Ziua Internationala a Femeii in Coreea de Sud celebreaza realizarile femeilor si recunoaste lupta ce continua pentru egalitatea intre sexe. In Coreea de Sud, aceasta zi a fost recunoscuta pentru prima oara in 1920, insa pana in 1985 miscarile pentru drepturile femeilor nu au reusit sa se uneasca intr-una de amploare. Abia in 1985 s-a organizat primul mars national pentru drepturile femeilor, ce de atunci avea sa se organizeze anual sub egida KWAU (Asociatia Unita a Femeilor din Coreea), care in fiecare an de 8 martie organizeaza diverse evenimente ce au ca scop celebrarea figurilor marcante de femei ale Coreei si sublinierea problemelor femeilor. In fiecare an organizatia aduce in atentie figuri de femei ce au depus eforturi in plan politic si social pentru promovarea drepturilor femeilor.
Iata cateva din femeile simple coreene care au reusit sa schimbe viziunea despre femei in societatea coreeana, prin curajul lor. Unele s-au nascut in Coreea, altele departe de aceasta, pe continentul nord-american, reusind, insa, sa demonstreze ca prin ambitie si talent, pot face cinste ca femei nationalitatii coreene.
Nascuta in 1978, Yi So-yeon a fost prima femeie din familia ei ce a reusit sa primeasca educatie dincolo de gimnaziu. In ciuda originii relativ umile si a unui mediu familial in care nivelul educatiei nu era unul ridicat, So-yeon si-a descoperit pasiunea pentru stiinta dupa ce si-a ajutat tatal sa repare lucruri prin casa. In 2008, aceasta a invins 36.000 de aplicanti ce doreau sa devina primul si singurul astronaut din istoria Coreei, si primul om ce nu a implinit 30 de ani, din lume, care avea sa ajunga in spatiu. Aceasta a vorbit mult despre experientele ei ca femeie intr-un domeniu aproape exclusiv al barbatilor. So-yeon, care locuieste in prezent in Seattle, a aparut anul trecut in seria de documentare americane intitulata „Secret Space Escapes”. Pe 8 aprilie 2008, Yi se imbarca impreuna cu 2 cosmonauti rusi la bordul unei capsule Soyuz, zburand in spatiu. La data respectiva a fost a treiua femeie din lume ce ajungea in spatiu, dupa englezoaica Helen Sharman si iraniano-americanca Anousheh Ansari. Se spune ca pentru acest zbor in spatiu, Coreea de Sud ar fi platit Rusiei 20 de milioane de dolari. In timpul acestei misiuni, So-yeon a realizat 18 misiuni stiintifice in spatiu pentru Institutul de Cercetare Aerospatiala coreean. Revenirea pe Pamant nu a fost lipsita de emotii, capsula reusind sa intre pe orbita abia la a doua incercare, deviind de la traseul initial cu 420 km., Desi cei 3 cosmonauti de la bordul capsulei au scapat cu viata, ajunsa in Coreea, So-yeon a fost spitalizata datorita unor dureri la spate datorate aterizarii, care ulterior s-au dovedit a fi o reactie normala, consecinta a recompresiei spinale. Dupa revenirea pe Pamant, So-yeon a lucrat pentru Institutul amintit, a devenit ambasador al programului spatial coreean si a aparut in reclame tv. In 2014, So-yeon si-a dat demisia de la Institutul de Cercetare Aerospatiala din motive personale, urmand a se casatori cu un cetatean american si a obtine cetatenia americana, si dorind sa urmeze un doctorat in Statele Unite.
Song Han-nah e presedinta „Libertate in Coreea de Nord”, o organizatie non-profit ce urmareste sa ajute refugiatii din Coreea de Nord. Activitatea ei cu aceasta organizatie a fost cruciala in educarea oamenilor in privinta dificultatilor intalnite de refugiatii din Nord, afirmand ca e recunoscatoare ca i s-a incredintat acest rol: „Cel mai important factor in determinarea succesului nu e sexul, cu tu insati.” Song s-a nascut in Statele Unite, fiind nepoata unei femei ce a imigrat in Statele Unite inaintea Razboiului Coreean din ceea ce azi este Coreea de Nord. Inainte sa ajunga sa lucreze pentru organizatia non-profit, Song a lucrat in advertising. Pe atunci nu stia mai nimic despre situatia din Coreea de Nord, dar ceea ce avea sa o schimbe a fost o carte pe care a citit-o, „Acvariile din Pyongyang”, scrisa de Kang Chol-hwan. Transfug din Coreea de Nord, acesta a fost inchis, copil fiind, timp de 10 ani, in lagarul de concentrare Yodok, descriindu-si experientele din anii copilariei si adolescentei in aceasta carte. Motivata de aceasta carte, Song s-a inscris in organizatia non-profit „Libertate in Coreea de Nord”, iar in cativa ani a ajuns la varful acesteia, veniturile organizatiei dublandu-se in acea perioada.
Jeon Ga-eul a devenit prima sportiva nascuta in Coreea ce a ajuns in Liga Nationala de Fotbal Feminin din Statele Unite. In urma cu 2 luni, aceasta a semnat cu clubul de fotbal feminin din New York, Liga Americana fiind considerata lider mondial in fotbalul feminin dupa incasarile sportivelor. Ga-eul e o jucatoare de baza a echipei nationale de fotbal feminin a Coreei de Sud, devenind celebra dupa ce a primit premiul de Cea mai buna jucatoare de fotbal din 2010, la doar un an de la debutul in fotbal. Pentru echipa nationala de fotbal feminin a Coreei e Sud, Jeon, in varsta de 27 de ani, a jucat 72 de meciuri si a marcat 34 de goluri. Datorita contributiei ei importante, Coreea de Sud a reusit, anul trecut, sa ajunga in saisprezecimile Cupei Mondiale. Abilitatea in a mentine posesia asupra mingii sub presiune si indemanarea in a dribla adversarele i-au adus porecla de „Femeia Pericol” de la fanii coreeni.
Intr-o industrie dominata de barbati cum e cea media si a jurnalismului, producatoarea si regizoarea independenta de documantare Kim Young-me si-a facut un nume acoperind tematici despre care putini indraznesc sa vorbeasca. Calatorind in peste 80 de tari din intreaga lume, aceasta a relatat despre Statul Islamic din mijlocul zonelor de conflict precum Siria, Iraq si Afghanistan, si a produs mai multe documentare pe teme variate, de la comertul cu cafea („Himalaya Coffee Road”) la vietile locuitorilor din Timorul de Est („Blue Angels of East Timor”). Cunoscuta ca fiind una din putinele jurnaliste femei coreene care si-a pus viata in joc in zone periculoase, aceasta are mai multe premii la activ, precum Premiul pentru Realizari Deosebite al MBC. Ca o dovada a hotararii si curajului ei, ramane memorabila actiunea ei din anul 2008. Pe atunci, Kim Young-me a plecat in Iraq sa realizeze un documentar, unde s-a pus sub protectia trupelor americane in periculoasa zona a provinciei Diyala din estul tarii. Americanii au trimis-o inapoi in Seul, sub pretextul ca nu are permisiunea guvernului coreean de a ramane in Iraq. Acest lucru se intampla in conditiile in care in 2007, guvernul sud-corean a introdus o lege prin care restrictiona calatoriile sud-coreenilor in Afghanistan, Iraq si Somalia Cine dorea sa calatoreasca in aceste tari, avea nevoie intai de permisiunea Ministerului de Externe sud-coreean. Desigur, Kim nu o avea. Trimisa inapoi in Coreea, Kim a avut de achitat conform legii o amenda de 3 milioane woni (aproximativ 2850 $), iar cei de la Imigratii i-au cerut sa nu mai paraseasca tara pana cand nu va fi contactata de politie. Cum autoritatile au taraganat lamurirea situatiei si au tras de timp, a izbucnit un mare scandal, caci la o saptamana de la revenirea in tara Kim nu fusese contactata. Reactia ei a fost ferma: „Nu cred ca guvernul are dreptul sa spuna jurnalistilor unde au voie sa mearga. Ar trebui sa ni se permita sa calatorim liber pentru a ne urmari povestile. Guvernului nu ar trebui sa i se permita sa intervina in treburile noastre.”
Despre viata fiecareia dintre aceste femei s-ar putea face cate un film (cine stie daca in viitor, producatorii nu se vor gandi la asa ceva !). Si nu sunt singurele femei coreene care au reusit sa se remarce intr-o societate in care femeia are un statut social practic egal cu al barbatului in multe sectoare sociale. Totusi, exista inca multe stereotipuri ce duc la blocarea accesului acestora in unele domenii, considerandu-se de catre cei mai traditionalisti ca femeia coreeana trebuie sa stie sa gateasca, sa fie obedienta fata de sot si sa aduca pe lume copii. Cum se impaca aceasta gandire cu aspiratiile femeii moderne, independente, de cariera ? E un subiect de analizat, pentru ca nu stim cat de bune bucatarese, mame sau sotii sunt cele 4 femei de succes pe care le-am prezentat mai sus. Si daca tot e Ziua Internationala a Femeii, sa amintim si de femeile din Coreea de Nord. Chiar astazi, un site oficial controlat de statul nord-coreean vorbea, cu ocazia Zilei Internationale a Femeii despre femeile nord-coreene ca fiind „nobile” si cu „caractere bune”: „Femeile, in special cele tinere, ce sunt educate conform ideologiei Juche sunt de mare incredere in indeplinirea sarcinilor care li se ordona.”. „Femeile-model” sunt cele care cu bucurie fac sacrificii pentru copiii lor. „Minunatele noastre femei isi revarsa toata dragostea in cresterea propriilor copii, chiar daca trec printr-o multime de greutati pentru a sustine revolutia Songun.” Aceasta viziune despre femei e bazata, practic, pe rolul tipic indeplinit de femei in societatea pre-moderna. Femeile descrise ca „flori frumoase” si „mame” sunt privite ca agenti subordonati ai societatii. Ele isi ating „mareata fericire” asistand barbatii si crescand copiii, nu atingandu-si propriile teluri ca femei (cariera, hobby, realizari personale). Nu suna cunoscut ?
Un lucru este cert: ca e vorba de femeile din Coreea de Sud sau din Nord, in Peninsula Coreeana (ca si in multe alte societati asiatice) o schimbare a perceptiei asupra femeii e necesara. Doar aducerea in lumina reflectoarelor a unor femei curajoase, ca cele amintite in prezentul articol, respectiv schimbarea viziunii politice despre rolul femeii in societatea nord-coreeana (destul de greu realizabila in conditiile regimului dictatorial existent) pot duce la transformari vizibile la nivelul mentalului colectiv in privinta perceperii pozitiei femeii in societatea peninsulara altfel decat in prezent. Un pas important s-a facut in 2013, cand Park Chung-hee a fost aleasa prima femeie presedinte din istoria Coreei de Sud. Poate cu o femeie la Pyongyang, istoria peninsulei coreene s-ar rescrie o data pentru totdeauna…
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Cine nu iubeste ursuletii de plus si cine nu a vorbit macar o data cu unul dintre ei, povestindu-i cele mai ascunse secrete? Oameni din lumea intreaga colectioneaza ursuleti de plus si cauta exemplare unice, vechi si valoroase pentru colectiile lor. Pe 24 aprilie 2001, cu mai bine de un deceniu in urma, in Coreea de Sud se deschidea “Muzeul Teddy Bear” (sau “Muzeul Ursuletilor de Plus”), pe insula Jeju, perla statiunilor turistice sud-coreene. In 2006 era realizat “Goong” (“Princess Hours”), un serial care avea un impact deosebit, si care pentru prima oara intr-un produs de televiziune includea imagini ale unor ursuleti de plus cu o anumita semnificatie pentru povestea din serial. Succesul serialului nu doar in Coreea ci si in intreaga lume a transformat muzeul ursuletilor din insula Jeju intr-un veritabil loc de pelerinaj turistic, definind perfect semnificatia Hallyu. Cu un pret de doar 5,5 dolari intrarea, orice turist poate veda o gama larga de ursuleti haiosi, in diverse ipostaze care in mod sigur iti aduc buna dispozitie si zambetul in suflet. Daca mai adaugi la aceasta atractie turistica peisajele paradisiace ale insulei Jeju, in mod garantat o excursie in aceasta zona a lumii nu poate constitui decat o amintire de neuitat.
Dar care e istoria ursuletilor de plus ? Cum probabil banuiti, sunt o gaselnita a americanilor. Ursuletii au primit denumirea de “Teddy Bears” dupa numele celui de-al douazecisisaselea presedinte american Theodore “Teddy” Roosevelt. Potrivit legendei, in noiembrie 1902, presedintele Roosevelt a fost la vanatoare de ursi dar nu a reusit sa vaneze niciunul. Atunci unul din membrii stafului a prins un pui de urs si l-a asezat langa un copac pentru a-l impusca presedintele. Dar presedintele a refuzat, considerand ca nu e un comportament demn de un vanator adevarat. Povestea s-a imprastiat repede si oamenii au inceput sa isi faca propriii “Teddy Bears”. Aceasta se intampla acum peste o suta de ani si de atunci oamenii au indragit si pretuit acesti ursuleti care au devenit prieteni de nedespartit pentru multi dintre noi.
Muzeul Ursuletilor de Plus se afla in Jeju-do, respectiv Insula Jeju, acel colt de paradis supranumit “Insula sufletelor”, a fost infiintat in anul 2001 si este unul din cele trei muzee de acest gen existente in Coreea, pe langa cele din Seul si Paju.Muzeul are doua galerii, de istorie si de arta, unde sunt expusi ursuleti din diferite tari, si o sectiune in gradina, care include ursuleti sculptati sau modelati. Magazinul din cadrul muzeului se numeste Republica Ursuletilor de Plus. Dragalasii ursuleti intruchipeaza personalitati din diverse colturi ale lumii. Si par atat de bine realizati incat ai putea crede ca sunt incremeniti doar pentru ca au aparut niste intrusi – vizitatorii –, iar odata cu plecarea lor isi continua povestile. Acolo ai impresia ca si ursuletii de plus au avut aceeasi istorie ca si noi, oamenii.
O alta atractie a muzeului o constituie gradina, loc in care gasim un lac si Piata ursuletilor de plus. Dar atractia o constituie Fantana Iubirii. Este primul turn cu ceas din Coreea care are in locul figurinelor binecunoscute … ursuleti. La fiecare jumatate de ora incepe un program intitulat “Nunta Ursuletilor”. Dupa nunta, ursuletii fac o plecaciune unul in fata celuilalt si apoi in fata spectatorilor. Vizitatorii isi exprima admiratia aruncand monede in fantana. Banii astfel colectati sunt folositi pentru tratamentul copiilor bolnavi de inima.
Serialul de top IRIS, primul serial de spionaj realizat in Coreea, prezinta, intre altele, o tehnologie a informatiei avansata si culisele lumii agentilor secreti, uneori cu o simplitate si normalitate dezarmanta, incat ai tendinta de a te intreba daca chiar exista astfel de lucruri in lumea in care traiesti. E adevarat ca serialul este o pura fictiune, insa logistica cu care sunt dotate serviciile secrete si softurile, aparatele de ultima generatie si de cea mai inalta fiabilitate sunt niste realitati. Dincolo de dezvaluirea acestei lumi ascunse omului de rand. IRIS aduce in prim plan continuarea cu aceeasi intensitate a razboiului surd dintre Nord si Sud, in ciuda intentiilor laudabile de fatada ale autoritatilor sud-coreene. 
Un film mult mai realist a fost productia „Crossing” din 2008, care prezenta povestea unui dezertor care fuge din Coreea de Nord in Sud, prin China, unde incearca sa obtina azil politic si sa castige bani pentru familia lui aflata in nevoie (o sotie bolnava de tuberculoza, aflata pe moarte si un fiu firav ce nu a implinit 10 ani), personaj interpretat magistral de Cha In-Pyo. Drama acestuia poate fi confundata cu drama oricarui fugar din Coreea de Nord, a carui viata este ani de zile urmarita de frica atat pentru propria viata cat si a familiei lasate in urma intr-o tara-lagar controlata de un regim inuman. Dar dincolo de aceste filme, exista o realitate, care furnizeaza povesti reale de viata, care, cum se spune, intotdeauna „bat filmul”.
O astfel de poveste este cea a lui Hwang Jong Yop, care a decedat la inceputul acestei luni la venerabila varsta de 87 de ani. Vorbim, de fapt, despre dezertorul cu cel mai inalt rang care a fugit vreodata din Coreea de Nord, fost secretar al Partidului Muncitoresc din RPD Coreeana si rector al Universitatii Kim Il Sung din Pyongyang. Moartea acestuia a venit la fel de brusc precum d-l Hwang a repudiat regimul nord coreean si a fugit acum 13 ani, lasandu-l in urma in negura trecutului. A fugit in timpul unei parade militare in care dictatorul Kim Jong Il si mostenitorul sau, Kim Jong Eum, au aparut pentru prima oara in public impreuna. D-l Hwang a devnit unul dintre cei mai directi si severi critici ai regimului familiei Kim. La inceputul acestui an, autoritatile sud-coreene au zadarnicit o tentativa de asasinat la adresa lui din partea spionilor nord-coreeni.
In Pyongyang, regimul dictatorului Kim Jong Il a pregatit, saptamani la rand, o fastuoasa parada militara care in acest an urma a celebra 65 de ani de la fondarea Partidului Muncitorilor aflat la putere in Nord de decenii. Camioane, tancuri si avioane au fost duse in centrul Pyongyang-ului pentru parada. Regimul era atat de increzator in grandoarea spectacolului incat un grup de reporteri occidentali au fost invitati sa surprinda evenimentul. Iar asteptarile dictatorului nu au fost inselate: a fost cea mai mare adunare organizata de partid din 1980 pana in prezent, care a ratificat decizia dictatorului Kim de a-l numi pe fiul sau Kim Jong Eum in functiile cheie din armata si partid, fiind semnalul inceputului unui nou transfer de putere de la tata la fiu in Coreea de Nord. Niciunul din cei doi nu au luat cuvantul in timpul paradei. Vocea lui Kim Jong Il a fost auzita de publicul nord-coreean la vreo parada o singura data, la o adunare similara cu caracter militar, in 1992. 
Unul dintre cei ce au luat cuvantul la fastuoasa parada militara a fost Ri Yong Ho, general recent promovat vice-maresal, una din figurile din armata care a facut cel mai mare salt din istoria regimului sub aspect ierarhic. „Daca imperialistii americani si sustinatorii lor ne incalca suveranitatea si demnitatea, fie si putin, vom arunca in aer fortareata agresiunii lor printr-o lovitura necrutatoare si pe masura, ca represalii, mobilizand toate mijloacele fizice, inclusiv forta preventiva a armei nucleare de autoaparare, si vom indeplini istorica misiune a unificarii”, a spus acesta, conform Associated Press, una din organizatiile invitate la eveniment.
Hwang Jong Yop tinea conferinte dese in Coreea de Sud, fiind tot timpul acelasi critic ascutit la adresa regimului nord-coreean. Cu cateva zile inaintea mortii sale s-a intalnit cu liderii unei organizatii importante a dezertorilor din Nord, „Solidaritatea Intelectualilor Nord-coreeni”, si cu directorii de la „Wall Street Journal” si „News Corp.” Cu acest prilej, Hwang a spus ca nu crede ca Coreea de Nord sub Kim Jong Il se va opri vreodata din dezvoltarea armelor nucleare si ca cel mai mare tel al acestuia este sa controleze Coreea de Sud, deci intreaga peninsula coreeana, intocmai cum a incercat tatal sau Kim Il Sung. Hwang a fost un confident al lui Kim Il Sung, care a condus Coreea de Nord cu o mana de fier din 1948 pana la moartea sa, in 1994. Dar acesta a devenit nemultumit de regimul instaurat odata cu venirea la putere a fiului lui Il Sung, criticandu-l public pe noul lider. Drept urmare a fugit din Nord in 1997, dupa ce a fost amenintat in mod public de Kim Jong Il in presa din Nord. Aceasta a continuat sa-l critice mai multi ani dupa e a fugit in Sud, insa mai putin in ultimii ani.
Ajuns in Sud, guvernul sud-coreean i-a asigurat securitatea in detaliu, desi in acea perioada presedinte era Kim Dae-jung (in poza alaturata acesta se intalneste cu Kim Jong Il), ce ducea o politica de apropiere de Pyongyang. In mai multe randuri acesta ar fi incercat sa tempereze criticismul lui Hwang la adresa lui Kim Jong Il, din interes politic. Dar poate cele mai interesante amintiri ale lui Hwang Jong Yop despre Kim Jong Il sunt cele din tineretea sa. La inceputul anilor ’60, Hwang i-a fost profesor lui Kim Jong Il la universitate, descriindu-l ca pe un student neinteresat, care niciodata nu a facut ceva complicat. „Nu a citit niciodata carti despre Marxism. Dar era interesat de spionaj si lovituri militare. Nu e interesat de Mao Zedong. Nu a citit niciodata carti legate de istorie. E interesat doar de dictatura.”
Povestea fugii lui Hwang din Nord este trista. A fugit, asemeni eroului din „Crossing”, in China, refugiindu-se in ambasada Coreei de Sud din Beijing cu ajutorul unei firme de comert nord-coreene din capitala Chinei. Pyongyang-ul a amenintat imediat cu represalii, in timp ce Beijingul a izolat ambasada sud-coreeana. Trei zile mai tarziu, dezertorul nord-coreean Ri Han-yong, nepotul amantei lui Kim Jong Il, a fost impuscat in fata resedintei sale din Coreea de Sud de atacatori necunoscuti suspectati a fi fost agenti secreti nord-coreeni. Primul ministru sud-coreean a descris actul ca represalii la dezertarea lui Hwang. Cateva zile mai tarziu, Kim Jong Il a fost citat de Radio Pyongyang: „Lasilor, plecati, daca vreti. Vom apara steagul rosu al revolutiei pana la sfarsit !”, un mesaj ce parea a accepta tradarea lui Hwang. Drept urmare, autoritatile chineze i-au permis lui Hwang sa plece din ambasada in Coreea de Sud via Filipine cateva saptamani mai tarziu. Ca urmare a rolului proeminent a lui Hwang in cadrul regimului nord-coreean, tradarea lui a creat agitatie la nivel international, „The Washington Post” spunand ca era ca si cum Goebbels ar fi tradat al treilea Reich.
Intocmai asemeni realitatilor din „Crossing”, tradarea lui Hwang s-a rasfrant asupra familiei sale ramase in Coreea de Nord. Sotia lui s-a sinucis, iar una din fiice a murit in circumstante misterioase cazand pe un camion. Ceilalti doi copii ai lui, un baiat si o fata, ca si nepotii sai, se crede ca au fost dusi intr-un lagar de munca. In ce-l priveste pe Hwang, dupa sosirea lui in Sud, a devenit un critic dur al Coreei de Nord, publicand peste 12 carti si tratate, in care il ataca pe Kim Jong Il acuzandu-l de „tradarea Juche (ideologia regimului nord-coreean instaurat de tatal sau) si de construirea feudalismului in locul socialismului”. Hwang s-a folosit de pozitia de presedinte al Institutului de Cercetare in politica Unificarii pentru a raspandi mesajul sau, dar, dupa cum s-a amintit, odata cu venirea la putere a presedintelui Kim Dae-jung, in 1998, Hwang s-a regasit marginalizat, iar 2 ani mai tarziu a fost indepartat din conducerea Institutului. A incercat sa reactioneze, acuzand guvernul sud-coreean de faptul ca dorea sa-l reduca la tacere pentru a nu supara Nordul, insa fara ecou. Si-a continuat lupta impotriva Nordului in cadrul unui ziar online publicat de exilatii nord-coreeni, descriind sentimentele sale legate de actul tradarii in acest mod.
In aprilie 2010, Serviciul National de Informatii (NIS) a arestat 2 agenti nord-coreeni care ar fi fost trimisi sa-l asasineze. In urma anchetei, s-a stabilit ca acestia s-ar fi pregatit 6 ani pentru misiunea lor. Acestia s-ar fi prefacut a fi tradatori, insa au fost demascati in momentul in care au fost chestionati de autoritatile sud-coreene. Odata demascati, acestia au sustinut ca urmau a fi ajutati de simpatizanti nord-coreeni din Sud, insa au refuzat sa dea nume. In iunie 2010, cei doi presupusi asasini au fost condamnati la 10 ani de inchisoare. Legat de tentativa de asasinare a sa, Hwang a declarat, impacat: „Moartea e doar moarte. Nu e nici o diferenta intre a muri de batranete sau a fi ucis de Kim Jong Il”.
Valul Hallyu se adapteaza trendurilor schimbatoare ale timpurilor prezente. In conditiile in care numarul expatriatilor in Coreea a depasit un million de personae anul trecut, noi figuri incearca sa patrunda in zilele noastre in serialele de televiziune coreene, celebrele k-drama. Aceste figure noi sunt fie coreeni de peste hotare, fie personae doar pe jumatate coreene, fie expatriati nerabdatori sa-si incerce sansa de a fi vedete in Asia. Cata lume din afara Coreei stie, de exemplu, faptul ca Lee Charm, primul cetatean coreean naturalizat de origine germana a fost o celebritate in lumea televiziunii, si care, la acea vreme, aparea in seriale coreene de televiziune ? Anul trecut, acesta a fost numit presedintele Organizatiei Coreene de Turism, devenind primul cetatean naturalizat numit intr-o inalta functie guvernamentala.
Unul din semnele timpurii ale marelui potential al actorilor de peste ocean a aparut in anul 2005, odata cu k-drama „My Name is Kim Sam-soon”. Pe atunci, Daniel Henney, un model american a carui mama era nascuta in Coreea, a interpretat rolul prietenului intelegator ce-si sustine fata pe care o iubeste. Henney, cu aspectul sau fizic placut si cu rolul incantator pe care l-a interpretat, a devenit imediat o vedeta care s-a aflat pe buzele tuturor, odata cu serialul in care a fost distribuit. Au urmat si alte roluri in seriale ca Spring Waltz si multe reclame de televiziune. Cu o limba coreeana serios imbunatatita, a obtinut si roluri principale in cateva filme, precum „Seducing Mr. Perfect” si „My Father”, iar aceasta cariera i-a deschis portile Hollywoodului: a interpretat rolul Agentului Zero in „X-Men Origins: Wolverine” si il interpreteaza pe dr. David Lee in serialul CBS „Three Rivers”.
Calcand pe urmele succesului lui Henney, mai multi actori de peste ocean au inceput sa-si faca aparitia in emisiuni ale unor posturi locale coreene sau in seriale. Julien Kang, un actor franco-canadian al carui tata a fost coreean, a inceput cu roluri minore in seriale precum „Celebrity’s Sweetheart” (2008) si „Dream – 2009” (2009). In present isi face un nume in sitcom-ul „High Kick Through The Roof”, interpretand un indrumator de peste ocean.
Dar nu e vorba doar de seriale de televiziune. Talk-show-ul saptamanal „Beauties Talk”, in care femei din diferite natiuni isi exprima parerea fata de cultura coreeana si o compara cu a tarii lor, a fost de la premiera ei din 2006 una din marile atractii ale serilor de joi de pe micul ecran din Coreea. Emisiunea matinala de duminica a postului MBC, „Surprise”, are in rolul protagonistilor actori si actrite ce incearca sa recreeze evenimente si intamplari misterioase petrecute pretutindeni in lume, inregistrand ratinguri ridicate de cand a inceput sa fie difuzata acum 8 ani. De asemenea, a devenit un lucru aproape comun ca alte emisiuni de divertisment sa aiba ca protagonisti sau cel putin ca invitati speciali actori din strainatate, care stiu sa vorbeasca cat de cat limba coreeana.
Acelasi lucru este valabil si pentru serialele istorice, in care actorii occidentali de obicei nu au un rol de jucat datorita contextului istoric care nu implica prezenta lor sub nici o forma in scenariu. Ultimul trend in materie de seriale pe tema istorica este redarea perioadei Joseon (1392-1910), iar in acest context, actorii straini apar in fata camerelor de luat vederi ca negustori veniti din Persia, Roma sau alte tinuturi. „Queen Seon-Deok”, serialul ce insista asupra unei perioade din istoria regatului Shilla, e plin de astfel de negustori interpretati de actori straini. Insa cea mai „dramatica” experimentare s-a produs cu serialul de 20 de episoade „Tamra, the Island” (2009), in momentul in care producatorul a distribuit in rolul principal un actor strain. Pierre Deporte (avand numele coreean de adoptie Hwang Chan-bin), francez de origine dar care vorbeste fluent coreeana datorita mamei sale vitrege coreene, interpreteaza un englez care naufragiaza pe insula Jeju in secolul XVII (Tamra fiind numele vechi al insulei). Cu toate ca serialul a avut un rating scazut (ca sa nu il calificam drept un rateu), acesta a reusit sa atraga lauda multora prin ideile sale noi si prin bogatele experiente aduse de acest nou actor.
Anii domniei lui Seon-deok au insemnat incurajarea renasterii in gandire, literatura si arte, dar si o toleranta religioasa fata de numeroasele credinte divergente ale populatiei, in masura a evita conflictele de natura religioasa intre diferitele grupuri. In cei 14 ani de domnie, a reusit sa mentina regatul unit si si-a extins relatiile cu dinastia Tang. In acest sens, a trimis multi invatati la Curtea celebrei Imparatese Wu Zetian, prima si singura imparateasa din istoria Chinei. Mai multi calugari celebri s-au reintors din China ca factori activi ai raspandirii budhismului in Shilla, influentand cu manuscrisele si gandirea lor construirea de temple budhiste. Ei au avut un rol important, mai tarziu, in institutionalizarea budhismului ca religie de stat, sub urmatorii monarhi.
Intre serial si realitatea istorica exista multe diferente. Una din ele este legata de un personaj drag lui Seon-deok, printesa Cheon-myeong, sora ei. Aceasta s-a casatorit cu fiul regelui Jinji, regele ce a domnit doar 3 ani si a fost detronat, in locul lui fiind inscaunat tatal lui Seon-deok. Dar odata cu detronarea lui Jinji, automat fiul acestuia nu mai era eligibil ca urmas pe tron, datorita principiului „osului sacru”. Prin aceasta casatorie „osul sacru” s-a refacut, amandoi – sotul si sotia – fiind de „os sacru”. Din casatoria lor s-a nascut Kim Chun-chu. Cand Seon-deok a murit, fara a avea urmas, verisoara acesteia, Jindeok, a devenit a doua regina a Shillei. Dupa doar 8 ani de domnie a murit, tot fara urmas, si in aceasta situatie nimeni altul decat Kim Chun-chu a devenit rege al Shillei sub numele Muyeol. Daca in timpul lui Seon-deok se pun bazele unei unificari a celor 3 regate coreene, mai trebuie spus ca Kim Chun-chu va fi cel care va duce visul de generatii al Shillei la implinire.
Istoria consemneaza si un alt fapt; anume ca cea de-a treia sora a lui Seon-deok, care nici nu apare mentionata in serial, Seon-hwa, ar fi devenit regina statului Baekje prin casatoria cu regele Mu din Baekje. Fiul nascut in urma acestei casnicii a fost si ultimul monarh al Baekje, Uija. In 680, alianta Shilla-Tang va duce la unificarea statului Baekje, prin forta. Probabil seriale viitoare vor surprinde si acest moment al domniei lui Kim Chun-chu si al maretei unificari. Cu toate acestea, serialele nu sunt decat o varianta plina de fantezie a unei vieti de monarh, asa cum imaginatia contemporanilor o doreste reflectata. Talentul deosebit sau fizicul unui anume actor poate accentua personalitatea personajelor istorice, intr-un joc de imaginatie pe care prezentul ni-l ofera cu atata placere intru delectare. Pana la urma, intre realitate si fantezie e o distanta insesizabila in serialele de aceasta factura, insa e bine ca pe langa delectarea ce ne-o ofera sa invatam cate ceva din frumusetea istoriei poporului coreean, pentru ca are din plin ce sa ne ofere.
Multi si-au pus intrebarea cat din serial este realitate si cat este fictiune. In parte am raspuns la aceasta intrebare in articolul de fata. Povestea principala, personajele istorice, realizarile si strategiile printesei (ulterior reginei) sunt adevarul din acest serial. Exista, desigur, diferente, cum ar fi, de exemplu, faptul ca Deok-man ar fi fost sora geamana mai mica a lui Cheon-myeong. Nu exista relatari cum ca cele doua ar fi fost surori gemene. 
La fel, pura fictiune este povestea cu Ursa Mare. Multi va intrebati, probabil, daca Pastratoarea Sigiliului, Mi-shil, chiar a existat in realitate. Doamna Mi-shil este o figura istorica a Shillei, insa existenta ei este controversata. Si aceasta pentru ca nu apare mentionata in principalele 2 surse scrise ale vremii, „Legenda celor 3 regate ale Coreei antice” respectiv „Istoria celor 3 Regate coreene antice”. Cu toate acestea, Doamna Mi-shil apare zugravita ca o figura centrala in „Hwarang Segi”, „Cartea Hwarangilor”, scrisa probabil in 704, la o distanta de cateva zeci de ani de la disparitia acestui personaj. Conform „Cartii Hwarangilor”, Mi-shil era calificata ca o nobila ce era inclusa in sistemul rangurilor dupa „os”.Asta pentru ca era una din fiicele lui Mijinbu, al doilea sef al Hwarangilor. Mama lui Mijinbu a fost printesa Samyup, fiica regelui Beopheung al Shillei. Totusi, in serial, Mi-shil apare ca o oponenta a lui Seon-deok, si isi datoreaza pozitia rangului de concubina a regelui anterior Jinji, si a faptului ca a facut parte din cercul de apropiati ai regelui Jinheung, nicidecum nu se spune ca ar fi de „os domnesc”. Ratacirea lui Deok-man din desert este si ea rodul imaginatiei scenaristilor, si, dupa cum am aratat dintr-un articol precedent, episodul a nascut o vie controversa de plagiat in Coreea.
Dupa cum am mai spus, alegerea unui succesor a fost o dilema pentru regele Jinpyeong. Dupa o domnie de mai mult de 40 de ani, acesta a avut 3 fiice, insa nici un fiu (faptul ca Seon-deok ar fi avut mai multi frati este o divagatie a scenaristilor serialului). Se spune ca regele si-ar fi trimis sotia la o manastire budhista si si-ar fi luat o alta sotie, pentru a avea urmas de linie barbateasca, insa fara folos. In Shilla, doar persoanele de „os sacru” (care erau descendenti directi din 2 parinti de „os sacru”) puteau pretinde mostenirea tronului, si acestea trebuiau sa fie baieti. A fost tot mai dificil sa se mentina linia „osului sacru”, iar in timpul lui Jinpyeong s-a ajuns la o dilema, in momentul in care regele nu a avut mostenitori. Datorita inteligentei fiicei sale mai mici si a sfaturilor anturajului sau, regele a desemnat-o, in final, pe Seon-deok ca mostenitoare a lui la tron, fiind o decizie fara precedent in istoria regatului Shilla. Abia in timpul dinastiei Joseon, secole mai tarziu, modelul confucianist ce plasa femeia intr-o pozitie inferioara in cadrul familiei a facut legea, astfel ca in timpul lui Seon-deok femeia avea un rol important in cadrul familiei. Serialul sugereaza chiar existenta unor persoane ambitioae precum Mi-shil, care ar fi ravnit chiar la implicarea in treburile politice.
Un alt adevar istoric este existenta si rolul important jucat de hwarangi la Curtea regelui Shillei. Hwarangii erau grupuri elitiste de baieti tineri educati in institutii speciale, unde studiau in special artele si cultura. Pe masura politicii de centralizre a Curtii, aceste grupuri au evoluat in organizatii militare de elita, fiind mai tarziu unul din stalpii unificarii Shillei. Termenul “hwarang” poate fi tradus drept “Cavalerii Florii”, iar infiintarea acestui corp militar a aparut drept un simbol al armoniei si compromisului dintre rege si aristocratie. Organizarea hwarangilor prezentata in serial este mai mult decat reala; au existat mai multe unitati de elita, iar intre acestea retine atentia unitatea Cheon-myeong-ikdo (fondata de printesa Cheon-myeong) si Yonghwahyangdo, factiunea hwarangului… Kim Yu-shin. De asemenea, hwarangii pomeniti in serial si intruchipati de actori plin de talent (Kim Yu-shin, Kim Al-cheon Gong Bo-jong) au existat in realitate.
Kim Yu-shin a fost nimeni altul decat generalul care a implinit visul reginei Seon-deok si a generatii de conducatori ai Shillei, implinind unificarea peninsulei coreene sub regele Muyeol (Kim Chun-chu din serial). Se spune ca ar fi fost stranepotul regelui Guhae, ultimul conducator al confederatiei Gaya inaintea cuceririi ei de catre Shilla. De aici si pozitia lui privilegiata la Curtea reginei Seon-deok. A fost fiul generalului Kim seo-hyeon si a doamnei Manmyeong, fiica regelui Jinheung. A devenit hwarang la doar 15 ani, iar la doar 18 ani a devenit comandantul hwarangilor. Peste inca 16 ani, la 34 de ani, acesta a devenit comandantul suprem al armatei regatului Shilla. Kim Yu-shin a fost nimeni altul decat generalul care a obtinut victoria in celebra lupta de la Hwangsanbeol (660), cand datorita
Kim Al-cheon a fost un hwarang care, alaturi de Kim Yu-shin a sustinut-o pe Deok-man in politica dusa de aceasta si au sustinut-o dupa inscaunarea ei ca regina. Cand Deok-man a devenit regina Shillei, Kim Al-cheon, datorita meritelor deosebite si fidelitatii fata de aceasta a devenit Seful Garzii Palatului Regal si garda de corp personala a reginei. Dupa moartea lui Seon-deok, in timpul domniei verisoarei acesteia, regina Jindeok, Al-cheon a fost avansat, iar la moarte alui Jindeok a devenit principalul favorit la ocuparea tronului Shillei. Dar acesta a refuzat coroana si, alaturi de Kim Yu-shin l-au sustinut pe Kim Chun-chu, ce a devenit regele Shillei.
Cum era viata in Shilla timpurilor lui Seon-deok ? Societatea era organizata pornind de la regulile sistemului “osului domnesc”. Acest sistem de succesiune la tron, rigid, criticat la un moment dat de unul din personajele serialului, a dictat totul in societatea din Shilla, de la moda vestimentara, casatoriile aranjate, pana la marimea caselor si numarul de slujitori ce serveau in ea. In general aristocratia din Shilla era impartita in 2 categorii: de “os sacru” si de “os adevarat”, diferenta facand-o posibilitatea de a accede pe tron, ce revenea doar “osului sacru”, adica descendentilor din familia regala. Femeile aveau un statut respectat in cadrul familiei, insa era de asteptat de la ele sa-si indeplineasca indatoririle si sa nu realizeze lucruri care nu erau specifice femeii, cum ar fi implicarea in treburile politice sau participarea la razboaie. Din punct de vedere militar, cei mai straluciti generali ai Shillei au provenit din randul hwarangilor. Ei au avut un rol crucial in ceea ce a insemnat unificarea Shillei si alungarea chinezilor dincolo de granita Shillei.
Renumele Shillei a fost dus pana in zari indepartate de negustorii musulmani, pe Drumul Matasii. Geografi si invatati din lumea araba au lasat insemnari despre Shilla. Ca un fapt inedit, in general coreenii de astazi purtatori ai numellui Kim sunt, de fapt, descendenti din Shilla. Sub aspect religios, budhismul a fost adoptat in Shilla in 527, cu un secol inaintea lui Seon-deok. Insa si in timpurile ei, regii au adoptat nume budhiste si au fost portretizati ca regi-Buddha. Hwarangii aveau o puternica legatura cu budhismul. Cu toate acestea, populatia de rand nu a imbratisat in totalitate budhismul, in special datorita lipsei unei educatii, budhismul fiind in primul rand o credinta a elitelor.
Strainii foloseau diferite apelative la adresa regatului coreean. Unii vorbeau de populatia Shiragi, iar japonezii se refereau la Shilla drept Sogol. Legenda, insa, se imbina cu realitatea, iar serialul nu a precupetit nici un efort pentru a realiza o veritabila cronica a vietii primei regine coreene. Aflata in desertul Taklamakan din China, Deok-man – viitoarea Seon-deok se refera la Shilla folosind termenul „Gyerim”. Aceasta este denumirea straveche a Shillei, „Gyerim” insemnand, in traducere literala, „Padurea Puilor”. Originea acestui termen are legatura cu padurea din apropierea capitalei Shillei (care apare deseori in decorul din serial, in cadrele minunate din inima naturii unde se afla spatiile de antrenament ale hwarangilor si soldatilor din subordinea acestora). Conform legendei, fondatorul Shillei ar fi iesit dintr-un ou gigant al unui „pui-dragon”, o creatura mitica cu cap, aripi si picioare de pasare, insa cu trup de sarpe. Acest episod apare omagiat in serial in momentul in care are loc inscaunarea unui nou rege.
Dincolo de legenda exista realitatea istorica. Iar aceasta spune ca Shilla a fost un stat a carui politica, pana la Seon-deok, viza mentinerea integritatii statale in fata cotropotorilor vecini. La nord, Shilla se invecina cu Goguryeo, cu care a stabilit pentru prima oara relatii cu aproape 3 secole inaintea evenimentelor cuprinse in serial. In fata presiunii Baekje din vest si a celei japoneze din sud, Shilla s-a aliat cu Goguryeo, dar in scolul 5, cand Goguryeo si-a inceput expansiunea inspre sud, Shilla a ales o alianta cu Baekje. In urma razboaielor cu micul stat Gaya (in fapt, o confederatie tribala prinsa in cleste intre Shilla si Baekje), acesta a fost anexat la Shilla. Acest eveniment apare ca unul din pilonii scenariului serialului, nobilimea din Gaya fiind privita de sus de nobilimea din Shilla prin prisma faptului ca prima apartinea unei entitati anexate cu forta, care nu mai exista teritoriala. In timpul lui Seon-deok se va observa ca nobilimea Gaya desi nu va fi acceptata cu drepturi egale de elitele locale, va fi simpatizata si tolerata de regalitate. In timpul legendarului rege Jinheung, care apare zugravit la apusul vietii sale in primul episod din serial, Shilla a devenit o puternica forta militara, punand bazele unei aliante cu Baekje de 120 de ani. In 579, Jinpyeong este urcat pe tron in locul regelui marioneta Jinji, ce domnise doar 3 ani dupa maretul Jinheung.
Jinpyeong (tatal lui Deok-man in serial) nu a avut parte de fii, cu toate ca serialul vorbeste de existenta a doi fii care au murit de mici in urma complotului unui personaj influent din randurile nobilimii, Pastratoarea Sigiliului. Istoria insa consemneaza ca real faptul ca regele a avut 2 fiice, pe Cheon-myeong (mama lui Kim Chun Chu, devenit mai tarziu rege al Shillei sub numele Muyeol) si pe Seon-deok. A treia fiica a regelui Jinpyeong a fost Seon-hwa, despre care legendele spun ca s-ar fi maritat cu regele din Baekje. Acest personaj, Seon-hwa, a fost sters, parca, din scenariul serialului, care vorbeste despre un blestem al nasterii a doua printese geneme care vor duce la ruperea liniei „osului domnesc”, deci la sfarsitul monarhiei de os sacru in Shilla, neexistand un precedent al unei regine pe tron, viata politica si carmuirea regatului fiind apanajul strict al barbatilor.
Jinpyeong apare zugravit ca un rege slab, usor manevrat de nobilime. Realitatea istorica insa ne arata un personaj curajos, care a intarit relatiile cu dinastia Tang din China, ducand o abila politica externa de punere de presiune pe Goguryeo si Baekje, cu care Shilla a avut numeroase conflicte in acel interval. Aceste eforturi diplomatice nu au fost in zadar, si-si vor arata roadele curand, cand fara ajutorul dinastiei chineze visul unificarii Shillei nu ar fi fost posibil.