Pentru In-Ha lucrurile se complica urat. Tocmai cand isi gasise menirea si spera la o viata umana, cand, cu mare greutate a indraznit sa-si declare iubirea si sa fie fericit c-a fost auzit, apare haosul creat de Sang-Du. Oricum ar intoarce-o, da numai de rau: ori accepta propunerea de jocuri ilegale si e concediat de la cazino, ori n-o accepta si Sang-Du o sa-l faca sa-si piarda slujbele, el, Jong-Ku si Tae-Joon. Decizia e dificila si necesita colectarea de informatii detaliate pe care nu le poate capata decat de la cel direct amenintat:Tae-Joon, care confirma. Toata bucuria reintalnirii cu singura lui familie – unchiul si fetitele din club – se spulbera. Drumul spre Seul se reia, si-n avionul plin de lume, greutatea din sufletele lui In-Ha si Jung-Ku pare ca apasa-n crestetele tuturor calatorilor.
Inevitabila confruntare directa intre Presedintele Suh Seung-Don si Choi Do-Hwan nu aduce a buna intelegere, iar multumirile si recunostinta afisata au duhoare de amenintare. Magnatul Suh e vadit furios de nerusinarea cu care il sfideaza fostu-i supus. Masurile de prevdere ale sefului sau usuca gura managerului de investitii Choi Jung-Won. Daca se afla care sunt legaturile sale cu Do-Hwan…. Datoria de loialitate fata de cine trebuie onorata? Fata de tata sau de cel care-l hraneste? Inca un personaj are de luat o decizie grea, de facut o alegere care-l nemultumeste.
In cazinoul de ocazie, partida de carti coreene se incinge, unul din jucatori castiga mana dupa mana, fara sa tina cont de privirea plictisita a lui In-Ha, care dintr-un cascat de pisica adormita tasneste intr-o lovitura de leopard si scoate pe negandite cartea din maneca partenerului d-lui Han. Pauza…. legea casei…si trisorul prins e definitiv eliminat.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
My Beautiful Girl, Mari (2002) – o minunatã aventurã în lumea copilãriei
Industria coreeana de animatie poate fi considerata una dinamica, in sensul ca in Coreea au existat de-a lungul timpului 120 de studiouri de profil. Cu toate acestea, animatii vorbite in coreeana care sa cunoasca celebritatea au fost extrem de putine, datorita faptului ca specialistii coreeni isi exportau munca, in special catre Statele Unite (stiati ca intreaga serie Familia Simpson sau Family Guy a fost realizata in intregime in studiourile coreene din Seul ?) sau Coreea de Nord. In special dupa 1990, cand Coreea a inregistrat un boom economic, industria a obtinut importante profituri in special de pe piata amereicana. Anul 2011 a fost unul de rascruce pentru industria de animatie din Coreea, suucesul la box-office a filmului animat “Leafie, a Hen into the Wild” determinand o orientare a domeniului spre acest nou target, succesul la box-office. Iar provocarea pare tentanta, intr-o tara in care majoritatea studiourilor lucreaza pentru americani sau pentru industria jocurilor video din Coreea. In anul 2002, una din putinele animatii autohtone pentru marele ecran a reusit sa obtina un succes remarcabil si, in plus, sa castige si aprecierea criticilor de film.. Este vorba de “My Beautiful Girl, Mari”, premiata cu Marele Premiu la Festivalul International de Animatie Annecy din Franta (unul din cele 4 festivaluri internationale sustinute de Asociatia Internationala de Film de Animatie). Vocile personajelor apartin unor actori mari: Lee Byung-hoon (personajul Kim Nam-woo), Kong Hyung-jin (personajul Jun-ho) sau Ahn Sung-ki, cel mai mare actor veteran al Coreei (personajul Kyeong-min).
Nam-woo este un elev de gimnaziu dintr-un mic orasel izolat de coasta. Mama lui, vaduva, pare a nu avea ochi pentru problemele specifice varstei lui, aceasta fiind mai atenta la Kyeong-min, noul ei prieten care face reparatii ocazionale in casa familiei, unde Nam-woo locuieste impreuna cu mama si bunica lui. Singurul lui prieten este colegul de clasa Jun-ho, care afla, insa, ca in curand va trebui sa plece la studii in Seul. Apropiindu-se vacanta de vara, cei doi prieteni incearca sa se bucure la maxim de ultimele clipe petrecute aproape. Intr-o zi, Nam-woo intra in farul oraselului, si in urma unui fenomen supranatural ajunge sa evadeze din aceasta lume intr-o lume de vis, unde cunoaste o fata de varsta lui pe nume Mari. Filmul urmareste incursiunea lui Nam-woo in aceasta noua lume pe care o descopera, nerealizand ca de fapt acesta ajunge sa se descopere pe sine, facand primii pasi spre maturitate.
In urma cu 2 ani, studiourile Ghibli lansau o animatie care in Japonia a facut furori: “Ponyo”. Odata vazuta aceasta animatie, parca am fi tentati sa spunem ca realizatorii japonezi s-au inspirat din “My Beautiful Girl, Mari” in ce priveste subiectul. Totusi, parca “Ponyo” este o animatie mai simpla si mai bine realizata (lucru de inteles, intre cele 2 realizari existand diferenta de aproape un deceniu), deschisa tuturor copiilor, pe cand “My Beautiful Girl, Mari” e o realizare mai plina de semnificatii ascunse si putin mai intortochiata. Scenariul merge pe ideea unui flashback, o calatorie inapoi in timpul copilariei, iar mai apoi, intr-o lume imaginara ce simbolizeaza nevoia personajului Nam-woo de evadare din realitatea vietii dezolante pe care o traieste, mereu fiind parasit de cei dragi. Pe alocuri aventura in lumea in care patrunde impreuna cu Yo, motanul sau, e putin bizara si iti da senzatia de ambiguitate, insa ce ramane este ideea ascunsa a filmului, care de altfel nu este o animatie pentru copiii sub o anumita varsta, ci mai mult pentru adulti. Copilaria e acel lucru din trecut de care ne amintim cu drag, ina nu de fiecare data imaginile acelei varste mai sunt la fel de proaspete cum au fost traite odata. Uneori memoria ne mai joaca feste, si anumite lucruri – poate vise si dorinte ascunse neimplinite – se amesteca cu faptele reale, asimilandu-se acestora si fiind asumate ca realitate. Astfel poate lua nastere o imagine idilica despre copilarie in mintea fiecaruia, iar aceasta animatie incearca sa raspunda la o intrebare simpla: “Cum ar fi fost lumea copilariei noastre daca tot ce ne-am fi imaginat ar fi prins viata ?” Bucuria traita de personajul Nam-woo, ce trece dincolo de timp si reconstituie o lume ideala a copilariei, ce contrasteaza cu acea lume pe care si-o aminteste oarecum cu parere de rau ne da si raspunsul.
O animatie reusita, stralucita ca idee, putin ambigua pe alocuri, care ne poarta cu gandul spre frumosii si inocentii ani ai copilariei, o pledoarie artistica spre regasirea timpului pierdut, cu ajutorul imaginatiei si culorilor. Vocea calda a lui Lee Byung-hoon si coloana sonora romantica nu reprezinta decat o agreabila invitatie la reverie in compania amintirilor trecutului. Cum ar fi sa fim din nou copii doar pentru o zi, fie aceasta si 1 iunie ?
Pentru In-Ha incepe pregatirea serioasa. Soo-Yeon se erijeaza in profesoara si-l obliga a-si da silinta sa fie demn de postul ce i s-a incredintat. Ziua, sunt dealer si sef de sala respectat, dupa program, rolurile se schimba si seful devine elev ascultator si sarguincios. Si programul Soo-Yeon-ei s-a schimbat: din lenesa ce se scoala dimineata in ultima clipa devine vrednica, si pleaca cu noaptea-n cap sa verifice temele elevului inainte de a intra in tura. Testul de cunostinte e un esec educational lamentabil- In-Ha a avertizat-o ca nu e bun la invatatura – dar e un desavarsit triumf al exprimarii libere a sentimentelor, si desi corijent, In-Ha primeste primul cadou aniversar din viata lui…
Dupa zeci de ani de traditii, cazinoul are parte numai de surprize. Dupa un nou venit numit sef de sala, un Director General e ridicat direct de la rangul de dealer. Ba si femeie. Toata lumea e stanjenita si afectata de schimbarile bruste. Unii chiar nu le pot accepta si injosirea rivalului e unica descarcare nervoasa. In-Ha e insa foarte sensibil la jigniri si fara Soo-Yeon langa el, firea-i violenta transeaza repede lucrurile cu invidiosul. Fireste, nu poate urma nimic bun dupa asta. Trecutul vine nemilos din urma…
Razbunarile personale nu sunt totusi telul final al reglarii conturilor. Yim Dae-Soo reuseste sa afle unde e dusmanul sau de moarte dar, obligat de afaceri, trebuie sa amane momentul triumfului. Sang-Du are ordine precise in ce-i priveste pe In-Ha si Jung-Ku.
Pentru Jung-Won, avansurile directe ale fiicei patronului devin sanjenitoare. Nu doar amintirile dureroase-i despart, ci si viitorul foarte apropiat, in care se pare ca vor deveni rivali sau poate mai rau…vanator si prada.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
Lansare de carte: SEGA – „Namaste – Un roman de aventuri spirituale în India”
“Vezi ceea ce este fals ca fiind fals si ceea ce este adevarat ca fiind adevarat”. Un sfat mai plin de intelepciune ca niciodata, valabil pretutindeni si in orice perioada de timp, rostit cu 400 de ani inaintea erei noastre de nimeni altul decat Buddha. Fiecare om are capacitatea de a discerne intre Bine si Rau, de a vedea falsitatea celorlalti sau, din contra, adevarul, sinceritatea lor. Totul depinde de capacitatea lui morala de a-si accepta propriile esecuri cand vine vorba de a fi acordat cuiva apropiat o incredere pe care acesta nu o merita. Rusinos e nu sa recunosti un om fals si sa-l alungi de langa tine, ci sa continui sa ramai alaturi de el si la randul tau sa devii o fiinta falsa, facandu-i aceluia pe plac si amagindu-te ca esti fericit in compania lui. Se spune ca viata este scurta, si de asta nu iti dai seama decat atunci cand ai ajuns sa posezi capacitatea de a masura trecerea timpului prin realizarile pe care le-ai facut sau prin prietenii cu care te-ai inconjurat. Sunt lucrurile care te vor urmari pana la despartirea de aceasta lume, in care cu totii suntem niste calatori dezorientati care dupa ce am deschis ochii si ne-am trezit la realitate ne cautam rostul. La apusul vietii, stam si ne gandim cu drag la ce am realizat si in ce am esuat ca oameni, si ne pregatim sa trecem pragul spre o alta lume mai mult sau mai putin impacati, insa cu ceva implinit in suflet. Acel ceva se masoara in faptele bune pe care le-am contabilizat de-a lungul existentei, in oamenii cu care ne-am intovarasit si pe care timpul ne-a binecuvantat cu darul de a-i numi, simplu, “prieteni”, in bucuriile pe care le-am adus celor dragi, permitandu-le la randul nostru sa plece fericiti in acelasi loc in care mai tarziu ii vom urma.
Acum aproape 2 ani de zile, in iulie 2010, o persoana al carui nume nu-mi spunea nimic (in conditiile in care domeniile in care fiecare am activat erau total paralele) m-a contactat din dorinta de a se alatura echipei noastre, cu un gand foarte simplu: de a ajuta. Cum saptamanal primesc astfel de e-mail-uri, in care mai mult din curiozitate lumea intreaba ce cerinte trebuie indeplinite pentru a putea face parte din echipa, nu am dat prea mare importanta acestui mesaj. Firesc, am raspuns acestuia si am specificat cerintele – in primul rand morale – pentru o colaborare cu noi. Dupa cateva mesaje la fel de lipsite de implicare, aproape mecanice, adresate expeditorului, fara sa realizez a inceput o discutie mai vasta care m-a convins de seriozitatea intentiilor dar si de “calibrul” persoanei cu care dialogam. Asa a inceput colaborarea cu SEGA, despre care nu stiam nimic la vremea respectiva. Ce am admirat la el a fost faptul ca a pornit totul de la zero, invatand cu rabdare si reusind acolo unde unii cu ani de experienta nu reusesc. Nu credeam ca in aceasta tara mai pot exista astfel de oameni, care sa ia initiativa, sa creada in reusita ei si, intr-un final, sa reuseasca, numai si numai prin propriile eforturi. Am vazut la viata mea (si probabil cu totii ati intalnit) multi asa-zisi “oameni”, incapabili sa gandeasca ceva si sa puna in practica o idee, pentru care cuvintele de ordine sunt a profita, a fura, a se inspira din realizarile altora. Exista o Romanie intunecata, majoritara, a acestor oameni, si una a celor curajosi, care nu se sperie de adevaratele provocari ale vietii, dispusi oricand sa transforme niste ruine in cel mai stralucitor castel al sufletului din lume. SEGA a batut la usa noastra, ne-a castigat increderea, a facut o treaba extraordinara, ne-a aratat ce inseamna sa fii roman cu mentalitate occidentala, iar acum a sosit timpul sa ne impartaseasca una din cele mai interesante experiente traite in aceasta viata.
Din vorba in vorba mi-a spus in cateva cuvinte despre viata lui, despre cariera pe care si-a ales-o dar si despre o aventura de aproape un an de zile traita departe de Romania, intr-un moment in care parea ca nimic nu-si mai urmeaza cursul sau firesc. O evadare in Asia… imi parea o poveste de domeniul imaginarului. Cati oameni si-ar lua lumea in cap, un rucsac si ar porni spre destinatia care l-a inspirat pe marele Mircea Eliade in scrierile sale, India, fara nici un regret ? Trebuie sa ai mult curaj sa pornesti la drum spre o astfel de aventura in necunoscut, spre locurile care au schimbat istoria unui continent, gandirea acestuia si a umanitatii insasi. Direct si fara a insista pe detalii, SEGA s-a prezentat in cateva cuvinte, succinct: “Traduceri am mai facut, dar pentru texte mici, care tineau mai mult de reclame, domeniu in care am activat vreo 7 ani in calitate de copywriter, apoi inca vreo 4 ca si regizor. In 2008 mi-am luat lumea in cap si am plecat prin India, Nepal, Coreea, Thailanda. In Coreea am ajuns iubind pe cineva, dar am ajuns sa iubesc o cultura, o tara, un popor. M-am intors in Romania in vara trecuta [2009] si nu am mai putut sa ma mai integrez in povestea de aici… Singurul lucru pe care il fac acum este scrierea unei carti avand ca subiect calatoria mea sprancenata.” O viata descrisa in cateva cuvinte, raportandu-se la realizarile unui om care niciodata nu s-a considerat un perdant, chiar daca peisajul oferit de Romania era unul dezolant, fara perspective incurajatoare de a te reintegra realitatilor de aici. Asa s-a nascut povestea lui “Namaste – un roman de aventuri spirituale in India”. Un an a trecut cat o clipa, vietile noastre au mers mai departe cu problemele si putinele bucurii zilnice, si s-a nascut si site-ul ce a constituit, din acel moment, puntea de legatura intre SEGA si toti iubitorii gandurilor sale: https://sega-namaste.com Asemeni unei felii delicioase dintr-un tort, fragmente din primele capitole ale viitorului roman ce incepea sa prinda contur rasareau ca o promisiune ferma ca va veni si ziua in care usurati vom putea spune: “Namaste”, bine ai venit in lumea noastra, a muritorilor ce te asteptau ! Dupa mai multe peripetii, in luna mai a acestui an, poate cea mai importanta si respectata editura din Romania, “Humanitas”, a acceptat sa publice romanul, iar pe 2 iunie 2012, in cadrul Bookfest, de la orele 19:30 are loc lansarea oficiala a sa.
Asteptarea tuturor celor care l-au incurajat pe SEGA in ultimii ani a luat sfarsit, iar SEGA nu ne-a dezamagit. Pentru asiacinefili, iubitori nu doar de a saptea arta a Orientului, ci si de cultura asiatica, “Namaste” va reprezenta o incursiune agreabila si captivanta intr-o alta dimensiune, prin vocea gandurilor unei persoane care desi s-a aflat atat de aproape de ei, in calitatea de colaborator de-al nostru, ajunge sa le fie cunoscuta abia astazi. Daca doriti sa-l sustineti pe SEGA, vizitati-i site-ul, dati-i “Like” pe contul de facebook si, bineinteles, cumparati-i cartea. In mod sigur nu veti fi dezamagiti de stilul lui lipsit de inhibitii, direct si cuceritor inca de la primele randuri. Aveti ocazia, prin “Namaste”, sa cunoasteti adevarata fata a misterioasei si exoticei Indii, sa faceti o calatorie in timp si spatiu spre niste locuri enigmatice si pline de spiritualitate, care va vor provoca imaginatia.
Poate cea mai potrivita incheiere in masura a stimula interesul pentru achizitionarea acestei carti este prefata scrisa de editor:
“Namaste este jurnalul a doua calatorii simultane – una in India si alta in sine insusi –, pe care un tanar le initiaza intr-un moment de cotitura a vietii, cand, dupa cautari febrile, dar sterile ale adevarului personal, acesta isi indeasa toate intrebarile in rucsac si porneste sa le gaseasca raspunsuri pe alte meleaguri. Drumul pana in inima Indiei asterne dinaintea calatorului Sega peisaje naturale de un farmec luxuriant si peisaje umane pitoresti pana la bizarerie si se opreste in ashramul lui Osho din Pune – o oaza de calm, cel putin in aparenta, in mijlocul unei lumi dezlantuite. Aici, intre doua sesiuni de meditatie pe muzica asurzitoare ori in intuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevarata aventura indiana: descopera un caleidoscop intreg de personaje exotice si povestile lor de viata, delicioasele mancaruri locale cu nume imposibil de pronuntat, aroma inconfundabila a ceaiului masala, farmecul femeii asiatice si forta regeneratoare a chatarsisului. Dar, dincolo de toate acestea, sarea si piperul cartii le reprezinta sirul intamplarilor marunte, surprinse cu un ochi de cineast plin de verva, umor si dotat cu remarcabila intuitie a dozarii suspansului, care acapareaza pana la ultimul rand al povestii.” (Humanitas)
Cu prilejul acestei lansari de carte, asiacinefil s-a gandit sa ofere o surpriza membrilor comunitatii, achizitionand mai multe zeci de exemplare ale romanului. O parte din exemplarele achizitionate vor fi oferite gratuit celor mai fideli donatori ai comunitatii, iar cateva exemplare vor putea fi castigate in urma unui concurs deschis tuturor membrilor forumului, organizat duminica, 3 iunie 2012, la o zi dupa lansarea cartii. Nu in ultimul rand, cei mai putin norocosi dar interesati in achizitionarea romanuluii pot beneficia, prin intermediul asiacinefil, de sansa de a intra in posesia lui la un pret mai mic decat cel din librarii. Conditia este ca doritorii sa fie membrii ai forumului, altfel nu putem oferi nici un fel de facilitati. Cei care doresc sa isi creeze cont pe forum pentru a beneficia de aceasta reducere pot face solicitarea pe contul nostru de facebook sau pe adresa de e-mail [email protected], cu specificarea “cont pentru carte”. (Nu acceptam nici o derogare de la regulamentul de inscriere pe forum, astfel ca eventualele solicitari de cont venite din partea unor persoane ce si-au pierdut contul nu vor fi onorate sub nici un motiv.)
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Nicholas Tse – un bãrbat schimbat dupã divorţul de Cecilia Cheung
Dupa o casnicie ce a durat 6 ani, timp in care au fost cel mai mediatizat cuplu din show-biz-ul din Hong Kong, Nicholas Tse si Cecilia Cheung se despart ! Procesul de divort dintre cei doi se va finaliza in aceste zile, dupa ce pe 14 iunie 2011, cu un an in urma, Nicholas Tse a intentat proces de divort. Cuplul are doi copii, Lucas (nascut in 2007) si Quintus (nascut in 2010). Revenind la statutul de barbat liber, Nicholas a fost vazut recent la o intalnire la un centru de recreere, unde s-a intalnit cu o femeie la o partida de badminton. Companioana sa se estimeaza ca are in jur de 25 de ani, dupa aproximativ 2 ore Nicholas vizitandu-si fiii la resedinta fostei sale sotii. Potrivit reporterilor din media de scandal, Nicholas nu duce lipsa de admiratoare aspirante, de la divortul sau. Actrita chineza Yang Mi chiar a spus ca a batut la usa camerei de hotel a vedetei o data, in miez de noapte. Conform unei bune prietene a mamei lui Nicholas, actorul s-a schimbat radical in ultimul an. Acesta a devenit mai bine dispus si mai grijuliu cu oamenii din jurul sau, dar si mai responsabil ca tata, renuntand la obiceiul de a juca jocuri pe calculator si rezervandu-si timp sa gateasca micul dejun cu fiul sau Lucas. Prietena de familie a mai spus ca prietenii si familia sunt cu adevarat fericiti de noua atitudine a lui Nicholas.
In timp ce Nicholas incearca sa-si refaca viata, fosta sa sotie, Cecilia Cheung, a participat la festivalul de la Cannes, unde si-a si sarbatorit ziua de nastere, implinind, pe taram francez, 32 de ani. Intrebata daca Nicholas a sunat-o sa-i ureze La multi ani, actrita a recunoscut c-a fost sunata, insa Nicholas a negat: “Nu, doar i-am trimis un sms”. Cei 6 ani de casnicie par a fi deja istorie, singurul lucru care ii mai leaga pe cei doi fiind copiii, cate unul ramas in custodia fiecarui sot. Mai mult ca sigur fiecare din cei doi isi va reface viata alaturi de altcineva, confirmandu-se o data in plus faptul ca o casnicie intre doi actori nu e facuta sa dureze. Nici atunci cand trec 6 ani de coabitare impreuna.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Lee Dong Gun – posibil protagonist al k-dramei „The Secret Lovers”
Postul coreean de televiziune MBC e decis in acest an sad ea o replica serioasa concurentului SBS. Astfel, dupa deja anuntatul “Arang and the Magistrate” in care au fost distribuiti Lee Jun Ki si Shin Mi Ah, un nou serial urmeaza a fi difuzat chiar dupa incheierea acestuia. Este vorba de “The Secret Lovers”, in care rolul principal a fost oferit lui Lee Dong Gun. Agentia de impresariere a acestuia din urma a confirmat oferta: “E adevarat ca am primit oferta si ne gandim pozitiv la ea”. Dupa ce a fost eliberat din armata pe 28 martie 2011, Lee Dong Gun a declarat ca probabil va aparea in serialul “I Can’t Lose”, dar pentru el proiectul nu s-a concretizat, alaturi de Choi Ji Woo aparand Yoon Sang Hyun, intr-un serial care a fost aproape un dezastru pentru MBC (un rating mediu de sub 6% la nivel national).
“The Secret Lovers” se doreste a fi o adaptare dupa filmul de mare succes din 2007 “7th Grade Civil Servant” (cunoscut si ca “My Girlfriend is An Agent”), in care apareau Kim Ha Neul si Kang Ji Hwan in rolul a doi agenti secreti indragostiti unul de celalalt, fara sa stie ca adevarata lor dragoste era, de fapt… slujba de agenti secreti. Asemeni filmului, si serialul se doreste o comedie romantica ce va gravita in jurul povestii de iubire dintre un agent al unei agentii nationale de informatii si un spion industrial. Dupa atatea seriale despre calatoria in timp, cu siguranta “The Secret Lovers” va reprezenta o oferta atractiva pentru fanii k-dramelor. Din pacate, insa, un nou curent se observa in industria serialelor de televiziune, anume realizarea unor seriale pornind de la filme de succes, seriale care pana acum nu au reusit sa se ridice la nivelul productiilor pentru marele ecran (Hanbando sau Korean Peninsula, iar mai recent “The Chaser”). Sa fi intrat scenaristii coreeni in pana de idei ?
“The Secret Lovers” va fi difuzat pe postul MBC undeva in luna octombrie 2012. Cu sau fara Lee Dong Gun, vom vedea.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Lee Min Ho – o nouã provocare ! Prima apariţie într-o drama istoricã, “Faith” !
Cu o popularitate in continua crestere, Lee Min Ho a simtit ca e momentul pentru o noua provocare. Daca anul trecut, provocarea a fost City Hunter- primul proiect de serial de actiune, anul acesta ea va purta numele Faith. Dupa terminarea filmarilor la City Hunter, Min Ho s-a dedicat intru totul activitatilor de promovare ale serialului peste hotare si aparitiilor in reclamele publicitare. La finalul anului 2011, dupa prezenta acestuia la gala premiilor SBS, fanii si-au pus intrebarea “De ce Lee Min Ho nu si-a anuntat inca urmatorul proiect?” Raspunsul a venit prompt din partea unui membru al staff-ului sau: “Min Ho inca analizeaza ofertele primite. Cateva dintre ele au fost deja discutate cu noi. Cu siguranta nu va fi un proiect asemanator lui City Hunter.” In timpul filmarilor lui City Hunter, pe langa accidentul suferit in timpul filmarilor (accident ce a dus la intreruperea acestora timp de doua zile), Lee Min Ho a avut parte si de cateva accidentari minore care i-au facut tot mai dificila prestatia artistica. La petrecerea de final, Min Ho a declarat: “Dramele clasice mi se potrivesc cel mai bine. Urmatorul cu siguranta nu va fi un serial de actiune.”
Cu o asftel de declaratie, probabil foarte putini s-au gandit ca acesta va accepta rolul principal intr-o drama istorica, asteptand poate aparitia intr-un proiect similar lui Personal Taste. In luna februarie anul acesta, Lee Min Ho isi anunta aparitia alaturi de Kim Hee Sun intr-o noua drama: Faith (cunoscuta intial sub numele de Loyalty).
Luna aceasta filmarile deja au inceput, iar spre fericirea fanilor primele poze de pe platourile de filmare au fost date publicitatii. Dupa primele zile de filmari, Min Ho a declarat: “Am fost foarte incantat dupa vizionarea primelor secvente filmate.Imi place sa joc alaturi de Kim Hee Sun.”. Nu aceeasi bucurie se poate “citi” si in declaratia acesteia: “Am fost foarte stresata la inceputul filmarilor, asta si pentru ca pauza a fost prea lunga de la ultima mea prezenta pe platoul de filmare. Dar datorita unei echipe minunate dupa cateva zile am inceput sa ma simt confortabil.” Drama Faith va fi difuzata in Coreea, pe canalul SBS, incepand cu luna august.
Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com
„Arang and the Magistrate” marcheazã revenirea lui Lee Jun Ki pe micul ecran
Shin Min Ah si Lee Jun Ki au confirmat de ceva timp prezenta in viitorul sereial produs de postul MBC, “Arang and the Magistrate”. Actiunea serialului se va desfasura in timpul dianstiei Joseon, si va fi despre o femeie fantoma (Shin Min Ah) ce a fost ucisa, si care apare in fata unui oficial (Lee Jun Ki) pentru a-i cere razbunare fata de ucigasii ei. Oficialul va incerca sa-i indeplineasca dorinta, rezultand o serie de aventuri captivante care cu siguranta vor atrage audienta. Serialul se doreste unul istoric cu accente horror, un gen inedit pentru vedeta Lee Jun Ki, insa potrivit pentru sezonul de vara. Serialul marcheaza revenirea pe micul ecran a actritei Shin Min Ah, la 2 ani dupa rolul din popularul serial “My Girlfriend is a Gumiho”, in timp ce Lee Jun Ki si-a dat acceptul sa participe la acest proiect dupa eliberarea sa din armata in 16 februerie 2012. “Arang and the Magistrate” va fi prima sageuk drama pentru Shin Min Ah, si primul serial in care reapare Lee Jun Ki dupa eliberarea din armata, asteptarile fiind foarte ridicate. Serialul va fi produs de Kim Sang Ho, cel care a produs anterior seriale precum “Soul” sau “Can You Hear My Heart”. Pe 12 mai a avut loc prima intalnire, de citire a scenariului, la care a participat intregul staff, iar debutul serialului pe micului ecran e stability pentru luna iulie, la postul MBC.
Industria jocurilor de noroc nu-i o gluma. In avionul de cursa spre insula Jeju, cu stupoare, Jung-Won ii vede discutand amical pe Sang-Du, cel din biroul tatalui sau si… Dae-Soo, cel ce ameninta viata lui In-Ha. In aceasta intreprindere, este rivalul tatalui sau, caci e consultantul presedintelui Suh, iar tatal sau il incurajeaza sa lucreze pentru acesta!
Se pare ca in afara planurilor manageriale, presedintele Suh mai are o strategie… caci da ordin ca angajatul cel nou de la securitate, cel care-a venit din puscarie, sa invete jocurile de cazinou. I se aloca un dealer, doar pentru instruirea lui… si directoarea Jang i-o repartizeaza pe Soo-Yeon. Cei doi reusesc sa aiba niste timp liber, fiindca lectia e deja stiuta… In-Ha a invatat deja totul, studiind partidele clientilor pe monitorul de supraveghere a salii. Eforturile sunt rasplatite din plin… presedintele Suh Seung-Don il vrea in postul de supraveghetor de sala! Doar ca asta nu s-a mai pomenit inca si invidia colegilor nici macar nu e disimulata. Flerul sau insa, isi arata roadele.
In acelasi tmp, visurile lui Jung-Won par a deveni realitate mai repede decat credea fiindca Jin-Hee, fiica patronului, ii propune nu doar o afacere, ci chiar mai mult decat un parteneriat …magulitoare propunere!
O data hotelul si cazinoul achizitionate, urmeaza investitiile. Spatiile de cazare trebuiesc suplimentate pentru a primi turisti straini. Oare asa usor sa fie? Choi Do-Hwan are oamenii pe insula… Sang-Du si Dae-Soo,, care se straduie sa “convinga” ceilalti actionari sa-si vanda cota parte din capital domnului Choi. Metoda de convingere se afla vizionand filme americane specifice bransei, iar Jung-Won, oripilat, afla cum isi va atinge scopul tatal sau.
Intamplarea face ca Jung-Ku sa-l vada pe “Pusti” si sa-l poata anunta pe In-Ha de iminentul pericol.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
Wild 7 (2011) – justiţie japonezã în stil hollywoodian într-un film de acţiune exploziv !
“Wild 7” este un live-action ecranizat dupa o manga omonima celebra in anii ’70 in Japonia. Creata de Mikiya Mochizuki, manga a fost publicata de-a lungul unui deceniu, intre 1969 si 1979 in saptamanalul Shonen King. Contextul in care aceasta a fost publicata au fost protestele studentesti din anii ’70 si cazurile demascate de coruptie ale politicienilor, pe fondul perioadei de revenire economica dupa 2 decenii cumplite ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial. Manga a fost adaptata intr-un serial de televiziune (intre 1972-1973, dar care s-a oprit la 25 de episoade datorita violentei sale), intr-o animatie, dar si pe marele ecran intr-un live-action exploziv lansat in Japonia pe 21 decembrie 2011. Filmul a avut incasari de peste 7 milioane de dolari, destul de modeste raportat la bugetul investit si la asteptarile producatorilor, in special ca e vorba de un film realizat in purul stil al filmelor hollywoodiene. Nu are mai nimic din stilul obisnuit al productiilor japoneze, prima impresie fiind ca asisti, vizionandu-l, la o spectaculoasa productie marca Michael Bay. Regia a fost semnata de Eiichiro Hasumi (cunoscut mai ales pentru serialul de televiziune Umizaru), iar distributia are cateva nume sonore: Eita (recent vazut in Hara-Kiri: Death of a Samurai), Tsuyoshi Abe (The Incite Mill, Boys over Flowers) sau actorul veteran Kiichi Nakai, o legenda vie a cinematografiei japoneze,
Undeva intr-o Japoniei a viitorului apropiat, criminalitatea atinge cote alarmante. Politia este incapabila sa faca fata jafurilor comise cu violenta de temuta Yakuza, reorganizata intr-o organizatie criminala a viitorului numita M-108. Legaturile acesteia cu viata politica a crescut gradul de coruptie al oficialilor, iar haosul pare a domni in tara. Pe acest fond ia nastere o echipa secreta formata din 7 fosti detinuti condamnati la moarte, care fara a avea o identitate, sunt antrenati si dotati cu arme de ultima generatie pentru a riposta amenintarilor la adresa sigurantei nationale. Despre existenta acestui grup, numit Wild 7, stiu doar cateva persoane cheie din cadrul Procuraturii (procurosul general al Japoniei, ce ofera acoperire politica in caz de nevoie), seful PSU (o agentie de informatii ce dispune de control la nivel national asupra a tot ce inseamna informatii secrete) si omul de legatura intre PSU si Wild 7. In momentul in care nici politia, nici fortele SAT de interventie rapida nu fac fata situatiei, Wild 7 apar la fata locului pe zgomotoasele lor motociclete si rezolva cu sange rece situatia. In momentul in care are loc un jaf la o banca din centrul Tokyo-ului, la actiunile violente ale infractorilor nici politia, nici fortele SAT nu reusesc sa gestioneze criza, soldata cu zeci de morti. Wild 7 intervin si rezolva cazul, insa ultimul dintre spargatori este lichidat cu o fractiune de secunda inainte de un motociclist necunoscut aflat la distanta. Mai mult decat atat, doi ziaristi reusesc sa faca chiar fotografii la locul incidentului, care a doua zi e calificat de autoritati ca un accident banal rezultat in urma unui schimb de focuri intre infractori. Lucrurile se complica, insa, cand cei doi ziaristi isi baga nasul unde nu trebuie si, mai ales, cand un atac cu un virus necunoscut are loc pe o peninsula indepartata din Japonia.
“Wild 7” este un film de actiune prin excelenta, in care scenariul parca l-am mai vazut in atatea si atatea filme hollywoodiene (sa se fi inspirat ele din manga anilor ’70 ? Greu de crezut, mai degraba teoria conspiratiei, care a imbolnavit natiunea americana a putut da nastere, independent, la idei similare de scenariu). Realizarea este complet in stil hollywoodian, amintindu-ne de tranedul deschis in cinematografia japoneza de filmul M.W. Muzica are accente americane, iar linia melodica instrumentala exploateaza la maxim atmosfera tensionata sau de detasare a personajelor, amintind de stilul de filmare al filmelor lui Michael Bay, cu imagini spectaculoase pana la saturatie. Nu lipseste nimic acestui film de actiune: povestea romantica exista in masura in care statutul personajelor permite acest lucru (cei 7 “salbatici” sunt, practic, niste masini de ucis la comanda, carora orice sentiment ce aminteste de trairea unui om obisnuit le este interzis), deci este slab potentata. Actiunea in schimb e la ea acasa, iar efectele speciale abunda. Nu lipseste nici mesajul pe care de obicei astfel de filme il transmit, si anume nevoie continua a societatii de dreptate. Din coruptia politicienilor se naste aceasta sete de justitie, iar daca in filmele americane setae este potolita de supereroi, de aceasta data avem in fata o echipa nu de supereroi, ci de oameni obisnuiti cu trecutul patat, pentru care dreptatea pe care o comit, fie si prin crima la comanda, reprezinta calea spre ispasire. Cum era de asteptat, finalul lasa loc pentru un sequel, care probabil va veni in anii urmatori, ca tot e o moda la Hollywood, la care tot mai multi incearca sa se alinieze.
“Wild 7” ramane unul din cele mai bune filme de actiune japoneze din toate timpurile, ce ne aminteste de anii de glorie ai genului, cand Sonny Chiba facea legea ca justitiar in anii ’60-’70. Orice cuvant in plus la adresa acestui film nu poate fi decat la superlativ, iar aprecierea ramane la latitudinea iubitorilor genului, care in mod sigur nu vor fi dezamagiti.
La masa de Baccarat, partida a reinceput si urmarita cu mari emotii de tot personalul. La Securitate, In-Ha, reintrat in tura, studiaza numai jucatorul… gesturi, fata, grimase… si cu observatiile lui, managarul Choi face o descoperire remarcabila… oaspetele e alergic la ceva… Catava investigatii dscrete, o mica smecherie si toata pierderea e recuperata in urmatoarele ore… Marele Michael Jang a fost infrant… si nu poate fi acuzat nimeni de nimic! In-Ha e remarcat de Presedinte si totul pare sa se fi terminat cu bine! Cu atat mai bine cu cat In-Ha si Jung-Won se recunosc si sunt fericiti sa se revada, sa depene amintiri nu tocmai placute, sa-si destainuie visele si sa-si aminteasca amandoi, cu placere, de fata operatorului Min.
Bucuria lui In-Ha nu are margini. Prietenul ii este sef, iubita si-o poate privi tot timpul si rade tamp, fara incetare, in fata monitorului din imaginea caruia-i raspunde la fel, rasul vesel si ghidus al Soo-Yeon-ei.
Cam atat despre liniste… o misiune de transport securizat pentru Seoul ii trezeste lui In-Ha dorul de prieteni si o incursiune de cateva minute se transforma in dezastru, caci in club se intalneste cu Dae-Soo si oamenii acestuia. Acum si Jong-Ku e implicat in toata tarasenia care l-a dus pe In-Ha la inchisoare si vietile amandurora sunt in mare pericol. Fuga-i rusinoasa dar e sanatoasa. In-Ha si Jong-Ku reusesc sa fuga si sa-si scape viata.
Planul de preluare a afacerilor cu cazinouri al Presedintelui Choi incepe sa se puna in miscare. Proaspat eliberatul mafiot Sang-Du, preia clubul, si alte cateva hoteluri cu sali de joc. Constient de puterea de langa el, Dae-Soo cere favoarea de a intra in slujba lui Sang-Du si santajandu-l cu pe detectivul Tae-Joon, ii cere acestuia sa aresteze niste oameni.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
Lee Byung Hun: pregãtit pentru rãzbunare în „G.I. Joe 2” !
Vara se apropie, si asta inseamna ca Lee Byung Hun isi va putea bucura fani cat mai curand cu noua lui aparitie in “G.I. Joe 2 :Retaliation”. Cum data premierei se apropie, primele scene din film si posterele de promovare au fost deja date publicitatii. “G.I. Joe2” ii aduce pe platourile de filmare alaturi de Lee Byung Hun si pe celebri actori de la Hollywood: Bruce Willis, Dwayne Johnson, si Channing Tatum. Intr-un interviu dat recent celor de la MTV, Bruce Willis a profitat de ocazie pentru a-l lauda pe colegul sau de platou, Lee Byung Hun, spunand: “Este formidabil ! Poate executa niste miscari pe care eu niciodata nu voi putea fi in stare sa le execut. Nici macar nu ma pot numi un “tip de actiune”. Acest tip, Byung Hun (Storm Shadow in film) e realmente fantastic.Avem de gand sa-i propunem inca un film. E atat de bun ! E pur si simplu remarcabil.”
Cu o “legenda vie” de la Hollywood care il lauda atat de mult, asteptarile fanilor legate de prestatia artistica a lui Lee Byung Hun sunt in continua crestere. Filmul este programat pentru lansare pe data de 21 iunie in Coreea de Sud si 29 iunie in Statele Unite.
Decis sa-si protejeze viata, unchiul si prietenii, In-Ha considera ca e mai bine sa plece pentru un timp, lasand o rugaminte pentru detectivul Park Tae-Joon: s-o gaseasca pe fiica operatorului Min, Soo-Yeon. Pentru disparitie, e bun fostul coleg de celula, a carui viata a salvat-o, Yoo Jung-Ku. Asa intra In-Ha, pentru prima oara in viata, intr-un stabiliment luxos, de jocuri legale, fara infractori si criminali la mese, cu stil, lux si pariuri pe sume enorme, sa lucreze legal, cinsitit, la securitatea cazinoului unui hotel din Jeju. Tot acum, Choi Jung-Won se reintoarce din calatoria de studii, care-a durat cat condamnarea lui In-Ha.
La operatorii cazinoului hotelului Jungmun, s-au adunat acum mai toate personajele noastre. Suh Jin-Hee, fata Presedintelui Suh (patronul), incognito, inrolata in staff-ul crupierilor, o data cu Min Soo-Yeon, care-a terminat stagiul de pregatire. Choi Jung-Won, pregatit in managementul hotelier si de cazinou, face plecaciunea nou-venitului in fata rivalului tatalui sau, si In-Ha va trebui sa supravegheze mesele de joc si disciplina in sala. Abia intrat in tura, este pus la curent de Jung-Ku: situatia cazinoului e dezastruaoasa, s-au pierdut deja 30 milioane dolari in favoarea unui jucator recunoscut la o masa cu un crupier nou, la prima sa intrare in post.
Regula cazinoului este: la masa la care jucatorul castiga, crupierul isi asuma vina! Si oaspetele vrea sa reia jocul peste exact 6 ore, cu exact acelasi dealer. Tot cazinoul e in fierbere. Directorul Han considera ca deja si-a pierdut slujba, proaspatului manager Choi ii cad pleoapele de atata urmarit casetele video… nimic suspect, decat comportamentul garzii In-Ha, care s-a protapit in fata mesei de Baccarat si nu vrea sa plece de acolo.
Inapoi, acasa, proaspat eliberatul din inchisoare Yim Dae-Soo face presiuni asupra tuturor, sa afle unde-a disparut In-Ha. Detectivul, nu prea curat, Tae-Joon, ignora pericolul cu prea mare usurinta si se crede intangibil din cauza pistolului din dotare. Doar ca Dae-Soo are ac si de cojocul detectivului corupt, cu multi prieteni de intretinut…
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
Hara-Kiri: Death of a Samurai (2011) – un remake de cinci stele dupã un clasic nemuritor, semnat de Takashi Miike
Dintotdeauna filmele japoneze despre samurai au fascinat prin aducerea ideii de onoare la rangul de principiu suprem ce sta la baza unei natiuni care mereu a glorificat curajul si sacrificiul. De aproape un secol se realizeaza filme despre viata samurailor, dar cateva productii au ramas in mintea cinefililor ca adevarate capodopere cinematografice, infruntand timpul. In 2010, cunoscutul si apreciatul Takashi Miike schimba stilul, regizand, dupa multi ani, un film de epoca, “13 Assassins”, un remake dupa un clasic obscur. Succesul acestui film i-a deschis apetitul catre… remake-uri, iar un an mai tarziu regiza un alt remake dupa un clasic memorabil: “Hara-Kiri: Death of a Samurai”, ce relua tema clasicului lui Masaki Kobayashi “Seppuku” din 1962. Filmul a fost prezentat in premiera mondiala la festivalul de la Cannes de anul trecut, iar surpriza vine de la producatori, care au reusit sa creeze si o varianta 3D. Probabil multi se asteptau la un film cu scene deosebit de violente (caci vorbim de Takashi Miike !), care in format 3D ar fi dat anumite senzatii spectatorilor, insa in mod cu totul si cu totul surprinzator, filmul este unul extrem de moderat in privinta redarii scenelor de violenta, mai mult prin efecte sonore decat vizuale. Distributia este o alta surpriza pregatita de Miike, in rolurile principale aparand Eita (un star al serialelor japoneze, ce a putut fi vazut si in “Kimi Wa Petto”, daca il mai tineti minte pe aratosul Junpei, sau protagonistul filmului de succes Dororo), Koji Yakusho (un monstru sacru al cinematografiei japoneze, preferatul lui Kiyoshi Kurosawa, apreciat pentru prestatia din “13 Assassins” al aceluiasi Miike, care i-a adus o nominalizare pentru interpretare la Asian Film Award, cu peste 60 de filme la activ – Tokyo Sonata, 13Assassins, Sil, Memoirs of a Geisha, Babel fiind doar cateva din aparitiile sale de succes) si, mai ales Ichikawa Ebizo.
Ichikawa Ebizo este nimeni altul decat interpretul personajului Miyamoto Musashi din cunoscutul serial de televiziune japonez de la inceputul anilor 2000, “Musashi”. In Japonia este un cunoscut actor de kabuki (teatru cu masti) si de televiziune, dar a aparut in foarte putine filme si seriale (3 filme si 3 seriale), desi are un talent extraordinar. Cu numele real Horikoshi Takatoshi, acesta este urmasul prestigiosului clan Ichikawa de actori de kabuki, facand parte dintr-a 11-a generatie. In 2010. actorul care in prezent are 34 de ani, a fost atacat intr-un bar unde se afla cu colegii actori de kabuki, iar la vremea respectiva se spunea chiar ca actorul s-ar putea retrage definitiv din cariera actoriceasca. Din fericire, acesta a revenit in prim plan distribuit de Miike in acest film deosebit, iar prestatia lui a fost una impresionanta. La fel si curajul de a accepta sa apara intr-un remake la un clasic cunoscut in intreaga lume, regizat de un regizor total atipic pentru acest gen de filme. “Hara-Kiri: Death of a Samurai” nu este un film comercial, iar acest lucru s-a vazut la box-office-ul din Japonia, unde a avut incasari de doar 5 milioane de dolari, insa prezenta la Cannes a fost suficienta pentru a-l readuce pe Miike in prim planul lumii bune a filmului japonez si de a reaminti lumii intregi valoarea cinematografiei japoneze a zilelor noastre.
In prima jumatate a secolului XVII, Japonia traversa o perioada pasnica, in care razboaiele erau o amintire. Intr-o societate feudala in care samuraii erau o o clasa aparte ce deservea manea nobilime in razboaiele dintre clanuri, insasi existenta acestora era amenintata. Razboaiele aduceau trofee si prosperitate invingatorului, iar multi nobili ajunsesera sa aiba in subordine sute de samurai hraniti cu orez cultivat pe teritoriile stapanilor. Dar in absenta razboaielor, tot mai multi nobili renunta la serviciile samurailor, care ajunga la periferia societatii in conditiile in care singurul lucru la care se pricepeau era sa lupte. In acest context, aparuse o veritabila moda ca samurai fara stapani, fara nici un orizont, sa solicite marilor nobili acordul de a-si face hara-kiri in curtile interioare ale resedintelor acestora. In felul acesta, cu cat rangul nobilului care accepta acest lucru era mai mare, cu atat moartea respctivului samurai prin hara-kiri era mai onorabila, iar faima nobilului mergea mai departe. In realitate insa, odata cu samuraii onesti ce priveau moartea in acest mod ca o iesire onorabila din existenta, a aparut o categorie de samurai care incerca sa profite de situatie, si sub falsul pretext de a-si face hara-kiri pe domeniul nobilului sperau sa-i puna pe acestia intr-o situatie delicata si sa obtina o suma de bani si milostenie pentru a-si continua viata. Incurajat de ideea hara-kiri-ului simulat, un tanar pe nume Chijiiwa Motome se prezinta cu aceasta cerinta de a-si lua viata la resedinta lordului Iyi. Intampinat de intendentul Lordului, Kageyu, acesta este sfatuit de unul din apropiati sa puna capat acestui fenomen si sa nu mai cedeze sentimentelor de compasiune. Drept urmare, Chijiiwa ar trebui sa fie lasat sa-si duca la bun sfarsit intentiile de hara-kiri, pentru a se da un exemplu altor sarlatani si a-i descuraja. Dar la scurt timp dupa acest episod, la resedinta aceluiasi Lord apare un anume Hanshiro, cu aceeasi cerinta. Ce urmarste, oare, misteriosul samurai fara stapan ? Sa fie starnirea compasiunii stapanului casei si obtinerea unei sume de bani sau dorinta sincera de a muri cu onoare, conform Codului Bushido ?
“Hara-Kiri: Death of a Samurai” are evolutia tipica a unui film epic japonez. Se intra repede in subiect, dar evolutia este lenta, povestea intinzandu-se pe durata a peste 2 ore. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, ea constituind doar explozia de la final care incheie de obicei dramatic povestea. Scenariul are consistenta de la inceput pana la sfarsit, astfel ca ai mereu impresia ca citesti un roman de aventuri care te tine cu sufltetul la gura cu fiecare pagina a lui. Nu lipsesc 2 elemente specifice realizarii japoneze de gen, anume flashback-urile (povestea in poveste) si imaginile intunecate (care pot fi considerate un defect tipic al genului). Coloana sonora e o alta supriza a realizatorilor filmului, fiind semnata de celebrul Ryuichi Sakamoto. Despre interpretarea actorilor nu pot exista decat cuvinte de lauda, ea fiind punctul forte cand vine vorba de a compara un clasic si remake-ul dupa acesta. Despre subiectul si ideea filmului s-ar putea spune multe, dar cum de la clasicul din ’62 pana in prezent s-au facut multe filme de gen, tema Codului Bushido a fost tratata pe toate fetele, astfel ca ramane la latitudinea fiecaruia unde se va situa aceasta realizare. Un lucru este cert, “Hara-Kiri: Death of a Samurai” are o profunzime aparte in abordarea acestei teme, iar onoarea samuraiului capata o definitie unica care face ca finalul si infruntarea de principii din final sa-ti ramana in minte multa vreme. Acolo e cheia intregului film: infruntarea verbala dintre personajele lui Ichikawa Ebizo si Koji Yakusho.
Lumea din “Hara-Kiri: Death of a Samurai” este una in care rolul samuraiului in societate decade. Tara este pacificata, iar in absenta razboaielor intre clanuri, samuraii angajati pe vremuri ca mercenari pentru marii lorzi devin inutili. In urma anihilarii unor clanuri, multi devin ronini (samurai fara stapani), si neavand o cale de a-si castiga altfel existenta decat prin manuirea sabiei ajung sa comita hara-kiri. Altii accepta umilinta de a face orice pentru a castiga banii necesari pentru a-si duce viata de pe o zi pe alta, insa acestia ajung sa cunoasca injosirea si mizeria unei lumi in care nimeni nu mai pretuieste onoarea la care au tinut toata viata lor. Intalnim 2 principii diferite despre ce inseamna onoarea, in acest film: pentru lorzii care ajung sa se inconjoare de samurai care in viata lor nu au luptat intr-o lupta sau nu au ucis un rival, onoarea se rezuma la simboluri si la pastrarea traditiilor clanului. O datorie sacra transmisa de la generatiile anterioare, dar care devine anacronica in contextul perioadei pasnice a primei jumatati a secolului XVII. Pentru acestia, care au uitat cum se manuieste sabia, onoarea este o simpla teorie sustinuta cu niste principii desuete. In schimb, pentru samuraiul de rand, onoarea inseamna totul. Iar pe langa onoarea, mai exista ceva: umanitatea, sentimentul, compasiunea. Onoarea fara compasiune ar insemna pentru acesti samurai fara stapan negarea propriilor realitati mizere pe care trebuie sa le traiasca. Ajunsi sa fie umiliti de catre marii lorzi, samuraii realizeaza ca fara compasiune nici ei nu au un loc sub soare. De aici cele doua viziuni diferite specifice a doua varste istorice diferite, extraordinar de bine surprinse de acest film.
Desi e un remake dupa un mare clasic, “Hara-Kiri: Death of a Samurai” ramane un film puternic, cu un mesaj impresionant, care are puterea de a te marca dupa vizionare. In mod cert va ramane in istoria filmului japonez ca unul din cele mai reusite remake-uri facute vreodata la un film clasic, si chiar daca se spune ca nu exista remake-rui care sa depaseasca originalul, exista de acum certitudinea ca unele remake-uri se pot ridica la nivelul asteptarilor, chiar daca cineastii fac parte din generatii diferite si au la dispozitie mijloace tehnice de transpunere diferite.
Traducere in prmeiera in Romania efectuata de Asia Team !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Legendary Amazons (2011) – epopeea amazoanelor clanului Yang într-un film spectaculos produs de Jackie Chan
Pentru prima oara au aparut mentionate in mitologia greaca si in literatura clasica antica, ca fiind un trib de femei razboinice localizat undeva la Pontul Euxin (Marea Neagra), dupa spusele lui Herodot. Legenda Amazoanelor, caci despre ele este vorba, a fascinat inca din antichitate, existenta lor reala fiind invaluita in mister. Se pare, totusi, ca exista un oarecare adevar in privinta existentei lor, conform unor cercetari recente bazate pe descoperiri arheologice din antica Scitie si Sarmatie. In aproximativ 50 de morminte din fosta Scitie au fost gasite ramasite ale unor femei scite ingropate cu arme langa ele, lucru care poate da temei scrierilor antice despre existenta unui regat al acestor curajoase femei razboinice. Se spune ca amazoanele, asemeni spartanilor, erau pregatite dur de mici sa devina niste razboinice neintrecute, iar conform legendelor mitologiei grecesti, amazoanele ar fi amenintat de 5 ori Atena. Herodot le numea “ucigasii barbatilor”, caci, dupa spusele lui, astfel le spuneau scitii lor. In istoriografia romana, exista mai multe povestiri despre amazoane, localizate in Asia Minor. Se spune ca amazoanele ar fi avut un regat independent condus de regina Hyppolita, acestea fondand mai multe orase la Pontul Euxin. Dar despre amazoane s-a vorbit inclusiv in indepartata China.
“Povestirile clanului Yang” sunt o culegere de povestiri populare despre aventurile clanului de generali Yang din timpul dinastiei Song (960-1279). Ele eroizeaza loialitatea membrilor clanului Yang si curajul generalilor acestuia, care au luptat pentru apararea hotarelor Chinei de invadatorii straini. Unul din cei mai straluciti generali ai clanului Yang a fost Yang Wenguang, al carui talent a fost recunoscut de mic de cancelarul Fan si care l-a acceptat ca asistent al lui. Acesta a luptat pentru apararea hotarelor apusene ale Song in fata invaziei Xia, si se spune ca in momentul in care Liao a luptat cu Song, Wenguang i-ar fi prezentat Imparatului Song o stralucita strategie pentru cucerirea capitalei Liao.La scurt timp dupa, Yang Wenguang a murit doborat de o boala. Una din povesti vorbeste despre vremurile de restriste care au lovit Song in timpul conflictului cu Liao. Folosind o formatie de lupta devastatoare, Liao parea de neinvins. Yang Zongbao, un respectat general al clanului Yang (si tatal lui Yang Wenguang), ar fi calatorit in satul Muke in cautarea unei arme misterioasen in masura a distruge formatiunea de lupta devastatoare a Liao.Aici o intalneste pe Mu Guiying, ce-i preda arma ce aduce in cele din urma victoria de partea Song, ea devenind si sotia generalului. Dar un alt pericol ameninta Song: raidurile invadatorilor apuseni Xia. In urma unei lupte cu acestia, generalul Zongbao e ucis, iar clanul Yang a ajuns sa mai aiba doar cativa urmasi barbati. Povestea spune ca cele 12 femei ale clanului Yang au participat la Campania imporiva invadatorilor Xia, femeile-general ale clanului nefiind cu nimic mai prejos decat inamicii lor barbati. Aceasta poveste a si stat la baza recentei productii chinezesti “Legendary Amazons”.
Produs de celebrul Jackie Chan cu un buget consistent, “Legendary Amazons” a incercat sa fie un blockbuster in China, fara insa a avea succesul scontat. China nu este Hollywoodul, iar Jackie Chan probabil ar fi trebuit sa se gandeasca de doua ori inainte sa investeasca intr-un film in tara lui de origine. Regia filmului e semnata de Frankie Chan, un cunoscut actor de filme de arte martiale (cea mai importanta aparitie a lui e cea din filmul lui Sammo Hung “Prodigal Son”, alaturi de Yuen Biao). Acesta a realizat si coloana sonora a multor filme de arte martiale din anii ’70-’80 in calitate de compozitor (el semneaza si coloana sonora a mult asteptatului Gnadmasters 2012, aflat in faza de post-procesare,) si a fost director artistic pentru scenele de actiune din mai multe filme. La cel de-al 19-lea film regizat, “Legendary Amazons”, a avut parte de o distributie cu doua nume mari: Richie Ren si Cecilia Cheung, dar se pare ca prezenta celor doi in distributie si rolurile consistente avute nu au reusit sa asigure succesul asteptat. Un film pe o tema similara a fost realizat in 1972 de studiourile Shaw Bros in Hong Kong, “14 Amazons”, insa o comparatie intre cele doua realizari e imposibila si inutila. “Legendary Amazons” beneficiaza de efecte speciale de ultima ora, de multa actiune, scene spectaculoase si dinamice si de o coloana sonora inspirata.
In China secolului XI, in timpul Imparatului Renzong al dinastiei Song, tara este atacata de invadatorii apuseni Xia. Clanul Yang, fidel dinastiei, si-a trimis tot timpul generalii barbati pe front, aparand hoatarele tarii si punand intodeauna familia pe planul doi. Yang Zongbao este ultimul general-barbat al clanului Yang. In urma cu 18 ani acesta se casatorise, pe front, contrar legilor militare, cu Mu Guiying, care pe atunci facea parte dintr-o banda de talhari. Cei doi au avut un fiu, Yang Wenguang, care, in cazul mortii lui Zongbao, ar fi ramas singurul barbat al clanului Yang. Acesta tocmai implinise 18 ani, si tot satul clanului, format din femei vaduve cunoscatoare ale artelor martiale il privesc pe acesta ca pe ultima speranta a clanului de supravietuire. Drept urmare si protejarea acestuia devine o misiune de la sine inteleasa, in special ca datorita varstei adolescentei, acesta mai mereu evadeaza din sat si aduce neliniste vaduvelor. Dar tocmai in ziua in care tanarul Wenguang devine major, un oficial de la Curte aduce trista veste a mortii tatalui sau, Yang Zongbao, pe front. Un edict imperial il numeste pe tanarul Wenguang general si il trimite pe acesta pe front in locul tatalui sau. Femeile satului sunt ingrijorate de acest edict, caci singurul urmas pe linie masculina poate sa se stinga. In aceasta situatie, ele hotarasc sa-i fie alaturi acestuia si pe front, punand in slujba misiunii protejarii sale toata indemanarea lor in manuirea armelor si in stapanirea artelor martiale. Si aventura poate incepe…
Care poate fi, atunci, punctul slab al acestui film antrenant ? Mai mult ca sigur scenariul, desi intriga nu este deloc lenta, iar actiunea este aproape continua. Filmul incepe cu o lupta spectaculoasa, ce ne introduce in atmosfera razboinica a vremurilor dinastiei Song. Mai apoi, insa, actiunea se muta in satul “amazoanelor”, unde ne este prezentata fiecare eroina impreuna cu arma pe care fiecare o stapanea la perfectie. Aceasta prezentare e facuta intr-o nota relaxata, chiar comica pe alocuri, dand impresia unui film ce imbina fantezia cu umorul. Ideea e intarita mai apoi de un cadru general care ne face sa ne trezim intr-o adevarata lume dominata de femei, cu surori experte in artele martiale, ca in clasicele filme wu-xia ale anilor ’70. Decorurile si mai ales costumele sunt superbe, poate chiar exaggerate, si probabil si aceasta imagine desprinsa parca din basme, a unor eroine neinfricate, te poate face sa crezi ca ai in fata un film epic din genul “fantasy”. Dar nu e deloc asa. “Legendary Amazons” e un film serios (realist e prea mult spus), in care demonstratiile de arte martiale se fundamenteaza in contextul istoric, pornind, e adevarat, de la o povestire. Dintr-odata povestea devine serioasa, chiar tragica, iar luptele de pe campul de lupta aduc mult sange, spectaculozitate si strategie, totul combinat cu aventuri si rasturnari de situatii greu de anticipat. Poate singurul lucru ce poate fi reprosat scenariului este naivitatea cu care sunt tratate anumite momente ale filmului, momente in care nu se ofera o justificare solida si credibila optiunii scenaristului. Exista chiar momente cheie in care se prefera solutia “naiva” uneia in logica serioasa a filmului, optiune ce distruge la un moment dat credibilitatea personajelor, amintindu-ne ca de fapt totul porneste de la o poveste populara, ca nu e un film inspirat 100% din fapte reale.
In ciuda tuturor acestor lucruri, “Legendary Amazons” nu este deloc un film care sa primeasca un rating de sub 5 stele din 10. Ca realizare e un film reusit, captivant, dar are si minusurile subliniate deja. Daca va plac filmele de aventura si doriti sa vedeti demonstratii spectaculoase de arte martiale si de manuire a armelor de catre femei in armuri si purtand coifuri de o rara frumusete (armurile si coifurile, desigur), “Legendary Amazons” e alegerea ideala. O productie interesanta, ce marcheaza o evolutie a filmului epic chinezesc dinspre biografic si istoric pur spre imaginar, pastrand elemente realiste in realizare. Aceste povesti populare sunt o caracteristica a fiecarei natiuni, si asa cum noi, romanii, avem Miorita sau Mesterul Manole, si chinezii au un Detetctiv Dee sau amazoanele lor. Un ultim lucru mai trebuie spus despre amazoanele legendare ale clanului Yang, anume ca povestea lor a ajuns subiect de literatura, de opera, muzica, de seriale de televiziune si de filme, o dovada a faptului ca si chinezii stiu sa-si pretuiasca propriul folclor, sa-l valorizeze si sa-l transmita generatiilor viitoare. Chiar si sub o forma comerciala.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Un interesant articol despre amazoane gasiti pe Secretele lui Lovendal (CLICK AICI)
I Am Father ! (2011) – rãzbunare şi disperare într-un thriller electrizant cu Kim Seung-woo
“I Am Dad” (“I Am Father”) e unul din thriller-urile de actiune reusite ale anului 2011, pe o tema – cea a transpalntului de organe – ce incepe sa fie tot mai mult abordata in cinematografia coreeana (“Heartbeat”, 2010, recent tradus de echipa noastra, trateaza un subiect similar.) Titlul in coreeana inseamna, de fapt, “Contraatacul lui” si defineste mai bine povestea – un detectiv corupt ce acumuleaza frustrari si se vede ajuns intr-o situatie limita, de viata si de moarte, dar si prins intr-un joc periculos al destinului. Protagonistul filmului este cunoscutul Kim Seung-woo, cel care a delectat fanii serialelor coreene cu rolurile reusite din seriale precum “Hotelier” sau “IRIS” sau din recentul film de razboi “71: Into the Fire”. Son Byung-ho, un alt actor de top din Coreea, are parte de rolul pozitiv, in timp ce in rolul fiicei detectivului Han apare actrita-copil Kim Sae-ron, care a devenit celebra dupa aparitia in blockbuster-ul “The Man From Nowhere” (2010).
Detectivul Han (Kim Seung Woo) e un politist dur, corupt pana in maduva oaselor, care face cam tot ce doreste in sectia de politie in care e angajat. Colegii lui de serviciu il respecta, poate si pentru ca faima sectiei s-a dus departe datorita rezolvarii de catre Han a unor cazuri dificile. Drept urmare, il considera un om cheie, fara de care niciunul nu si-ar putea atinge scopul: o promovare sau o pensionare in glorie. Dar detectivul Han are o mare problema: ramas vaduv, trebuie sa aiba grija de fiica lui, care e grav bolnava in spital. Abia se descurca cu plata facturii spitalizarii, si curand afla ca fiica lui are neaparata nevoie de un transplant de inima, altfel in scurt timp va muri. Din acel moment incepe o cursa contra cronometru pentru a strange banii de operatie. Acest lucru insa nu e de ajuns; mai trebuie sa si existe intr-un timp la fel de scurt un donator compatibil cu fiica lui. Nici macar relatiile cu traficantii de organe nu il ajuta pra mult, complicarea lui cu acestia aducandu-i numai belele. Intr-una din zile, datorita acestor periculoase legaturi cu lumea interlopa, detectivul Han intra intr-un joc extrem de periculos in momentul in care consimte la arestarea lui Nah Sang-man, un iluzionist ce dadea reprezentatii in gradinite. Acestuia i se pune in carca o crima pe care nu a comis-o, existand circumstantele ideale care l-ar scoate pe acesta vinovat. Intr-un final, acesta e condamnat la ani grei de puscarie pe nedrept, dar cu complicitatea activa a lui Han, iar familia lui este distrusa. Soarta insa nu si-a spus ultimul cuvant, si o rasturnare incredibila de situatie va schimba vietile celor doi oameni disperati: Nah Sang-man, dornic de razbunare, si detectivul Han, dispus sa faca orice pentru a gasi o inima pentru fiica lui.
Filmul spune povestea a doi oameni disperati: unul cauta razbunarea pentru ceea ce celalalt i-a facut in mod voluntar, iar celalalt cauta sa-si salveze fiica, singura familie ce i-a mai ramas. Nam Sang-man este un om bun la suflet, ce da reprezentatii gratuite de magie la gradinita, dar care a facut greseala de a imprumuta cu bani un parior implicat in lumea interlopa. Detectivul Han e un politist mai mult decat noncomformist, ce rezolva totul prin legea pumnului, neezitand sa treaca deseori de cealalta parte a legii. Cei doi sunt uniti prin destinele lor paralele, care la un moment dat, printr-o intamplare a sortii, se intersecteaza si nu se mai despart pana la sfarsit. Personajul lui Kim Seung-woo, detectivul Han, e total diferit de personajele anterioare carora charismaticul actor le-a dat viata. E un personaj dur, lipsit de orice simt al umorului, mereu incruntat si arogant cu soarta si cu cei din jurul sau. Relatia lui cu unica sa fiica e destul de rece, ea respingandu-l de mai multe ori pentru faptul ca mereu se afla departe de familie, iar el mereu punand in prim plan slujba si afacerile cu lumea interlopa. Si totusi, acestui personaj i se da sansa de a indrepta greselile trecutului, de a se schimba. Cu nonsalanta si fara pic de urma de constiinta, acesta nu este macinat de nici o dilema existentiala si nici nu este impresionat de suferinta altora. Considera ca fiicei sale i se cuvine o inima, doar pentru ca a facut sacrificii financiare si de alta natura in aceasta lume, nimic insa in plan uman. In mod interesant, tot ce-i lipseste acestuia, umanitatea, calitatea de parinte, sentimentele, se regasesc din plin in personajul opus lui, interpretat de Son Byeong-ho. Dar cum poate acesta sa transfere umanitatea sa celui pe care doreste sa se razbune ? O dilema interesanta pe care fiecare spectator o va putea descifra dupa propria constiinta, vizionand pana la final acest film.
Un low-budget agreabil, destul de bine realizat, ce ofera 100 de minute antrenante pe o tema interesanta, dar si sansa de a-l revedea pe Kim Seung-woo in rolul unui dur cum nu a fost nici in IRIS, nici in Hotelier. Iar o asemenea reintalnire cu un astfel de actor nu poate fi decat intotdeauna o placere.
In cel mai greu an de inchisoare, inaintea eliberarii, In-Ha face o greseala: isi apara colegul de celula si se vede definitiv implicat in viata secreta a bandelor incarcerate, care nu difera cu mult de cea a bandelor din sordida libertate. Pentru a-si pastra viata, cei doi trebuie sa recupereze banii pierduti la carti de Yoo Jong-Ku, in fata mai priceputului trisor al bandei rivale. Noul jucator, Piciul, se dovedeste a fi fratele lui Yim Dae-Chi, cel care a jurat sa-i razbune moartea ucigandu-l pe In-Ha. Tensionata partida in care Piciul da tot ce poate e castigata de In-Ha si astfel partidele de noapte iau sfarsit. Pare ca lucrurile s-au linistit, dar in lipsa pericolului fizic, cosmarurile fac noptile albe pentru In-Ha. Mult asteptata zi a elibrarii a sosit, cu amenintari teribile din partea lui Yim Dae-Soo, cu entuziasm si caldura din partea prietenilor si, in sfarsit, cu mult dorita vizita la manastirea Soo-Yeon-ei.
Petrecerea de de bun venit de la club, pasnica la inceput, se termina zgomotos, caci pentru In-Ha, declicul unui briceag suna ca nu tun… nu degeaba si-a antrenat toata viata simturile…
Novicea Angela se declara nepregatita sa infrunte drumul calugariei si decide sa accepte viata tumultuoasa din afara manastirii, redevenind Min Soo-Yeon. Isi ia ramas bun de la copii, la fel de nabadaioasa ca de obicei, dar de fapt se straduie sa-si inghita lacrimile sub vorbe aspre, ca sa faca despartirea mai usoara. La recomandarea maicii Maria, isi gaseste de lucru in lumea cazinoului, a masinilor de jocuri mecanice si a meselor cu postav verde. Ciclul de pregatire al crupierilor se termina cu un examen dificil, de indemanare, concentrare si cunostinte. Va fi oare destul de buna novicea Angela?
Intepatura de cutit nu a fost un atentat obisnuit; oamenii lui Yim Dae-Soo isi dau toata silinta sa-si ultumeasca seful si In-Ha e urmarit fara crutare. Tae-Joon vrea sa-l ajute arestandu-i dar, in lumea interlopa, asta nu e o rezolvare, caci ar fi in pericol toti cei apropiati tintei.
Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com
Love Phobia (2006) – când fericirea e atât de departe de oameni…
“Love Phobia” este inca o comedie romantica melodramatica de succes a ultimilor ani, cu o poveste fascinanta de iubire urmarita din copilarie pana la maturitate. Cu un buget de 3 milioane de dolari, filmul a avut parte de o distributie de zile mari: Cho Sang-woo (din Marathon si Sword With No Name) si Kang Hye-jung (din Oldboy sau Welcome to Dongmakgol) au facut pentru prima data cuplu pe ecran intr-un film. Intr-un rol secundar, de cateva replici, apare si celebra Park Shin-hye (You Are Beautiful). Scenariul este semnat de Hwang In-ho, nimeni altul decat scenaristul si regizorul recentului “Spellbound” (“Chiling Romance”), iar regia ii apartine lui Kang Ji-eun, aflat la primul si totodata singurul sau film din cariera. “Love Phobia” spune povestea iubirii delicate si dedicate a unui barbat pentru o femeie, care il determina pe acesta sa faca imposibilul si sa-si depaseasca propriile limite pentru a aduce fericirea marii lui iubiri.
Intr-o zi insotita de toamna timpurie, un baietel pe nume Jo-kang e dus la scoala in spatele bicicletei de tatal sau, cantand impreuna cu acesta. La un moment dat, observa pe drum o fetita ciudata imbracata intr-o pelerina galbena, cu toate ca afara era soare. Se indragosteste de ea la prima vedere, iar mai apoi afla ca e noua lui colega de clasa, mai apoi de banca. Ari, caci asa se numea, purta pelerina, dupa spusele ei, pentru a impiedica raspandirea blestemului pe care il poarta, fiind suficient de precauta sa-si avertizeze colegii de clasa si profesoara ca oricine o atinge, doar, cu mana, va da de nenorociri. Ari era orfana de parinti, blestemul care o urmarea de la nastere facand ca acestia sa paraseasca prematur aceasta lume. A fost luata in grija de bunica ei, dar intr-o zi, acelasi blestem i-a adus sarmanei fiinte sfarsitul. In cele din urma a ajuns in grija unui calugar buddhist, iar cea mai buna prietena a ei era o soparla pe care o purta mai tot timpul in pelerina galbena de ploaie pentru a se asigura ca nimeni nu va indrazni sa se apropie de ea si sa-i ia blestemul. Dar tanarul Jo-kang ignora toate aceste lucruri si devine nu doar admiratorul ei secret, ci si prietenul ei cel mai bun. Pana intr-o zi, cand Ari dispare fara urma. Peste ani, il regasim pe Jo-kang elev la liceu in an terminal, iar intr-o zi, din senin, e sunat de iubirea lui din copilarie, care ii propune sa se intalneasca in locul de unde a pornit totul. Povestea de iubire renaste, clipele frumoase petrecute impreuna capata o noua dimensiune, dar din nou Ari dispare tocmai cand lumea ii era mai draga lui Jo-kang. Va reusi acesta sa ramana fidel iubirii sale adevarate si sa o regaseasca pe Ari ? 8 ani trec ca o clipa, iar destinul le pregateste o noua provocare…
“Love Phobia” este o minunata si sensibila poveste de iubire prezentata in 3 “acte”, ce corespund celor 3 etape majore ale existentei umane: copilaria, adolescenta si maturitatea. Nu e o iubire oarecare, ci acea iubire adevarata fata de persoana care sufletul simte ca iti este predestinate. Iar uneori aceasta iubire ramane mereu una marcata de amintirea copilariei, poate din cauza inocentei si puritatii sentimentelor ce au puterea de a invinge trecerea timpului. Scenaristul include in poveste multa fantezie si imaginatie, care transforma iubirea in ceva misterios, magic si placut totodata, asemeni unei calatorii imaginare in largul unui univers cu o nava extraterestra in care nu exista tristete, suferinta sau uitare. Aceasta este nota de originalitate a acestui film, construit, altfel, dupa formula clasica deja a melodramelor romantice de succes. Scenele comice se imbina perfect cu romantismul si dramatismul povestii, iar finalul pare desprins dintr-un episod de X-Files – desigur, in acest caz, o metafora justificativa a nemuririi iubirii. Interpretarea celor doi protagonisti este perfecta, potrivirea lor pe ecran e fara de cusur, dar surpriza vine din viata reala: la data lansarii filmului, in 2006, Cho Seung-woo si Kang Hye-jung erau un cuplu si in viata reala ! Din pacate, dupa o relatie de 3 ani, cei doi s-au despartit, in 2007, iar in 2009, Kang Hye-jung, insarcinata in 3 luni, s-a maritat cu Tablo, un cunoscut interpret de hip-hop din Coreea.
Un film plin de sensibilitate si romantism, o poveste tragic-comica care cu siguranta va incanta si va cuceri. Cu doi protagonisti superbi, “Love Phobia” constituie o invitatie intr-o lume a visarii si imaginatiei, in care totul este posibil atunci cand iubesti cu adevarat.
Multumiri colegei noastre Mi-joo pentru subtitrarea acestui film minunat.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Wu Seng (Fate and Consequence) (2007) – un wuxia autentic realizat în amintirea clasicului „Shaolin Temple”
Filmul chinezesc nu poate fi disociat de cativa termeni definitorii: actiune, dinamism, arte martiale, cascadorii sau… simplitate. Dupa incheierea razboiului, in China cinematografia a inceput sa se dezvolte cam cu un decalaj de aproximativ 2-3 decenii fata de ce exista la Hollywood. In anii ’50 si mai ales ’60, majoritatea filmelor chinezesti contineau fragmente muzicale in care se nara subiectul, amintind de stilul musical-urilor hollywoodiene. Dar in paralel s-a creat o adevarata industrie de film in micuta insula oras-stat Hong Kong, unde inca din anii interbelici se crease cea mai celebra companie de film din regiune, Shaw Brothers. Peste o mie de filme au fost produse decenii la rand de aceasta, marea lor majoritate fiind filme wu-xia, ce au inflorit dupa 1960. Filmele wu-xia erau realizate dupa scenarii simple, fiind destinate in primul rand publicului de rand, fara prea multe pretentii. Acest gen de filme era foarte popular in anii ’60-’80 in special, cand in Japonia scria istorie un Sony Chiba sau Hideo Gosha cu nemuritoarele sale filme cu samurai pur comerciale, cand in Statele Unite westernurile spaghetti cunosteau perioada lor de glorie sau cand la noi, Florin Piersic dadea nastere unor personaje mult iubite in povesti de epoca spuse in acelasi stil comercial si dinamic. China continentala si cinematografia de aici a incercat sa imite succesul filmelor din Hong Kong, preluandu-le reteta, dar niciodata nu a ajuns la prolificitatea studiourilor Shaw Bros. Totusi, de-a lungul timpului, filmele de arte martiale au ajuns o emblema a Chinei in ansamblul ei (caci locuitorii din Hong Kong tot chinezi sunt, chiar daca o jumatate de secol s-au aflat sub control britanic).
“Wu Seng” (cu titlul international “Fate and Consequence”) e o realizare a studiourilor din China continentala dupa o reteta specifica filmelor wu-xia din Hong-Kongul anilor de glorie ai genului. Filmul reprezinta un omagiu adus de realizatori unuia din cele mai mari filme chinezesti ale tuturor timpurilor, realizat cu 25 de ani in urma (raportat la anul 2007), clasicul nemuritor “Shaolin Temple” cu tanarul pe atunci Jet Li in rolul principal. In rolul principal a fost distribuit Fan Siu-Wong (Louis Fan), devenit o mare vedeta a filmului chinezesc dupa aparitia in rolul negativ din mega-succesul “Ip Man”. Acesta e si un practicant al artelor martiale wushu in viata de zi cu zi, lucru care i-a inlesnit calea spre succes. De altfel, filmul beneficiaza de multe scene de lupta pure in vechiul stil al scolii de arte martiale chinezesti, puse in scena de Yuen Bo (PTU, Angel Terminators 2), toate numerele fiind realizate fara efecte speciale de actorii protagonisti.
In secolul XIV, in China primilor ani ai dinastiei Ming, un tanar calugar novice surprinde placut pe toata lumea de la templu cu agerimea mintii sale. Acesta are capacitatea de a dezlega ghicitori intr-un mod simplu, pornind de la invataturile buddhiste, toata lumea ramanand surprinsa de solutiile sale. Tanarul fusese adus in grija Parintelui Staret de mama lui, care desi tinea la el, fusese nevoita sa-l lase sa-si faca un rost in lumea monahala. In paralel, Yang Wu, un fost general din armata Imparatului defunct, isi duce viata de zi cu zi plin de amaraciune, inecandu-si amarul in bautura. Asta pana cand e contactat, intr-o zi, de capetenia rebelilor sustinut de aliati din Tibet, care ii incredinteaza o misiune: fiul Imparatului defunct pe care ei l-au slujit cu credinta odata a fost salvat de la moarte, dar i s-a pierdut urma; sarcina gasirii acestuia in vederea inscaunarii lui pe tron si a alungarii noului Imparat malefic ce a uzurpat tronul ii revine in totalitate. Drept urmare, acesta porneste in cautarea tanarului print, iar toate indiciile il conduc spre o vanzatoare ambulanta iar mai apoi, spre templul buddhist.
“Fate and Consequence” spune o poveste simpla, ca orice scenariu simplu si antrenant specific filmelor wu-xia. Fanii acestui gen de filme trebuiau delectati prin cascadoriile si povestea simpla care neaparat trebuia sa fie spusa intr-un ritm alert, cu rasturnari de situatii care sa captiveze. Se poate spune ca acest film, desi a fost realizat in 2007, pare desprins dintr-o alta epoca a cinematografiei chinez. In ziua de astazi, acest stil de realizare a fost abandonat aproape in intregime, accentul in filmele de gen punandu-se pe efectele speciale si pe un scenariu mai complex. “14 Blades” de apropie ca stil de acest film, dar acela a fost un blockbuster construit cu milioane de dolari si cu vedete de prima mana in distributie. Chiar daca “Fate and Consequence” e lipsit de efectele speciale ale lui “14 Blades”, regasim in realizarea lui o munca de calitate a cameramanilor, care au reusit sa transmita prin imagini atmosfera filmelor wu-xia de altadata. Regasim in acest film o imagine a vietii de zi cu zi dintr-un templu Buddhist din evul mediu chinezesc, cu o ierarhie ce porneste de jos, de la tinerii calugari novici si care merge pana la Parintele Staret, inteleptul care administreaza atat material cat si spiritual mica comunitate. Practicarea artelor martiale face casa buna cu invataturile lui Buddha, mintea si trupul trebuind cultivate si antrenate. Dar templul este o lume inchisa; iesirea in afara portilor lui nu poate reprezenta decat o calatorie initiatica pentru orice calugar, intocmai cum acceptarea unui novice la templu e si ea o adevarata aventura, ce presupune in primul rand renuntari si abstinenta pentru e putea infrange pacatele lumii laice prin rugaciuni. Demonstratiile de arte martiale sunt incantatoare, actiunea este alerta, iar intriga – extrem de captivanta. Fanii genului nu pot ramane decat incantati dupa vizionarea unui astfel de film, care daca ar fi avut un buget ridicat si o distributie cu cel putin o vedeta de prim rang ar fi putut sta cu mandrie alaturi de marile succese de gen ale ultimului deceniu.
Tot ajutorul celor doi Kim devine inutil. Jucatorii inselati de trucurile unchiului nu se lasa, iar Min isi pierde viata la cativa pasi de casa, fara a-si achita datoriile. Patania ajunge la urechile celor doi de la fetele proprietarei, care-s tare nemultumite ca cinematograful e inchis din cauza mortii operatorului. In-Ha incepe investigatiile, si-o afla pe Soo-Yeon in magazia “Ursilor-bruni”. Tehnicile bataii de strada ale baietilor si antrenamentele de “kendo” ale lui Jung-Won fac minuni, si fata e salvata, dar intaririle “Ursilor” apar pe neasteptate si Si-Bong, prins intre adversari si tren, va ramane infirm pentru toata viata.
Impetuozitatea periculoasa a lui In-Ha e cu greu stapanita de Jung-Won, dar baiatul are dreptate. Razbunarea trebuie planuita cu mintea limpede si lovitura trebuie data in puctul vital. Vor incedia depozitul-sediu si resursele bandei “Ursilor”; noaptea, dupa ce pleaca toti. Doar ca nu plecasera chiar toti. Asa se face ca, la incinerare, bietul cine-operator Min, in drumul spre ceruri, e insotit de creditorul sau, “marele urs” Yim Dae-Chi, prajit impreuna cu regatul sau.
Pentru crima comisa, relatiile si banii domnului Choi vor cumpara absolvirea fiului sau si condamnarea grea pentru prietenul neagreat de tata: 7 ani detentie pentru In-Ha. Cat despre Soo-Yeon, calugaritele vor avea grija cresterii si educarii fetei.
Dupa sase ani, In-Ha e respectat ca cel mai “titrat”dintre detinutii celulei sale si se pare ca va fi cel mai greu an, Soo-Yeon, zburdalnica si zapacita, ingrijeste copiii orfelinatului manastirii si trebuie sa aleaga daca se va calugari sau nu, iar magnatul Choi proiecteaza un nou “Las Veagas” pe insula Jeju pentru orgoliul sau si mostenitre pentru Jung-Won, care, in veritabilul Las Vegas, o vaneaza pe fica celui in fata caruia toata familia sa a fost umilita. (V-o amintiti pe Che-Rin, din Winter Sonata?)
Pentru In-Ha lucrurile se complica urat. Tocmai cand isi gasise menirea si spera la o viata umana, cand, cu mare greutate a indraznit sa-si declare iubirea si sa fie fericit c-a fost auzit, apare haosul creat de Sang-Du. Oricum ar intoarce-o, da numai de rau: ori accepta propunerea de jocuri ilegale si e concediat de la cazino, ori n-o accepta si Sang-Du o sa-l faca sa-si piarda slujbele, el, Jong-Ku si Tae-Joon. Decizia e dificila si necesita colectarea de informatii detaliate pe care nu le poate capata decat de la cel direct amenintat:Tae-Joon, care confirma. Toata bucuria reintalnirii cu singura lui familie – unchiul si fetitele din club – se spulbera. Drumul spre Seul se reia, si-n avionul plin de lume, greutatea din sufletele lui In-Ha si Jung-Ku pare ca apasa-n crestetele tuturor calatorilor.
Decis sa-si protejeze viata, unchiul si prietenii, In-Ha considera ca e mai bine sa plece pentru un timp, lasand o rugaminte pentru detectivul Park Tae-Joon: s-o gaseasca pe fiica operatorului Min, Soo-Yeon. Pentru disparitie, e bun fostul coleg de celula, a carui viata a salvat-o, Yoo Jung-Ku. Asa intra In-Ha, pentru prima oara in viata, intr-un stabiliment luxos, de jocuri legale, fara infractori si criminali la mese, cu stil, lux si pariuri pe sume enorme, sa lucreze legal, cinsitit, la securitatea cazinoului unui hotel din Jeju. Tot acum, Choi Jung-Won se reintoarce din calatoria de studii, care-a durat cat condamnarea lui In-Ha.
