“Kikujiro” (cunoscut si ca “Vara lui Kikujiro”) este unul din cele mai reusite filme regizate, scrise, montate si interpretate de omul-orchestra Takeshi Kitano. Filmul a fost selectionat in cursa pentru Palm D’Or la Cannes, dar nu a castigat premiul, ce a revenit peliculei franco-belgiene “Rosetta”. In ciuda acestui fapt, “Kikujiro” a reusit sa obtina aprecierea criticilor de film europeni, tot mai impresionati de filmele lui Kitano, care revenea dupa 2 ani de la castigarea Leului de Aur la Venetia pentru “Hana Bi”. Decis sa abandoneze temporar stilul care l-a consacrat – filmele violente in care povestile se croiau in jurul universului Yakuza -, Kitano a optat pentru un film ce poate fi urmarit de intreaga familie, a carui idee de baza a calatoriei prin tara a pornit de la “Vrajitorul din Oz”. Coloana sonora este asigurata de colaboratorul sau de la principalele sale filme, Joe Hisaishi, marele compozitor japonez. “Kikujiro” este un film in care buna dispozitie se imbina cu momentele de nostalgie si cu cele de tristete, ramanand una din realizarile dragi regizorului, dupa cum el insusi declara in biografia sa. Singurul sau regret este ca dupa triumful din 1997 de la Venetia, nu a reusit sa obtina vreun premiu la Cannes cu acest minunat film (ce a obtinut, totusi, 4 premii si 3 nominalizari), care a marcat revenirea dupa 2 ani de pauza in atentia intregii lumi cinematografice.
Masao este un baietel de scoala primara al carui tata a murit intr-un accident de masina in urma cu cativa ani, si care e crescut de bunica sa. Mama lui, careia ii duce dorul si pe care nu a vazut-o decat in poze tinandu-l in brate e plecata sa munceasca undeva departe, dupa spusele bunicii. Venind vacanta de vara, Masao se vede parasit de prietenul sau, ce pleaca cu familia lui in vacanta, si e sfatuit de profesorul de sport sa nu mai stea prin curtea scolii si bata mingea singur, ci sa mearga la mare, sa se bucure de vacanta mare. Debusolut, cu o bunica ocupata cu serviciul pentru a-l putea intretine, Masao cunoaste un pierde-vara (pe Kikujiro) si pe prietena acestuia, care ii povesteste despre soarta trista a pustiului. Kikujiro e trimis de prietena lui sa-l insoteasca pe Masao in calatoria lui “departe”, unde urmeaza sa-si intalneasca mama. Si astfel incepe un drum lung, plin de peripetii hazlii, care ii va apropia pe cei doi si le va schimba viata.
Desi filmul are la baza o larga doza de umor (voluntar sau de situatie), in esenta lui este o drama de familie ce reflecta alienarea intr-o societate japoneza in plina transformare. Pana si Yakuza, care apare tangential prezentata in acest film, se adapteaza timpurilor prezente, timpuri care nu iarta pana nici pe membrii temutei organizatii, ale carei afaceri din spatele balciurilor nu mai functioneaza ca altadata. De altfel, personajele ce apar in acest film sunt toate ciudate, aflate undeva la periferia societatii, niste proscrisi simpatici care reusesc sa starneasca hohote de ras in momentul in care sunt parodiate de Kitano regizorul, scenaristul si mai ales actorul. Kitano este elementul central in jurul caruia pivoteaza intregul lui universe. Kikujiro, personajul pe care il interpreteaza, este un neadaptat, care are impresia ca poate rezolva cu un ton ridicat si cu amenintarea pumnului orice problema il macina. Uneori aceasta tactica a intimidarii da roadele scontate, alteori este ignorat, scrasnind printre dinti cateva cuvinte de ocara si mergand mai departe, nu inainte ca temperamentul sa-l tradeze si sa faca unele lucruri necugetate (episodul cu soferul de tir este memorabil). 
Pe de alta parte, calatoria la care porneste alaturi de micutul sau tovaras de drum ii da ocazia sa cunoasca lumea si oamenii asa cum nu i-a putut percepe niciodata. Finalitatea acestui drum este, in realitate, transformarea si cunoasterea, atat pentru Kikujiro cat si pentru Masao. Cei doi ajung sa depinda unul de celalalt, fiecare agatandu-se de visele celuilalt. Iardaca la inceputul calatoriei cei doi sunt niste straini, pe parcurs, Kikujiro invata ceva din importanta cuvantului “tata”; el devine nu doar protectorul pustiului, ci si un tata virtual plin de defecte de care incearca sa scape. Incet, acesta renunta la comportamentul sau ursuz si, cu bunavointa, ajunge sa invete lucruri marunte care inainte le concepea dificile: sa jongleze cu 3 mingi cat o portocala, sa danseze step sau… sa joace fie si pentru cateva zile rolul de tata sic el de fiu ce nu-si poate exterioriza sentimentele in fata celei mai dragi fiinte din lume. Kikujiro este un personaj deosebit, al carui nume, paradoxal, nu il aflam decat in ultimele secvente ale filmului. Pana in acel moment, el era “domnul” pentru pustiul Masao, un strain de care acesta s-a atasat si care a reusit sa-l transforme sis a inteleaga mai usor anumite lucruri ale acestei vieti complicate. In japoneza, “Kikujiro” inseamna “Fiul crizantemei”, si este mai mult o porecla care se potriveste pustiului Masao. De aici si metafora pe care titlul o ascunde, Kikujiro fiind de fapt simbolul sufletului uman care tanjeste mereu la inocenta anilor copilariei. Asa cum Kikujiro redescopera prin jocurile copilariei si bucuriile ce le aduce micutului sau partener de drum sufletul copilului din el, la fel numele sau, porecla lui de gangster din tinerete reprezinta in sine o metafora a tineretii vesnice. Urmariti interpretarea lui Kitano, e una de exceptie !
Un film despre care orice cuvant e de prisos. Pur si simplu savurati-l, va va umple sufletul de bucurie, amintindu-va de minunatii ani ai copilariei. Takeshi Kitano da dovada o data in plus de geniul care i-a adus recunoasterea internationala (paradoxal, un maestru de prea putini apreciat in tara lui), iar coloana sonora a lui Joe Hisaishi completeaza un film perfect. Multumiri pentru traducere noului nostru coleg din Asia Team, Tiluc, care a avut inspiratia de a realiza o traducere in spiritul scenariului, cu replici excelent adaptate mediului de provenienta al personajelor. O traducere de calitate nu poate decat sa sporeasca placerea vizionarii. Asadar, vizionare placuta !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Amandoi baietii familiei Lee sunt disperati. Seon Woo, de spaima si ingrijorare. Netotul de Chi Suh a ratat cea mai importanta parte a misiunii sale, si principalul obiectiv circula liber, posesor sau nu al informatiei cruciale. Neastamparul necunoasterii poate duce la alienare. Cho-In bantuie prin lume disperat, strigandu-si necazul si durerea, neintelegand ratiunea conform careia fratele mai mare il ucide pe cel mic. Singura realmente ingrijorata e Young Ji, care nu poate pune geana pe geana in lipsa doctorului si prezenta celor doi cu afaceri din China o inspaimanta. Prin generozitatea sefei sectiei de urgenta, Hyun Joo, afla o posibila adressa unde ar putea fi Cho-In al ei, si o zbugheste cu orice risc, lasand astfel odaia de spital in care locuiau, libera, la bunul plac al perchezitiei lui Seon Woo. Fireste ca-si face aparitia si schema elaborata din franturi de amnitiri legate logic, si dubiile lui hyung se risipesc: mezinul si-a dat seama cine-i vinovatul.
Address Unknown este o tulburatoare fresca suprarealista marca Kim Ki-duk, pornita de la un caz real, a alienarii cauzate de razboi, intr-o asezare situata in jurul unei baze militare americane. Dupa ce supravietuieste colonizarii japoneze, Coreea devine o zona importanta de confruntare in Razboiul Rece. Mostenirea razboiului o reprezinta divizarea actuala a Coreei.
Breath a fost nominalizat pentru Palme d’Or la festivalul Filmului de la Cannes din 2007, concurand cu 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, in regia lui Cristian Mungiu. Premiul, cum bine stim, fiind castigat de acesta din urma. Cu toate acestea, „Breath” reprezinta unul din cele mai importante filme ale lui Kim Ki-duk, simplu, direct si impresionant.
Real Fiction este unul dintre acele filme „greu de digerat”, marca Kim Ki Duk, unul dintre regizorii cei mai controversati ai Coreei, un paria in tara lui de baStina, dar apreciat si premiat in Europa. Filmul in sine este un experiment indraznet pentru cinematografia coreeana, fiind realizat in timp real in numai trei ore intr-o singura zi, cu ajutorul mai multor regizori si cu un personal extrem de limitat.
Filmul este o fresca tulburatoare a modului cum iluzia de putere poate distruge omenia din om, o dureroasa descriere a absurditatilor pe care razboiul si rivalitatea dintre cele doua tari surori le poate genera. In momentul de fata, Coreea este singurul stat de pe pamant, divizat. Dupa razboiul Coreei, litoralul sudic al peninsulei coreene este inconjurat cu bariere de sarma ghimpata, pentru blocarea oricarui eventual atac. Chiar si in prezent, oricine intra in zona dupa apusul soarelui, poate fi luat drept spion si ucis.
Presiunile puse de Cho-In asupra directorilor loiali doamnei Na si lui Seon Woo isi arata roadele. La randul lor pun conditii ocrotitorilor si se burzuluiesc si trec la santaj cand sefii incearca a se descotorosi de ei. Nici domnul Choi, cel din China, nu e prea cuminte si-si negociaza de zor ofertele, fara insa a realiza ceva concret si, deci, incaseaza « nimicul » pe care l-a realizat. Seon Woo devine insa lacom. Mareste comanda si chiar daca plateste, domnul Choi a dovedit ca nu e grozav de eficient. Ceea ce se va vedea, de altfel.
Amenintarile fatise, inclusiv adresate lui hyung Seon Woo, nu-i fac nici un bine sanatatii celui care le aduce, caci necesitatea inlaturarii lui definitive devine imperioasa, iar domnul Choi, (cel cu afacera din China) devine o persoana foarte cautata. Se pare ca ingerul pazitor al lui Cho-In, ghidul sau prin aceasta lume, Young Ji, va trebui din nou sa-l vegheze, desi a luat decizia de a se tine la distanta.
Episodul 6: Femeia care nu si-a putut uita prima iubire
Reusind sa scape printre urechile acului de sub nasul lui Ui Ja, Kim Chun Chu pune la cale razbunarea. Generalul sau de incredere Kim Yu Shin reuseste sa aduca linistea la hotarul Nordic al Silla cu Goguryeo, si revine in Sud, pentru a indeplini planul recuceririi teritoriilor Silla pierdute in fata lui Gye Baek. Cetate dup acetate cade sub sabia lui Yu Shin. In momentul in care trupele Silla se indreapta spre cetatea Gajamseong, Regele Ui Ja decide un atac surpriza asupra cetatii Daeha, ramasa in grija fiicei si a ginerelui lui Kim Chun Chu. Prin promisiuni si negocieri, portile cetatii se deschid, iar Ui Ja intra triumfator in Daeha. Marcat de ura fata de Kim Chun Chu, acesta ordona executarea fiicei si ginerelui acestuia. Desi toti generalii si apropiatii il sfatuiesc sa nu agraveze situatia, un asemenea gest echivaland cu un razboi total cu Silla, Ui Ja il obliga pe Gye Baek sa fie calaul nefericitei familii a lui Chun Chu. Dar Gye Baek refuza, starnind mania lui Ui Ja, care dispune arestarea lui.
Socul accidentului menit sa-i curme a doua oara viata, pare sa-i fi redat memoria lui Oh Kang Ho, care se trezeste pe patul de spital ca…Lee Cho-In. Brusc isi aminteste cine este si unde sa caute lamuriri pentru nebuloasa in care pluteste. Sectia de urgenta din Cheongju pierde un pacient, iar spitatul universitar Bongsung din Seul castiga un medic… ce lasa cu gura cascata tot personalul institutiei. Mortul a revenit la viata si chiar isi reia locul dupa ce seamana panica si frustrare in birourile conducerii si stupefactie urmata de exuberanta in randul medicilor si asistentelor. Directorul Lee Seon Woo si vicepresedinta Na adopta singura pozitie acceptabila acum…simularea uimirii si recunoasterea revenirii « pietrei de moara » Cho-In. Situatia noului venit e cumplita. E sigur ca se incearca eliminarea lui si singura sansa e sa-l descopere pe atentator. Intreprinderea e deosebit de periculoasa si singura sa arma este deocamdata…uitarea. Fiecare gest, privire, vorba trebuiesc bine cantarite pentru a adormi vigilenta eventualului inamic. Cu dibacie si toata puterea vointei sale, reuseste sa pacaleasca si encefalograful convingand astfel pe toata lumea ca nu-si aminteste nimic. Este nevoit chiar sa foloseasca simularea si fata de cele doua nevinovate, Seo Yeon si Young Ji, frangand sufletul celei din urma, dar macar ii confirma ca si-a recapatat memoria. Cele doua fete din viata lui Cho In si-au ales drumul, fiecare uramandu-si prima dragoste in felul ei :Seo Yeon alege riscul, alaturi de Seon Woo, iar cealalta, Young Ji, alege sa-i redea libertatea, dragostei sale.
Hotararea Regelui de a-l ucide pe Lordul Kim Chun Chu naste discordie in randul nobililor, dar si teama. Dupa ce primeste lista cu nobilii care vor gratierea acestuia, Consoarta Regala Eun Go le prinde slabiciunea si ii mituieste. Doreste cu ardoare sa-l vada pe Kim Chun Chu mort si invoca mereu binele Baekje. Singurul care pare sa nu cada in capcana ei e Generalul Gye Baek. Aceasta incearca sa-l convinga sa accepte condamnarea la moarte a lui Kim Chun Chu spunand ca asta poate fi cea mai buna razbunare impotriva Majestatii Sale, pentru faptul ca i-a luat-o pe Eun Go de langa el. Intrigat de vorbele ei, Gye Baek cere mai multe lamuriri fratilor sai de cruce legat de unele evenimente petrecute in trecut. Cum deja timpul se scurge foarte repede, trecutul nu poate fi rastalmacit, dar primeste in schimb ca si sfat indemnul la o atentie sporita fata de schimbarea celor doi prieteni, Eun Go si Ui Ja.
Infricosator omul care-si poate condamna fratele stand pe banca, alaturi de el si apoi declara ca-i este foame ! E vorba de un medic, care-a depus juramant sa apere viata !?!
Prezenta neasteptata a printului Chun Chu – de aceasta data in calitate de emisar al Imparatului Tang – la curtea lui Ui Ja ia prin surprindere pe toata lumea. Inevitabil, are loc si o intalnire fata in fata intre acesta si generalul Gye Baek, din care primul iese destul de afectat sub aspectul imaginii. Insa dincolo de umilinta la care e supus, Chun Chu reuseste sa planteze samanta discordiei in masura a duce la prabusirea Baekje. Vor fi Ui Ja si Gye Baek suficient de inteligenti pentru a-si da seama de jocul lui Chun Chu ? Ramane ca timpul sa dea raspunsul. Insa pana atunci, la ordinea zilei ajunge chestiunea inscaunarii unuia dintre cei doi printi pe tronul Baekje: Buyeo Tae sau Buyeo Yeo. Chestiunea creeaza disensiuni la Palat, fiind pe cale sa distruga prietenii si sa duca la daramarea unor adevarate crezuri, cum a fost cel al lui Heung Su intr-o lume utopica egala. Nici trimisul Tang nu sta degeaba, dezvaluindu-i lui Chun Chu adevaratul sau scop: luarea unuia dintre printi la Curtea imparatului Tang pentru o educare in spiritul supunerii fata de maretul imperiu. Jocul lui Chun Chu trebuie sa asigure reusita planului, astfel ca acesta ii propune concomitant atat concubinei regale Mok (Eun Go) cat si Reginei trimiterea printului fiecarei rivale in Tang, lucru career fi deschis calea acesnsiunii pe tron printului care ramane in Palat. Scopul a fost atins, haosul invaluind Palatul.
Episodul 5: Te-am vazut, e un vis ?
De ziua lui Yoon Suh, surprizele par sa nu se mai sfarseasca. Hana are tot ce si-a dorit: parcul de distractii, mancarea de ramen dupa care a ravnit atat si, mai ales, compania lui Oppa. Bucuria lor, insa, nu dureaza, fiindca Maya, vazand ca Oppa isi petrece timpul cu Hana, merge la hotel pentru a-i spune acesteia adevarul despre parintii ei. Vrand s-o pedepseasca pentru rautatea sa, Oppa o loveste pe „verisoara”, iar aceasta isi pierde cunostinta. Incidentul nu este usor trecut cu vederea de catre personalul hotelului care incepe sa faca tot felul de speculatii in legatura cu relatia celor doi frati, fortand-o pe Hana sa-si dea demisia. In locuri diferite (unul in camera de hotel, celalalt afara), Hana si Oppa plang cu amaraciune durerea mortii parintilor si sufera de pe urma situatiei create.
