admin – Pagina 35 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: miercuri 21 octombrie 2015

Gala Premiilor Daejong (sau Premiile Grand Bell cum mai sunt cunoscute) este implicata intr-o disputa legata de un anunt facut recent despre schimbarea unor reguli. Pe scurt, premiile nu vor mai fi acordate castigatorilor care nu participa la ceremonie, ci vor fi acordate altor nominalizati prezenti in sala.

Anuntul a fost facut la inceputul acestei saptamani la o conferinta de presa tinuta in Seul, unde s-a mentionat ca comitetul de organizare a vrut sa inlature acceptarea premiilor de catre reprezentantii actorilor care nu sunt prezenti in sala, adica premiile sa nu mai fie acceptate de altcineva, practica criticata de amintitul comitet. Jo Geun Woo, presedintele Premiilor Daejoong, a declarat intr-un interviu acordat in urmatoarea zi ca aceasta decizie a venit dupa discutiile intre comitetul de selectare si opt organizatii care fac parte din Asociatia de Film din Coreea. Jo Geun Woo a mai adaugat ca vor face tot posibilul ca obiectivitatea sa nu fie compromisa si ca se va asigura ca nu vor exista probleme cu premierea castigatorilor.

Cand Jo Geun Woo a fost intrebat ce vor face daca la eveniment niciunul din nominalizati nu va fi prezent, acesta a replicat ca “detaliile nu au fost inca definitivate. Vom decide pana la finalul lunii si vom anunta; vom face in asa fel incat sa nu existe nicio controversa.”

Nu e greu de dedus ca reactiile negative au fost rapide si puternice dupa acest anunt, si criticile nu vin doar din partea publicului larg ci si din interiorul industriei de film. Persoane din interiorul Asociatiei de Film au afirmat cu dispret ca reprezentantii organizatiilor nu au fost prezenti la intalnirea la care s-a luat decizia finala, spunand ca acestia au fost exclusi. Surse din Asociatia Actorilor de Fillm din Coreea declara ca e greu de inteles aceasta decizie si lipsa de respect aratata actorilor.

Presedintele Asociatiei de Film din Coreea, Jo Dong Gwan, a aparat decizia si a declarat ca reprezentantii nu au fost exclusi, numind un presedinte al uneia din organizatii, Jung Jin Woo, presedintele Societatii Regizorilor de Film, ca participant la intalnire, insa, Jung Jin Woo a contrazis declaratia spunand ca decizia nu s-a luat la intalnirea la care a fost el prezent. “Actorii ar putea avea conflicte legate de programul de filmari sau motive personale din a caror cauza nu ar putea participa. Sa spui ca nu vei oferi premiul daca nu sunt prezenti in sala e ceva ridicol.”

Este greu de inteles de ce s-a luat o astfel de decizie, avand in vedere ca Premiile Grand Bell fac parte din elita premiilor acordate in Coreea si de regula nu prea exista absenti. Este cel mai vechi festival, cu covoare rosii si staruri pline de stralucire si multe premii acordate, o gala plina de eleganta. Chiar in cazul in care anul trecut ar fi existat un mare actor sau actrita absenta, nu este cea mai adecvata abordare a problemei, o discutie in particular cu reprezentantii starului respectiv fiind suficienta, inlaturandu-se multe intrebari si suspiciuni in urma acestei decizii.

Premiile Grand Bell nu sunt lipsite de controverse; in 1996, premiul pentru cel mai bun film a fost acordat filmului “Henequen” care insa nu fusese la acea data distribuit in cinematografe din cauza unor probleme de editare. De asemenea, au mai fost discutii in trecut legate de corectitudinea in procesul de alegere, de triere, inclusiv zvonuri despre actorii care daca nu puteau fi prezenti la gala de ceremonie, nu erau inclusi pe lista de nominalizari si despre insistarea premierii filmelor mai celebre (in 2012 “Gwanghae, The Man Who Became King” a castigat nu mai putin de 15 premii).

Ce se va intampla cu aceste premii se va vedea la cea de-a 52-a editie a Premiilor Grand Bell ce se va tine pe 20 noiembrie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 20 octombrie 2015

Iata ca la cateva zile dupa ce s-a speculat ca Lee Jun-ki ar putea debuta la Hollywood in filmul comercial „Resident Evil: The Final Chapter”, „Umbrella Corporation” tocmai s-a ales cu un nou reprezentant. Nimeni altul decat sud-coreeanul Lee Jun-ki. Recent, protagonista Milla Jovovich a postat o poza in care apare alaturi de Jun-ki, laudandu-l pe acesta. Personajul ei, Alice, se va reintoarce in Racoon City pentru infruntarea finala cu diabolica Umbrella Corporation, iar de aceasta data chipul diabolic al companiei va fi un actor asiatic, Lee Jun-ki. Acesta va debuta la Hollywood ca si „comandantul Lee”, seful unui birou de securitate din cadrul Umbrella Corp, care cu siguranta va incerca sa o ucida pe Alice pe diverse cai, in ultima parte a seriei. Filmul se va relua din punctul in care a ajuns povestea la finalul „Resident Evil: Retribution”.

Se confirma din nou un stereotip, acela al rolurilor negative interpretate de actori asiatici sau cu trasaturi ori origini asiatice sau semi-asiatice. De pe vremea celebrelor filme „Fu Manchu” pana in prezent (Lee Byung-hun fiind unul din cele mai recente exemple), actori asiatici au interpretat roluri negative memorabile la Hollywood. Exista doar doua cazuri celebre de actori asiatici, in istorie, ce au interpretat roluri principale la Hollywood, e vorba de Bruce Lee si Jackie Chan. In rest, actorii asiatici, inclusiv ca e vorba de americani cu trasaturi asiatice nascuti pe continentul nord-american si crescuti acolo, interpretau fie personaje toxice, nearticulate, cu un handicap fizic, inepti sociali, fie personaje stoice, asexuate, luptatori de arte martiale. E greu de inteles si de ce tot mai multi actori asiatici isi doresc un rol cat de mic intr-un film la Hollywood, chiar si in aceste conditii. Sa se gandeasca chiar toti la expunere, la foloasele pe care le-ar putea obtine de la aparitia in astfel de roluri ? In sfarsit. Pentru Lee Jun-ki, acest rol, negativ, cum o fi el, e o buna oportunitate de a aparea intr-o productie pe care multa lume va fi cu ochii, in special ca e ultima din serie (probabil pana cand cineva se va gandi sa mai faca un prequel sau sequel si sa reia franciza, de dragul unor castiguri financiare). Probabil va trece neremarcat pentru marele public, dar va ramane cu amintirea debutului peste Ocean si cu posibilitatea de a intra in vizorul producatorilor americani, in functie de cat de convingator va fi. Pe cand va fi distribuit, totusi, intr-un nou film coreean ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 19 octombrie 2015

Filmul “The Exclusive”, in regia lui Roh Deok, ne introduce intr-un mod ironic si plin de amuzament in nebunia si iuresul mass mediei din Coreea de Sud si ne prezinta modul in care informatia “zboara” pana in punctul in care totul este lipsit de control. Filmul se concentreaza asupra lui Heo Moo Hyuk (Jo Jung Suk), un reporter de televiziune epuizat de presiunea de la locul de munca si de conflictele de acasa. Dupa ce este suspendat la munca din cauza unui reportaj care a deranjat un concern local, Heo da peste ceea ce pare a fi un bilet scris de un foarte cautat criminal in serie. Heo se grabeste sa ajunga inapoi la locul sau de munca, sigur ca tocmai a dat peste o stire exclusiva ce ii va ajuta cariera. Seful de birou Baek (Lee Mi Sook) se ocupa de stire in dimineata urmatoare fara a face alte investigatii. Stirea creaza senzatie la nivel national, rating-ul este mare si Heo revine la locul de munca cu surle si trambite.

Totul este minunat pana cand anchetatorul Oh (Bae Sung Woo) intra in scena, cerand detalii despre acel bilet, cu siguranta o dovada importanta, si despre modul in care acel bilet a ajuns in miinile lui Heo. Baek si echipa de stiri refuza sa coopereze, citand drepturile unui jurnalist de a-si proteja sursele de informatii. In timp ce conflictul dintre politie si media continua, povestea “exclusiva” a lui Heo se imprastie intr-un mod din ce in ce mai ciudat, se „rostogoleste”, pana cand adevarul este total ingropat intr-o mare de date si speculatii. Regizorul Roh creeaza o lume in care reportajele mass mediei dau nastere unor evenimente convingatoare si chiar ajung in punctul in care creeaza criminali; exact opusul a ceea ce mass media ar trebui sa faca. In planul al doilea, in tot acest timp, o intriga secundara incepe sa se dezvolte in jurul sotiei lui Heo, Soo Jin (Lee Ha Na) si Heo este nevoit sa se confrunte cu unele adevaruri mai dificile din viata sa personala.

Filmul este totusi o satira, dar nu se concentreaza numai pe a transmite un mesaj social. Este plin de umor de buna calitate, si actorul Jo Jung Suk care il interpreteaza pe Heo si care se pricepe sa portretizeze acel om obisnuit care are o inocenta aparte ce-l face imediat placut, face ca personajul sau sa fie apreciat de cinefili in ciuda defectelor sale, pentru ca Heo nu este absolut deloc un jurnalist meticulos si nu este condus de datoria de a furniza date reale; mai degraba el “reprezinta salariatul obisnuit din Coreea”, cum l-a descris regizorul Roh, reusind cu greu sa ramana angajat, fiind mereu hartuit de diverse alte obligatii si vesnic mort de somn.

Lee Mi Sook este perfecta in rolul sau de sefa a echipei de stiri, calita intr-un mediu predominant masculin, cu multa experienta si mereu istovita. Actrita interpreteaza rolul perfect pentru regizorul Roh, care a scris si scenariul filmului, Roh folosind-o pentru incisivitatea unor monologuri. Probabil ca cel mai pus pe treaba si bine intentionat personaj din film este anchetatorul Oh, jucat de Bae Sung Woo cu autoritate si umor, reusind sa balanseze cu multa finete cele doua trasaturi ale personajului. Insa chiar si Oh este orbit in cautarea lui si se confrunta cu o dilema cand este pus in fata unui adevar cu doua versiuni: unul, murdar si total neplacut si altul, simplu si convenabil.

Regizorul Roh a explorat cu umor si o sinceritate mai stranie diferite tipuri de relatii in filmul sau de debut din 2013, “Degree Of Love”. In “The Exclusive”, reflecteaza asupra notiunii de adevar nu numai la nivel de societate sau de media, ci si la nivel personal. Ce face sa existe un gol intre realitate si prezentarea unor date? Suntem mereu pusi sa alegem intre a crede si a nu crede anumite lucruri, gandindu-ne logic, cu evidente, folosindu-ne de instinct, etc. Ajungem sa credem in ceea ce vrem sa credem sau in realitate? Acestea sunt cateva din intrebarile puse de scenariul genial scris de Roh.

“The Exclusive” va avea premiera pe 22 octombrie.

(Sursa: kpopherald)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 18 octombrie 2015

Unul din primele seriale-fenomen asiatice pe care asiacinefilii au avut ocazia sa il vada cu multi ani in urma a fost “Hana Yori Dango” (“Boys Over Flowers”). Probabil nu exista asiacinefil care sa nu fi auzit de Makino Tsukushi, Domyouji Tsukasa sau Hanazawa Rui, sau de povestea tinerei sarace ce ajunge sa fie admisa la o academie de elita, unde are de infruntat rigorile impuse de grupul F4. Ce poate nu stiti este ca acest film e prima ecranizare, fie ca e vorba de micul ecran sau de marele ecran, a celebrei manga omonime, ce a inceput sa fie publicata in 1992 de autoarea Yoko Kamio. Din 1992 pana in 2003, manga a strans nu mai putin de 37 de volume, ce au fost traduse si publicate si in Statele Unite, Franta si Spania. Manga a obtinut incasari uriase, si a dat nastere unei adevarate “febre” “Hana Yori Dango” in intreaga Asie de Rasarit. In 1995 a fost realizat acest film, iar un an mai tarziu s-a realizat un anime de 51 de episoade. In 2001, taiwanezii au ecranizat manga in celebrul serial “Meteor Garden”, al carui succes a dus la un nou sezon in 2002. La 10 ani de la prezentul film, in 2005, japonezii au realizat si ei un serial, amintit mai sus, urmat de o continuare in 2007, incheiata cu un film, “Hana Yori Dango Final”. In 2009, ca si cum nu era suficient, ultimii inscrisi pe lista unei ecranizari au fost coreenii, ce au realizat un serial cu actori deveniti ulterior celebri. In 2013, au ajuns si americanii sa faca un serial avand la baza aceasta manga, intitulat “Boys Before Friends”.

“Hana Yori Dango” (1995) a fost ultimul film al regizorului de seriale Yasuki Kusuda, si a marcat debutul a doi actori apreciati in Japonia si astazi, Shosuke Tanihara (in rolul lui Domyouji) si Yuki Uchida (in rolul Makino Tsukushi). Daca Tanihara nu a avut o ascensiune fulminanta, in ciuda interpretarii bune de debut de cariera la 23 de ani, partenera lui, Yuki Uchida, a devenit un star peste noapte. Aceasta debutase pe micul ecran inca din 1992, fiind pe atunci model. Look-ul ei cu par scurt si voce ragusita, destul de neobisnuit in show-biz-ul acelor timpuri, au consacrat-o ca un idol pentru tanara generatie. La data filmarilor acestui film avea 20 de ani, a inceput sa fie curtata pentru a apara in reclame tv, si deja era o celebritate in luma muzicii. Primul single l-a lansat la sfarsitul lui 1994 ca tema muzicala a unui serial, melodie ce a ajuns nr 1 in topul Oricon, cel mai important top muzical japonez. Stralucita cariera muzicala s-a incheiat in 2000, cand Uchida a decis sa se concentreze pe cariera de actrita. Melodia “Baby’s Growing Up” de pe coloana sonora a acestui film e cantata chiar de Yuki Uchida. Un lucru interesant e faptul ca celebrul actor Shun Oguri, un mare fan al actritei, si-a inceput cariera in luma filmului in anii ’90 fara a avea vreo intentie in acest sens. A urmat aceeasi scoala de actorie ca idolul sau, Uchida, doar in speranta ca o va intalni. Un deceniu mai tarziu, coincidenta sau nu, Shun Oguri interpreta rolul Hanazawa Rui in serialul “Hana Yori Dango”, in manga Hanazawa Rui fiind prietenul apropiat al lui Makino Tsukushi… Poate cu un deceniu in urma, Shun Oguri – inca un tanar student la actorie – si cea pe care o admira, Yuki Uchida, ar fi putut fi in acest film, si probabil destinul celor doi s-ar fi schimbat radical… Astazi, Yuki Uchida e la fel de frumoasa la aproape 40 de ani, divortata in urma unei casnicii esuate de 3 ani, in timp ce Shun Oguri e un barbat implinit la 32 de ani, un cunoscut actor si regizor, casatorit din 2012 cu o cantareata si actrita cu care are un copil. Cum e destinul acesta…

Academia Eitoku e una din cele mai exclusiviste din Japonia. Masini scumpe in parcare, fite, baieti si fete de bani gata, iata elementele ce compun decorul acestei lumi. Senzatia academiei e F4, grupul celor “4 flori”, mostenitorii unor familii instarite, care fac legea in scoala. Capul F4 e nimeni altul decat Domyouji Tsukasa (Shosuke Tanihara), un tanar arogant, dur, ce nu sta prea mult sa se gandeasca, si care nu de putine ori isi tradeaza agramatismul prin rostirea gresita a unor cuvinte. Viata din Eitoku e insa tulburata de aparitia in peisaj a unei boboace, Makino Tsukushi (Yuki Uchida). Fara a avea banii mult mai instaritilor ei colegi de facultate, Makino a fost admisa la elitista academie dup ace Eitoku a fost singura universitate care i-a acceptat dosarul, un lucru care nu doar ca a pus-o pe ganduri, dar s-a transformat peste noapte intr-o povara. Pentru a-si plati studiile, Makino lucreaza la o patiserie, insa nici o clipa nu se simte rusinata sau complexata din cauza statutului ei. Inca din prima zi de scoala, Makino intra in conflict cu Domyouji Tsukasa, in momentul in care refuza invitatia acestuia de a se alatura unui club sportiv. Consecinta e simpla: se alege cu avertizarea rosie ! Si astfel incepe cosmarul pentru tanara boboaca, ce se vede hartuita zi de zi. Strigandu-si supararea pentru a se descarca, pe acoperisul scolii, constata ca e auzita de cineva care se afla in acelasi loc pentru relaxare, nimeni altul decat Hanazawa Rui, un membru F4. Si totusi, acesta parca e singura persoana ce pare umana din toata academia…

Povestea celebra a “Hana Yori Dango” e cunoscuta de ani buni asiacinefililor, astfel ca vizionand acest film nu poti decat sa-ti amintesti cu drag momente facute celebre de serialul din 2005 (vorbim aici de varianta japoneza, autentica, nu de remake-ul coreean ce nu reuseste sa transpuna nimic din atmosfera si autenticitatea versiunii japoneze). Fiind prima ecranizare dupa celebra manga a carei publicare a inceput in 1992, atmosfera filmului e una aparte. Cu atat mai mult cu cat serialul realizat un deceniu mai tarziu nu reuseste ceea ce reuseste filmul, anume sa transmita atmosfera anilor cand manga a inceput sa fie scrisa, anii ’90. Anii ’90 au un parfum aparte, iar ce altceva decat filmele realizate atunci pot sa transmita mai bine nostalgia acelor vremuri ? Hainele si moda anilor ’90, muzica dance a acelor timpuri, viata de student, fiorii primei iubiri, toate sunt lucruri pe care le poti simti daca totul e la locul sau. Altfel apare senzatia de artificialitate, si fiti ferm convinsi ca intre film si serial exista mari diferente de perceptie tocmai datorita perioadei de timp in care se desfasoara povestea. Cei doi protagonisti sunt deosebit de naturali. Makino Tsukushi e interpretata de minunata Yuki Uchida, impresionanta in acest rol. E acea “buruiana” (Tsukushi inseamna “buruiana” in japoneza) ce nu poate fi smulsa din radacini de nimeni, o copie fidela a pesonajului inchipuit e autoarea mangai. Personajul ei are nerv, e artagoasa, insa stie si sa oscileze spre celalalt pol in momentul in care se simte atrasa de Hanazawa Rui. E, cel mai bine spus, spinul din ochii sefului celor patru flori, Domyouji Tsukasa. Si acest personaj e bine interpretat de Shosuke Tanihara, un alt actor debutant, ce se incadreaza perfect in portretul mostenitorului de bani gata al vreunui imperiu financiar, arogant pana in maduva oaselor, cu o cultura generala slaba, dar realist, conbstient ca fetele din jurul lui ii tin companie datorita statutului. Din aceasta cauza, descoperirea iubirii fata de Makino, negate la inceput, o e aventura incitanta care cine stie incotro il va purta… Din pacate, durata relativ scurta a productiei (78 de minute) – ce pare mai degraba filmata ca un episod de serial sau un film de televiziune, fara prea mari pretentii, decat ca un veritabil film pentru marele ecran – nu a permis realizatorilor sa dezvolte prea mult celelalte personaje. Todo Shizuka, prima iubire a lui Hanazawa Rui, ce apare pe parcurs in film, venita direct din State, e mult mai amanuntit prezentata decat ceilalti 2 baieti din F4, al caror chip abia apare in film, ca simpli colegi ce-I tin companie lui Domyouji. Nici rivalitatea dintre Hanazawa Rui si Domyouji Tsukasa nu e prea accentuata, deci in linii mari desi scenariul e bine adaptat, realizatorii au incercat cu un buget redus sa realizeze cat mai minimalist acest film. Din fericire a iesit un film agreabil, probabil memorabil daca se intindea pe cel putin doua ore, pe care vizionandu-l ai senzatia ca te umpli de energie pozitiva si de buna dispozitie.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 17 octombrie 2015

“Accidental Detective” a reusit sa stranga o audienta de peste 2,1 milioane de cinefili de la lansarea filmului, pe 24 septembrie, destul de neasteptat, pe 6 octombrie detronand pana si celebrul “The Throne” cu Song Kang Ho si Yoo Ah In e pe prima pozitie a box-office-ului saptamanal.

“Accidental Detective” reuseste deja dupa numai doua saptamani sa scoata profit, si se pune deja problema unei posibile continuari. Kwon Sang Woo a declarat ca doreste sa joace si in partea a doua a filmului, mai ales ca se simte extrem de multumit de jocul actoricesc alaturi de colegul sau. Acelasi lucru se poate spune si despre actorul Seong Dong Il care a declarat ca regizorul filmului, Kwon Sang Woo si el au in total sapte copii si spera sa devina niste tati devotati datorita filmului (pe Seung Dong Il l-ati putut vedea si in emisiunea de divertisment “Dad, Where Are We Going?”, alaturi de copiii sai).

Filmul a fost numit initial “Detective”, insa s-a adaugat si “The Beginning” (probabil pentru a face deosebirea intre cele doua parti, devenind clar ca se doreste o continuare si de ce nu, chiar un serial TV). Echipa de productie va discuta despre acest lucru dupa ce filmul va fi retras de pe marile ecrane si probabil ca vom avea o noua serie cu detectivi, dupa “Detective K”. Scenariul scris de Kim Jung Hoon descrie povestea lui Dae Man (Kwon Sang Woo) care este un proprietar destul de ocupat al unei librarii in care se vand carti de benzi desenate al unui website, are grija de un copil si rezolva crime. Cel mai bine se simte la sectia de politie unde acorda sfaturile sale politistilor. Detectivul No (Seung Dong Il), un foarte respectat detectiv, nu il poate suferi pe Dae Man. Intr-o buna zi, Joon Soo (Park Hae Joon), unul din prietenii lui Dae Man, care este si detectiv, e acuzat de crima si arestat. Dae Man si detectivul No se decid sa lucreze impreuna pentru a dovedi inocenta prietenului sau. Intre timp, o a doua crima are loc si lucrurile incep sa se complice.

Actorii Kwon Sang Woo si Seung Dong Il sunt actori cu multa experienta pe marele si micul ecran. Pe Kwon Sang Woo l-ati vazut in “My Tutor Friend”, “Love So Divine”, “Running Wild”, “More Than Blue”, “71: Into The Fire”, “Pain”, “Stairway To Heaven”, “Sad Love Song”, “Cinderella Man”, “Dae Mul”, “Queen Of Ambition”, “Temptation”.

Pe Seung Dong Il l-ati vazut in “The Client”, “The Grand Heist”, “Return Of The Mafia”, “Miss Granny”, “Chronicle Of A Blood Merchand”,”Slave Hunters”, “My Girlfriend Is A Nine Tailed Fox”, “The Fugitive: Plan B”, “Iris 2” si seria “Answer Me”, iar in 2015 joaca in nu mai putin de cinci filme.

(Sursa: Han cinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 17 octombrie 2015

Urmatoarea oprire din cariera lui Lee Jun-ki pare a fi… statia Hollywood ! Conform mai multor surse din industria de film, dar si agentiei care il reprezinta, Namoo Actors, Lee Jun-ki va fi unul din membrii distributiei productiei americane „Resident Evil 6: The Final Chapter”. Actorul se afla in prezent in Africa de Sud, insa nu s-a dezvaluit ce fel de rol va interpreta acesta in ultima parte a seriei Resident Evil. Se spune ca acesta s-ar pregati pentru rol, in conditiile in care nu mai are nici un angajament in acest an, filmarile la „Scholar Who Walks the Night” finalizandu-se de mai bine de o luna de zile.

Stirea despre posibila distribuire a lui Lee Jun-ki in film vine la putin timp dupa postarea de catre protagonista seriei, Milla Jovovich, a unei poze pe contul ei de Instagram, in care apare alaturi de actorul coreean. Aceasta a comentat, pentru fanii ei: „Sa lucrez in ultimele cateva nopti cu incredibilul maestru 3 Dani la Taekwondo si actorul Lee Jun-ki a fost nebuneste de amuzant si incurajator. Ma face sa-mi doresc sa ma intorc la cursuri si sa imi finisez cunostintele de arte martiale !” „Resident Evil 6” va fi ultima parte a seriei incepute in 2002 si se filmeaza deja in Cape Town (Africa de Sud) din luna august. Regizorul filmului e Paul Anderson, nimeni altul decat sotul protagonistei Milla Jovovich. Filmul e preconizat sa aiba premiera in Statele Unite in ianuarie 2017.

Daca Lee Jun-ki va debuta la Hollywood sau e prezent in Africa de Sud doar ca si consultant pentru scenele de lupta ramane sa aflam probabil in viitorul apropiat. Pozitiv e faptul ca seria „Resident Evil” in sfarsit a ajuns la capat de drum, nu de alta dar moda sequel-urilor nesfarsite spune totul despre ce a ajuns in prezent cinematografia americana, si nu e tocmai ceva onorant. Cum nu e tocmai o veste buna un posibil debut al lui Lee Jun-ki intr-un astfel de film, la Hollywood. Ar fi fost o mandrie pentru toti coreenii si fanii actorului de pretutindeni daca acesta ar fi avut un rol cel putin secundar, intr-un film american, asa cum s-a intamplat cu Lee Byung-hun sau Bae Doo-na. Faptul ca nu apare in distributia largita anuntata de directorii de casting in conditiile in care filmarile au inceput deja inseamna un singur lucru: daca va fi distribuit, va avea o aparitie scurta, abia notabila. Daca un asemenea rol se numeste cu surle si trambite „debut la Hollywood”, probabil mai bine ar fi ca actorul sa se lipseasca de el. Nu trebuie uitat nici faptul ca din 2007, Lee Jun-ki nu a mai fost distribuit in nici o productie pentru marele ecran, dupa revenirea din armata aparand in 4 seriale, cate unul in fiecare vara. De pe micul ecran din Coreea direct la Hollywood pare a fi un salt destul de mare…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 16 octombrie 2015

Cunoscutul regizor Ringo Lam, ce a impresionat cu cateva productii de succes in anii ’90, revine la 8 ani distanta de “Triangle” cu o noua productie de actiune, “Wild City”. Se spune ca filmul incheie o trilogie dedicata Hong Kong-ului, fara legatura cu anterioarele doua productii de la sfarsitul anilor ’90, insa criticii de film sunt de parere ca “Wild City” nu se ridica la nivelul complexitatii si simbolismului unui “Victim”, de exemplu, una din productiile stralucite ale lui Lam din 1999. Totusi, productia e suficient de captivanta pentru a reaprinde interesul pentru Ringo Lam si, de ce nu, pentru genul filmelor de actiune in Hong Kong, care au intrat intr-o letargie in ultimii 5 ani, animata din cand in cand de un film cu buget ridicat ce mai reuseste sa stranga in distributie cateva nume stelare. Intitulat initial “Hustle”, Wild City” a avut incasari decente, de 22,6 milioane de dolari la box-office in China, ceea ce arata ca nume precum Louis Koo, Shawn Yue si Simon Yam reusesc inca sa atraga lumea in cinematografe, ceea ce e un lucru minunat. Cei doi protagonisti au avut ocazia sa cunoasca rigorile lui Ringo Lam, care a insistat ca actorii sa-si faca singuri cascadoriile, pentru a pastra realismul filmului. Pe langa actiune, filmul are si cateva tente spre meditatie, la inceput si la sfarsit, dovedind reale spusele regizorului cum ca “Wild City” e despre oameni pierduti in capcanele orasului Hong Kong, despre tentatia banului, despre cum acesta ii seduce pe protagonisti. Rezultatul e un film captivant, care va placea tuturor iubitorilor de filme de gen.

Chung (Shawn Yue) lucreaza ca taximetrist in Hong Kong, si are toate motivele sa fie nemultumit de propia-i viata: locuieste cu mama lui, e singur, castiga un ban de nimic si visul de a fi sofer de curse e doar un simplu vis din copilarie fara sanse de reusita. Nici fratele lui vitreg, adoptat de mama si tatal lui de mic, T-Man (Louis Koo), nu duce o existenta mai reusita. Fost politist ce a renuntat la insigna din motive intemeiate, acesta lucreaza acum intr-un bar, avand o existenta apparent linistita. Pana intr-o seara, cand o clienta imbatata crita ramane peste ora inchiderii. In parcare, Yun, clienta de mai devreme, urcata la volan, e la un pas sa intre cu masina in plin in masina lui T-Man. Si asa, T-Man o ia pe tanara domnisoara si o duce taman acasa la fratele sau. Pana acum nimic iesit din comun. Pana cand a doua zi, tanara Yun le cere celor doi frati sa-i remorcheze masina si sa i-o aduc la hotelul unde s-a cazat. Cei doi frati, saritori, ii indeplinesc dorinta, pana cand afla ca in portbagajul masinii se afla o servieta. Plina de bani. Banii Mafiei. Intrati in hora, cei doi trebuie sa joace… Cu criminali periculosi pe urme, ce incearca sa recupereze nu doar banii ci si sa ia viata fetei, cei trei devin dintr-odata tinte vii…

“Wild City” ne aminteste de perioada stralucita a filmelor de actiune din primul deceniu al acestui mileniu. Intre 2002 si 2010, incepand cu “Infernal Affairs”, s-au facut foarte multe filme de actiune de calitate, chiar daca scenariile in mare parte erau cam aceleasi: lupta politiei impotriva infractionalitatii organizate. Din 2010, filmele de actiune de calitate au devenit tot mai rare, vorbindu-se de un declin al genului. Teme precum traficul de droguri si renuntarea cu precadere la tematica luptei antitriade a politiei din Hong Kong (care, trebuie sa gandim si in alti termeni, e deja de mai bine de un deceniu in componenta efectiva a Chinei comuniste), au contribuit decisiv la trecerea pe plan second a filmelor de actiune. Nici scenariile nu au mai stralucit, astfel ca doar filmele in care a ajuns sa se investeasca sume la ordinul zecilor de milioane, cu efecte speciale si o distributie cu nume cunoscute (a se vedea recentul SPL2) au mai reusit sa iasa la rampa. “Wild City” marcheaza revenirea lui Ringo Lam, la 8 ani de la “Triangle”, si chiar daca asteptarile au fost mai mari, filmul nu dezamageste fanii genului. Are mult suspans, actiune si tensiune si, lucrul cel mai important, se apropie de spiritul filmelor de actiune din Hong Kong, neavand efecte speciale sau cascadorii pompoase. Am putea spune ca e un film clasic ca realizare pentru genul “action”, caruia nu-i lipseste nici dramatismul. Distributia e bine aleasa, iar daca Shawn Yue ar fi avut mai mult simt al umorului, am fi vorbit de un cuplu clasic de la Hollywood format din 2 indivizi ce dau din belele in belele si mai mari. Lipseste insa umorul, dar in ciuda acestui fapt, intre cei doi frati interpretati de Louis Koo si Shawn Yue, exista o oarecare chimie, cei doi putand oricand sa formeze un cuplu de detectivi in orice alt film, le vine ca o manusa o asemenea partitura. Un film antrenant, ce are de toate: un scenariu bun, actori cunoscuti, suspans, adica reteta perfecta pentru un film de actiune reusit.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 15 octombrie 2015

Este cunoscut faptul ca personalitatile publice, vedetele, cu atat mai mult actorii, au un lucru cel pretuiesc mult: propria imagine. Iar uneori aceasta presupune sacrificii. Dar sa nu pornim de la ipoteza ca de dragul imaginii, toata lumea devine un mare filantrop peste noapte. Exista si vedete care castiga atat de mult incat se implica in acte caritabile de amploare, si nu o fac din interese de imagine. E cazul lui Jackie Chan, un cunoscut filantrop al filmului mondial, ce a donat milioane de dolari in intreaga sa cariera in scopuri caritabile. Si exista si vedete care fac astfel de acte caritabile nici pentru imagine, nici pentru ca ar castiga atat de mult incat nu incap in casa de bani. Un astfel de caz e si cel al cunoscutei actrite coreene Shin Min-ah, despre care s-a dezvaluit ca de 7 ani face donatii cu regularitate, pana in prezent ajutandu-i pe cei in nevoie cu 1 miliard de woni (aproximativ 890.000 $) !

Cea mai mare parte din sumele donate in acesti ani au mers catre organizatie de lupta impotriva cancerului la san intitulata „Fructul Dragostei” (circa 637.000 $), 250.000 $ mergand la organizatia „Prieteni Buni”, ce ajuta transfugii nord-coreeni. Actrita ar fi donat lunar din decembrie 2009 aproximativ 1.000 $ catre „Fructul Dragostei”, contribuind la finalul fiecarui an cu sume cuprinse intre 44.000 si 89.000 dolari. Conform unui reprezentant al organizatiei, contributiile actritei mergeau in principal pentru ajutarea copiilor si seniorilkor in nevoie, dupa propria vointa. Ceilalti bani, donati organizatiei transfugilor nord-coreeni, „Prieteni Buni”, se indreptau spre mamele singure ce au reusit sa fuga din Coreea de Nord, si catre copiii acestora. Compania ce o reprezinta pe actrita a declarat: „Lui Shin Min-ah mereu i-au placut copiii si persoanele in varsta. E interesata, de asemenea, de cei in nevoie, asa ca atunci cand a inceput sa doneze, a specificat ca o face pentru copii si batrani.” Anterior, s-a relatat faptul ca in mai, Shin Min-ah a donat 89.000 $ victimelor cutremurului din Nepal. Recent, a mai facut o donatie de 44.500 $ Spitalului de Copii al Universitatii Nationale Seul.

In ce priveste cariera de actrita, pe 16 noiembrie revine pe micul ecran la KBS in mult-asteptatul serial „Oh, My Venus” (initial intitulat „Sassy Go Go”), in care il va avea ca partener pe So Ji-sub. Serialul, ce va fi o comedie romantica, va spune povestea unei femei avocat ce trage din greu pentru a-si recastiga figura atractiva. Un celebru instructor de fitness e cel de care se indragosteste, amandoi incercand sa vindece ranile trecutului trecand prin procesul de pierdere in greutate.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 14 octombrie 2015

Un nou serial incearca sa reuneasca mai multi actori foarte cunoscuti care sunt prieteni si in viata reala: Go Hyun Jung, celebra Mishil din nu mai putin celebrul “Queen Seondeok” (“Spring Day”, “H.I.T”, “Daemul”, “Queen’s Classroom”), Jo In Sung (“A Dirty Carnival”, “Frozen Flower”, “Spring Day”, “That Winter, The Wind Blows”, “It’s Ok, That’s Love”) si Lee Kwang Soo, simpaticul “tradator” din faimosul trio al tradatorilor din emisiunea “Running Man”, care a jucat in “Dong Yi”, “City Hunter”, “The Innocent Man”, “Godess Of Fire”, “It’s Ok, That’s Love”. Nu este nimic confirmat, insa ar fi o distributie reusita daca producatorii serialului ar reusi sa obtina acceptul actorilor.

Actorul Jo In Sung nu va avea un rol principal; se pare ca acesta va avea o aparitie scurta in serial insa personajul sau are un rol important in scenariul scris de Noh Hee Kyung care a mai scris scenariile pentru “Its Ok, That’s Love”, “That Winter, The Wind Blows” (in care Jo In Sung a si jucat).

Nu se cunosc prea multe detalii despre scenariu, dar serialul este descris ca avand o poveste despre oamenii de varsta mijlocie si varstnici. Tinand cont ca niciunul din actorii mentionati nu este in varsta, am putea avea si alte surprize placute, alte nume mari adaugate distributiei.

Desi nu sunt oferite prea multe detalii, numele scenaristei Noh Hee Kyung este suficient pentru a starni interesul cunoscatorilor, fiind cunoscuta pentru scenarii pline cu dialoguri interesante, personaje complexe si emotii, multe emotii transpuse in cuvinte.

tvN reuseste sa adauge un nou serial pe lista deja celebra si in curand cred ca titulatura de “The Big Three“ acordata marilor posturi de televiziune (MBC, KBS, SBS) nu va mai fi valabila, tvN reusind sa lucreze cu nume din ce in ce mai mari si sa ofere programe de calitate. Serialul este planificat a fi difuzat in prima jumatate a anului 2016.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 14 octombrie 2015

Pe 14 octombrie 2008 lua fiinta primul site din Romania dedicat filmului, serialelor si culturii asiatice, asiacinefil.com. Astazi se implinesc 7 ani de la acest moment. Peste 4.000 de articole au fost scrise in acest interval, acoperind diverse domenii, de la stiri proaspete despre vedetele preferate din lumea filmului si serialelor asiatice la recenzii de filme si seriale, biografii, articole despre istoria filmului asiatic, despre civilizatie si cultura asiatica, care i-au ajutat pe cei interesati sa fie informati si sa-si petreaca timpul liber invatand sau afland lucruri noi. Toate acestea au fost dublate de un forum activ, care de-a lungul anilor a capatat o dimensiune consistenta, pana in prezent existand peste 119.000 de mesaje postate (adica aproximativ 17.000 de mesaje postate intr-un an). Incepand de astazi, intram in al 8-lea an de existenta. Felicitari tuturor colaboratorilor care prin munca lor voluntara au contribuit la aceasta performanta. Multumiri si celor care ne sustin din afara comunitatii, pastrand legatura cu noi pe contul de facebook, urmarindu-ne constant postarile. La multi ani tuturor asiacinefililor !

Cu aceasta ocazie, temporar am decis sa deschidem inscrierile pe forum. Cine doreste un cont in comunitatea noastra, poate face cerere AICI . Se completeaza e-mail (pe care veti primi linkul de activare al contului, odata creat), nume, iar la mesaj obligatoriu trebuie sa specificati id-ul pe care doriti sa-l aveti pe forum. Contul va fi creat manual de unul din administratori (deci nu asteptati sa primiti instant accesul). Mail-ul ce contine linkul de activare il veti primi cel mai probabil in spam sau bulk, nu in inbox, deci verificati in acele locuri. Conturile care nu vor fi activate in maxim 10 zile vor fi sterse.

Publicat: marți 13 octombrie 2015

Dupa o cariera stralucita, cel mai cunoscut regizor taiwanez din toate timpurile, Hou Hsiao-hsien a decis probabil sa-si incheie cariera, la cei 68 de ani ai sai, cu o productie istorica ce se dorea grandioasa, “The Assassin”. Cu un buget urias de aproape 15 milioane de dolari, acesta a reusit sa puna pe picioare o coproductie China/Taiwan/Hong Kong ce arata destul de bine, dar careia nu a reusit sa-i mascheze destule lipsuri. Dar mai intai sa vorbim de ce este remarcabil la acest film. In primul rand, “The Assassin” a fost prezent anul acesta la Cannes, si nu a facut doar figuratie. Productia a fost nominalizata la Palme D’Or. Nu a castigat acest premiu, insa regizorul veteran Hou Hsiao-hsien a fost recompensat cu premiul pentru Cea mai buna regie. De altfel, la Cannes a avut filmul premiera mondiala, in China lansandu-se la sfarsitul lui august, pentru publicul larg. Laudat de critici, nu doar la Cannes ci si in mediul virtual, cu un trailer ofertant, filmul nu a fost un success de box-office, abia reusind sa obtina 10 milioane de dolari incasari in China. Asta in ciuda distributiei destul de bune, Shu Qi fiind o actrita ce vinde multe bilete la filmele sale. Chang Chen din “Brotherhood of Blades” e celalalt star al filmului, in timp ce japonezul Satoshi Tsumabuki prinde si el un rol mic in film. Munca la aceasta productie a durat nu mai putin de 7 ani (!), regizorul intampinand dificultati financiare, in conditiile in care filmul a fost sustinut de la bugetul de stat al Taiwanului. Dupa ani de stagnare si de filmari partiale, odata cu implicarea in proiect a Chinei si gasirea unui producator cu bani de pe continent, filmarile au putut in sfarsit sa fie finalizate. Acestea au fost realizate in principal in provincia Hubei, dar si in Mongolia Interioara si nord-estul Chinei, unele decoruri fiind paradisiace. “The Assassin” e propunerea Taiwan-ului la Premiile Oscar de anul viitor, insa e greu de crezut ca va intra in selectia finala.

In secolul IX, in timpul framantatei dinastii Tang, Yinniang (Shu Qi) e o asasina cu sange rece instruita de Maestra sa, o calugarita fosta printesa in Weibo. Sora geamana a ei, Printesa Jiacheng, a cazut victima jocurilor politice in momentul in care Imparatul, fratele ei, a decis sa o casatoreasca pe aceasta cu Lordul din Weibo. Fortata sa se casatoreasca din interes politic, pentru ca Curtea Imperiala sa nu fie invadata de cel mai periculos stat al vremii, Weibo, Printesa Jiacheng s-a lepadat de familia ei si si-a renegat originile, imbratisand traditiile din Weibo. Printesa a dat nastere unui fiu, Tian Ji’an (Chen Chang), care ar fi urmat sa preia conducerea Weibo-ului. In copilarie, ii daruieste acestuia un pandantiv de jad, iar unul i-l daruieste verisoarei acestuia, Yinniang, in semn de logodna. Cand ar fi ajuns la varsta maturitatii, cei doi ar fi urmat sa se casatoreasca, iar in acest fel intelegerea din trecut intre Curte si Weibo ar fi ramas in vigoare, Curtea fiind in continuare protejata de o eventuala invazie. Doar ca Ming-ul incearca sa incheie o alianta cu Weibo, iar Lordul Weibo-ului strica planurile Printesei Jiacheng, acesta promitand o casatorie a fiului lor Tian Ji’an cu fiica Lodului Yuan din Ming. In acest fel Yinniang, pentru a nu fi ucisa, ajunge sa fie antrenata ca asasin de sora Printesei, iar in prezent a sosit timpul razbunarii…

“The Assassin” e un film de epoca “la marea arta”, cum s-ar zice, la propriu. Hou Hsiao-hsien ne ofera primul sau wuxia din cariera la apusul ei, insa sub aspect vizual e o opera de arta. Se vede pe tot parcursul filmului stilul de mare regizor, forta ideilor pe care le transmite regizorul din spatele camerei de luat vederi, decorurile, costumele si muzica de fundal (uneori redusa la sunetul apasator al unor tobe ce bat continuu) completand perfectiuna vizual-artistica a productiei. Nu ai cum sa nu observi atentia uneori exagerata pentru detalii, cadrele lungi si uneori exasperant de obositoare, si exprimarea minimala a actorilor, filmul fiind aproape lipsit de dialoguri. Toate acestea sunt elementele specifice unui film artistic, si trebuie spus ca fanii filmelor comerciale de epoca nu trebuie sa-si faca nici un fel de iluzii, nu vor vedea actiune decat cu picatura, si nimic comercial, dublat de efecte speciale. Toate scenele de lupta, ce dureaza doar cateva minute si sunt imprastiate aleator pe parcursul filmului sunt lucrate fara dubluri si nu sunt cosmetizate prin tehnici moderne. Practic ai impresia ca asisti la un film din anii ’80, ce iese complet din tiparul filmelor de gen ale anului 2015. Cadrele neclare, cu camera stand agasant in spatele unor valuri sau draperii fine, transparente, cadrele semi-obscure, alternanta alb-negru cu color, toate sunt procedee artistice de redare a unei atmosferei apasatoare, ce transmite senzatiei de “vechi” sub aspect vizual. Cu cat cadrele sunt mai neclsare, cu atat percepem personajele mai aproape de ceea ce sunt, niste persoane obisnuite, cu trairi umane firesti, cu teama si umire, ele nefiind deloc zugravite pe masura rangului conferit de statutul social si, in cele din urma, de istoria insasi. Regizorul le scoate din istorie si le analizeaza “in ceata”, ca oameni obisnuiti ce au trait la vremea lor, faptele lor nefiind eroice sau demne de conemnat in istorie.. O toba care bate pe fundal mai tot timpul tine atmosfera incordata, insa intrebarea se pune pentru ce tot acest efort artistic remarcabil, cand punctul slab al productiei e exact cel care trebuia sa fie punctul principal de atractie a lui, scenariul ? Scris de Hou Hsiao-hsien si de inca 3 scenaristi, scenariul e greoi si greu de urmarit in logica lucrurilor..Conexiunile dintre personaje sunt aproape imposibil de realizat cu doar cateva dialoguri si prin prea putine cadre apropiate. Regizorul pastreaza o distanta prea mare de personajele sale, atat la propriu cat si la figurat. Cu greu chipurile lor pot fi distinse si memorate vizual de spectator. Cele cateva sute de replici nu limpezesc aproape deloc lucrurile, fiind fie prea simple, fie insiruite cateva minute la rand intr-un iures de neinteles in zone distincte ale filmului, ce are parte de multe momente mute in care vorbesc doar imaginile si talentul regizorului. Se observa, de asemenea, ca filmul a fost facut in 7 ani, montajul fiind unul mai putin reusit, scenariul neavand o continuitate (pe langa senzatia ca filmul merge intr-o directie complet necunoscuta, asemeni unui calator ratacit, in ultimele 30 de minute se schimba complet si decorul, aparand personaje noi in poveste, fara nici un fel de explicatii). Asa se face ca la finalul vizionarii ajungi sa constati ca Shu Qi, protagonista filmului, nu rosteste decat mai putin de 10 replici in cele 104 minute ale filmului, si ca exista personaje despre care se vorbeste in film, dar pe care nu ajungi niciodata sa le identifici. Iar daca ai impresia ca vei ramane cu ceva dupa vizionarea lui “The Assassin”, in nici un caz acest lucru nu e o poveste care sa te atraga sau pe care macar sa o poti intelege intr-o derulare logica de fapte. Te poate atrage orice la acest film, mai putin povestea lui. Una peste alta, cu bune si cu rele, “The Assassin” e o demonstratie de maiestrie artistica din partea unui mare regizor, insa totodata un film care evadeaza complet din decorul cinematografic al secolului XXI.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 12 octombrie 2015

Ieri, media japoneza a facut public faptul ca celebrul canal tv japonez Japanese Broadcasting Corporation, cunoscut mai bine sub numele NHK, nu va mai difuza seriale coreene. Celebrul post tv japonez a difuzat prima k-drama in aprilie 2003 – cum se putea altfel, probabil ati ghicit despre ce serial era vorba, „Winter Sonata”. Sute de k-drame au fost difuzate in mai bine de un deceniu. In prezent canalul difuzeaza cunoscutul serial coreean „Empress Ki”, insa dupa finalizarea lui, NHK a decis sa inceteze difuzarea de alte viitoare k-drame. Un profesionist din industrie a declarat, despre limitele k-dramelor: „Japonezii incep sa simta ca mai multe seriale recente ce ajung sa fie difuzate in Japonia sunt lipsite de dragostea pasionala pe care si-o amintesc din „Winter Sonata”. O scenarista japoneza a completat: „Desigur ca in Coreea, tinerii actori sunt populari, insa acestia nu rezoneaza prea mult cu fanii mai in varsta ai k-dramelor din Japonia.” Aceasta nu crede ca sunt multi idoli sau actori tineri ce ar putea cu succes sa calce pe urmele asa-zisilor „Cei Patru Zei ai Hallyu”, Bae Yong-joon, Lee Byung-hun, Won Bin si Jang Dong-gun.

Postul japonez de televiziune Fuji TV se afla si el in acest moment in mijlocul unui scandal, dupa ce ar fi difuzat, in opinia multora, prea multe seriale coreene. In „Korea Town” din Tokyo, celebrul cartier coreean, discursurile de ura impotriva coreenilor sunt foarte raspandite in prezent, si in general atmosfera incinsa legata de sentimentul anti-coreean au dus la un trend descendent al cererii de media coreeana in Japonia.

De cativa ani, internautii japonezi au inceput sa-si exprime nemultumirea fata de Hallyu si fata de ce a ajuns acesta. In ciuda eforturilor disperate ale formatiilor coreene de a se promova intens in Japonia, putini japonezi din tanara generatie stiu mai mult de 2-3 trupe k-pop. Si nici nu sunt interesate sa afle despre prea multe, in conditiile in care exista trupe sau interpreti japonezi foarte populari, cunoscuti la fel de putin in Coreea, precum AKB, Perfume, E-girls sau MomoClo. S-a nascut astfel sentimentul ca trupele k-pop sunt promovate in Japonia in schimbul unor mari sume de bani, pentru a-si face un nume si un renume „international”, fapt considerat imoral de internauti. Multe trupe k-pop doar imita, nu au deloc originalitate, iar postul Fuji Tv, ce ani de zile a promovat k-pop-ul si k-dramele e considerat un tap ispasitor, acum ca sentimentul public anti-coreean e unul puternic. Unii internauti japonezi chiar au pus punctul pe „i”, spunand ca considera ca e o prostie din partea lor (a coreenilor) sa se credea inca in top datorita serialelor si muzicii lor, in conditiile in care vremea de glorie a Hallyu a trecut de mult. Cei mai multi sunt deranjati de lipsa de originalitate, de aceleasi figuri, dansuri, interpretari actoricesti, astfel ca nu e de mirare ca „lumea s-a saturat de ei”. Un internaut japonez spune: „Cred ca trupele de baieti sunt inca populare. Totusi, pentru trupele de fete cred ca este imposibil. Le mai vad la tv, dar nu mai simt nimic fata de ele. Se pare ca mai sunt cateva posturi radio care, totusi, le mai imping in fata.”

Pentru multi japonezi, Namie Amuro e modelul de idol la care aspira si despre care considera ca a fost cea care a atras Valul Coreean in Japonia. In urma unui concert tinut in Coreea, au inceput sa vina trupe si artisti coreeni in Japonia, incercand sa o imite de Namie Amuro si sa se apropie de imaginea ei, pentru a intra in gratiile fanilor japonezi. In prezent, membrii trupelor, considera internautii japonezi, nu mai au nici o individualitate, toti sunt la fel. Unii internauti au concluzionat, simplu: „Daca nu va plac, nu ii ascultati.” Cei mai rautaciosi au fost mai duri: „Nu vad nimic gresit ca k-pop-ul sa paraseasca Japonia, atata vreme cat alte tari asiatice ii primesc, inca, cu bratele deschise. Probabil in doi ani vor pleca si din aceste tari. Atunci probabil vor merge in Africa !”; „Pana si cei care pana acum 2 ani strigau isterici cand auzeau cuvantul „Coreea”, acum spun „Oh, coreean ? Nu, multumesc…”.

Cam acesta e sentimentul anti-coreean care de cativa ani incepe sa-si faca loc in Japonia. Si se pare ca acesta a ajuns pana la factorii decidenti, care acum se vad nevoiti sa ia masuri. Masuri ce pot fi catastrofale pentru Hallyu, cel putin sub aspect financiar.

VA URMA

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 11 octombrie 2015

Iata ca la scurt timp dupa productia de succes “The Crossing” a lui John Woo, producatorii chinezi ne poarta din nou inapoi in acele vremuri. De aceasta data povestea este mult mai dramatica, si nu are legatura cu Taiwanul, punctual terminus fiind Hong Kong-ul. “A cTale of Three Cities” spune povestea unui barbat si a unei femei coplesiti de vremurile in care traiesc, ale caror traiectorii in viata sunt conturate de schimbarile dramatice produse intr-un timp foarte scurt in ultimii ani ai celui de-al doilea razboi mondial si pe parcursul Razboiului Civil chinezesc. Regizoarea Mabel Cheung revine in scaunul egizoral dupa 14 ani de absenta, facand din nou echipa cu Alex Law la scrierea scenariului. Sursa scenariului, insa, e una foarte interesanta. In 2003, Mabel Cheung (foto dreapta) realiza un documentar intitulat “Traces of a Dragon: Jackie Chan & His Lost Family”. In baza marturiilor tatalui lui Jackie Chan, regizoarea a scris scenariul acestui film, ce spune incredibila poveste reala de iata a parintilor lui… Jackie Chan ! Charles Chan s-a nascut sub numele Fang Daolong (acesta e numele personajului principal masculin), fiind mai intai un gangster marunt, iar apoi un anticomunist convins in timpul Razboiului Civil. Trecutul l-a silit sa-si schimbe numele si sa fuga in Hong Kong, dupa proclamarea Republicii Populare chineze in 1949. Intre timp, sotia lui, Lily, cunoscuta in tinerete ca Chen Yuerong, era tot ce personajul Chen Yuerong din film intruchipeaza: traficanta de opiu, jucatoare de carti si consumatoare de alcool ce intretinea atmosfera in sali de jocuri de noroc. Acesta e samburele de adevar al productiei de 12 milioane de dolari, restul scenariului fiind unul fictiv, pentru a nu afecta atat autoritatile chineze cat nici pe insusi Jackie Chan. In rolurile principale revedem doua nume cunoscute, pe veteranul Sean Lau si pe Tang Wei, ce isi interpreteaza bine rolurile, dar a caror relatie pe ecran e lipsita complet de chimie. Jing Boran, recent vazut ca protagonist masculin in blockbusterul “Monster Hunt”, apare si de aceasta data in rolul unui negustor de chilipiruri, bine machiat si de nerecunoscut cu ochelarii ce-i poarta tot timpul.

In 1951, Daolong (Sean Lau) e un bucatar la Consulatul american din Hong Kong. In momentul in care il aude pe fiul consulului cantand in fata audientei opera de Peking, brusc amintiri din trecutul recent ies la suprafata… si o poveste extraordinara ni se destainuie. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Daolong lucra ca vames, insa aceasta slujba era doar o acoperire. In realitate era un spion ce lucra pentru o organizatie ce comanda assasinate in randul rebelilor, misiuni pe care Daolong si echipa lui trebuia sa le indeplineasca. Intr-una din zile, destinul sau se intretaie cu cel al unei tinere atragatoare, Yuerong (Tang Wei), pe care o prinde facand trafic cu opiu. Yuerong se casatorise de tanara din obligatie, si era mama a doua fetite mici cand un bombardament japonez duce la moartea capului familiei. Ramasa vaduva si cu cele doua fete pe cap, aceasta revine in satul natal pentru a locui cu mama ei, insa pentru a castiga un ban decide sa faca pe carausul, incercand sa treaca de punctul de control opiu. Desi e prinsa de Daolong, acesta o lasa libera, impresionat de povestea ei si, totodata, atras de frumusetea tinerei mame. Acelasi destin face, insa, ca drumurile celor doi sa se intersecteze din nou, cu ocazia unei nenorociri, iar din acel moment cei doi se indragostesc unul de celalalt. Fericirea lor e de scurta durata, caci razboiul, meseria reala a lui Daolong si opozitia mamei fetei nu sunt decat tot atatea piedici in calea fericirii lor. Despartiri, regasiri si un destin tragic le vor marca existenta in ultimii ani de ocupatie japoneza si de razboi civil, traiti in trei orase diferite ale Chinei…

Titlul acestei drame epice de la finalul anilor ’40 se refera la cele 3 orase care marcheaza destinul celor doua personaje, Shandong, Anhui si Shanghai. Fiecare oras, in mod simbolic, marcheaza o etapa din viata fiecaruia, o reincepere a vietii de la zero. Acest film vine exact in momentul potrivit, dupa “The Crossing”. Avem astfel doua viziuni diferite despre aceeasi perioada de timp: una profund romantica, a lui John Woo, si una mult mai realista, a lui Mabel Cheung. Ambele filme descriu realitatile crude ale vremii, fara partinire pentru vreuna din tabere, fiind o fresca a unei societati divizate intre nationalism si comunism, in care omul simplu e mereu victima nvinovata. Este ciudata alegerea lui Sean Lau in rolul principal masculin, ca partener al mai tinerei Wei Tang (a carei cariera parea a se fi frant chiar de la celebrul film de debut “Lust, Caution”, ce i-a adus o interzicere de aparitie in filmele chinezesti de pe continent tinand cont de rolul indecent interpretat in productia din Hong Kong). Intre cei doi exista o diferenta mare de varsta, iar relatia care se infiripa intre ei e lipsita de orice urma de chimie. Scenaristii au incercat sa gaseasca o punte de legatura intre ei care sa-i apropie ca barbat si femeie, cum ar fi spontaneitatea lui, dar si situatia in care viata ii aduce – amandoi vaduvi din cauza razboiului, cu copii mici de crescut. Insa relatia lor pare complet artificiala, fara un fundament puternic, in afara realitatii insasi. Totusi, daca ne gandim ca razboiul a insemnat o limitare a pretentiilor partenerilor dintr-un cuplu, singurul scop fiind supravietuirea, realizam ca in astfel de timpuri atractia fizica sau diferenta de varsta conteaza mai putin. Din acest punct de vedere filmul e realist, deloc romantat, iar ca imaginea sa fie cu adevarat credibila, la un moment dat e prezentat si punctul de vedere al mamei fetei, mult mai apropiata de varsta viitorului sot al fiicei sale decat propria fiica. Mama acesteia e de moda veche, punand pret pe traditie si pe anumnite criterii – cum ar fi educatia – cand vine vorba de acceptarea unui nou ginere. Pentru ea conteaza mai putin sentimentele sau chiar situatia tragica de mama singura a fiicei, ce trebuie sa faca fata greutatilor razboiului pentru a supravietui impreuna cu cele doua fiice ale ei. Iar aceste pozitii diferite dau nastere unui conflict nedorit in familie. Acestea sunt doar cateva argumente pentru care filmul nu e deloc unul pur comercial, ci mai degraba o drama realista din vremuri de razboi axata strict pe surprinderea vietii de familie in acele timpuri, printr-un caz concret, si mai putin pe ororile comise de japonezi sau de razboiul fratricid ce a cuprins China, si care mocnea, ambele tabere numindu-i pe adversarii de acelasi sange “rebeli” (razboiul dintre nationalisti si comunisti a inceput in 1927, dar la sfarsiitul lui 1936 cele doua parti beligerante s-au unit impotriva inamicului extern japonez; timp de un deceniu lupta fratricida a incetat, nu fara a exista incidente, pentru ca in 1946, odata ce Japonia a capitulat, sa reinceapa razboiul pentru controlul Chinei). Fundalul istoric acesta este, dar el ocupa un rol secundar in poveste, ce e axata pe viata celor doi protagonisti, reconstituita in prezent (anul 1951) si in timpul razboiului (anii ’40).

Avand decoruri si scenografie remarcabile, imagini de fundal superbe si un scenariu parca tras de par in prima parte, care insa se redreseaza pe parcurs, filmul fiind bine calibrat pe durata a peste 2 ore, “A Tale of Three Cities” nu se ridica la nivelul filmului lui John Woo (ce a avut si un buget triplu, si o durata dubla), insa e o productie dramatica reusita care cu siguranta va va cuceri pana la final, in special ca totul are la baza fapte reale petrecute in cea mai tulbure perioada a secolului XX din istoria Chinei.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 11 octombrie 2015

A inceput perioada festivalurilor si premiilor in industria filmului si serialelor de televiziune din Coreea de Sud, si pe 9 octombrie a avut loc decernarea Korea Drama Adwards 2015, avand ca gazde pe Oh Sang Jin si Sooyoung din trupa Girls’ Generation.

Actorul Kim Soo Hyun a luat acasa cel mai ravnit premiu al serii, Marele Premiu, pentru rolul sau din serialul “Producers”, difuzat de postul KBS 2, acesta acceptand premiul multumind cu un discurs insotit de lacrimi de bucurie si recunostinta. Este al doilea an la rand pentru actor in care primeste aceasta recunoastere a talentului sau, in 2014 primind acelasi premiu pentru rolul din celebrul “My Love From The Stars”. Kim Soo Hyun a mai castigat un premiu alaturi de Chanyeol din trupa EXO, premiul Hallyu Star, castigat de Kim Soo Hyun si in 2014.

Cea mai buna regie a revenit lui Seo Soo Min si Pyo Min Soo care s-au ocupat de “Producers”, serialul reusind sa obtina trei premii. Cel mai bun scenarist a fost ales Jang Hyuk Rin pentru scenariul serialului “Yong Pal”.

“Misaeng” difuzat de tvN a castigat premiul pentru cea mai buna drama (cel mai bun serial), iar Premiul de Excelenta pentru un actor a revenit lui Lee Jong Suk pentru rolul din “Pinocchio”. Lui Kim Tae Hee i-a fost acordat Premiul de Excelenta pentru o actrita, pentru interpretarea din “Yong Pal”.

Lee Joon care nu de mult a renuntat la trupa MBLAQ pentru a se concentra asupra carierei de actor se pare ca a ales corect, acesta plecand acasa cu Premiul de Excelenta pentru rolul in “Heard It Through The Grapevine”, acelasi premiu fiind castigat si de Kim Dae Myung pentru rolul din “Misaeng”. Sooyoung a castigat acelasi premiu la categoria actrite pentru rolul din “My Spring Day”.

Lista castigatorilor:

Marele Premiu: Kim Soo Hyun (Producer, KBS)
Cel mai bun serial: tvN’s Misaeng
Cel mai bun scenarist: Jang Hyuk Rin (Yong Pal, SBS)
Cel mai bun regizor: Seo Soo Min and Pyo Min Soo (Producer, KBS)
Premiul de Excelenta acordat unui actor de top: Lee Jong Suk (Pinocchio, SBS)
Premiul de Excelenta acordat unei actrite de top: Kim Tae Hee (Yong Pal, SBS)
Premiul de Excelenta acordat unui actor: Lee Joon (Heard It Through the Grapevine, SBS), Kim Dae Myung (Misaeng, tvN)
Premiul de Excelenta acordat unei actrite: Sooyoung (My Spring Day, MBC)
Cel mai bun actor debutant: Chanyeol (EXO Next Door)
Cea mai buna actrita debutanta: Im Ji Yeon (High Society, SBS)
Starul Anului: Kim So Hyun (Who Are You: School 2015, KBS)
Premiul pentru merite speciale: Kim Young Ae (Kill Me, Heal Me, MBC)
Global Star: Sam Okyere (Warm and Cozy, MBC)
Hallyu Star: Kim Soo Hyun (Producer, KBS), Chanyeol (EXO Next Door)
Hot Star: Seo Kang Joon (Hwajung, MBC)
Premiul KDA : Park Hae Jin (Bad Guys, OCN)
Premiul Jurului: Im Siwan (Misaeng, tvN)
Cea mai buna coloana sonora: Jang Jae In, “Auditory Hallucination” (Kill Me, Heal Me, MBC)

(Sursa: soompi)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 9 octombrie 2015

Desi serialul “Twenty Again” se va incheia in curand, un nou serial din seria “Answer Me” va incepe la tvN, un serial care, cu siguranta, va continua traditia francizei. Vom avea parte asadar de un serial ce aduce aminte de lucrurile simple de altadata, nostalgia primei iubiri si prieteniile legate si care dureaza peste ani. Ce este nou de data aceasta e faptul ca scenariul nu se va mai concentra asupra cautarii unui sot.

Scenariul viitorului serial se bazeaza pe povestile a cinci familii care locuiesc pe aceeasi strada, in care personajele vor fi interpretate de Hyeri (membra a trupei Girl’s Day, care a mai jucat in 2014 in “Seonam Girls High School Investigators” si in 2015 in “Hyde, Jekyll, Me”), ce va interpreta personajul principal feminin, Lee Dong Hwi (“Cold Eyes”, „Tazza: The Hidden Card”, “Fashion King”, “Veteran”, “The Beauty Inside”), Go Kyung Pyo (“Operation Proposal”, “Flower Boy Next Door”, “Warm and Cozy”, “Man On High Hills”, “Roaring Currents”,” The Treacherous”), Ryu Joon Yeol (“One Way Trip”, “Socialphobia”) si Park Bo Gum (“Bridal Mask”, “The Producers”, “I remember You”, “Blind”, Roaring Currents”). Desi seria “Answer Me” este cunoscuta pentru relatiile care sunt dezvoltate de-a lungul scenariilor (desi in “Answer Me 1994” toata lumea era deja casatorita), sa speram ca personajele nu devin un fel de pentagon amoros.

Si pentru ca in Coreea de Sud muzica este foarte importanta, nu putea lipsi nici in “Answer Me 1988”. De data aceasta idolul acelor ani fiind se pare Shin Hae Chul. (in “Answer Me 1997” era nebunia starnita de primul val coreean cu celebra trupa H.O.T, si catre finalul serialului cei ce urmau sa faca ravagii printre fani cu debutul lor, trupa Dong Bang Shin Ki; in “Answer Me 1994” cel care frangea inimile era Seo Taiji alaturi de trupa sa).

“Answer Me 1988” va incepe dupa terminarea serialului “Twenty Again”, din luna octombrie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 9 octombrie 2015

In ciuda distributiei pline de vedete, serialul „Goodbye Mr. Black” pare a avea dificultati in a securiza un interval orar clar de difuzare. Initial, k-drama in care vor aparea Lee Jin-wook, Moon Chae-won, Kim Kang-woo si Song Jae-rim era in discutii sa ocupe intervalul orar dedicat serialelor din serile de miercuri si joi ale saptamanii la postul SBS. Astfel, acesta ar fi urmat sa fie difuzat dupa „The Village”, ce a inceput deja. Cu toate astea, se pare ca SBS reconsidera planurile initiale in urma unei restructurari a grilei de programe, care face ca spatiul ocupat in prezent de „The Village” sa ramana vacant. O sursa din interiorul SBS a dezvaluit ca un serial intitulat „Remember” e un concurent puternic sa ocupe spatiul liber din grila serilor de miercuri si joi, dupa „The Village”. Daca „Remember” va incepe imediat dupa finalizarea lui „The Village”, ar insemna ca SBS va difuza conecutiv doua seriale de mister/thriller, un lucru mai rar intalnit.

K-drama „Remember” e despre un personaj pe nume Seo Woo-bin ce sufera de sindromul memoriei excesive. Cunoscut si ca hipertimesie (sau supermemorie), sindromul a fost constatat pentru prima oara de cercetatorii americani in 2006. El consta in capacitatea unei persoane de a poseda o memorie foarte amanuntita despre propriile experiente traite la un moment dat, de care isi reaminteste in cele mai mici detalii si cu o acuratete anormala. Astfel, o persoana cu hipertimesie isi poate aminti aproape orice zi din viata, in cele mai mici detalii, ce a facut in ziua respectiva etc. Ei bine, acest Soo Woo-bin devine un avocat stralucit pentru a demonstra nevinovatia tatalui sau condamnat. Cu toate astea, ajunge sa sufere niste transformari drastice in viata in momentul in care lucrand la acest caz al tatalui… isi pierde memoria. „Remember” („Aminteste-ti”) e produs de regizorul Lee Chang-min, cel care urma a regiza „Goodbye Mr. Black”, si are un secnariu scris de Yoon Hyun-ho, cunoscut pentru scenariul productiei de mare succes „The Attorney”. Logos Films, ce a produs serialul de succes din 2012 “My Husband Got a Family” pentru KBS, va produce acest nou serial surpriza. In prezent, echipa de lucru e in etapa incropirii distributiei. In cazul in care acest serial va fi preferat difuzarii inainte de „Goodbye, Mr. Black”, premiera sa va ava loc in decembrie. Oare ce alegere va face SBS ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 8 octombrie 2015

“Asian Film Market” s-a tinut pe 3 octombrie la cea de-a 6-a editie a BEXCO, in Busan. In sectiunea noutati a fost expus un afis al filmului “The Tiger: An Old Hunter’s Tale”, afis ce a atras atentia multora.

Choi Min Sik a cucerit nu numai Coreea de Sud ci intreaga lume cu filme precum “Old Boy”, “Sympathy For Lady Vengeance”, “I Saw The Devil”, “The Admiral:Roaring Currents”. Actorul a ales “The Tiger: An Old Hunter’s Tale” imediat dupa celebrul “The Admiral:Roaring Currents”, parca pentru a nu iesi din atmosfera de epoca. Asta pentru ca e vorba de un film cu o poveste ce se desfasoara in perioada invaziei japoneze, despre lupta si prietenia dintre un vanator si un tigru, ultimul tigru al vremurilor dinastiei Joseon. Scenariul se concentreaza si asupra asupririi japonezilor, un subiect extrem de sensibil chiar si in ziua de azi.

Productia a avut un afis si la Cannes, unde a atras atentia, precum si in Europa. Costurile productiei se ridica la 10 miliarde de woni, filmul fiind filmat in sase luni. Acesta urmeaza a fi lansat pe piata pe 17 decembrie 2015 si va fi, probabil, un succes de casa. Pe langa Choi Min Sik, in film mai joaca si Jeong Man Sik, Kim Sang Ho, Ren Osugi, Jeong Seok Won, Ra Mi Ran si este produs de Park Hoon Jeong I. Afisul infatiseaza silueta unui vanator ce tine pe genunchii sai o arma, pe un munte acoperit de zapada. Ce pot face un afis si un nume !

(Sursa: Han Cinema)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 8 octombrie 2015

Filmul „Miss Granny” va avea parte de un nou remake, in Japonia ! Conform companiei CJ E&M, ce detine dreptul de distributie al filmului, versiunea japoneza a intrat deja in stadiul de productie, cu planuri certe de lansare in cinematografe in prima jumatate a lui 2016. „Miss Granny”, cu Shim Eun-kyung si Na Moon-hee in rolurile principale, s-a lansat in cinematografele coreene in ianuarie 2014, cunoscand un succes fulminant, avand 58,2 milioane dolari incasari, ce au facut din el al patrulea film coreean al anului 2014 dupa incasari, in urma lui Roaring Currents, Ode to My Father si The Pirates. Ca o coincidenta sau nu, alte amintiri frumoase leaga filmul de Japonia, la sfarsitul lui martie 2014 productia coreeana luand Marele Premiu la a 6-a editie a Festivalului de Film International de la Okinawa. Regozrul Hwang Dong-hyuk spunea, atunci: „Desi ‚Miss Granny’ e un film cu o poveste a unei coreence, sunt foarte surprins si recunoscator ca publicul japonez l-a gasit placut si remarcabil.”

Filmul coreean a mai avut parte de un remake chinezesc, la fel de reusit, intitulat „20 Once Again”, care a stabilit un nou record de incasari pentru o co-productie sino-coreeana, atingand 32 de milioane de dolari incasari in doar 9 zile de la lansare. Cu Yang Zishan, Chen Bolin si Luhan in rolurile principale, filmul chinezesc reda fidel variantei coreene povestea bunicutei de 70 de ani ce peste noapte se trezeste ca are 20 de ani. Putini stiu, insa, ca exista si un remake vietnamez al acestui film, mai bine zis o adaptare, intitulata „I’m Your Grandmother”, ce se va lansa in cinematografele vietnameze in decembrie. CJ E&M a mai dezvaluit ca sunt negocieri si cu India, Thailanda, Germania si Indonezia pentru alte noi posibile remake-uri. Cat priveste versiunea japoneza, intitulata „Suspicious Woman”, Tabe Mikako si Mitsuko Baisho vor interpreta rolurile principale, o batranica de 73 de ani care ca prin magie se transforma in propriul eu cu 50 de ani mai tanar. Premiera japoneza e programata pe 1 aprilie 2016.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 7 octombrie 2015

Lumea azilelor de nebuni e una ce inspira numeroase productii universale, pornind de la celebrul “Zbor Deasupra unui Cuib de Cuci” din 1975, un clasic cu o multime de premii de prstigiu. Nici cinematografia asiatica nu a ocolit aceasta tematica, celebra fiind ecranizarea japoneza “Veronica Decides to Die” dupa romanul lui Paolo Coelho, sau productia coreeana “I Am Happy” cu nu mai putin celebrul Hyun Bin. Cu toate ca exista riscul reluarii clasicelor clisee, realizatorii coreeni s-au incumetat anul trecut sa lanseze pe piata “Shoot Me in the Heart”, povestea a doi straini ce ajung din motive diferite intr-o institutie de boli mintale si pe care viata ii va transforma in prieteni intr-unul din cele mai delicate momente ale existenteiu lor. Filmat pe parcursul a 3 luni, filmul nu a avut un buget ridicat (nici nu se impunea natura productiei, intreaga actiune petrecandu-se, practic, intr-un azil, filmarile interioare predominand), si nici incasari deosebite la box-office. Insa altele sunt punctele sale forte. Primul ar fi scenariul, ce e adaptat dupa romanul bestseller omonim al lui Jeong Yu-jeong, premiat cu premiul Segye pentru Literatura in 2009. Al doilea punct forte il constituie interpretarea celor doi protagonisti, tinerii si carismaticii Lee Min-ki si Yeo Jin-goo. In special Lee Min-ki are o interpretare excelenta, in ultimul rol inaintea incorporarii sale. In roluri secundare abunda actori cunoscuti din filme si seriale, ce contribuie din plin la sarea si piperul acestui film.

Intr-o seara ploioasa de toamna, Lee Soo-myung (Yeo Jin-goo) este dus cu o dubita la un spital de boli mentale. Sufera de schizofrenie in urma tragicei sinucideri a mamei sale, pe care nu a reusit sa o impiedice, astfel ca tatal sau a decis ca pentru a-l proteja, cel mai bine e sa-l interneze la azil. Pe drumul catre spital, calea dubitei cu care e transportat e taiata de niste gangsteri, care se bat violent in strada. Intamplarea face ca o ora mai tarziu, sa soseasca la spitalul de psihiatrie odata cu el si gangsterul ce fusese urmarit in trafic, Ryu Seung-min (Lee Min-ki). Amandoi sunt luati in primire de personalul spitalului, ce nu e tocmai amabil, cei doi fiind incatusati. Daca Soo-myung se afla in acel loc din cauza unei boli evidente, Seung-min, gangsterul, a cazut victima luptei pentru controlul unei companii dintre fratii lui vitregi, odata cu moartea tatalui lor comun. Acesta i-a lasat mostenire 2% din actiuni “bastardului” din alta casatorie,, si pentru ca cei 2 % permiteau controlul companiei de unul dintre frati, acesta a decis sa-l deposedeze de actiuni si sa-l inchida pe fratele vitreg la azil, pentru a nu crea probleme. Cei doi oaspeti noi ai azilului treptat ajung sa cunoasca ceilalti locatari si, desigur, sa se imprieteneasca in conditiile in care sunt cam singurii ce par normali din intregul peisaj. Pana cand pun la cale un plan de evadare, pentru ca Seung-min sa-si implineasca visul de a ajunge pe celebrul Annapurna din Nepal.

Filmul debuteaza ca o comedie pe alocuri savuroasa, insa pe parcurs, oricat se straduieste sa pastreze buna dispozitie, se transforma intr-o drama evidenta, dat fiind decorul in care se desfasoara povestea. Cele doua personaje nu sunt complexe, insa ascund fiecare un trecut intunecat. Daca Soo-myung e marcat de sinuciderea mamei bolnave psihic, devenind schizofrenic si fiind internat de tatal sau in spitale si mai apoi in acest azil de nebuni, Seung-min pare cel mai sanatos dintre toti bolnavii internati. Si asta pentru ca psihic e perfect normal. El e doar o victima a jocurile de putere din familia ramasa dupa moartea tatalui sau; desi provine dintr-o alta casatorie, abandonat fiind de mic de mama, ajunge in ospiciu datorita lacomiei unuia din fratii vitregi, pentru care acesta era un ghmpe in coasta si o piedica in calea preluarii conducerii companiei. Pe acest fond, el trebuie sa supravietuiasca, si realizeaza ca nu poate face asta pretinzand ca e sanatos. Asa ca se preface nebun, si dupa ce se imprieteneste cu ceilalti, pune la cale o spectaculoasa evadare. Lee Min-ki e fara indoiala vedeta acestui film, avand o interpretare solida, fiind cand o persoana lucida, cand una cu probleme mentale. Partenerul lui, Yeo Jin-goo, se vede ca e mult mai lipsit de experienta, avand si un rol mai usor, personajul Lee Soo-myung fiind macinat doar de trauma din trecut, netrebuind sa joace rolul unei personalitati duble. Acesta mai mult pare intr-o vizita prin institutia de boli mintale, nicidecum un bolnav de schizofrenie cu crizele de rigoare, ce lipsesc cu desavarsire. Un asemenea rol de observator, de narrator, nu e foarte solicitant. De remarcat numele cunoscute din rolurile secundare, actori idragiti din filme si seriale precum Yu Oh-seong, Kim Ki-cheon sau Park Doo-sik, ce intretin o atmosfera vesela pe tot parcursul filmului. Daca de obicei rolurile secundare exista pentru a duce povestea mai departe si a pune in valoarea interpretarea protagonistilor, de aceasta data ele contribuie in egala masura cu protagonistii la portretizarea unei lumi hade, de obicei prezentata in nuante cenusii, care in “Shoot Me in the Heart” are alte valente. Desi filmul nu reuseste sa se apropie de memorabilul “I’m a Cyborg, but That’s Ok”a lui Park Chan-wook, ce poate fi considerat deja un clasic al genului in cinematografia coreeana, filmul merita savurat, in special ca nu e unul dur si pentru ca incearca sa prezinte lumea azilului dintr-o alta perspectiva. Un film bun, ce demonstreaza din nou ca dintr-un roman premiat si cu actori carismatici, poti da unui subiect trist o nota vesela si face filmul unul placut la vizionare pentru intreaga familie.

Traducerea si adaptarea, inclusiv retusarea manuala a timingului, au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 6 octombrie 2015

„The Magician”, cunoscut initial sub titlul „Joseon Magician”, e aproape de final ! Aflat in stadiul de post-productie, filmul va marca revenirea lui Yoo Seung-ho in prim plan in primul sau proiect de dupa terminarea stagiului militar obligatoriu. In varsta de 22 de ani, popularul actor a decis sa-si satisfaca stagiul militar imediat dupa incheierea filmarilor la serialul „I Miss You”, la inceputul lui 2013, evitand astfel traiectoria starurilor masculine care de obicei isi lasa serviciul militar pentru perioada de dinaintea implinirii varstei limita de 30 de ani. Acest lucru poate fi un mare avantaj pentru Yoo Seung-ho, care la 22 de ani isi poate relansa cariera si o poate duce fara intrerupere o perioada buna de timp abordand roluri tot mai variate si mai mature. Inca de la incheierea stagiului militar, actorul a primit nenumarate oferte de distributie de la numerosi producatori de filme si seriale, insa spre surprinderea tuturor a ales sa apara in doua filme de epoca, lasand serialele pentru mai tarziu.

Primul din cele doua filme este „The Magician”, unde o are partenera pe Go Ara. Filmarile au inceput la sfarsitul lui februarie, iar Yoo Seung-ho interpreteaza rolul unui magician din timpul dinastiei Joseon, ce se aventureaza intr-o relatie romantica riscanta cu o printesa din Joseon (Go Ara) ce calatoreste in Qing pentru a se casatori. In ultima instanta, zvonurile ce iau nastere despre cei doi pun in pericol viata magicianului. Cum in prezent, in paralel cu festivalul de film de la Busan se desfasoara si Asian Film Market – Targul de filme asiatice, producatorii lui „The Magician” au gasit ocazia ideala de a-si face reclama, lansand posterul oficial al productiei. Acesta infatiseaza un Yoo Seung-ho foarte carismatic, cu par lung si o privire patrunzatoare. Unul din lucrurile care cu siguranta ii va intriga pe fani e de ce ochiul drept apare in poster albastru. Odata cu posterul a fost lansata si o brosura, la eveniment, fanii putand trage cu ochiul la diferite scene din film in care apare actrita din rolul principal, Go Ara. „Lotte Entertainment” a declarat: „Nu am putut dezvalui prea multe la Targ deoarece filmul e, inca, in stadiul de post-productie. Oricum, posterul pare a fi foarte popular. Multa lume a luat brosura noastra.”

Premiera lui „The Magician” va avea loc in decembrie 2015, la un an distanta de la terminarea stagiului militar obligatoriu de catre Yoo Seung-ho. In regia lui Kim Dae-seung (The Concubine, Blood Rain), filmul e unul promitator, mai ales ca are in rolurile secundare cateva nume cunoscute ale filmului coreean, precum Kwak Do-won, Lee Kyoung-young sau Park Chul-min. Din iunie 2015, Yoo Seung-ho s–a implicat intr-un al doilea poriect de film al acestui an, unde are din nou rolul principal, e vorba de productia „Sundal Kim”. Inspirat dintr-o poveste populara, filmul, realizat cu un buget mai mic decat „The Magician” si avand in distributie nume mai putin sonore, spune o poveste din perioada tarzie a Joeonului despre un sarlatan ce vinde apa din raul Taedong. Acest film va avea premiera in prima jumatate a lui 2016. Insa un lucru este cert: Yoo Seung-ho este un actor extrem de ocupat, a carui mult-asteptata revenire se va produce curand, spre deliciul fanilor lui.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Author: admin

Controverse la Premiile de Film Daejong 2015: „nu faci spectacol, nu primeşti premiu”

Lee Jun-ki – confirmat în „Resident Evil: The Final Chapter”

Satira “The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo”, o incursiune amuzantã şi plinã de ironie în media coreeanã

Boys Over Flowers (Hana Yori Dango) (1995) – prima ecranizare a celebrei manga ce a înnebunit Asia

„Accidental Detective”- un succes de casã neaşteptat

Va debuta Lee Jun-ki la Hollywood pe uşa din dos ?

Wild City (2015) – tentaţia banului în sãlbãticia junglei de asfalt

Shin Min-ah – o laturã mai puţin ştiutã a vedetei

tvN încearcã o nouã loviturã de imagine curtând nume grele pentru un serial

7 ANI DE ASIACINEFIL !

The Assassin (2015) – primul wu-xia al cunoscutului Hou Hsiao-hsien, premiat la Cannes !

Declinul Hallyu – Japonia, prima fortareaţã pierdutã

A Tale of Three Cities (2015) – o dramã de epocã inspiratã din viaţa pãrinţilor lui Jackie Chan

Kim Soo Hyun, Kim Tae Hee, Chanyeol – printre câştigãtorii Korea Drama Awards

„Answer Me 1988”, noul serial al lunii octombrie la tvN !

„Goodbye Mr. Black” s-ar putea sã fie înlocuit de un serial-surprizã !

Choi Min-sik revine în atenţie cu „The Tiger: An Old Hunter’s Tale”

„Miss Granny” va avea şi un remake japonez !

Shoot Me in the Heart (2014) – Lee Min-ki şi Yeo Jin-goo într-o comedie dramaticã dinamicã

Yoo Seung-ho revine ca magician de Crãciun, în „The Joseon Magician”