Cantaretul si actorul Rain isi dezvaluie strategia duala in privinta carierei sale. Astfel, acesta a optat pentru o persoana care sa-l impresarieze in privinta carierei muzicale, in timp ce pentru cariera din lumea filmului acesta a ales sa se alature unei companii diferite. Cel care urmeaza sa-l reprezinte in lumea muzicala si sa se ocupe de organizarea concertelor si intalnirilor cu fanii e cineva pe care Rain il cunoaste de multi ani, inca de pe vremea cand era un practicant ce se pregatea pentru cariera din lumea muzicii ce inca nu debutase, in cadrul JYP Entertainment. In schimb, pentru a-si intensifica activitatea in lumea filmului, Rain a semnat cu „H” Entertainment, al carei presedinte are experienta in managerierea mai multor actori coreeni cunoscuti cat a activat la o alta companie.
Care e motivul acestei alegeri aparent ciudate a lui Rain ? Se pare ca acesta incearca sa se distanteze de k-drame, care i-au adus o mare popularitate in anii de dinaintea inrolarii in armata, si sa se concentreze mai mult pe aparitia in filme pentru marele ecran. Acesta e principalul motiv pentru care a ales sa fie reprezentat de o companie al carui presedinte are experienta in managerierea actorilor de prima mana. De altfel, se spune ca vedeta e in pezent in discutii cu mai multi producatori, analizand scenarii de film care i-au fost propuse, urmand a se decide care va fi urmatorul sau proiect. Ultima aparitie intr-un film coreean a fost in 2012, „R2B: Return to Base”, iar daca stam sa ne gandim bine realizam ca Rain a mai aparut intr-un singur film coreean, cel de debut, in 2006, „I’m A Cyborg, But That’s Ok”. In rest, intreaga lui cariera ca actor pe marele ecran mai consta in cateva aparitii in filme hollywoodiene fara un succes extraordinar, cel mai cunoscut fiind „Ninja Assassin” in 2009. E de inteles, din acest punct de vedere, interesul lui Rain pentru proiectele de mare ecran, in special ca e stiut faptul ca odata ce un actor trece de varsta de 30 de ani, destul de greu isi mai poate gasi un loc in industria k-dramelor cel putin pe sectiunea de roluri romantice, unde legea o fac tinerii in voga ce inca nu si-au satisfacut stagiul militar, ce beneficiaza de o puternica promovare din partea agentiilor. Multi fani si persoane din industrie urmaresc asadar cu atentie miscarile lui Rain in domeniu, pentru a vedea la ce rezultate va duce aceasta strategie duala pentru viitorul carierei sale.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
A Chorus of Angels (2012) – o cãlãtorie memorabilã în cãutarea şi pentru regãsirea trecutului
In mod evident, vedeta productiei “A Chorus of Angels” este marea actrita japoneza Sayuri Yoshinaga. In varsta de 66 de ani la data filmarilor, aceasta a aparut in peste 100 de filme in intreaga cariera, inca din anii ’60 cucerind inimile a milioane de japonezi in productiile despre adolescentii acelor vremuri realizate de studiourile Nikkatsu. Multimea sa de admiratori, numiti de presa vremii “Sayuristi”, i-a ramas fidela peste decenii, iar Yoshinaga i-a rasplatit cu aparitii incantatoare in numeroase productii. Azi a ajuns una din ultimele actrite adevarate in viata ale Japoniei, la cei 70 de ani impliniti in primavara aparand inca in filme. Asiacinefilii cu siguranta si-o amintesc din minunatul “Year One in the North”, unde alaturi de alti mari actori japonezi a fost rasplatita pentru excelenta in interpretare de catre Academia Japoneza de Film. Rolul din “A Chorus of Angels” i-a adus din nou premiul pentru Cea mai buna actrita la Festivalul de film de la Hochi. Filmul a mai castigat doua premii ale Academiei Japoneze de film (pentru imagine si regie de lumini), un premiu pentru Cel mai bun sunet la Mainichi si inca un premiu pentru Mirai Moriyama la Hochi, pentru Cel mai bun rol secundar masculin. Filmul are la baza nuvela scriitoarei japoneze Kanae Minato, cunoscuta pentru romanele de suspans scrise. Dupa scrierile sale au fost adaptate doua filme pe care asiacinefilii au avut ocazia sa le vada, “Confessions” (2010) si “The Snow White Murder Case” (2014). Cunoscut initial sub titlul “The Northern Canaries” (“Canarii din Nord”), “A Chorus of Angels” e un film aniversar, finantat de cunoscutele studiouri Toei cu ocazia implinirii a 60 de ani de la infiintare. Filmarile au fost realizate in Hokkaido, in plina iarna, la temperaturi sub zero grade.
Doamna Haru Kawashima (Sayuri Yoshinaga) lucreaza ca bibliotecara. Vaduva de mai bine de doua decenii, aceasta a ajuns in pragul pensionarii si intentioneaza sa mearga intr-o calatorie prin tara la izvoare termale. In ultima zi de serviciu, e cautata acasa de politie, care ii pune intrebari despre un anume Suzuki Nobuto, un suspect de crima intr-un caz recent deschis de politie. Astfel aflam ca d-na Kawashima a fost profesoara in urma cu 20 de ani pe o insula din Hokkaido, si ca Suzuki Nobuto, cel cautat de politie, a fost unul din cei 6 elevi de la scoala locala Misaki carora l-a predat. Intrigata de spusele politiei, fosta profesoara decide sa isi caute fostii elevi pentru a afla ceva despre unde se afla Nobuto, in special ca politia gasise intre lucrurile acestuia si numarul de telefon al ei. Reintalnindu-se cu fiecare fost elev, profesoara reconstituie franturi din trecut si prezent, dar ajunge sa rascoleasca si un dureros capitol din propria viata.
“A Chorus of Angels” este un spectacol vizual si sonor superb despre cautarea si regasirea trecutului, dar si a inocentei copilariei. Daca pentru imaginile si luminile deosebite filmul a primit doua binemeritate premii din partea Academiei Japoneze de Film, si partea sonora a lui a fost rasplatita, pe parcursul sau spectatorul fiind acompaniat de la inceput pana la sfarsit de acordurile grave ale melodiei interpretate de violonista Ikuko Kawai si scrise de celebrul compozitor Goro Yasukawa, care a asigurat coloana sonora a numai putin de 80 de filme si animatii japoneze. Daca mai adaugam prezenta in distributie a unor nume cunoscute ale filmului japonez, in roluri secundare (precum Aoi Miyazaki, Toru Nakamura sau Ryuhei Matsuda), si avand la baza scenariul solid ce adapteaza o nuvela de success a unei cunoscute scriitoare de romane de mister, avem in fata toate premisele unei productii memorabile. Si intr-adevar, filmul nu dezamageste.
Filmat vara dar si iarna, in conditii dure, Sayuri Yoshinaga a indurat nu doar vantul aspru si temperaturile sub zero grade, ci si a intrat in apa rece a oceanului si s-a catarat pe un turn inalt, fara a apela la dubluri sau efecte speciale. Pentru un actor la 66 de ani nu e chiar un lucru usor. Personajul ei, Haru Kawashima, se aseamana mult cu actrita, acesta exemplificand calitatile ce au facut-o atat de admirata si placuta pe actrita. Fosta profesoara, aceasta se vede nevoita sa se intoarca inapoi in trecut, rascolind amintiri vii, niciodata uitate, doar adanc ingropate in sufletul ei greu incercat. Prin intermediul spuselor fiecarui fost elev cu care se intalneste, treptat se contureaza portretul lui Nobuto, elevul acuzat de crima si cautat de politie. Personajul Nobuto lipseste cu desavarsire, apare doar in ipostaza de elev innocent, adica o cu totul alta persoana decat cea care se presupune ca a ajuns in prezent. Fiecare fost coleg stie cate ceva despre Nobu, despre viata lui grea de orfan, despre sacrificiile facute pentru a-si gasi un rost in viata. Cu atat mai mare e mirarea tuturor ca acesta ar fi ucis o persoana cu cat toti isi amintesc de el ca o persoana simpla si onesta, muncitoare, ce si-a gasit proprul drum ca alpinist utilitar si care chiar urma sa se casatoreasca, deci sa-si intemeieze o familie de care in copilaria lui nu a avut parte. Si asta in ciuda tuturor discriminarilor de care a avut parte (ca balbait, ca orfan, ca individ periferizat de societate). La fel de interesant e cum fiecare fost elev cu care profesoara se reintalneste dupa 20 de ani e marcat de un sentiment de vinovatie pentru ce s-a intamplat la un gratar, in urma cu 20 de ani. Cu totii isi recunosc, ca adulti, vina legata de tragicul eveniment petrecut atunci, ceea ce le subliniaza caracterul de persoane cu verticalitate, mature, ce au ajuns sa se inteleaga pe sine si greselile comise in trecut, fie ele si in indepartata copilarie. Acestia au ramas marcati de faptul ca din cauza lor, direct sau indirect, o viata s-a pierdut. Reintanirea cu profesoara lor si destainuirea sincera a fiecaruia reprezinta o eliberare de povara ascunsa in suflet decenii la rand. In definitiv, profesoara lor le schimbase pentru totdeauna viata, devenind o a doua mama pentru ei, iar pentru unii un veritabil parinte cald si iubitor, mereu deschis sa le asculte si sa le inteleaga micile dileme ale vietii si varstei.
Profesoara procedeaza asemeni unui fin psiholog. E mereu pasiva, atat in trecut cat si in prezent, asculta tacuta marturia fiecaruia si incearca sa analizeze, punand cap la cap tot ce afla, care e motivul transformarii radicale a elevului ei Nobu. Desi aparent pare pierduta, nu ezita sa traverseze tot Hokkaido-ul in plina iarna geroasa cu geanta de voiaj trasa dupa ea, plina de hotarare sa afle adevarul. Pe parcurs, nu doar afla parerea fiecaruia dintre elevii ei despre tragicul eveniment din trecut si despre Nobu, dar se devoaleaza si crampeie din viata personala a profesoarei, despre care, mai mult sau mai putin surprinzator, aflam ca este la fel de mult vinovata pentru cele intamplate cu 20 de ani in urma pe cat sunt elevii ei. De fapt, aceasta isi face, pe langa propria investigatie legata de Nobu, si propriul proces de constiinta, autoanalizandu-se in oglinda propriei vieti. Imaginile placide, de o rara frumusete artistica, transmit mai mult decat toate dialogurile. Cerul cenusiu, zapada viscolita, pescarusii rotindu-se la malul marii reci fara stare, toate ne transmit un sentiment de raceala, de greutate, de povara, pe care fiecare personaj il poarta cu sine. Atmosfera tensionata se simte in fiecare cadru, iar intriga te tine lipit de film, intregul mister fiind dezlegat, nu fara surprize, abia la sfarsit. Un film extrem de bine realizat, solid construit si perfect interpretat, pe care in mod sigur nu-l veti uita prea curand.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas(Asia Team) pentru asiacinefil.
Cea de-a 24-a editie a Premiilor Buil s-a tinut pe 2 octombrie. Aceste premii au inceput a fi acordate din 1958 pana in 1973 si au reinceput din 2008. Spre deosebire de BIFF (Festivalul International de Film Busan care a inceput de pe 1 octombrie), aceste premii nu au acceasi amploare.
Lista nominalizarilor cuprinde filme de box office insa si filme independente, dar au fost cateva filme care se pare ca s-au gasit pe majoritatea listelor (The Shameless, Assassination, Chinatown, Revivre, The Classified File, Guest).
Lista castigatorilor:
Cel mai bun film: The Shameless
Cel mai bun regizor: Kwak Kyung-taek (The Classified File)
Cel mai bun actor: Lee Jung-jae (Assassination)
Cea mai buna actrita: Jeon Do-yeon (The Shameless)
Cel mai bun rol secundar masculin: Lee Kyung-young (Minority Opinion)
Cel mai bun rol secundar feminin: Moon Jung-hee (Cart)
Cel mai bun regizor debutant: Hong Seok-iae (Socialphobia)
Cel mai bun actor debutant: Byun Yo-han (Socialphobia)
Cea mai buna actrita debutanta: Lee Yoo-young (Spring)
Cel mai bun scenariu: Minority Opinion (Kim Sung-je, Sohn Ah-ram)
Cea mai buna imagine: Sea Fog
Cea mai buna coloana sonora: The Shameless
Cea mai buna regie artistica: Assassination
Premiul Yu Hyun-mok: Factory Complex
Premiul jurului: Ode to my Father
“The Shameless” este filmul in care Kim Nam Gil joaca in rolul unui detectiv, alaturi de Jeon Do-yeon si Park Sung-woong.
Kwak Kyung-taek este regizorul care a regizat “Friend”, filmul care in 2001 reusea sa vanda peste opt milioane de bilete, un record pentru Coreea de Sud, la acea vreme. Regizorul a regizat 12 filme pana in prezent.
Lee Jung-jae are peste douasprezece premii importante castigate si a jucat in nenumarate filme si seriale (Il Mare, Last Present, The Housemaid, The Thives, The Face Reader, Assassination).
Jeon Do-yeon a petrecut cinci ani jucand in seriale de televiziune pana a jucat in primul sau film, The Contact. Actrita a fost nominalizata anul trecut la Premiile Blue Dragon (are la activ peste douazeci de premii castigate si nenumarate nominalizari).
Printre filmele in care a jucat actorul Lee Kyung-young care a castigat premiul pentru rolul secundar se numara si The Long Way Home, The Beauty Inside, Assassination, Chronicle Of A Blood Merchant, Fashion King, Tazza.
Moon Jung-hee este actrita care a castigat in 2012 premiul pentru rolul secundar la Premiile Blue Dragon, pentru rolul din Deranged.
Cea mai buna actrita debutanta este Lee Yoo-young care a debutat anul trecut in “Spring”, dar acum actrita are in palmares patru filme.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Crossing Part II (2015) – continuarea minunatei producţii de epocã a lui John Woo
Partea a doua a povestii lui John Woo, „The Crossing – Part II” s-a lansat in aceasta vara in China, fiind mult-asteptata de cei ce au indragit povestea plasata in China primilor ani postbelici. Cum era de asteptat, deoarece filmarile la aceasta productie au fost lungi si au durat aproape un an de zile, fiind realizate intre iulie 2013-august 2014, producatorul a decis lansarea a doua filme in loc de unul, povestea fiind una vasta, intinsa pe durata mai multor ani consecutivi. Acest lucru nu a putut decat sa ii convina de minune lui John Woo, ce a putut dilata povestea si, totodata, surprinde mult mai multe detalii si fire secundare in firul principal. In continuarea primei parti, aceeasi echipa de actori ne delecteaza cu interoretarea perfecta a unor roluri deloc usoare, intr-un decor cenusiu al unei Chine macinate de razboiul dintre nationalisti si comunisti, ce a produs atatea drame pe parcursul sau. Song Hye-kyo si Huang Xiaoming, Takeshi Kaneshiro si Masami Nagasawa, Zhang Ziyi si Tong Dawei isi continua aventura permutandu-se intre Shanghai si Taiwan, intr-o poveste in care soarta se joaca cu fiecare dintre ei, punandu-i in cele mai cinice situatii cu putinta. Acelasi profesionist desavarsit, Zhao Fei, e director de imagine, in timp ce coloana sonora e asigurata de acelasi maestru Taro Iwashiro. Filmul e produs de Terence Chang, prietenul de decenii al lui John Woo, filmul insusi fiind realizat de marea familie de prieteni a lui John Woo, atat actori cat si staff, cu care a colaborat si la alte productii anterioare de succes. Cu un buget de 48,6 milioane de dolari pentru ambele parti, prima parte s-a comportat la nivelul asteptarilor, cu 32,3 milioane de dolari incasari. Partea a doua a strans 21 de milioane de dolari in 3 saptamani, ceea ce inseamna ca filmul a adus profit, cum era de asteptat de la inceput.
Ianuarie, 1949. Nordul Chinei cade in mainile Armatei de Eliberare, iar zilele in care Shanghai-ul mai poate rezista in fata ofensivei comuniste sunt numarate. Macinat de mitinguri si proteste studentesti pacifiste devenite tot mai violente, Shanghai-ul acelor vremuri e departe de locul idilic din perioada interbelica. Yu Zhen (Zhang Yi) lucreaza ca sora medicala voluntara, in speranta ca isi poate intalni iubitul, un soldat plecat pe front care i-a furat sufletul. In momentul in care afla ca acesta ar putea fi in Taiwan, armata nationalista incepand de ceva vreme evacuarea Shanghai-ului, incearca cu disperare sa faca rost de bani de bilet pe vapor. Cu pretul biletului schimbandu-se de la o zi la alta datorita inflatiei, sansele sa stranga bani vanzandu-si trupul devin tot mai mici. Va fi induratoare soarta cu ea ? Intre timp, doctorul Yan Zekun (Takeshi Kaneshiro), ce a servit intr-un lagar armata japoneza in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fapt ce ii creeaza in prezent probleme cu autoritatile, se intoarce in Taiwan, unde isi regaseste familia, sau mai bine zis ce a mai ramas din ea. Astfel descoperim drama personala a acestuia si a familiei sale, dar si povestea de iubire cu o femeie japoneza, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca si motivele pentru care mama lui Zekun era impotriva acesteia. Nu in ultimul rand, departe de zbuciumul razboiului, pe insula incearca sa se readapteze la o viata normala Yunfen (Song Hye-kyo), sotia generalului Lei, care in curand trebuie sa nasca. Destinul tuturor acestor personaje va fi iremediabil marcat de tragedia scufundarii vaporului „Taiping”, petrecuta cu doar cateva ore inaintea Anului Nou Chinezesc din 1949…
Anumiti critici de film de prin partile apusene nu au fost prea atisfacuti e continuarea povestii din „The Crossing”, dar acest lucru e perfect firesc in conditiile in care ritmul in care e spusa povestea e unul foarte lent, pigmentat cu foarte mult romantism. Vocea naratorului, care se schimba in functie de context de la un personaj la altul, e foarte prezenta, amplificand caracterul epic al realizarii. In ce priveste nemultumirea unora, ea e perfect justificata deoarece producatorii au stiut sa dea promovarii filmului exact ceea ce publicul occidental s-ar fi asteptat: anume spectacol si pop-corn. Daca urmariti trailerul, jumatate din el prezinta secvente din timpul catastrofei maritime din 1949, insa in realitate, doar ultimele 30 de minute din „The Crossing – Part II” (deci din totalul ambelor parti de peste 4 ore, doar 3o de minute !) prezinta – cu mult mai putine efecte speciale decat n-a obisnuit de exemplu „Titanic”, tragedia petrecuta. Asta denota faptul ca echipa de la promovare a incercat sa atraga publicul in salile de cinema exact cu ceea ce publicul s-ar fi asteptat sa vada intr-o proportie mai mare din film: efecte speciale spectaculoase, si, pana la urma, o poveste similara cu cea din „Ttitanic”. Normal ca atunci cand te pregatesti sa vezi un „Titanic” made in China si constati ca ai parte de romantism si melodrama lenta in cea mai mare parte a filmului, esti dezamagit. Sau poate putin suparat ca cineva care a facut trailerul a reusit sa te duca de nas. Iar de aici pana la a folosi cuvinte ascutite si poate nemeritate la adresa acestei superbe realizari, pentru a crea curente de opnie, e un simplu pas. Doar ca cei care au indragit prima parte a productiei, cu siguranta vor fi la fel de incantati si dupa vizionarea celei de-a doua parti, indiferent de ce ar spune „formatorii de opinie din Occident”, probabil satuli si ei de atatea efecte speciale de la popcornul american pe care-l servesc de dimineata pana seara, ca asa e cand ai industrie de film superdezvoltata, esti ocupat 24 din 24 de ore.
Lasand la o parte parerile nemultumitilor, trebuie spus ca partea a doua a filmului insista asupra dramei Taiwanului din anii de dupa ocupatia japoneza, dar si a celor prinsi fara voia lor in razboiul ideologic de atunci. Vanatoarea de comunisti a dus la o adevarata psihoza in Taiwan, soldata cu executarea a mii de oameni nevinovati, iar insasi familia lui Zekun, revenit in Taiwan, e afectata de aceasta realitate trista a acelor timpuri tulburi. John Woo exploreaza cu sensibilitate aceasta trauma nationala, oferindu-ne o perspectiva realista si cruda asupra terorii acelor vremuri, un chip trist al dezumanizarii in numele ideologiei. Pe de alta parte, aceasta psihoza e intr-un fel de inteles, practic Taiwanul devenind ultimul bastion nationalist, iar infiltrarea de comunisti pe insula ar fi putut fi dezastruoasa pentru nationalistii lui Chiang Kai-shek si viitorul lor. Dincolo de aceste realitati, care in prima parte sunt vag zugravite, e remarcabil modul in care John Woo reuseste sa duca atatea fire epice mai departe, in paralel, fara a deranja spectatorul, ce e tinut mereu in priza, curios ce se mai intampla cu fiecare personaj. E ca si cum ai avea in mana o telecomanda si ai fce turul canalelor tv, tragand cu ochiul la viata fiecaruia si revenind la acelasi personaj cateva cadre mai tarziu. Din punctul de vedere al montajului, totul este perfect. Cat despre imagini, sunt adevarate opere de arta, aproape niste tablouri impresioniste cu multe umbr si pete de culoare cenusii si sterse, intocmai ca acele vremuri.
O intrebare fireasca pe care ti-o pui inca din prima parte e de ce povestea insista pe mai multe personaje care aparent nu au nici o legatura intre ele. Acestea se perinda intre Shanghai si Taiwan, trec unele pe langa altele, nu interactioneaza sau daca o fac, o fac la nivel formal, fara a se atasa neaparat unele de altele. Toate au impresia, la un moment dat, ca s-au mai vazut undeva, dar nu stiu unde si mai ales cand. Toate aceste piese ale puzzle-ului au logica lor, iar pe masura ce ne apropiem de tragicul sfarsit, intelegem rabdarea lui John Woo de a duce cu atata talent si daruire fiecare poveste de viata pana in acel punct terminus, unde fiecare isi implineste soarta pentru care a fost menit. Desi trailerul acestei parti a doua a povestii insista mult pe tragedia asemanatoare „Titanicului” traita si de chinezi (cu deosebirea ca vaporul in discutie nu era unul exclusivist), nu ar trebui sa etichetam filmul prin prisma acestui nefericit eveniment. Iar acest lucru nu l-a dorit nici John Woo, anume ca peste ani, filmul sau sa fie etichetat drept „Titanicul chinezilor” sau „Titanicul chinezesc”. Dovada acestei dorinte e insusi titlul celor doua parti, „The Crossing”; probabil daca voia sa reflecte tragedia din 1949, John Woo si-ar fi numit filmul „Taiping”. Si e bine ca nu a facut-o, fiind perfect constient ca un film precum „Titanic”, in varianta chinezeasca, ar fi trebuit sa aiba un buget de cel putin 5 ori mai mare ca cel pe care l-a avut la dispozitie, adica macar cat al „Titanicului” (200 milioane de dolari). Oricat o fi China de puternica sub aspect financiar, industria chineza de film nu a ajuns inca sa arunce pe fereastra cu asemenea sume cum isi permit americanii. Dar asta nu inseamna ca o cinematografie nu poate realiza productii minunate si memorabile cum e acest „The Crossing” cu mult mai putini bani. In definitiv, americanii nu pot fura nici istoria, nici talentul, nici specificul asiatic, oricate imitatii ieftine ar face la Hollywood, caricaturi de filme de arte martiale sau remake-uri de proasta calitate vandute sub un ambalaj nou si spectaculos. Felicitari lui John Woo pentru aceasta realizare deosebita, plina de sensibilitate, romantism si dramatism, si „Thank you, America” pentru ca ai cizelat un asemenea regizor talentat care isi rasplateste acum din plin concetatenii, aducand venituri importante industriei chineze de film. Jos palaria, Mr. John Woo, pentru aceasta realizare grandioasa !
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Lee Sun Kyun este un actor foarte ocupat in 2015, acesta jucand in “The Advocate: A Missing Body”, “Love Is A Virus” si “Precious Woman”. Se pare ca actorul a acceptat inca un rol intr-un nou film, o adaptare dupa manga “King’s Case Files”, despre un rege cu abilitati ce l-ar face de rusine si pe Sherlock Holmes, si cativa supusi loiali, care incearca sa rezolve diferite mistere.
Manga dupa care s-a facut scenariul este scrisa de Heo Yoon Mi si spune povestea regelui Yejong, al 8-lea rege al dinastiei Joseon. Tatal sau a fost regele Sejo care a condus tara timp de doar 14 luni si care avea doar 18 ani cand a fost proclamat rege. Manga descrie pataniile regelui Yejong si a catorva istorici ai Palatului care se furiseaza pe strazile din afara Palatului pentru a rezolva mai multe mistere. Totul este spus, cum se putea altfel, pe un ton vesel. Se pare ca vom avea parte de un nou cuplu Holmes-Watson (precum cel din serialul “Scholar Who Walks The Night” sau din “Sungkyunkwan Scandal”, seriale de succes la public).
Regia va fi semnata de regizorul Moon Hyun Sung care a regizat si “As One”. Nu a fost inca anuntata restul distributiei, asa ca va trebui sa asteptam sa vedem cine ii va da replica regelui detectiv. Filmarile la “King’s Case Files” vor incepe dupa terminarea filmarilor pentru “Precious Woman”, film in care joaca si Lee Sun Kyun, probabil la inceputul anului 2016.
(Sursa: soompi)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Jo In-sung – la un pas de a fi agresat de o „fanã” nebunã
Conform unei surse media, politia a arestat astazi o cetateana chineza de 31 de ani ce a intrat fraudulos in casa cunoscutului actor Jo In-sung. Infractiunea s-a petrecut in plina zi, la ora 12:20, cand dupa intrarea frauduloasa pe proprietatea actorului, individa a facut o scena si a strigat ca actorul sa iasa afara. Cand usa s-a deschis, intrusa a dat buzna in casa, opunand rezistenta in momentul in care familia actorului i-a cerut sa plece. Intrusa, ce s-a declarat fan a lui Ji In-sung de mai bine de trei ani, a facut o declaratie hilara la sectia de politie, unde a spus: „Usa s-a deschis, asa ca am intrat inauntru. Am fost ranita cand familia lui Jo In-sung m-a tras de mana pentru a ma face sa plec.”
Desi ancheta politiei e inca in desfasurare, incidentul consumandu-se doar de cateva ore, acesta a atras atentia presei si media specializata in mondenitati. „Late Night TV Entertainment”, un show de mondenitati difuzat de postul SBS in aceasta seara (ora Coreei e cu 6 ore inainte fata de ora Romaniei) si incheiat recent a prezentat cazul si a aratat ca intrusa chineza era de fapt o asa-zis „sasaeng” care l-a cautat de mai multe ori pe Jo In-sung. Un fan „sasaeng” e un fan obsedat de idolii k-pop, ce nu e considerat un adevarat fan. Acestia isi urmaresc idolii si le invadeaza intimitatea. Formatiile k-pop cunoscute sau cantaretii cunoscuti au tot timpul cel putin 100 de asemenea fani „sasaeng” in preajma lor. Acestia incearca sa le rupa hainele, sa-i sarute, sa le fure lucruri personale sau chiar pun camere ascunse in obiectele ce le daruiesc idolilor. Nu ezita sa dea buzna in casa sau camerele lor de hotel, si chiar sa-i agreseze, fiind in stare sa faca orice pentru ca idolul sa-si aminteasca de ei. Acesti indivizi sunt in stare sa omoare pe cineva numai pentru a-si putea atinge idolii, iar uneori chiar ii urmaresc pe drumuri cu taxi-ul la viteze interzise in trafic, un asemenea taxi sasaeng putand fi inchiriat pentru o zi, in Seul, la un tarif cuprins intre 300 si 500 de dolari. De obicei acesti fani sasaeng sunt fete cu varste cuprinse intre 13 si 18 ani, insa dupa cum o confirma si cazul de fata, uneori exista si exceptii de la regula. Doua intrebari se pun legat de acesti sasaeng: de unde au bani pentru a-si hrani aceasta problema psihica, pentru ca timp liber probabil au berechet, iar ocupatie ioc, si, a doua intrebare: cat de bolnav trebuie sa fii ca de dimineata pana seara sa nu faci nimic altceva decat sa iti urmaresti idolul, doar pentru a face ceva iesit din comun pentru a fi bagat in seama ? Culmea este ca aceste persoane cu probleme psihice au aparut reflectate in mai multe seriale coreene (Wild Romance, You Are Beautiful), dovada ca sunt o realitate acceptata de societatea coreeana, si mai ales de cei ce ajung vedete. Iar cazul de fata arata ca acesti fani sasaeng nu au nici limite, nici frontiere.
Show-ul de la SBS amintit a aratat faptul ca asa-zisa fana a lui Jo In-sung a aparut de mai multe ori la biroul acestuia de la agentia care il reprezinta, angajatii companiei fiind la curent cu vizitele frecvente ale acesteia. Mai mult, individa ar fi aparut de mai multe ori pe platourile de filmare unde se afla Jo In-sung. Un avocat a declarat pentru “Late Night TV Entertainment” ca individa de cetatenie chineza ar putea fi acuzata de spargere si, in ciuda nationalitatii chineze, ar putea fi pusa fara probleme sub acuzare pentru faptele ei din Coreea.
Concluzia acestui caz bizar e una simpla: sa fii un fan sasaeng denota pe langa lipsa de maturitate si unele probleme psihice. Insa sa descoperi sasaengul din tine la 30 de ani ar trebui sa te faca sa te intrebi, in oglinda, pe ce ti s-a irosit jumatate din viata. Vestea buna e ca ai la dispozitie cealalta jumatate sa iti dai raspunsul.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Donnie Yen – piratat înainte de lansarea mult-aşteptatului Ip Man 3 !
Cunoscutul actor Donnie Yen, celebru pentru rolurile din seria de filme „Ip Man” si pentru multe alte filme de actiune, a aparut intr-un trailer ce a fost urcat pe mai multe site-uri straine dedicate wing chun-ului si artelor martiale. Respectivul „trailer”, de fapt, nu are nimic de-a face cu mult-asteptatul „Ip Man 3” la care lucreaza in prezent starul, ci reprezenta mesajul actorului imbracat in costumul lui Ip Man, in care acesta cere fanilor sa respecte regulile rularii filmului in cinema si sa nu recurga la piratarea lui odata lansat. Compania de productie a filmului, Pegasus Motion Pictures, a declarat: „Am vazut logo-ul filmului; probabil a fost descarcat in secret cand filmul a fost trimis in Australia. Discutam cu distribuitorii de acolo pentru a afla ce s-a intamplat. Initial, trailerul ar fi trebuit sa aiba premiera in Hong Kong, si abia apoi simultan in mai multe tari. Acum a fost sustras si uploadat pe internet. E putin regretabil ca planul a fost compromis. Ne gandim sa luam masuri.” Avertismentul lui Donnie Yen a fost transcris din cantoneza, limba lui nativa, fapt ce a creat falsa impresie fanilor filmului „Ip Man” ca Ip Man a predat limba cantoneza discipolilor sai si ca filmul se va concentra pe exportarea stilului sau de arte martiale peste hotare.
China este cea de-a doua tara din lume, dupa Vietnam, cu cea mai mare rata anuala a pirateriei software, astfel ca asemenea incidente sunt frecvente, industria de film avand de suferit mari pierderi financiare datorita faptului ca la foarte scurt timp de la lansarea unui film, aesta este piratat si urcat pe internet. Iar progresul tehnologiei permite mai nou inregistrarea ilegala a celor mai asteptate filme cu dispozitive de ultima generatie la o calitate a sunetului si imaginii mult superioara fata de acum 4-5 ani. De aceasta data s-a intamplat cu un simplu clip ce nu are legatura cu filmul in sine, dar mai mult ca sigur la cateva zile dupa premiera lui „Ip Man 3”, acesta va aparea pe internet, iar fani infocati ai filmelor cu arte martiale il vor subtitra in engleza, fapt ce s-a petrecut si la precedentele 2 parti, prejudiciindu-se serios companiile de productie si distributie. Ce nu inteleg cei ce comit astfel de infractiuni e ca un film in care se investesc milioane de dolari, la care muncesc cot la cot actori, staff plus elemente colaterale din industria de marketing si publicitate, trebuie sa-si recupereze investitia si sa performeze la box-office. Una e sa faci un film in Romania cu 500.000 de dolari buget si sa obtii incasari de 1 milion de dolari, si alta sa faci un film in China cu 20 de milioane de dolari si sa astepti incasari de cel putin cat ai investit. Tocmai pentru a taia elanul piratilor, autoritatile chineze au inasprit legislatia din domeniu, pedepsele pentru pirateria software fiind marite in urma cu cativa ani.
In ce priveste filmul „Ip Man 3”, acesta e regizat de acelasi Wilson Yip ce a regizat si primele doua parti, si il va avea pe acelasi Donnie Yen in rolul lui Ip Man. In film vor mai aparea si Mike Tyson, dar si discipolul lui Yip Man, Bruce Lee, recreat cu ajutorul efectelor speciale. Se pare ca va fi ultimul film de arte martiale al lui Donnie Yen, ce a anuntat cu mai multi ani in urma ca va renunta la filmele de actiune datorita varstei (in prezent actorul are 52 de ani), insa daca ne gandim ca la 61 de ani Jackie Chan inca apare cu succs in astfel de filme, poate Donnie se va razgandi in privinta deciziei. „Ip Man 3” va fi ultimul film din seria „Ip Man”, ce devine astfel o trilogie completa si elaborata despre viata marelui maestru Yip Man. Filmul va avea premiera in Hong-Kong pe 31 decembrie 2015.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Va accepta Kim Hee-sun revenirea pe marele ecran dupã 12 ani ?
Actrita coreeana Kim Hee-sun e pe cale sa revina pe marele ecran dupa 12 ani ! Conform unei surse din industrie, actrita a fost recent contactata pentru a i se oferi rolul principal in filmul „Everyday With You”. Acesta va fi proiectul de debut al regizorului Kim Jang-hee, ce are o experienta solida in productia de filme, „Champ” si „Lump of Sugar” fiind doua din proiectele la care a activat. “Everyday With You” e o poveste despre o sotie care in fiecare zi pregateste evenimente speciale, si despre sotul ei, ce o ajuta in tacere, fiindu-i alaturi. Daca va acepta oferta, acest rol va marca reintoarcerea pe marele ecran a actritei Kim Hee-sun, care de 12 ani nu a mai jucat in vreun film coreean (va vine sa credeti ca „A Man Who Went to Mars” din 2003 a fost ultima aparitie intr-un film coreean, alaturi de Shin Ha-kyun ?) De la finalizarea serialului „Angry Mom”, in care a avut rolul principal feminin, Kim Hee-sun a primit numeroase oferte de a aparea in filme si seriale. Actrita a declarat ca se gandeste serios la propunerea de a aparea n acest film, ce poate fi o buna ocazie de a reveni in prim-planul lumii bune a filmului, in roluri mult mai potrivite varstei sale. Echipa de productie a lui „Everyday With You” cauta, in prezent, si un actor cunoscut pentru rolul principal masculin, dar si pentru rolurile secundare, pentru a putea demara filmarile. Premiera e programata a avea loc anul viitor, undeva in prima jumatate a lui.
Chiar daca a lipsit 12 ani din industria coreeana a filmelor pentru marele ecran, nu inseamna ca Kim Hee-sun s-a retras din show-biz si din atentia publicului. In acesti 12 ani, actrita a debutat intr-un film chinezesc, in 2005, in „The Myth”, unde interpreta o printesa, iar 6 ani mai tarziu, in 2011, am avut ocazia sa o revedem in productia istorica chinezeasca „The Warring States”, intr-un rol minor. Tot in acesti 12 ani, Kim Hee-sun a aparut intr-o serie de seriale coreene foarte populare, cum ar fi „Sad Love Story” (2005), „Faith” (2012) si „Wonderful Days” (2014), cel mai recent rol fiind in „Angry Mom”, unde criticii au elogiat-o pentru rolul interpretat. In viata personala lucrurile au mers cum nu se putea mai bine. La 30 de ani, in 2007, s-a casatorit cu un om de afaceri, parasind lumea show-biz-ului timp de nu mai putin de 5 ani. In acest interval s-a dedicat familiei si responsabilitatilor de sotie. In ianuarie 2009 a nascut o fetita, iar MBC a realizat un documentar intitulat „Human Documentary Love: I Want to be Thumbelina’s Mom”, la care actrita a fost narator. Pe langa aparitiile in reviste, ce au pastrat-o in atentia fanilor, a publicat si o carte despre ingrijirea copiilor si despre cum sa pierzi kilogramele in plus in prioada post-natala, intitulata „Kim Hee-sun’s Happy Mom Project”. Dupa cei 5 ani de absenta, a revenit pe micul ecran in forta cu rolul din „Faith”, unde interpreta o doctorita simpatica din zilele noastre care e dusa inapoi in trecut, dupa care succesul serialului a facut-o dorita in diverse show-uri tv populare unde a fost invitata (Running Man, Happy Together etc). Pentru anul vitor are deja asigurat rolul intr-un serial chinezesc, astfel ca revenirea si pe marele ecran e singurul lucru ce-i mai lipseste pentru a fi reintrat complet in circuit, la 38 de ani. Sa speram ca o vom vedea in cat mai multe filme in perioada urmatoare, pentru ca adevaratul test al talentului il dai in productii facute pentru a iesi pe piata internationala, care aduc succes financiar si celebritate internationala. Si, din pacate pentru ea, pana in prezent nu a aparut intr-un film despre care sa spui ca e unul care o caracterizeaza cel mai bine ca actrita si o reprezinta, productiile de acum 12 ani fiind total diferite de filmele coreene facute in prezent, ce sunt mult mai complexe sub toate aspectele.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Bad Sister (2014) – Ji Jin-hee şi Ivy Chen fac pact cu stelele în cãutarea iubirii
Cunoscutul regizor coreean Kim Tae-kyun (First Kiss, A Millionaire’s First Love, Crossing, Innocent Thing) a fost alesul producatorilor chinezi pentru a regiza comedia romantica “Bad Sister”. Acesta nu face decat sa confirme exodul actorilor si regizorilor coreeni spre China, in cautarea succesului financiar si, de ce nu, a celebritatii, cunoscut fiind uriasul potential oferit in momentul de fata de China atat sub aspectul castigurilor financiare in industrie, cat mai ales al popularitatii. Cum se putea altfel, din distributie fac parte o serie de actori sau cantareti coreeni cunoscuti, din care de departe se distinge Ji Jin-hee. Cunoscut in special din rolurile din seriale (Jewel in the Palace, Dong Yi, The Great Seer, One Warm Word), actorul de 42 de ani revine pe marele ecran la 2 ani distanta dupa ultimul rol, din “Love Fiction”. Si nu, nu este o prezenta de decor pentru a asigura doar succesul filmului, ci chiar vorbeste chineza intr-o partitura comico-romantica in care reuseste sa pastreze o anumita sobrietate si decenta, ce l-a caracterizat mereu in rolurile interpretate. Partenera lui e simpatica actrita taiwaneza Ivy Chen , cu 10 ani mai tanara, ce e adorabila in rolul surorii rele ce pune mereu bete in roate de dragul astrologiei. Al doilea cuplu e format din mai tinerii Hyelim, cunoscuta membra a formatiei Wonder Girls (23 de ani) si atragatorul Cheney Chen (25 de ani), cunoscut din seria de filme Tiny Times. Intr-un rol de cateva minute il vom revedea si pe Park Sang-myeon in rol de politist, pe care ni-l amintim din “Shoot for the Stars”. Desi s-a dorit o lovitura de box-office, lansat fiind strategic la sfarsitul lui noiembrie 2014, “Bad Sister” nu a reusit sa stranga decat 1,4 milioane de dolari la box-office, in ciuda faptului ca este o comedie romantica foarte reusita. Probabil introducerea elementelor dramatice pe parcurs a scazut din intensitatea comicului, lucru deranjant pentru cel ce merge la o comedie sa rada de la inceput pana la sfarsit, insa si momentele dramatice au scos in evidenta talentul actorilor, de la cei tineri pana la cei din alta generatie, deci nimeni nu a iesit pe minus la finalul vizionarii.
Shanshan Huang (Ivy Chen) e astrolog. Adica citeste in stele viitorul, intocmeste horoscopul si umbla cu obiecte specifice meseriei dupa ea. Nu isi alege taxi-ul decat in functie de anumite reguli stricte, cum ar fi aspectul ingrijit al interiorului masinii si al soferului, sau… zodia acestuia. Totul in viata ei e condus de stele, zodii si compatibilitati, primul lucru pe care il face mereu cand intalneste o persoana fiind sa-i analizeze zodia la calculator si compatibilitatea cu celelalte zodii. In aceasta viata “palpitanta” de zi cu zi intervine neprevazutul in momentul in care fratele mai mic al acesteia, Yifeng, aflat la studii in Busan, ii spune ca urmeaza sa se casatoreasca in 10 zile cu o coreeanca. Luata prin surpriundere, Shanshan isi ia toate catrafusele dupa ea si se imbarca in primul avion spre Busan. Lipsa de experienta in zborul cu avionul creeaza harababura in cursa de linie pe care o ia, dar in tot haosul… si un bine: da peste colegul de scaun, un barbat aratos (Ji Jin-hee) ce nu vorbeste aparent chineza, si care reuseste fara voia lui sa o linisteasca in momentul in care ii sustrage pasaportul, ii face repede analiza de compatibilitate si constata ca horoscopul lui nu ii prevede un sfarsit tragic in respectiva zi. Deci are o ertitudine: avionul nu se va prabusi, si deci si ea va scapa cu viata. Dar cosmarul abia acum incepe, caci vecinul de scaunul e un… iubitor de astronomie ce nu crede in… astrologie ! Iar odata ce au coborat de pe avion, incurcaturile incep sa se tina lant…
Comediile romantice chinezesti au evoluat mult in ultimul timp, punand accentul pe un scenariu mult mai solid si introducand elemente dramatice pe parcursul povestii, ce le mentin realiste, fapt ce alunga senzatia de superficialitate pe care o simteai cand urmareai o asemenea productie acum 5-10 ani. In plus, acestea incearca sa fie cat de cat originale, sa nu imite prea mult si sa renunte la cliseele specifice genului, astfel ca se simte aer proaspat in domeniu si o schimbare evidenta de abordare, fie prin cooptarea la carma lor a unor regizori coreeni sau chinezi consacrati, fie prin promovarea unei generatii de regizori tineri, cu o alta viziune decat generatia de acum 10-15 ani. Toate aceste lucruri se vad si se simt in produsul final, mult mai atragator si ofertant, cu sanse reale de a iesi cu succes pe piata internationala. “Bad Sister” e un cocktail de comedie, romantism si drama, fiecare gen luandu-si partea intr-o mai mica sau mai mare masura. Ritmul povestii este bun, mereu intervine ceva nou sau neprevazut care starneste curiozitatea si hohote de ras, tinand viu interesul spectatorului pentru continuare. Nota comica se mentine pe toata durata filmului, in timp ce romantismul si drama isi fac aparitia treptat, ca o consecinta fireasca a schimbarilor din viata personajelor, pentru ca asa e viata, cu bune si cu rele, cu momente fericite sau cu momente mai triste. Ivy Chen in rolul personajului Shanshan e cuceritoare. Mimica si gesturile actritei intretin atmosfera, in preajma ei fiind prezenta mereu buna dispozitie. Ji Jin-hee e sarmant si la fel de atragator la 41 de ani (la data filmarilor) ca la 20 de ani, aratandu-si atat cele 6 patratele cat si latura romantica de cuceritor, scena dansului pe ritmurile lui “Somewhere Over the Rainbow” cu el imbracat la patru ace fiind memorabila. Atmosfera e placuta, diferentele de limba si cultura sunt usor depasite (practic actiunea filmului se desfasoara in Busan, si, in ciuda acestui fapt, destul de rar auzim limba coreeana pe fundal), iar buna dispozitie e mereu prezenta. “Bad Sister” ramane o propunere placuta pentru o seara de duminica in familie, pentru toti indragostitii, indiferent de semnul zodiacal…
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Actorul Kim Nam Gil a devenit liber de contract. Conform unor surse din industrie, actorul a parasit recent agentia Star J Entertainment dupa sapte ani si a devenit oficial liber de contract. Fosta companie il sprijina pe actor in luarea deciziei.
Kim Nam Gil este in centrul atentiei deoarece multe alte companii doresc sa semneze un contract cu celebrul actor, acesta avand la activ multe roluri importante in filme (“No Regret”, “Public Enemy Returns”, “Portrait of a Beauty”, “Lovers Vanished”, “The Pirates”, “The Shameless”, “The Hymn”) si seriale de succes (“Lovers”, “Queen Seondeok”, “Bad Guy”). Actorul mai joaca in acest an in filmul istoric “The Hymn” (“Dorihwaga”) alaturi de Suzy din grupul Miss A si Ryu Seung Ryong, cu un scenariu dupa povestea reala a lui Shin Jae Hyo si Chae Sun, din perioada Joseon.
Shin Jae Hyo (Ryu Seung Ryong) preda ore de pansori (gen coreean traditional de a canta) lui Chae Sun (Suzy), care este foarte talentata. Daewongun (Kim Nam Gil) este cel mai puternic nobil din stat si este atras de Chae Sun, facand-o pe aceasta concubina sa. Shin Jae Hyo isi da seama ca este indragostit de Chae Sun si din durerea scriitorului de pansori care isi vede iubirea pierduta se naste cantecul “Dorihwaga”. “Dorihwaga” este un termen coreean folosit pentru cantece de scurta durata, numite “danga”, cantece ce ajuta la relaxarea muschilor inaintea cantarii unui cantec pansori.
In acest an, actorul de 34 de ani a mai aparut in „The Shameless”, un thriller in care o are ca partenera pe Jeon Do-yeon, si in care interpreteaza un detectiv ce se indragosteste de prietena criminalului pe care il investigheaza. Probabil e o chestiune de timp pana cand indragitul actor va semna cu o alta companie de impresariere, aceasta urmand a juca un rol important in viitoarele partituri pe care actorul le va obtine pe micul si marele ecran.
(Surse: soompi, asianwiki)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Murder on D Street (1998) – o nouã incursiune în lumea distorsionatã a lui Rampo Edogawa
“Murder on D Street” ne prilejuieste reintalnirea cu Rampo Edogawa, prin intermediul uneia din cele mai cunoscute nuvele ale sale, “The Case of the Murder on D. Hill”, publicata in ianuarie 1925. In regia noncomformistului Akio Jissoji, filmul adapteaza povestea nuvelei lui Edogawa si ne poarta in timp in anii ’20, in lumea detectivului Kogoro Akechi, poate cel mai cunoscut detectiv al literaturii japoneze. De aceasta data, Edogawa ne propune spre elucidare misterul unei crime din lumea artei, sau mai bine zis a falsificatorilor de arta, in care banii si mai ales obsesia pentru frumos si unic poate impinge pana la cele mai oribile acte. Kyusaku Shimada il interpreteaza pentru a doua oara in cariera pe Kogoro Akechi, dupa rolul din 1992 din “A Watcher in the Attic”, o alta ecranizare celebra dupa Edogawa, in timp ce actrita Yumi Yoshiyuki, o cunoscuta actrita de filme erotice, premiata cu nu mai putin de 7 premii “Pink Grand Prix” (festival anual dedicat filmelor erotice, in Japonia) a castigat singurul premiu al unui festival de renume din cariera, anume prenmiul pentru Cel mai bun rol secundar la Yokohama, aceasta interpretand in film rolul unei negustoare de falsuri cu un trecut dubios, ce cade victima intr-o crima misterioasa. “Murder on D Street” nu este un film erotic, cu toate ca contine unele scene ce pot fi calificate cel mult indecente, fiind o perfecta incursiune in universul lui Edogawa, straniu, misterios si… atat de ademenitor.
Fosta gheisa, Suiko Do s-a casatorit cu proprietarul unui anticariat, aflat la a doua casnicie. Astfel renunta la numele “de scena” ce i-a adus celebritatea in lumea bordelurilor, devenind Takiko Sunaga. Dar sotul acesteia moare la scut timp, iar vaduva mosteneste anticariatul (ce-i poarta numele din tinerete), de care se ocupa cu multa pasiune. O pasiune ce merge pana la a oferi unui grup de iubitori instariti de arta, putin excentrici, picturi mai mult sau mai putin decente, celebre in Japonia, spre cumparare. Ajutat de asistentul sau Saito, un afemeiat interesat doar de bani, Takiko nu ezita sa speculeze oportunitatile momentului. Afland de Fukia, un restaurator celebru implicat din copilarie in falsificarea de picturi, ii face acestuia o vizita, oferindu-i oportunitatea unei afaceri recirproc avantajoase. In schimbul unei sume consistente de bani, aceasta ii cere sa-i faca o copie dupa “Shiranui”, un desen erotic a pictorului Shundei Ode, pe care mai apoi sa-l comercializeze ca fiind pictura originala.. Surprinsa placut de acuratetea si talentul la plasmuit al tanarului restaurator, Takiko ii ofera lui Fukia o suma si mai mare de bani daca reuseste sa faca o copie fidela a “Akegarasu”, un alt desen celebru al aceluiasi pictor. Doar ca aceasta pictura era mult mai greu de plasmuit, reprezentand o femeie torturata si legata in franghii. Pentru Fukia, aceasta provocare devine o obsesie, care il va impinge pana la cele mai oribile lucruri.
“Murder on D Street”, ca realizare, e o productie tipica lui Akio Jissoji. Exista doua elemente definitorii ale filmelor acestuia, pentru cei ce nu au vazut nimic din opera cunoscutului regizor. Una e coloana sonora, dominata mai tot timpul de sunetul grav al unui violoncel, care pe parcurs devine straniu, suferind modificari ce exploateaza ambele extreme ale unu sunet. Aceasta inovatie in materie de coloana sonora ii caracterizeaza mai toate filmele, dandu-le un aer straniu, de mister mereu neelucidat. La fel se intampla si aici, ai impresia ca acest fundal sonor care te insoteste pe aproape toata durata filmului te poarta intr-o lume distorsionata (intocmai precum sunetele), pentru ca la final, cand misterul e elucidat, ca si cum te-ai uita intr-o oglinda ce te deformeaza, brusc sa ajungi in fata unei oglinzi normale, iar sunetele redevin armonioase si placute. Al doilea element tipic lui Jissoji sunt cadrele filmate din unghiuri de sus, dintr-un colt al incaperii. Ele iti dau senzatia unei imagini distorsionate a unei incaperi, pe cand, de fapt, ele prezinta doar o alta perspectiva, mai bizara, din care pot fi analizate imaginile redate. Acest joc al distorsiunii sunetelor si imaginilor da amploare misterului in sine al povestii, rezultat din comportamentul bizar al tanarului falsificator Fukia. Acesta este singurul element uman de explorat in decorul noir al anilor ’20 de pe strada D., celelalte personaje ce graviteaz ain jurul lui fiind inexpresive. Fukia nu e doar un simplu falsificator, ci prin dedublarea sa nu face decat sa caute, sa isi exploreze propria identitate artistica, insusindu-si viziunea pictorului prin ochii caruia incearca sa vada lucrurile. Nici banii, nici elogiile, nici macar faima nu se compara cu satisfactia gasirii acestei identitati. Si, cum altcumva, o minte atat de stralucita nu putea fi rapusa decat de o alta minte, si mai stralucita, cea a detectivului Kogoro Akechi. Plictisit de munca sa, acesta duce o viata dezordonata ce-l face sa se simta inutil. Fara a avea grija platii chiriei odaii unde isi duce traiul, se vede “executat silit” de proprietareasa, care ii confisca o parte din cartile ce le detine, fara ca acest lucru sa-l poata scoate din starea de indiferenta. Cazul crimei de pe strada D ii readuce, parca, energia necesara pentru a merge mai departe, punandu-i in functiune rotitele ruginite ale mintii. Din pacate nu avem de-a face cu un joc psihologic intre cele doua genii, filmul urmand linia clasica a deductibilitatii, specifica romanelor politiste de mister din perioada interbelica. Subiectul putea fi mult mai elaborat, cele 90 de minute ale filmului dand impresia unui galop de sanatate, fara a lasa prea mult timp spectatorului sa se acomodeze cu atmosfera, personajele si misterul povestii. In schimb, din punct de vedere vizual si acustic, “Murder on D Street” e un adevarat spectacol, ale carui limite se opresc la hotarul cu filmul de arta.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Visul neîmplinit al lui Lee Si-young; carierã încheiatã dupã doar 6 ani !
Actrita si cantareata Lee Si-young, cunoscuta din seriale precum „Poseidon”, „Wild Romance” sau „Kingdom of the Winds”, a practicat ani de zile boxul amator feminin, fiind o pata de culoare inedita in show-biz-ul coreean. Latura sa sportiva a fost reflectata in numeroase articole de presa, actrita incepand boxul abia in 2010, la 28 de ani, si asta doar pentru a se pregati pentru un rol intr-o k-drama a postului MBC. Serialul nu a mai fost produs, insa Lee Si-young s-a indragostit de acest sport. Printr-o munca asidua, in 2013 a devenit prima vedeta din lumea filmului care facea oficial parte dintr-o echipa nationala a unui sport, creand numeroase griji agentiei sale, tematoare sa nu se accidenteze si sa nu mai poata fi distribuita in seriale. Desi nu a reusit sa-si indeplineasca visul de a reprezenta Coreea la Jocurile Asiatice din 2014 si de a castiga o medalie acolo, in ciuda faptului ca a trecut de la categoria 48 de kg la 51 de kg, nereusind sa intre in etapa finala a calificarilor, actrita s-a aratat increzatoare ca isi va implini visul la Jocurile Olimpice de la Rio 2016.
Ei bine, ieri actrita a anuntat ca s-a retras din box ! Conform unei informatii din presa de specialitate, Lee Si-young a incetat antrenamentele in iunie si s-a retras din cariera sportiva datorita unei dizlocari cronice de umar. Astfel, visul de a fi la Rio s-a spulberat pentru frumoasa actrita, care a pus manusile in cui dupa o cariera de 6 ani. Problemele de sanatate au aparut in 2013, cand s-a ranit la umar in timpul Nationalelor. Din cauza acestei rani nu a putut participa nici la Nationalele de anul urmator.
In aceasta vara, actrita a fost implicata fara voia ei intr-un scandal intens mediatizat, in care un reporter sugera, in mediul online, ca actrita ar fi aparut intr-o inregistrare indecenta, pe care agentia acesteia ar fi folosit-o ca instrument de santaj la adresa ei. Caseta XXX, chipurile, i-ar fi provocat o tentativa de sinucidere. Lee Si-young si compania ei au negat zvonurile, iar reporterul respectiv a fost arestat si deferit justitiei pentru defaimare.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
În plin scandal, Yoon Eun-hye declinã prezenţa la BIFF
Actrita Yoon Eun-hye, cunoscuta din serialele Princess Hours, Coffee Prince, I Miss You sau Marry Him If You Dare, se afla in plin scandal in show-biz, si se pare ca acesta e motivul pentru care nu va participa la a 20-a editie a BIFF – Festivalul International de Film de la Busan, care va debuta pe 1 octombrie. Filmul de scurt-metraj „Red Eye” pe care actrita l-a regizat a fost invitat sa participe la sectiunea scurt-metraje a festivalului. Agentia ce o reprezinta pe actrita a declarat ca in situatia curenta, aceasta nu poate accepta invitatia de a participa la festival. In ultimul timp, Yoon Eun-hye a aratat o pasiune puternica pentru regie, aceasta absolvind facultatea la sectia „productie de film”. Mai mult, in 2012 a fost prezxenta la BIFF cu filmul ei de debut, „The Knitting”. Pe atunci, filmul a participat la sectiunea de scurt-metraje, actrita declarand ca „e o mare oportunitate, actrita fiind.”
Absenta din acest an de la festival se speculeaza ca are legatura cu recentele acuzatii de plagiat care planeaza asupra ei. Mai exact, aceasta colabora pana recent la un show de televiziune din lumea modei, „Goddess’ Fashion”, filmat pentru un post tv din China. In urma unui episod al show-ului, actrita a fost admonestata de designerul Yoon Choon Ho, ce a acuzat-o ca i-ar fi furat designul, postand pe internet 2 poze pentru a da posibilitatea internautilor sa faca o comparatie (foto – costumul din stanga e creatia lui Yoon Eun-hye, si cel din dreapta, al designerului Yoon Choon Ho). Actrita s-a aparat, spunand ca locatia volanaselor si forma sunt trendul actual, sugerand ca designerul doar se foloseste de numele ei pentru a se promova. Presedintele CFDK (Consiliul Designerilor de Moda din Coreea) s-a implicat in scandal, luand, cum era si firesc, partea designerului acuzator. Mai mult, aceasta a pus gaz pe foc, afirmand: „Am auzit ca costumul mentionat in acuzatii e unul pe care Yoon Eun-hye l-a primit de la Yoon Chun Ho via sponsorizare.” Cat priveste verdictul acesteia legat de copierea costumului, aceasta a declarat: „Pare sa fie plagiat.” Reprezentantii actritei au negat ca aceasta ar fi primit prin sponsorizare vreo haina din colectia toamna-iarna a designerului, de unde sa fi pornit plagiatul.
Si ca si cum nu ar fi fost suficient, in mijlocul acestui scandal s-a mai nascut unul. Designerul-sef responsabil de costumele purtate de personaje in serialul „Princess Hours” din 2006 a postat un mesaj pe Twitter in care afirma ca designul pantofilor de interior, cunoscut la vremea respectiva ca fiind realizat chiar de actrita Yoon Eun-hye, de fapt ii apartine ei, sustinand ca poate demonstra cu martori si documente. Si totul nu s-a oprit aici. Internautii chinezi au postat pe internet poze cu doua produse pe care actrita le-a prezentat in show-ul „Goddess’ Fashion” ca avand un design propriu, si care seamana cu Dolce & Gabbana si BCBG.
In prezent, Yoon Eun-hye a renuntat la show-ul tv, petrecandu-si timpul acasa, dupa ce a revenit in Coreea din China pe 18 septembrie.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Distribuţia serialului “Coffee Prince”, trecut şi prezent
Putine seriale coreene au devenit atat de celebre ca hitul verii lui 2007, comedia romantica “Coffee Prince”. In frunte cu incepatoarea Yoon Eun Hye, aflat la doar al treilea rol intr-o k-drama, serialul spunea povestea unei tinere fete care ajunge sa poarte haine barbatesti pentru a putea obtine un loc de munca. Ce urmeaza- multe situatii hilare ce au starnit hohote de ras, ceva drama si multa dragoste. Fiind considerat unul din cele mai populare seriale coreene, “Coffee Prince” ramane unul de referinta din perioada serialelor coreene clasice. Dar ce s-a intamplat cu actorii care au interpretat personajele atat de indragite?
Yoon Eun Hye (personajul Go Eun Chan)
Frumusica Yoon Eun Hye a debutat in anul 1998 ca parte a grupului Baby V.O.X. Pana in 2006 cand a debutat pe micul ecran in serialul “Princess Hours” (un alt serial de succes) Eun Hye a devenit preferata emisiunilor de divertisment, fiind una din invitatele permanente a celebrei emisiuni “X Man” care a facut parte din segmentul “Good Sunday” timp de 4 ani, ale carei gazde erau tinerii entertaineri Kang Ho Dong si Yoo Jae Suk. Dupa serialul “Princess Hours” actrita a devenit brusc foarte cautata, toti directorii de distributie dorind sa o aiba pe listele lor; si astfel i s-a oferit sansa sa joace in “Coffee Prince”, in rolul principal feminin. Serialul s-a dovedit a fi un mare succes, avand un rating de 32,1% in Seul. Eun Hye a devenit astfel cea mai bine platita actrita a anului si a primit mai multe premii. Rolul a ajutat-o sa isi consolideze un loc pe lista cu cele mai bune actrite ale Coreei, si de atunci a jucat in mai multe seriale si filme, devenind preferata celor din publicitate (are la activ nenumarate reclame la diverse produse). Din 2005 este implicata in acte de caritate fiind Ambasador al Bunavointei, si se spune despre ea ca face sub anonimat multe acte de caritate. Cel mai recent rol al sau a fost in filmul “After Love”, unde il are partener pe Park Si-hoo.
Gong Yoo (personajul Choi Han Kyul)
Acest actor aratos si versatil si-a facut debutul in 2001. Dupa primul sau rol principal in 2005 a inceput sa fie in atentia directorilor de distributie si a audientei. Cand i s-a oferit rolul principal masculin in serialul “Coffee Prince”, Gong Yoo era deja un actor cu o cariera solida. La scurt timp dupa incheierea serialului a trebuit sa se inroleze in armata, si in aceasta perioada actorul a primit cadou o carte. Profund impresionat de povestea adevarata a copiilor cu deficiente de auz, care au fost abuzati sexual de catre cadrele didactice si de catre personalul scolii, acesta a inceput sa faca presiuni si sa incerce adaptarea unui scenariu de film pentru constientizarea societatii asupra a ceea ce se intampla. Curand cartea a devenit film (Silenced) si Gong Yoo a avut rolul principal jucand rolul unui profesor de arta la acea scoala. Povestea reala a starnit un val imens de indignare fata de cele intamplate si fata de pedeapsa minima primita de cei gasiti vinovati, si s-a inceput o campanie de schimbare a legii privind infractiunile de natura sexuala asupra minorilor si persoanelor cu dizabilitati. De atunci, Gong Yoo a devenit un aparator al drepturilor copiilor in intreaga lume. Dupa incheierea filmului a luat o pauza de doi ani, nedorind sa mai joace in filme sau seriale. Recent, actorul a revenit pe marele ecran jucand in doua filme ce-si vor avea premierele spre sfarsitul anului („A Man and a Woman” si „For Busan”), fiind anuntat pentru rolul principal in „Secret Agent” de anul viitor.
Lee Sun Kyun (personajul Choi Han Sung)
Lee Sun Kyun a avut un rol secundar in “Coffee Prince”, fiind un producator de muzica ce se simte atras de personajul lui Eun Hye, desi inca este indragostit de fosta prietena. Acest rol i-a oferit actorului sansa de a deveni foarte cunoscut si de a primi multe roluri principale. De atunci a jucat in 22 de filme, seriale, videoclipuri si piese de teatru (“Romantic Island”, “Helpless”, “All About My Wife”, “Pasta”, „A Hard Day”). A castigat numeroase premii pentru “Cel mai bun actor” si a avut multe alte nominalizari. Cel mai recent serial a fost in 2013, jucand unul din personajele comediei romantice “Miss Korea”. Prefera sa joace mai mult in filme, si in acest an aparand in doua. Intre timp s-a casatorit cu prietena din timpul liceului si are doi copii.
Chae Jung An (personajul Han Yoo Joo)
E greu de crezut ca aceasta actrita are 38 de ani! Arata exact cum arata in “Coffee Prince” unde a jucat rolul primei iubiri de neuitat a patronului cafenelei. Inainte de a accepta rolul, actrita a cantat, avand la activ 3 albume, insa a abandonat muzica in favoarea actoriei. Rolurile in seriale precum “When a Man Falls in Love”, “The Prime Minister and I” si “Queen of Reversals” i-au adus succes si premii. O puteti recunoaste daca urmariti serialul momentului, “Yong Pal” unde joaca rolul sotiei presedintelui.
Lee Eon (personajul Hwang Min Yeop)
Lee Eon a jucat rolul ospatarului cafenelei, alaturi de alti tineri ce se presupunea ca trebuie sa atraga clientela. In scoala primara a inceput sa se antreneze in sportul national al Coreei, ssireum, un fel de lupte in stil wrestling. In timpul facultatii a devenit model dupa ce a pierdut 30 de kilograme, si a fost un model destul de cunoscut in lumea modei din Coreea. In 2006 a avut sansa sa joace intr-un film rolul unui luptator de ssireum, facandu-si astfel debutul in lumea filmului. Un an mai tarziu a acceptat rolul din “Coffee Prince”, ca mai apoi sa castige premiul pentru “Most Popular Actor” si o nominalizare pentru “Best New Actor”. Din pacate, un an mai tarziu, a mutrit intr-un accident de motocicleta pe cand se intorcea acasa de la o petrecere care celebra terminarea filmarilor pentru un nou serial in care jucase. Tanarul si talentatul actor a murit la locul accidentului, pe 21 august 2008. Multi din colegii de platou si actori au participat la funeralii, inclusiv Gong Yoo, care a fost lasat sa participe desi era in armata. Chiar si dupa ani oamenii inca isi amintesc de acest tanar si talentat actor.
Kim Dong Wook (personajul Jin Ha Rim)
Dupa numeroase aparitii in filme de scurt metraj si filme, Kim Dong Wook a devenit cunoscut dupa ce a jucat rolul tanarului si simpaticului chelner in “Coffee Prince”. Acest rol l-a adus in atentia audientei, actorul reusind sa joace de atunci in peste 20 de roluri in filme, seriale si musical-uri. Cel mai reusit rol pana acum se pare ca este cel din 2012 din “The Concubine”, rolul complicatului print Sung Won. Dupa terminarea stagiului militar obligatoriu, in 2014 actorul a decis sa joace in “Maids”, un serial istoric.
Kim Jae Wook (personajul Noh Sun Ki)
Crescut in Japonia, Kim Jae Wook a inceput mai intai cantand, dar la 17 ani a ales sa devina model. Si-a facut debutul in actorie in 2002 cu un mic rol intr-un serial, ca muzician. Dupa cinci ani de succes imens in modeling s-a intors in lumea filmului, acceptand rolul lui Noh Sun Ki in “Coffee Prince”, unde a putut vorbi si in japoneza. De atunci a jucat in mai multe filme si seriale si s-a intors si la prima dragoste, muzica, formand in 2009 un alt grup. Cel mai cunoscut rol al sau este in serialul “Mary Stayed Out All Night”. La inceputul lui 2015 a jucat in “Planck Constant”. Cel mai recent serial in care joaca va fi difuzat la SBS din 7 octombrie.
Cafeneaua “Coffee Prince”
In afara tinerilor si talentatilor actori, ce s-a intamplat cu faimoasa cafenea in care s-a filmat serialul? Cafeneaua era o cafenea veche situata in Hongdae si a fost total reconstruita pentru filmari. Dupa incheierea filmarilor, s-a redeschis, pastrand toate desenele de pe pereti si tot ce s-a folosit in serial. In 2011 cafeneaua a fost pomenita intr-un documentar al celor de la National Geoghaphic despre raspandirea Valului Coreean. Desi meniul este foarte piperat (vorbim de Hongdae), merita incercata experienta unei vizite la aceasta locatie faimoasa din Seul unde s-a filmat unul din cele mai cunoscute seriale coreene, in ciuda faptului ca proprietarul nu este unul din cei mai simpatici oameni; cu ceva ani in urma a fost un scandal din cauza ca desi MBC (postul de televizune care a difuzat serialul) l-a platit pe proprietar pentru a pastra cafeneaua intacta, exact cum a fost facuta pentru filmari, aceasta devenind chiar in timpul filmarilor o locatie extrem de cunoscuta pentru turisti, acesta cerea o taxa turistilor (mai ales celor din China si Japonia) pentru a le permite sa faca fotografii in cafenea. Cand MBC a aflat de acest lucru, tot spijinul financiar a fost retras si s-a incercat chiar deschiderea unei alte cafenele intr-o alta locatie.
(Sursa: soompi, kpopherald)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Hyun Bin revine dupã 2 ani pe marele ecran într-un rol inedit !
Actorul Hyun Bin va reveni dupa 2 ani intr-o productie pentru marele ecran, intr-un blockbuster de actiune intitulat „Cooperation” (titlu virtual). Filmul se concentreaza pe prima investigatie comuna Coreea de Nord-Coreea de Sud din istorie. Hyun Bin va interpreta un detectiv nord-coreean si va etala cascadorii spectaculoase in acest thriller de actiune. Acest proiect de 10 miliarde woni (aproximativ 8,5 milioane dolari) va fi produs de JK Film, cea care s-a ocupat si de producerea marelui succes de box-office „Ode to My Father”. Se spune ca compania de productie incerca de patru ani sa transforme acest proiect in realitate. Filmarile vor debuta la inceputul lui 2016.
In martie 2011 Hyun Bin a iesit temporar din lumea filmului si a serialelor de televiziune, oferindu-se voluntar sa-si satisfaca stagiul militar in Marina, considerata cea mai dura ramura a armatei coreene. S-a despartit de fani cu un film de mare succes, „Late Autumn”, ce a fost prezent si la Berlin, si care a creat un record in China, fiind cel mai de succes film coreean lansat in China pana in acel moment, castigand aproape 10 milioane de dolari la box-office in doar 2 saptamani. Acest lucru e mai mult un indicator al popularitatii actorului in China, popularitate castigata in special prin serialul „Secret Garden” din 2010 si, desigur, „My Name is Kim Sam-soon”. Dupa incheierea cu bine a stagiului militar la sfarsitul lui 2012, a luat un an pauza, revenind in 2014 cu primul sau rol intr-un film istoric, „The Fatal Encounter”. In acest an a revenit si pe micul ecran in serialul romantic „Hyde Jekyll, Me”, un serial ce nu s-a bucurat de un prea mare succes. Pentru multi din fanii sai (si nai ales fanele sale), Hyun Bin cu siguranta a surprins cu aceasta alegere, insa probabil doreste sa incerce si un rol adevarat, mai masculin, asa cum au facut-o si alti actori coreeni ce si-au incheiat stagiul militar si odata cu el si o etapa din cariera actoriceasca. Odata cu schimbarea prefixului, multi actori prefera sa isi schimbe si imaginea si sa treaca la un nivel superior rolurilor romantice din serialele tv, care sunt, de acum, pentru alti tineri proaspat lansati in industrie. Maturizarea si rolurile adecvate varstei sunt o conditie obligatorie pentru supravietuirea in industria de film. Altfel ne-am intoarce la inceputurile Hallyu, cu 15 ani in urma, cand actori de 25-30 de ani erau pusi sa interpreteze in uniforme scolare prea stramte roluri de adolescenti in filme precum „Friend” sau „Once Upon a Time in a Highscool”. Daca Gong Yoo a facut fata intr-un film de actiune, in ciuda staturii sale si faimei de „crai” in comedii romantice, cu siguranta si Hyun Bin se va descurca, mai ales ca ne-a aratat forma fizica deosebita dobandita in anul de stagiu militar la Marina in recentul „The Fatal Encounter”.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Sophie Marceau şi Harvey Keitel invitaţi la Festivalul de Film de la Busan
Faimoasa actrita Sophie Marceau si actorul american Harvey Keitel (stiati ca are origini romanesti? Mama sa s-a nascut intr-un sat de langa Braila si a emigrat in Statele Unite) vor vizita Festivalul International de Film ce are loc in fiecare an in Busan, si care va avea loc luna viitoare in orasul coreean.
Sophie Marceau a fost invitata deoarece a jucat rolul principal in filmul “Jailbirds” al regizoarei Audery Estrougo, iar Harvey Keitel a jucat in filmul lui Paolo Sorrentino, “Youth”. Ambele filme sunt programate pentru difuzare in sectiunea World Cinema a celei de-a 20-a editii a festivalului, ce va avea loc incepand din 1 octombrie. Actorii vor lua parte la diferite evenimente, inclusiv la un program de discutii in aer liber si la ceremoniile de deschidere si incheiere a festivalului.
Sophie Marceau a devenit faimoasa dupa filmul cu care a debutat, “La Boum” si a continuat sa aiba diferite roluri in filme precum “Braveheart”, “Beyond the Clouds”, “Anna Karenina”, “The World Is Not Enough”. Harvey Keitel este un actor cu o lista impresionanta de filme printre care “Taxi driver”, “Wise Guys”, “The Last Temptation Of Christ”, “Thelma and Louise”, “Mortal Thoughts”, “Bugsy”, “Reservoir Dogs”, “The Piano”, “Pulp Fiction”, “The Grand Budapest Hotel”.
Actorii Lee Jung Jae, Yoo Ah In si Jeon Do Yeon vor fi intervievati in deschiderea festivalului de catre reprezentantii Asociatiei Presei de Film din Coreea intre 2 si 4 octombrie. Lee Jung Jae si Yoo Ah In au avut un an excelent jucand in filme ce au avut mare succes la public (“Assassination” si “Veteran”), iar Jeon Do Yeon a fost nominalizata la Festivalul de Film de la Cannes din 2015 pentru rolul sau din “The Shameless”.
Festivalul International de Film Busan ce se afla la cea de-a 20-a editie va avea loc timp de zece zile, incepand din 1 octombrie.
Va prezentam cativa actori coreeni tineri care au succes pe micul si marele ecran, pentru care drumul catre succes a fost unul scurt.
Prima pe lista este Bae Su Ji, cunoscuta sub numele de Suzy, care face parte din grupul Miss A. Si-a facut debutul ca actrita in serialul de succes pentru adolescenti, “Dream High”, in 2011. A jucat apoi in “Architecture 101”, in 2012, rol pentru care a castigat premiul pentru debut. Cariera ei nu a intampinat niciun obstacol si a continuat sa caute alte oportunitati. A jucat in “Gu Family Book” in anul 2013, reusind sa obtina alte doua premii pentru prestatia din serialul difuzat de MBC. Actrita va fi prezenta si in 2016 pe micile ecrane cu un nou serial alaturi de Kim Won Bin, aparand si in 2015 in filmul “The Hymn”.
Yook Sung Jae este un alt cantaret devenit actor, acesta facand parte din grupul BtoB. A avut un succes impresionant, intr-un singur an aparand in mai multe seriale si programe de divertisment (“King of Mask Singer” si “Inkigayo”), reusind sa castige o armata de fani devotati. Serialul “Who Are You: School 2015” a devenit reprezentativ pentru tanarul actor, inainte jucand foarte putin in “Reply 1994” si “Plus Nine Boys”, avand roluri minore. Yook Sung Jae a fost recent distribuit in serialul “The Village” ce va fi difuzat de SBS si va juca alaturi de binecunoscuta actrita Moon Geun Young (“Painter Of The Wind”, “Cinderella’s Sister”, “Lovers’ Concerto”, “Innocent Steps”, “The Throne”).
Kim Woo Bin este un nume ce va deveni cu siguranta unul de referinta in lumea actorilor din peninsula. A debutat ca actor in serialul “White Christman” si apoi a avut mai multe aparitii in “Vampire Idol” si “A Gentleman’s Dignity”. Celebritatea a venit odata cu “School 2013” si “The Heirs”, potrivindu-se de minune cu un personaj mai degraba rebel.
Park Seo Joon a debutat mai tarziu, dar a avut un succes imediat cu serialul “Dream High 2” din 2012 si de atunci a aparut in mai multe seriale (“Pots Of Gold”, “One Warm World” si “Witch’s romance”). A jucat si pentru marele ecran in “Chronicles Of Evil” si “Beauty Inside”. Alaturi de Hwang Jung Eum joaca in serialul “She Was Pretty”, serial difuzat de MBC.
Acestea sunt doar cateva nume de tineri care au gasit cheia succesului foarte rapid, in doar cativa ani. Inca tineri si mai putin experimentati, odata cu trecerea anilor vor deveni vedetele de maine ale filmului si micului ecran coreean, care vor inlocui, treptat, generatia lui Kwon Sang-woo, Song Seung-hoon, Lee Young-ae, Lee Seo-jin sau Choi Ji-woo. Iar agentiile de talente isi continua neincetat stradania de lansare a viitoarelor vedete, industria mergand ca pe roate…
(Sursa: kpopherald)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Un fan-club al lui Jang Geun-suk face un act caritabil remarcabil
O organizatie ce sprijina persoanele cu deficiente de auz, „Snails of Love”, a facut public faptul ca pe 17 septembrie, un fan club al actorul si cantaretul Jang Geun-suk, CriJ, a donat bani pentru un implant cohlear pentru un copil. Ajutorul a fost posibil ca parte a programului de donatii pe care fan-clubul l-a organizat in luna august pentru ziua de nastere a lui Jang Geun-suk. Pe 27 august, CriJ a aflat despre un copil nefericit cu deficiente de auz si a donat aproximativ 6 milioane de woni (circa 5.100 $) fundatiei Snails of Love. Prin acest sprijin financiar, Snails of Love a putut face rost de un implant cohlear pentru copil si i-a asigurat acestuia o terapie de vorbire pentru urmatorii trei ani.
Un asociat al fan-clubului a spus: „A fost trist pentru noi sa aflam ca in fiecare an, aproximativ 1.600 de copii se nasc cu deficiente de auz si trebuie sa traiasca separati de restul lumii. Am vrut sa fim de ajutor in gasirea sunetelor pentru copiii ce nu pot auzi.” Fan-clubul CriJ a mai facut si alte lucruri bune, pentru al patrulea an consecutiv donand bani unei institutii de ingrijire a copiilor cu ocazia zilei lui Jang Geun-suk. Membrii clubului si-au aratat generozitatea si cu ocazia tragediei scufundarii feribotului Sewol.
Astfel de initiative venite din partea fanilor unei vedete sunt acte ce merita amintite si facute publice, mai mult decat orice alta stire din show-biz despre scandaluri sau despartiri intre celebritati. Si asta pentru ca inainte de a fi fanii unei vedete sau ai unui fenomen cum este Hallyu, suntem fiinte umane. Din pacate, odata cu explozia Hallyu din Romania au aparut si pe meleagurile noastre asa-zise fan-cluburi ale unor vedete coreene, fan-cluburi care, prin a-si sustine idolul inteleg sa presteze benevol diverse activitati ilegale „din dragoste” pentru idolul lor. Singura problema e una de mentalitate, la astfel de persoane. Poti sa iti impresionezi idolul printr-un act caritabil despre care se vorbeste in toate limbile, poti sa-l impresionezi printr-o intalnire cu fanii mediatizata sau un eveniment local periodic, sau poti sa-i traduci toate filmele si serialele in care a fost distribuit si sa le imprastii pe tot internetul, folosindu-te de imaginea lui pentru a striga ca esti cel mai mare fan al lui din univers. Probabil de gestul fan-clubului CriJ Jang Geun-suk a auzit deja, pe cand de altii…
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Distribuţia lui „Goodbye, Mr. Black” e în linii mari finalizatã
La inceputul weekendului trecut, un reprezentant al SM C&C a dezvaluit faptul ca Song Jae-rim (cunoscut din serialul tvN „Surplus Princess”) a fost confirmat pentru rolul propus in viitoarea k-drama „Goodbye Mr. Black”. Inspirat din benzile desenate omonime, serialul implica o poveste de razbunare in stilul celei din „Contele de Monte Cristo”, dezvaluind povestea tragica a lui Cha Ji-won (sau Black), ce e tradat de prietenul sau si care, mai apoi, pune la cale un plan de razbunare. Benzile desenate au fost scrise la inceputul anilor ‚80 de Hwang Mi-na, dar povestea este adaptata la timpurile prezente de cunoscuta scenarista a lui „I Miss You”, „Can You Hear My Heart”, „Tree of Heaven” sau „Stairway to Heaven”, Moon Hee-jung.
Proaspat alaturat distributiei stelare, Song Jae-rim il va interpreta pe Seo Woo-jin, editorul sef al unei mici edituri. Personajul sau e unul cu o educatie aleasa, absolvind printre primii din anul sau, avand o dubla specializare in drept si comunicare in masa. Aparent, pare a fi un idealist ce crede in puterea publicului. Cat priveste partenerii lui din serial, acestia vor fi Lee Jin-wook (din „Nine: Nine Times Time Travel” si din recentul „The Time We Were Not In Love”), in rolul titular al d-lui Black, un personaj mereu optimist, pana cand e tradat de cel mai bun prieten al sau. Urmare tradarii, singurul tel asupra caruia se va concentra va fi razbunarea. Moon Chae-won (din „Princess’s Man”, „Good Doctors” sau „Love Forecast”) o va interpreta pe Swan, un ofiter din divizia UDT a fortelor navale SEAL, un personaj mai putin rafinat, insa nostim si vivace.
Cu o reteta specifica serialelor coreene, avand razbunarea in prim plan si o distributie stralucitoare, „Goodbye Mr. Black” are pe jumatate succesul asigurat. Ramane de vazut cum va prinde serialul la public, mai ales ca tema razbunarii e una stereotipa, iar daca scenariul nu e bine pus in valoare de jocul actorilor s-ar putea sa avem parte de surprize neplacute. O alta piesa grea ce se constituie intr-o garantie a calitatii serialului e regizorul Lee Chang-min, cel care a mai regizat „Giant”, „Midas” sau „Birth of a Beauty”. “Goodbye Mr. Black” va fi difuzat la sfarsitul acestui an dupa incheierea serialului „The Village”, ce va urma lui „Yong Pal”.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa (2014) – misterul ochilor Mona Lisei, pretext pentru un thriller captivant
Mona Lisa, celebrul portret pictat de Leonardo Da Vinci undeva intre 1503-1506, ce se crede a fi al sotiei lui Francesco del Giocondo (de unde si denumirea La Gioconda), Lisa Gherardini, este, fara indoiala, cel mai celebru tablou al omenirii. Dupa cum o afirma John Lichfield in cartea sa din 2005 “The Moving of the Mona Lisa”, e “cea mai cunoscuta, cea mai vizitata, cea mai discutata, cantata si parodiata opera de arta din lume.” Din 1797 e expusa la muzeul Luvru, devenind unul din simbolurile Frantei si, totodata, cea mai scumpa picture din lume, valoarea ei fiind estimata, la nivelul anului 2012, la 760 milioane dolari. Desigur ca toate aceste lucruri au starnit imaginatia scriitorilor si scenaristilor, numeroase carti si, mai nou si filme avand in centrul lor aceasta pictura. Realizatorii japonezi au incercat sa creeze si ei un film ce are in centrul sau unul din misterele acestui tablou, ochii Mona Lisei, e vorba de “All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa”. Filmul are la baza romanul lui Keisuke Matsuoka, “Case Files of All-Round Appraiser Q IX”, publicat in 2011 si se axeaza pe misterul simbolurilor recent detectate in ochii Mona Lisei, niste litere (eventual si cifre) invizibile cu ochiul liber, dar care marite cu tehnologie moderna au permis detectarea literelor L si V in ochiul drept, provenind probabil de la Leonardo da Vinci. Au fost gasite simboluri si in ochiul stang, dar nu au fost inca lamurite, pictura fiind de peste 500 de ani. Desigur ca acestea au dat nastere la numeroase speculatii, imediat a aparut Dan Brown cu al sau „Cod al lui Da Vinci”, nici pana in ziua de azi misterul Mona Lisei nefiind in totalitate descifrat (unii speculeaza ca ar fi de fapt un autoportret al lui Da Vinci care, chipurile, ar fi fost homosexual si s-ar fi imaginat ca… femeie, in timp ce altii sustin ca ar putea fi un portret al mamei acestuia, atat de pretios incat artistul il purta mereu cu el, neavand incredere sa-l lase acasa). Mona Lisa ramane, asadar, un subiect inepuizabil pentru literatura de mister, si o continua sursa de inspiratie pentru cinematografie. Filmul regizat de Shinsuke Sato (autorul live-action-urilor Gantz, remake-ului The Princess Blade si animatiei Oblivion Island: Haruka and the Magic Mirror) e un thriller de mister ce nu are nimic din spectaculozitatea mult prea comercialelor ecranizari Hollywoodiene dupa Dan Brown, si care nici nu urmarea obtinerea unui succes comercial, cu un buget fara pretentii. In schimb, reuseste intr-un mod tipic japonez sa dea viata unei povesti captivante, o contributie importanta avand-o protagonista Haruka Ayase (Happy Flight, Ichi), facuta parca pentru astfel de roluri.
Riko Rinda (Haruka Ayase) e o tanara evaluatoare cu calitati exceptionale. E un evaluator universal, adica evalueaza orice obiect de arta, monede, antichitati, avand un mic birou frecventat de tot felul de persoane mai mult sau mai putin ciudate. Intr-una din zile e vizitata e un domn care ii cere sa evalueze… un flyer. Proprietar al unui restaurant, acest domn primise o oferta foarte generoasa sub aspect financiar sa organizeze o degustare de alimente in propriul restaurant. Doar ca ceva i s-a parut suspect si, pentru a nu apela la politie, a zis sa incerce sa afle pe cont propiu misterul uriasei sume de bani primite. Asa ca a adus flyer-ul de promovare al evenimentului, editat de firma ofertanta, la evaluatoarea Riko Rinda, care in scurt timp isi da seama ca pozele din flyer au fost falsificate. Suspicios, proprietarul restaurantului o invita pe evaluatoare la fata locului, unde datorita intuitiei sale iesite din comun da in vileag o afacere de proportii. La fata locului il cunoaste si pe Ogasawara, un tanar reporter lipsit de experienta, aflat la un pas de a fi concediat. Transferat la departamentul cultura, acesta primeste un ultimatum: ori scrie un articol reusit despre evenimentul gastronomic, ori e concediat. Incidentul de la eveniment il salveaza, si, in plus, ramane fascinat de mintea sclipitoare a tinerei evaluatoare, incercand in zadar sa-i smulga un interviu. Rezolvarea misterului o aduce pe Rina in contact cu seful celei mai mari galerii de arta din Tokyo, d-l Asahina, care cateva zile mai tarziu o cauta pentru o inedita evaluare: ii cere sa o evalueze pe… Mona Lisa. Si astfel incepe o aventura plina de neprevazut pentru Rina, care pleaca la Paris pentru a descoperi… misterul ochilor Giocondei.
“All-Round Appraiser Q: The Eyes of Mona Lisa” e un film de mister destul de diferit de ce alte productii similare japoneze. Cand spui “mister” in cinematografia japoneza te gandesti imediat la jocuri psihologice de-a soarecele si pisica sau la scenarii inspirate din manga ce au o mare doza de fantezie in ele. De aceasta data lucrurule stau diferit, deoarece avem la baza un roman obisnuit de mister, scris in stilul unui Edgar Wallace sau Conan Doyle, adica urmand o reteta clasica, rationala, a misterului. Si care poate fi un punct de pornire mai inspirat in deslusirea misterelor decat un personaj principal cu calitati extraordinare in evaluarea obiectelor de arta ? Riko Rinda imprumuta ceva din inteligenta unui Sherlock Holmes, chiar e urmata peste tot, inclusiv la Paris de ziaristul Ogasawara (al ei Watson), iar misterul ochilor Mona Lisei pe care trebuie sa-l descifreze pare a fi pretextul ideal pentru a-i descoperi calitatile iesite din comun. Povestea e una banala si chiar lipsita de spectaculozitate in prima sa jumatate, insa a doua parte rasplateste din plin tot efortul spectatorului de a rezista pana in acel moment. Imaginile din Luvru sporesc parca atmosfera misterioasa, cadrele semiobscure si coridoarele lungi dand impresia ca te pierzi in misterul ce trebuie deslusit. Linistea ce o degaja imaginile din Luvru iti dau senzatia ca esti si tu un vizitator aflat pe culoarele lui, flancat de picturi cu o istorie de secole, si ca fara voia ta te lasi prins in poveste. Desi poate nu au intentionat, realizatorii japonezi au reusit sa transmita farmecul Luvrului, un loc ce fascineaza neintrerupt si care cucereste iremediabil orice iubitor de arta si de frumos de pe orice meridian al acestei lumi. Nu trebuie sa fii un cunoscator al artei pentru a simti o fascinatie inexplicabila urmarind chiar si o poveste fictiva ca aceasta despre Mona Lisa, desfasurata inr-un asemenea decor mirific. Cele doua personaje principale, evaluatoarea Rinda si ziaristul Ogasawara, de varste apropiate, sunt bine conturate, fapt ce da povestii soliditate, chiar daca ele nu ies dintr-un anume tipar (ai zice chiar ca e o poveste a lui Lois Lane si Superman spusa pe dos, in care Superman e evaluatoarea Rinda, ale carei puteri supranaturale stau in intuitie si judecata stralucita). Personajele secundare sunt cele ce tin filmul captivant, deoarece nu afli decat spre sfarsit care dintre ele sunt personaje negative si care pozitive, care ajuta personajele principale ce din start se considera a fi pozitive prin excelenta si care pune piedici acestora. Cu o coloana sonora ideala pentru a sublinia misterul, acest thriller deductiv cu siguranta ii va captiva pe fanii genului.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Cantaretul si actorul Rain isi dezvaluie strategia duala in privinta carierei sale. Astfel, acesta a optat pentru o persoana care sa-l impresarieze in privinta carierei muzicale, in timp ce pentru cariera din lumea filmului acesta a ales sa se alature unei companii diferite. Cel care urmeaza sa-l reprezinte in lumea muzicala si sa se ocupe de organizarea concertelor si intalnirilor cu fanii e cineva pe care Rain il cunoaste de multi ani, inca de pe vremea cand era un practicant ce se pregatea pentru cariera din lumea muzicii ce inca nu debutase, in cadrul JYP Entertainment. In schimb, pentru a-si intensifica activitatea in lumea filmului, Rain a semnat cu „H” Entertainment, al carei presedinte are experienta in managerierea mai multor actori coreeni cunoscuti cat a activat la o alta companie.
