile amanunte din viata unora, ca « fata din munti », din aluzii inocente, amicale si coincidente pot deveni amenintari la buna desfasurare a proiectului si nelinisti ale spiritului nesigur. Noroc de incredere, caci este totala si sufletele pot fi linistite. Oare ? Situatia se complica. Min-Woo prinde curaj si marturiseste ca poate fi din nou indragostit. Pentru indiscreta Jung-Ah asta e o veste rea sau una buna? Apoi vestea zboara si nici Jung-Jae nu mai e asa naiv. Si bum, cade bomba! Colectia de baieti draguti a Jang-Mi-ei isi dezvaluie taina : Min-Woo si Hye-Won apar in acelasi cadru…si Jung-Ah nu mai crede ca EA e a doua dragoste a lui Min-Woo.

Prezentarea: Iulianatotu – asiacinefil.com

“Traces of Love” este o drama sud-coreeana cu accente melodramatice inspirata din fapte reale petrecute in 1995. Regia este semnata de Kim Dae-seung, al carui film de debut “Bungee Jumping of Their Own” i-a adus un premiu si o nominalizare. Peste 4 ani avea sa revina cu “Blood Rain”, iar in 2006 regiza “Traces of Love”, o emotionanta poveste de iubire reconstituita cu ajutorul amintirilor a doua persoane. Kim Dae-seung este unul din cei mai interesanti regizori ai cinematografiei coreene moderne, acest ultim film al sau prezentand cu salturi in timp o poveste de iubire din 3 unghiuri diferite: al ei, viitoarea sotie, al lui, viitorul sot, si al unei straine, ce retraieste gandurile marturisite de viitoarea sotie. Aceasta tripla perspectiva, combinata cu trecerea timpului, flashback-uri si amintiri ale personajelor, toate dau nastere unei povesti interesante, ce incepe promitator, rataceste putin pe la mijlocul sau, inducand spectatorul in eroare, pentru ca in a doua lui jumatate sa se dezlantuie odata cu deslusirea misterului si a coincidentelor ce au loc. In rolurile principale apar doua nume mari: Yoo Ji-tae (Ditto, Oldboy, Running Wild, Midnight FM) si Kim Ji-soo (This Charming Girl, Come Rain Come Shine).

In 1995, doi tineri indragostiti se pregatesc de nunta in mai putin de o luna. Choi Hyun-woo este un procuror stagiar de perspective, in timp ce Suh Min-joo este o regizoare de programe tv. El sta mai mult prin birouri si salile de curs, ea mai mult pe teren, filmand reportaje din cele mai frumoase locatii ale Coreei. Intr-una din zile cei doi urmeaza sa se intalneasca la subsolul unei cladiri, la o cafenea. El intarzie, iar cand in sfarsit soseste la fata locului, o tragedie se produce: cladirea unde o astepta iubirea vietii lui se prabuseste, iar Min-joo moare sub daramaturi. Anii trec, si il regasim pe Hyun-woo procurer insarcinat cu un important caz de coruptie pe care trebuie sa-l instrumenteze. Datorita implicatiilor politice si a impunerii musamalizarii cazului de catre sefii sai, in momentul redeschiderii cazului se cauta un tap ispasitor, iar pana la luarea unei decizii si linistirea apelor, Hyun-woo e sfatuit sa-si ia un concediu. Tatal iubirii sale pierdute ii aduce jurnalul fetei sale, in care aceasta planuise calatoria lunii de mierii ce urma sa se produca. Profitand de situatie, Hyun-woo porneste singur in aceasta calatorie, retraind clipele unice petrecute alaturi de Min-joo, prin intermediul amintirilor. Dar o serie de coincidente ii intersecteaza destinul si pasii cu cei ai unei tinere, care apare exact in aceleasi locuri in care se afla si Hyun-woo. Cine poate fi aceasta si ce urmareste ea ?

“Traces of Love” porneste de la un fapt tragic petrecut in 1995. Atunci, Departamentul de vanzari al cladirii Sampoong s-a prabusit, provocand cel mai mare dezastru din istoria Coreei (pe vreme de pace), 501 oameni pierzandu-si viata si 937 fiind raniti. Desi titlul filmului ar putea da de inteles ca e vorba de o melodrama sfasietoare, in realitate avem in fata o poveste mult mai complicata si mai subtila. Pornind de la o tragedie nationala, regizorul reuseste sa transforme totul intr-o foarte intima si personala poveste, concentrandu-se pe tema acceptarii destinului si mai putin pe partea romantic-dramatica a povestii. Din acest punct de vedere, stilul lui se apropie mult de cel al filmelor japoneze, in care exista o oarecare detasare de persoanje, ce sunt lasate sa se desfasoare, in voia sortii. Initial povestea de iubire a celor doi protagonisti e aproape lipsita de esenta, spectatorul nereusind sa se ataseze prea mult de personaje. Si cu toate acestea, filmul reuseste sa atinga sufletele privitorului fara a fi prea sentimental, de unde si naturaletea si nota de credibilitate a povestii si interpretarii. Calatoria la care porneste Hyun-woo e una a vindecarii printr-o terapie cu amintiri – asa triste cum au ramas ele – despre ceea ce s-a pierdut. Iar aceasta transformare e excelent interpretata de Yoo Ji-tae, care evolueaza de la un personaj mereu pus pe sotii si oarecum rasfatat la unul matur, care-si rememoreaza iubirea prin amintiri si meditatie. Coloana sonora e perfecta pentru tematica filmului, iar peisajele superbe ale Coreei taie rasuflarea si nu pot trece neobservate. Si un pont, in final: influenta marelui regizor coreean Im Kwon-taek, al carui asistent de regie a fost regizorul lui “Traces of Love” se resimte din plin in acest film, in special in simbolismul filmului si in reflectia asupra ciclului nesfarsit al vietii (povestea din jurnal se sfarseste iarna, dar incepe primavara)

Un film cu mult mai matur, meditativ si plin de sentimente decat alte filme similare coreene realizate pana in 2006 (gen “Il Mare” sau “Ditto”, unde ideea “jocului cu timpul” e dusa pana la extrem), ce duce cu gandul la stilul lui Hong Sang-soo de tratare a relatiilor interumane. Chiar daca la un moment dat ai impresia ca nu intelegi nimic din poveste (aceasta a fost una din marile probleme ale filmelor coreene de pana in 2008), cu putina rabdare momentul va fi depasit, partea a doua aducand o serie de dezvaluiri surprinzatoare ce readuc farmecul acestei pelicule. Un film despre ce inseamna o iubire pierduta si regasita prin bunavointa destinului, ce invita la meditatie si auto-analiza.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com