Sintoismul (sau shinto) este cea mai veche religie a Japoniei, bazata pe conceptia ca orice fiinta sau orice obiect poseda un suflet. Sintoismul vine de la “shinto” ce inseamna Calea Zeilor si are ca fundament veneratia pentru kami, nenumaratele spirite care salasluiesc in elemente ale naturii precum stanci, copaci, cascade sau orice are calitati depasind ordinea comuna, precum ecoul, tunetul sau chiar persoane cu inzestrari speciale. Sunt cel putin 8000 de sanctuare sintoiste in Japonia, unele mai impunatoare, altele mai modeste.

Marele Sanctuar din Ise este primul lacas de cult sintoist din Japonia, situat la sud-vestul golfului Ise, in sudul insulei Honshu. Inca din secolul al XIX-lea acest templu era loc de pelerinaj pentru multi adepti ai regiliei shinto. Multi dintre ei considerau pelerinajul la Ise drept calatoria vietii lor. Marele Sanctuar este construit in mijlocul unei paduri dense de arbori gigant Cryptomeria, langa raul Isuzu, la poalele muntelui Kamji. Este format din doua grupuri de cladiri: Altarul Imperial (Kotai Jingu) cunoscut sub numele de Naiku – Altarul Interior si Altarul Toyouke (Toyouke Daijingu) – Altarul Exterior sau Geku. Altarul Interior este patronat de zeita soarelui Amaterasu, din a carei origini se trage familia imperiala. Amaterasu este cea mai venerata divinitate din mitologia japoneză si totodata principalul kami venerat de religia shinto. Geku sau Altarul Exterior se afla la cca 6,5 km de Altarul Interior si are ca patron spiritual pe Toyouke Omikami, zeita cultivarii pamantului, a hranei si a recoltei. Ambele altare sunt construite din lemn de chiparos, deschis la culoare nelustruit si incorporeaza elemente traditionale ale arhitecturii japoneze. Fiecare altar are o incinta interioara cu un sanctuar principal si alte doua sanctuare anexe. La fiecare 20 de ani constructiile Marelui Sanctuar de la Ise sunt reinnoite in cadrul unei ceremonii despre care se spune ca are o vechime de peste 1500 de ani.

Pentru a ajunge la Altarul Interior pelerinul trebuie sa treaca pe Podul Uji, care traverseaza raul Isuzu, si apoi pe sub Poarta Torii, simbol universal al sintoismului. Inainte de a trece pe poarta, pelerinul sintoist trebuie sa-si spele mainele si gura, intr-un ritual de purificare. Poarta Torii este alcatuita din doi stalpi verticali uniti in partea de sus de alti doi stalpi orizontali marcand astfel trecerea de la profan la sacru. Pelerinului nu-i mai e ingaduit sa treaca dincolo de cele patru garduri de lemn care delimiteaza teritoriul sfant din jurul sanctuarului principal si al celor doua sanctuare anexe, accesul fiind permis numai membrilor curtii imperiale si preotilor. Vizitatorii au voie sa priveasca inauntru, dar mai intai trebuie sa-si descopere capul si sa ramana in camasa sau bluza. Se spune ca sanctuarul din Altarul Interior adaposteste oglinda sacra, care impreuna cu sabia si bijuteriile aflate in alta parte, reprezinta insemnele autoritatii imperiale, insemne ce legitimeaza puterea Impatarului.

Conform mitului japonez, zeita soarelui Amaterasu a fost atrasa din ascunzatoarea ei cu ajutorul oglindei sacre. Se spune ca aceasta s-a retras intr-o pestera datorita supararii ce i-o purta fratelui ei Susanowo, zeul furtunii. Acesta provocase mari stricaciuni pe pamant si il tarase in haos, dupa ce anterior fusese guvernat cu intelepciune si blandete de Amaterasu. Ca semn de protest aceasta a hotarat sa se retraga intr-o pestera, si astfel universul a fost cufundat in intuneric. Vazand natura malefica a lui Susanowo, ceilalti zei s-au hotarat s-o convinga pe Amaterasu sa iasa din pestera si astfel sa redea universului lumina si linistea de care avea atata nevoie. Pentru a o imbuna, zeii i-au facut numeroase cadouri printre care o oglinda, o sabie si bijuterii.Au plantat un copac cu pietre pretioase, iar la intrarea in pestera au pus niste cocosi sa cante dupa care au aprins focuri mari si au inceput sa cante si sa danseze. In cele din urma zeita Amaterasu a fost atrasa de veselia zeilor si zeitelor ce o priveau pe zeita Uzume in timp ce executa un dans erotic. Plina de curiozitate si cu gandul ca poate exista o zeita mai stralucitoare ca ea, Amaterasu a iesit din pestera si si-a vazut chipul reflectat in oglinda agatata de zei in copacul plantat la intrare. Pe cand se privea in oglinda, uluita de propria reflectare, unul dintre zei a luat-o de mana si a scos-o din ascunzatoare, dupa care au acoperit gura pesterii pentru a nu se mai putea intoarce.Astfel lumina s-a revarsat din nou asupra lumii iar zeita Amaterasu a proclamat victoria luminii si a binelui impotriva intunericului si a fortelor sale malefice. Tot atunci Amaterasu i-a poruncit nepotului ei Ninigi no Mikato sa coboare în insulele Japoniei si sa le stapaneasca. Odata cu aceasta porunca i-a daruit oglinda sacra, pe care acesta a adus-o din cer pe pamant spre a fi adapostita in palatul imparatului Sujin. In cele din urma oglinda sacra a fost mutata in Altarul Interior al Marelui Sanctuar de la Ise.

La inceput, accesul oamenilor de rand a fost interzis si permis doar imparatului. Insa in Evul Mediu, a existat o perioada cand fondurile imperiale destinate Marelui Sanctuar s-au terminat, si atunci preotii de la Ise au trimis mesageri in intreg imperiul pentru a incuraja oamenii sa vina in pelerinaj la templu si sa stranga fonduri pentru acesta. In acea perioada s-a ridicat restrictia impusa oamenilor de rand, si dincolo de aspectul religios, pelerinajul a devenit un prilej de sarbatoare si bucurie si datorita faptului ca in zona exista un numar mare de taverne si bordeluri. In vremurile noastre, an de an tot mai multi vizitatori sunt atrasi de magia asocierii dintre natura si misteriosul sanctuar ascuns de padurea gigant de Cryptomeria O calatorie la Ise poate fi o reala sursa de liniste si bucurie spirituala.

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com