Dupa ce are confirmarea implicarii lui Young Hoon in incercarea de a salva spitalul Bomin, Dr.Min ii cere lui Su Jin sa renunte la el. Dar nici vorbele tatalui, nici faptul ca el ii spune raspicat ca nu o iubeste nu o determina sa renunte la gandul de a-l avea ca sot. Pentru aceasta dragoste ce seamana mai mult cu o obsesie bolnavicioasa promite si ameninta in acelasi timp. Jun Ha ii da lui Yu Jin vestea iminentei logodne dintre Su Jin si Young Hoon, si acest eveniment pune sub semnul indoielii sinceritatea interventiei sale in favoarea fetelor Jung si seamana mai degraba cu atragerea intr-o capcana. E dureros ca toti il cred un oportunist incapabil de sentimente adevarate, inclusiv Yu Jin. La cererea lui Su Jin, Hae Jung si Yu Jin sunt obligate sa paraseasca spitalul Bomin. Han Tae Suhk l-a infruntat pe sotul lui Yu Min si acum spera sa obtina divortul. Yu Sun e singura care se bucura de dragostea omului iubit. Noroc ca surorile se au unele pe altele in clipe fericite, dar mai ales in clipe de mare cumpana.Young Hoon nu poate dezvalui motivul real pentru care a ales aceasta cale. Yu Jin acorda acum conslutatii la domiciliu, iar pretendentul Kim le aduce echipamente medicale de stricta necesitate. Pe d-nul Kim il nelinisteste prezenta constanta a lui Jun Ha langa fetele dr.Jung. De la moartea tatalui lor, Jun Ha le este mereu aproape, iar cu Hae Jung e prieten bun, pe cand el, orice ar face, este mai mult tolerat.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
Slow Video (2014) – Cha Tae-hyun, romantic incurabil în orice situaţie
Asa cum coreenii au ajuns, in ultimii ani, sa cam traga cu ochiul la productiile de peste ocean, imitandu-le si pierzand serios la capitolul originalitate, in acelasi fel piata coreeana de film a atras atentia investitorilor americani. Divizia locala a 20 th Century Fox, Fox Korea, a investit prima oara intr-un film coreean in 2013, cu ocazia lui “Running Man”, un thriller de actiune in stil hollywoodian cu Shin Ha-kyun protagonist. De atunci, Fox Korea si-a propus sa investeasca annual intr-un film coreean. Interesul american pentru industria coreeana de film e consecinta fireasca a dezvoltarii fantastice a acesteia in ultimele 2 decenii, cand Coreea de Sud a reusit sa ajunga al 5-lea cel mai mare teritoriu al box-office-ului la nivel mondial, dupa SUA, China, India si Japonia. Ei bine, in 2014 a venit randul lui “Slow Video”, productia asupra careia ne oprim acum, scrisa si regizata de Kim Young-tak. In mod suprinzator, scenariul si mai ales punerea in scena e una tipic coreeana, ce aminteste de povestile romantice de la ineputul anilor 2000. Parca regasim atmosfera din “Miracle of a Giving Fool”, primul scenariu scris de regizor Kim Young-tak, in 2006. In 2008 a debutat si ca regizor cu “Hello, Ghost”, ce i-a adus premiul pentru Cel mai bun regizor debutant la Baeksang Arts Awards. Elementul comun ce leaga “Miracle of a Giving Fool”, “Hello, Ghost” si “Slow Video” este, in afara aceluiasi scenarist, Kim Yiung-tak, si protagonistul, unicul si inegalabilul Cha Tae-hyun. Acesta a aparut in destul de putine filme in ultimii ani (doua aparitii “cameo” in “Steal My Heart” – 2013 si “The Con Artists” – 2014), fiind ocupat mai mult cu rolul din reality-show-ul “2 Days and 1 Night” in care apare de ani buni. Vestile sunt insa bune, deoarece in acest an il vom vedea in 2 productii (din care una e mult asteptatul remake dupa “My Sassy Girl”), iar la anul deja are anuntat un nou proiect. Nam Sang-mi, partenera din acest film, e cunoscuta cinefililor in special din seriale tv, precum “Goddess of Marriage” (finalizat diar cu cateva zile inaintea debutului filmarilor la “Slow Video”), “Time Between Dod and Wolf” sau “Gunman in Joseon”. In rolurile secundare distributia e la inaltime: Oh Dal-su, Ko Chang-seok, Kim Gang-hyun sau Ahn Kil-kang intr-un rol “cameo” de 1 minut la finalul filmului. Filmul nu a obtinut succesul scontat la box-ofice, incasand doar 1,17 milioane dolari.
Jang-bu (Cha Tae-hyun) lucreaza de cateva zile la un dispecerat de supraveghere video intr-un orasel de provincie coreean. In copilarie, parintii au descoperit ca are o problema oculara, despre care cel mai priceput oftalmolog din oras doar a citit in carti. Mai precis, acesta poseda acuitate vizuala dinamica, abilitatea de a vedea obiectele in miscare ca si cum acestea s-ar misca cu incetinitorul. Pentru a se manifesta aceasta trasatura, trebuie doar sa se concentreze asupra obiectelor in miscare. Dezavantajul e ca atunci cand alearga, isi pierde echilibrul, la fel ca atunci cand vede o lumina prea stralucitoare. Drept urmare, din copilarie poarta ochelari de soare tot timpul, fiind considerat de toti copiii un ciudat. Cu o singura exceptia, Bong Su-mi (Nam Sang-mi), prima lui iubire din anii copilariei, care de fiecare data ii lua apararea. Dar Su-mi paraseste orasul, iar Jang-bu se afunda in universul lui, traindu-si copilaria si adolescenta departe de lume, izolat in camera sa, devorand telenovele. Ajuns la maturitate deplina, peste 20 de ani, ramane fascinat de “telenovelele” reale ce le vede pe cele 200 de monitoare pe care trebuie sa supravegheze orice lucru suspect se petrece in orasel. Si, ca prin minune, intr-o zi zareste o fata de varsta lui, de care se indragosteste iremediabil. Ca prin minune, aceasta se numeste Su-mi, ca prima lui iubire. Poate renaste o iubire purtata unei fete, cu 20 de ani in urma, pentru o alta, cu acelasi nume ?
In mod evident, “Slow Video” nu a obtinut incasari mari la box-office dintr-un motiv extrem de simplu. Echipa de marketing ce s-a ocupat de promovarea lui a pacalit publicul, prezentand filmul ca fiind o comedie, aruncand momeala numita Cha Tae-hyun, care si azi, la 15 ani distanta, e tinut minte de fanii filmului coreean pentru prestatiile din comedii de succes precum “My Sassy Girl” sau “Speed Scandal”. In realitate, “Slow Video” e o productie romantic-dramatica, spre final chiar melodramatica, cu un usor aer meditativ, in mare parte narat de protagonist, cu flashback-uri si ganduri interioare exprimate aproape poetic. E normal ca atunci cand te duci pregatit sa te distrezi si constati ca trebuia sa vii cu batista la tine e mai greu sa transmiti din vorba in vorba ca “Slow Video” e ceea ce pare din trailer. Iar cand principiul “din vorba in vorba” nu functioneaza, un film e sortit esecului la box-office. Nu inseamna, insa, ca acesta e o productie de slaba calitate. Din contra, avem in fata o poveste plina de sensibilitate, cu mult romantism si cu o atmosfera degajata ce te invita sa-l savurezi atat pentru momentele amuzante cat si pentru cele mai triste. In definitiv, acesta prezinta un caz mai aparte al unui baiat cu o deficienta vizuala rara pe care o descopera in copilarie si care ii marcheaza existenta. In ciuda acestei situatii, incearca sa-si traiasca viata in mijlocul familiei sale, si ea greu incercata, purtand in suflet o dragoste sincera fata de simpatica prietena din copilarie Su-mi, de care soarta il desparte. Ajuns la varsta maturitatii, Jang-bu incearca sa se adapteze in societate, angajandu-se, in mod paradoxal, la un centru de supraveghere video al municipalitatii. Desi e privit ca un ciudat din cauza ochelarilor de soare pe care ii poarta tot timpul si a tacerii parca nesfarsite, acesta reuseste sa-si depaseasca conditia printr-o ambitie iesita din comun. “Slow Video” e, de fapt, povestea unui tanar trecut de 30 de ani, ce in ciuda greutatilor vietii are puterea de a extrage din el amintirile frumoase ale copilariei, de a le expune si de a le da viata, punand suflet in tot ceea ce face. Meseria pe care o alege presupune un contact vizual continuu cu oamenii, fapt ce il face sa-si construiasca propriul univers interior pornind de la lumea exterioara. Observa zi de zi aceeasi oameni mergand prin aceleasi locuri, presupune cat de complicata sau simpla le e viata, le citeste fericirea sau tristetea pe chipuri, dar acestia nu stiu de existenta lui. Si-ar dori sa fie el inusi protagonist in serialul tv pe care il vede zilnic pe cele 200 de monitoare ce-i rapesc atentia, si-ar dori ca macar unul din personajele zilnice sa-l salute sau sa-l recunoasca, dar cum e posibil acest lucru cand nu-ti traiesti viata decat in umbra, facand presupuneri ? Cea care ii zdruncina universul e o tanara, pe nume tot Su-mi ca prima lui iubire din copilarie. O observa zi de zi, se indragosteste de ea, iar cand afla ca se numeste Su-mi, ceva tresare inauntrul sau. Atras de fascinanta si indaratnica tanara de-o varsta cu el, intr-o zi, cand aceasta se pierde pe una din aleile nesupravegheate de camerele video, curiozitatea il atrage pe Jang-bu in serialul in care ajunge sa devina el insusi un interpret. Ce serial poate fi mai frumos decat viata reala insasi, isi spune in sinea lui, si astfel viata lui capata noi valente… Iar surprizele nu inceteaza sa apara. Un film superb, relaxant, plin de metafore si meditatii romantice despre viata si iubire, despre fericire si tristete, despre sperante si dezamagiri, intr-un cuvant despre viata, cu bune si cu rele. Un film despre sinceritatea iubirii si tragismul destinului, care va va emotiona si mangaia deopotriva sufletele prin sensibilitatea si frumusetea ce o emana.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Yoo Seung Ho ia în calcul un rol într-un serial de comedie
Cine nu-si aduce aminte de simpaticul, dar vicleanul print Chun Chu din faimosul “The Great Queen Seondeok”? Yoo Seung Ho reusea sa controleze un rol ce avea sa-i aduca si alte roluri din ce in ce mai importante in “Flames of Desire”, “Warrior Baek Dong Soo”, “Arang and the Magistrate”, “I Miss You” sau “The Magician” din 2015.
Dupa atatea roluri in care ne storcea lacrimi, simpaticul actor se gandeste la un rol in care sa puna in valoare calitatile de actor de comedie. Serialul “The Man Living in Our House” este adaptarea unui webtoon al lui Yoo Hyun Sook care a mai scris si “I Steal Peeks At Him Every Day” si “Ho Gu’s Love” (dupa care s-a facut “Flower Boy Next Door”). Noul serial va fi difuzat de KBS si produs de Kim Jung Min (“Princess’s Man”, “Joseon Gunman”), avand ca scenarist pe Kim Eun Jung care a scris scenariul pentru “Flower Boy Next Door”.
“The Man Living in Our House” este un webtoon de 60 de episoade despre o tanara femeie a carei viata se intoarce brusc cu susul in jos din cauza unui barbat ce pretinde ca este tatal ei vitreg. Partea pe care aceasta nu o poate intelege este ca barbatul este de aceeasi varsta cu ea, si, desi mama ei a murit, barbatul are un certificat de casatorie ce arata negru pe alb ca cei doi au fost casatoriti inaintea mortii mamei sale. Eroina, de meserie stewardesa, este convinsa ca are de-a face cu un escroc cu niste motive ascunse pentru care s-a casatorit cu mama ei inainte ca aceasta sa moara, si este hotarata sa il dea in vileag.
Yoo Seung Ho ar interpreta rolul unui fermier pe nume Go Nam Gil (un joc de cuvinte ce inseamna “drum greu”). In ciuda varstei de 25 de ani a trecut deja prin multe in viata si a fost un mare mafiot in trecut. Este un tanar generos si cu inima buna, un personaj cu multe laturi ale caracterului-lumina si intuneric, caustic si inocent, scopul sau in viata fiind sa-si protejeze familia.
Serialul va fi difuzat incepand din luna octombrie la KBS, dupa serialul “Moonlight Drawn By Clouds” si inainte de asteptatul “Hwarang: The Beginning”. Ramane de vazut daca Yoo Seung Ho va accepta rolul propus, in special ca din 2010 nu a mai aparut in nici un serial difuzat de KBS.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 12 subtitrare in romana
Jae Yeon aduce drept probe fotografiile din perioada logodnei, cand cei doi inca se mai intalneau pe ascuns, si ameninta cu represalii pentru umilinta indurata. Cumpara creditele spitalului Bomin, numai ca nu este singurul interesat de ele. Dr.Min ii face o vizita la firma, vrand sa stie in ce scop le-a achizitionat. Pe Young Hoon il interogheaza in privinta existentei intentiilor de casatorie cu Su Jin. Si, ca din intamplare, lasa sa-i scape un secret, asa, ca o dovada de incredere, despre modul in care pregateste preluarea spitalului Bomin. Pentru a preveni o astfel de actiune ostila, Young Hoon il convoaca pe Jun Ha si-i aduce la cunostinta planurile unchiului sau.Yu Su si-a revenit din coma postoperatorie vegheata de surori si de profesorul Kim. Celalalt domn Kim o curteaza asiduu pe Hae Jung, insa Jun Ha o sfatuieste sa nu se casatoreasca doar pentru binele familiei. Mai mereu ii este alaturi cu o vorba buna si incearca sa le ajute sa pastreze spitalul tatalui lor. Din pacate dr.Min era sigur ca Young Hoon o va sprijini pe Yu Jin, are alt as in maneca si preia presedintia fundatiei ca detinator al celor mai multe actiuni. Jae Yeon vrea sa se razbune pe sotie lovind in familia acesteia, in plus si-a retras creditele de la compania de productie la care lucreaza Han Tae Suhk.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
NEXT plãnuieşte un îndrãzneţ remake coreean dupã un serial american
Am trait s-o vedem si pe asta ! In goana nebuna dupa tot ce inseamna superficialitate comerciala americana, coreenii s-au gandit ca ar da lovitura daca ar face un remake coreean dupa un serial american. Astfel, compania de productie NEW, care s-a umplut de bani dupa ce recent a produs serialul de televiziune „Descendants of the Sun”, a anuntat ca planuieste sa realizeze un remake dupa serialul american „Criminal Minds”. Un reprezentant al cmpaniei a declarat ieri: „Remake-ul serialului CBS „Criminal Minds” va fi o colaborare intre NEW si Taewon Entertainment. Tintim o premiera undeva pe la inceputul lui 2017 si discutam selectarea postului care il va difuza.”
„Criminal Minds” e un serial inspirat din lumea unei echipe de profileri (specialisti criminalisti ce intocmesc profilul psihologic al unor criminali sau infractori) ce lucreaza pentru un departament special – Unitatea de Analiza Comportamentala – din cadrul FBI. Dupa ce a avut premiera in Statele Unite pe canalul CBS in septembrie 2005, acesta a strans nu mai putin de 11 sezoane consecutive, fiind deja perfectat un al 12-lea sezon (in mai 2016). Au existat si doua spin-off-uri (continuari pe o tematica similara, insa cu o alta distributie), „Criminal Minds: Suspect Behavior si Criminal Minds: Beyond Borders. Pana in prezent, in toate cele 11 sezoane au fost difuzate 255 de episoade.
Pana ce a pre-produs serialul „Descendants of the Sun”, compania de productie NEW s-a conentrat doar pe filme de lungmetraj. Succesul serialului mai ales in China a adus castiguri uriase, plus toata isteria pe care surse din media continua sa o intretina probabil din teama de a nu se trezi din iluzia numita pompos „reaprinderea Valului Hallyu”. Singura problema e ca de aceasta „reaprindere” nu vor profita micile companii de productie implicate in mod obisnuit in productia de seriale tv, in Coreea, ci marii rechini din lumea filmului, cu potenta financiara sa sustina proiecte mai indraznete decat serialele filmate de pe o zi pe alta, nefinisate si terminate pe fuga, cu actori stresati si prost platiti. Practic se va ajunge ca mari companii precum NEW, Taewon, Lotte Entertainment, Cinema Service sau Showbox sa confiste Valul Coreean si, cu investitii minore pentru ele, in comparatie cu filmele de top produse cu actori cu cota, costisitoare, care de obicei confirma la box-office, sa transforme Hallyu intr-o afacere personala. Exista un singur aspect pozitiv in aceasta: cresterea calitatii productiilor de televiziune (filmari profesioniste, scenarii de calitate, toate in masura sa se constituie intr-o garantie a succesului). Riscul acestor investitii in seriale e evident mai mare; daca la filme, costurile se deconteaza in cele 4 saptamani cat filmul ruleaza in cinema, atunci fiind stabilit in linii mari si profitul partilor implicate, in domeniul serialelor banii trebuie sa se recupereze in mare parte ulterior. In afara sumei platite de postul tv ce va difuza productia, compania de productie trebuie sa puna la cale o strategie inteligenta de marketing pentru a crea o isterie in randul fanilor, de genul celei de la „Descendants of the Sun”, construita in jurul protagonistilor, altfel spus trebuie facut din tantar armasar, sa ia ochii si banii chinezilor.
Din cauza succesului lui „Descendants of the Sun”, asteptarile de la remake-ul dupa „Criminal Minds” sunt foarte mari. Tinand cont ca in general publicul de k-drame sunt femei casnice sau pensionare, si abia apoi se pot adauga categorii aditionale de public, exista un mare semn de intrebare daca un serial care nu e romantic va reusi o performanta similara lui „Descendants of the Sun”. O investitie riscanta, care vom vedea daca va fi inghitita de publicul asiatic, nu doar de cel coreean, in special ca pe piata chinezeasca de seriale tv astfel de tematici sunt frecvente.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
„Reclamation of Seoul” – continuarea blockbuster-ului „Operation Chromite”
Desi „Operation Chromite” va aparea in cinematografe in luna iulie a acestui an, se vorbeste deja de o continuare a filmului in care au jucat Liam Neeson („Lista lui Schindler”, „Michael Collins”, „Les Miserables”, „Kingdom of Heaven”, seria „Taken”) in rolul generalului american Douglas MacArthur, Lee Jung Jae („Assassination”, Il Mare”, „The Housemaid”) in rolul ofiterului sud coreean Jang Hak Soo si Lee Beom Soo („Moorim School”, „Make It Big”, „200 Pounds Beauty”, „Death Bell”, „More Than Blue”) in rolul soldatului nord coreean Lim Gye Jin. Filmul descrie evenimentele legate de Batalia de la Incheon; nord coreenii aveau mai multe resurse si armata era mai bine pozitionata, dar sud coreenii au castigat Batalia de la Incheon, reusind sa rastoarne situatia si sa castige razboiul cu ajutorul americanilor.
Continuarea, „Reclamation of Seoul” va fi despre o a doua batalie pentru capitala sud coreeana, momentul in care sud coreenii au reusit sa isi recapete orasul capitala dupa ce fusese capturat la 3 zile de la inceperea razboiului, de catre nord coreeni. Distributia filmului nu este inca finalizata, dar Liam Neeson are de gand sa participe si la aceasta continuare, fie si intr-un rol cameo.
Ambele filme sunt regizate de Lee Jae Han care a regizat si „71: Into the Fire” (cu un subiect despre o alta batalie din razboiul coreean in care 71 de studenti au facut parte din Rezistenta si au fost ucisi de nord coreeni).
Filmarile pentru „Reclamation of Seoul” vor incepe in a doua jumatate a acestui an.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Phone (2015) – un thriller fantezist de succes ce ne aratã de ce e importantã comunicarea…
“The Phone”, filmul de debut al regizorului si scenaristului Kim Bong-joo, a fost un neasteptat succes de box-office al anului 2015 in Coreea. Productia a fost nr. 1 in saptamana lansarii, la box-office, iar dupa cele 4 saptamani de rulare in cinematografe a reusit sa stranga nu mai putin de 10,5 milioane dolari incasari. Suma e una extrem de mare daca ne gandim ca distributia filmului nu are super-vedete in prim plan, “The Phone” depasind anul trecut productii mult mai bine cotate, precum “Chronicle of a Blood Merchant”, “The Magician”, “Empire of Lust” sau “The Trreacherous”, toate cu actori foarte populari in distributie. Filmul e o inedita combinatie de thriller cu fantezie, realizat in pur stil hollywoodian (se pare ca tinerii regizori coreeni se lasa cu totul inghititi de fascinatia Hollywood-ului, oferind, de altfel, ceea ce cere publicul, productii autohtone care sa faca concurenta celor americane). In rolul principal il revedem pe Son Hyun-joo, un specialist al thriller-urilor (The Chronicles of Evil, Hide and Seek, Secretly Greatly), interpretand din nou rolul unui personaj dezordonat si disperat, avand-o ca partenera pe Uhm Ji-won (din recentul “The Silenced”) Bae Sung-woo e din nou senzational in rol negativ (dupa ce l-am vazut si in “Office”, dar si in alte filme recente precum “Inside Men”, “You Call It Passion”, “Veteran” sau “The Beauty Inside”), confirmand ca e unul din cei mai cautati actori coreeni ai momentului, de roluri secundare. Cu un scenariu surprinzator, “The Phone” ofera aproape 2 ore captivante iubitorilor genului, confirmand asteptarile de la un astfel de film.
Viata avocatului Koh Dong-ho (Son Hyun-joo) pare a fi ajuns la momentul de apogeu. Sot si tata al unei fete de gimnaziu, implinit in plan personal, acesta e promovat si director juridic in plan profesional. Implicandu-se intr-un caz in care un sindicalist e batut, se trezeste cu scrisori de amenintare sosite acasa, pe care le ignora. Intr-una din seri, profitand de faptul ca fiica lui pleaca intr-o excursie, decide sa sarbatoreasca promovarea cu colegii. Desi sotia lui, Yeon-soo (Uhm Ji-won), se decide sa vina mai devreme acasa de la spitalul unde lucreaza, pentru o iesire la o cina in oras cu el, planurile ii sunt date peste cap de doua incidente: un accident usor care o retine in trafic, si o furtuna solara, care afecteaza telecomunicatiile, ingreunand contactul telefonic al celor doi. Intr-un tarziu, cand soseste acasa ametit de aburii alcoolului, avocatul Koh isi gaseste sotia fara suflare, ucisa cu sange rece de un hot ce le-a spart casa. Pentru acesta incepe cosmarul, invinovatindu-se pentru moartea sotiei, si nici la un an de la tragicul eveniment nu pare a-si reveni. Cand, in sfarsit, se decide sa ia viata de la capat si sa se angajeze din nou la compania unde a lucrat, spre bucuria fiicei sale, un apel straniu pe care il primeste urmeaza sa-i schimbe definitiv destinul… Si, exact ca in urma cu un an, o noua explozie solara are loc…
Povestea lui “Siworae” (mai bine cunoscut cinefililor ca “Il Mare”) pare sa fi fascinat atat de mult incat la 15 ani distanta se simte din nou nevoia de putina fantezie intr-un gen, thriller, care trebuie mereu reinventat pentru a capta atentia. Folosindu-e de fantezia romantica din “Il Mare”, “The Phone” reuseste sa imbine misterul cu tensiunea intr-un mod inedit, amintindu-ne de un alt thriller coreean celebru, “The Handphone”. Doar ca de data asta locul lui Uhm Tae-woong e luat de un alt coleg de generatie, Son Hyun-joo, un actor talentat dar pe care multi il considera fara carisma sau fara o infatisare conform standardelor actuale ale filmului coreean. Nu e nici fotogenic, nici inalt, infatisarea lui e aproape de a unei persoane comune, insa are marele atu de a sti sa interpreteze perfect personaje aflate in situatii limita. Si chiar daca nu e unul din preferatii publicului, cu siguranta ramane un actor de buna calitate, ce a reusit cu succes sa faca pasul de la rolurile secundare la cele principale, neavand nici pretentii financiare de nivelul starurilor. Uhm Ji-won, in rolul sotiei, nu straluceste, personajul ei fiind unul banal, “mielul dus la taiere” ce nu reuseste sa transmita emotia ce era de asteptat sa stoarca spre final niste lacrimi celor mai sentimentali dintre amatorii de thrillere. De altfel, desi scenariul e fascinant, chiar de-a dreptul electrizant, cele o ora si 45 de minute ale derularii lui par a fi insuficiente pentru a transmite si ceva emotie si sensibilitate. Desi vorbim de o familie, regizorul prefera sa insiste pe imperfectiunile capului familiei decat sa faca spectatorul sa se ataseze de protagonisti. Lipseste profunzimea din relatia celor doi soti, in timp ce relatia tata-fiica abia e conturata, in ciuda faptului ca dupa disparitia sotiei, se presupune ca cei doi ar fi trebuit sa devina mult mai atasati. Ne trezim cu o relatie tata-fiica in pragul rupturii, fara a se explica prea mult cum s-a ajuns in acest punct, nici macar prin tipicul pretext al varstei adolescentei. Lipsa totala de interes a regizorului scenarist pentru aprofundarea coeziunii familiei, si preocuparea doar pentru latura senzationala si de mister a povestii sunt un indicator al lipsei de experienta a acestuia. Insa ca thriller, filmul e bine construit, are tot ce e nevoie pentru a da culoare si tensiune, si mai ales are coerenta. Exista si cateva elemente ce nu pot sa nu fie laudate, cum e paralela trecut/prezent prezentata in timp real, ca si cum ai urmari un “reality-show” pas cu pas, minut cu minut, in care schimbarile scriu sau rescriu istoria. Ai senzatia, la un moment dat, ca totul e o cursa contra cronometru in care in fiecare moment astepti sa se intample ceva, ceva care sa schimbe totul si sa rastoarne lucrurile stiute, in ciuda logicii lor. Trecand cu vederea peste faptul ca probabil colosul Samsung a sponsorizat serios acest film in care isi promoveaza telefoanele inteligente in cel mai agresiv mod cu putinta, “The Phone” ramane un thriller de senzatie, o productie “de popcorn” coreeana autentica care fara indoiala ii va satisface pe toti amatorii genului. Fuziunea cu fantezia e una reusita, aceasta fiind de altfel si arma secreta a succesului acestui film. Nu trebuie ratat !
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
„The Handmaiden” al lui Park Chan-wook stabileşte un record la doar 4 zile de la premierã !
Iata ca renumitul Park Chan-wook revine la 7 ani distanta de la ultimul lungmetraj regizat in Coreea, „Thirst” (2009) cu o noua productie provocatoare, „The Handmaiden” („Agasshi”), despre care s-a vorbit inca de anul trecut. Acesta adauga reputatiei sale o noua onoare, in conditiile in care noul sau film a stabilit un nou record de bilete vandute in saptamana lansarii sale pe marele ecran. In decursul primei saptamani de rulare in cinematografele coreene, „The Handmaiden” a strans peste 1,8 milioane de spectatori, devenind astfel primul filmm cu rating R (nerecomandat publicului minor) cu cei mai mult spectatori in prima sa saptamana de la premiera. In comparatie, anteriorul film autohton ce a stabilit acest record, recentul „Inside Men”, a strans doar 1,6 milioane de speectatori in prima saptamana de la lansare. Cu aceasta ocazie, „The Handmaiden” a depasit si filmul ce detine recordul „all-time” al unui film cu rating R, „Deadpool”, ce a avut 1,7 milioane de spectatori in Coreea in prima sa saptamana.
Filmul lui Park Chan-wook, a carui actiune se petrece in anii ‚30 in Coreea ocupata si in Japonia, are in centrul ei tentativa unui nobil escroc, interpretat de excelentul Ha Jung-woo, de a pune mana pe averea unei tinere nobile, interpretate de Kim Min-hee (A Very Ordinary Couple), ce are ca tutore un unchi vigilent (Cho Jin-woong). Pentru asta apeleaza la o hoata de buzunare, ce devine camerista victimei intregului plan meticulos pregatit. Aceasta din urma e interpretata de debutanta Kim Tae-ri, actrita selectionata din peste 1500 de candidate. Povestea e inspirata de romanul „Fingersmith” al scriitoarei galeze Sarah Waters, publicat in 2002, al carei decor de epoca victoriana a fost schimbat cu cel al Coreei din perioada coloniala. Filmul a fost prezent in competitia oficiala a recent incheiatului festival de la Cannes, fiind bine primit de criticii de film non-coreeni. In Coreea, premiera a avut loc pe 1 iunie, strangand in doar 4 zile 9,1 milioane dolari incasari, anuntandu-se inca dinaintea premierei drept unul din succesele de box-office ale acestui an. Asteptam cu nerabdare lansarea filmului pe dvd, undeva spre sfarsitul acestei veri, pentru a patrunde din nou in universul misterios si indraznet al lui Park Chan-wook, unul din cei mai apreciati regizori coreeni ai momentului la nivel mondial.
Cea de-a 52-a editie a prestigioaselor premii a avut loc pe 3 iunie, organizatorii premiind cele mai mari proiecte din televiziune si cinema ale anului. Anul acesta, Premiul Daesang (Marele Premiu) a fost acordat mai degraba unui proiect intreg si nu unei singure persoane, serialul „Descendants of the Sun” fiind castigatorul serii, in ciuda faptului ca „Signal” al celor de la tvN a castigat premiul pentru Best Drama (Cel mai bun serial), ceea ce a facut ca „Signal” sa fie cumva numarul doi dupa „Descendants of the Sun”, fapt neadevarat.
Kim Eun Hee a castigat pentru Cel mai bun scenariu („Signal”) si Kim Hye Soo a luat acasa premiul pentru Cea mai buna actrita.
Iata castigatorii sectiunii TV:
Daesang (Marele Premiu): Descended From the Sun
Cel mai bun serial: Signal
Program de divertisment: King of Masked Singers
Program educational: Examination
Regie: Shin Won-ho (Answer Me 1988)
Premiul Top Excellence, Actor: Yoo Ah-in (Six Flying Dragons)
Premiul Top Excellence, Actrita: Kim Hye-soo (Signal)
Debut, Actor: Ryu Joon-yeol (Answer Me 1988)
Debut, Actrita: Kim Go-eun (Cheese in the Trap)
Varietati: Kim Gu-ra si Kim Sook
Scenariu: Kim Eun-hee (Signal)
Premiul pentru Popularitate, Actor: Song Joong-ki (Descended From the Sun)
Premiul pentru Popularitate, Actrita: Song Hye-gyo (Descended From the Sun)
Premiul InStyle: Park Bo-gum, Bae Suzy
Premiul iQiyi Global Star : Song Joong-ki, Song Hye-gyo
La sectiunea cinematografie, Premiul Daesang a fost acordat regizorului Lee Jun Ik pentru „Dongju: The Portrait of a Poet” ce descrie povestea reala a unui poet din perioada ocupatiei. Celebrele „Veteran” si „Assassination” au castigat si ele premiile pentru regie („Veteran), respectiv pentru Cel mai bun film („Assassination”). De retinut si Premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal acordat lui Lee Byung-hun pentru „Inside Men”.
Iata castigatorii sectiunii cinematografie:
Premiul Daesang (Marele Premiu): Dongju: The Portrait of a Poet
Cel mai bun film: Assassination
Regie: Ryu Seung-wan (Veteran)
Premiul Top Excellence, Actor: Lee Byung-hun (Inside Men)
Top Excellence, Actrita: Jeon Do-yeon (The Shameless)
Cel mai bun actor in rol secundar: Lee Kyung-young (Minority Opinion)
Cea mai buna actrita in rol secundar: Ra Mi-ran (The Himalayas)
Debut, Actor: Park Jung-min (Dongju: The Portrait of a Poet)
Debut, Actrita: Park So-dam (The Priests)
Debut, Regie: Han Joon-hee (Chinatown)
Scenariu: Ahn Gook-jin (Alice in Earnestland)
Premiul pentru Popularitate, Actor: D.O. (Do Kyung-soo) (Unforgettable)
Premiul pentru Popularitate, Actrita: Bae Suzy (The Sound of a Flower)
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 11 subtitrare in romana
Yu Sun se agata de viata, doreste sa fie operata, si stiind riscul, se duce sa-l mai vada o ultima data pe antrenorul Kim. O sperie marturisirea lui ca de fapt o place, gandindu-se cat va suferi daca va muri. Young Hoon este medicul in care are incredere; cand traia dr. Jung l-a pus sa promita ca impreuna cu Yu Jin o va face bine. Sa opereze fara sanse reale nu este o optiune pentru el. Pe masura ce se apropie timpul pentru operatie, pe Yu Jin o lasa curajul. Mana cu bisturiul nu poate face nici prima incizie, dar salvarea are chipul lui Young Hoon. Jun Ha intelege ca nu are rost sa-si mai faca sperante, ca iubirea si ura sunt asemanatoare, si ii lasa sa-si clarifice relatia. Su Jin insa nu vrea cu nici un chip sa renunte la Young Hoon, are spioni in spital care-i urmaresc fiecare miscare si inventeaza situatii dramatice pentru a impiedica o eventuala impacare a celor doi. Jae Yeon, sotul lui Yu Mi , vine sa reclame catre d-na Jung comportamentul neadecvat al sotiei, in speta legatura cu un alt barbat. Mama neaga contrariata, dar exact atunci din masina lui Han Thae Suhk coboara Yu Mi. Sotul furios aduce acuzatii grave, nevrand sa adminta ca sotia sa a fost doar condusa acasa.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
The Advocate: A Missing Body (2015) – Lee Sun-kyun, avocatul-detectiv al diavolului
Byun (Lee Sun-kyun) e un avocat de succes la o casa de avocatura privata. Are o reputatie buna, cu toate ca uneori meseria de avocat presupune si pledoarii in favoarea partii controversate dintr-un proces. La fel se intampla si cu ultimul sau caz, in care reuseste sa desfiinteze in fata instantei temerile ca un nou medicament aflat in teste, “Lomix”, ar fi cel care ar fi cauzat partii reclamante o boala incurabila, scurtandu-i viata. Succesul in acest caz il convinge pe presedintele companiei farmaceutice ce testeaza medicamentul , Moon, sa apeleze la aceeasi casa de avocatura pentru un alt caz, de aceasta data mult mai dificil. Kim, soferul sau, este arestat pentru uciderea prietenei sale, Han. Presedintele Moon e ferm convins ca angajatul sau de incredere nu ar fi comis niciodata o asemenea fapta, incredintandu-i avocatului Byun sarcina demonstrarii nevinovatiei acestuia. Singura problema este ca desi exista acuzatia de crima, nu exista un cadavru. Procuror de caz e desemnata Jin Sun-mi (Kim Go-eun), cea care, odata, fusese indragostita de Byun. Revederea celor doi nu e una care sa tradeze o despartire in cei mai amiabili termeni, insa ca doi profesionisti esavarsiti trebuie sa treaca peste orgoliile personale si sa rezolve acest dificil caz. Diferenta e ca ea va incerca sa faca totul pentru a convinge instanta de vinovatia inculpatului, in timp ce el va trebui sa demosntreze contrariul. Pornind pe cai diferite pentru aflarea adevarului, cei doi descopera o conspiratie de amploare ce pune acest caz intr-o alta lumina.
“The Advocate: A Missing Body” (cunoscut si ca “Angry Lawyer”), al doilea film al regizorului Huh Jong-ho, e un thriller dinamic cu accente comico-dramatice construit in jurul unui caz derulat initial in instanta, dar care mai apoi schimba decorul si atmosfera, devenind un caz specific mai degraba activitatii unui detectiv privat decat a unui avocat. Personajul principal e interpretat de excelentul Lee Sun-kyun (al carui rol se aseamana mult cu partitura anterioara din “A Hard Day”), care ne va cuceri din nou cu dezinvoltura si tenacitatea sa, in timp ce rolul principal feminin revine “baietoasei” Kim Go-eun (Eungyo, Monster, Coin Locker Girl, Memories of the Sword), ce interpreteaza un procuror insensibil ce-si reintalneste cu prilejul unui complicat caz ex-ul, cautand impreuna cu acesta aflarea adevarului. Cu 7,4 milioane dolari incasari la box-office, filmul poate fi privit, cum o spune si trailerul, din perspectiva avocatului diavolului – o sintagma consacrata de celebra productie hollywoodiana cu Al Pacino si Keanu Reeves – Byun ajungand sa incerce demonstrarea nevinovatiei intr-un caz de crima in care totul pare evident, mai putin prezenta cadavrului. Diavolul pare a fi presedintele Moon al unei companii farmaceutice, prin simplul fapt ca isi cladeste un nume in industrie pe cadavrele celor decedati in perioada testarii medicamentelor, iar pentru un avocat precum Byun, sursa banilor nu pare o problema, cata vreme pentru el prioritatea pare a fi demonstrarea calitatilor in meseria practicata. Se poate spune chiar ca Byun e un snob, innebunit dupa masini noi, ochelari de soare de firma si o tinuta aleasa, si ca imaginea e mai presus de toate. El realizeaza ca rezolvarea acestui caz dificil in care lipseste cadavrul, foarte mediatizat, il va propulsa in cariera, iar apropierea de un influent afacerist precum Moon e inca un atu pentru un viitor stralucit, in cazul unei reusite. Desigur, toate aceste perspective se ivesc doar dupa ce inculpatul, protejatul presedintelui Moon, sustine cu tarie ca nu a ucis-o pe cea pe care de fapt o iubea, reusind sa schimbe radical planurile si strategia de caz a avocatului de a-i obtine o sentinta mai usoara.
Filmul are un scenariu putin diferit de cel al thrriller-urilor clasice coreene, in sensul ca povestea initiala ajunge, pe la jumatatea filmului, la o lamurire, iar in ea se ascunde o noua poveste, un nou caz ce rastoarna toate realizarile de pana in acel moment, resetand filmul si conducandu-l spre un alt deznodamant decat cel preconizat. Sursa de inspiratie a acestui film pare a fi productiile hollywoodiene din anii ‘80-’90 cu o tematica similara, asa cum si alte filme coreene s-au indragostit de teme hollywoodiene (cum e cea a partenerilor – procuror plus ziarist sau alte combinatii diferite – in cautarea infractorilor). Nu inseamna ca s-a copiat ceva, ci doar s-a preluat o idee si a fost imbracata frumos, adaptata la specificul coreean si oferita pe tava asa cum o cere publicul. Iar preferintele in materie de film ale publicului coreean actual sunt evident indreptate spre specificul cinematografiei de peste ocean. Filme cu personaje dezinvolte si inteligente ce rezolva ingenios cazuri complicate sau dau spargeri ironizand pe toata lumea sunt clar de sorginte americana, bine ambalate si rafinate, insa de cele mai multe ori lipsite de originalitate. Dupa un film ca “The Advocate: A Missing Body” ramai cu 2 ore captivante de adrenalina si buna dispozitie, dar peste o saptamana ai uitat de el, tocmai pentru ca scenariul e unul prea comun si vazut de prea multe ori in zeci de alte filme (ideea de baza, desigur, nu particularitatile). Drept urmare, sa ne limitam la ceea ce regizorul isi propune sa ofere si sa ne bucuram de inca o prestatie de zile mari a lui Lee Sun-kyun, aproape un “one man show” ce nu are cum sa nu convinga, inclusiv pe cei mai sceptici, in privinta calitatilor sale interpretative.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 10 subtitrare in romana
Youn Hoon afla de recidiva bolii lui Yu Sun si studiaza cazul incercand sa gaseasca solutia salvatoare, dar ajunge la concluzia ca doar i-ar grabi moartea. De aceea o sfatuieste pe Yu Jin sa nu o opereze caci ar fi inutil si si-ar incarca constiinta cu moartea surorii sale. Este un sfat pe care luptatoarea Yu Jin nu-l accepta, caci nu poate sta cu mainile-n san asteptand ca sora ei sa moara. Su Jin e fiica tatalui, adica actioneaza prin metode la fel de urate, ea incearca sa-si elimine concurenta manipuland oameni sau fabricand aparente care sa probeze o relatie de dragoste cu Young Hoon. D-na Jung are mereu ceva impotriva Hae Jung, dar nu are scrupule sa se foloseasca de ea pentru a scapa de datorii si a obtine banii necesari operatiei lui Yu Sun. Hae Jung stie ca merge sa discute cu d-nul Kim pentru o amanare a returnarii datoriei, cand de fapt este o intalnire aranjata de mama sa, un fel de troc, banii in schimbul fetei. Jun Ha a aflat intamplator de problema datoriilor si o abordeaza cu delicatete pe Hae Jung, oferindu-se sa le ajute, dar este refuzat. Tot ce poate face este sa-i ridice moralul lui Yu Sun si sa-i ofere o zi fericita in parcul de distractii. Sotul lui Yu Mi afla de succesul pe care Han Tae Suhk il are la casa de productie si ii vin idei. Numai ca acolo o gaseste pe Yu Mi despre care nu stia ca lucreaza si ii cere sa demisioneze.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
Inside Men (2015) – Lee Byung-hun şi Cho Seung-woo între setea de rãzbunare şi dreptatea socialã
Daca oamenii din industria coreeana de film ar fi avut propriul Hollywood, iar premiul Oscar ar fi fost rasplata suprema a eforturilor lor migaloase, cu siguranta “Inside Men” al regizorului Woo Min-ho ar fi fost marele castigator al anului 2015. Dupa ce a regizat doua thrillere captivante cu Kim Myung-min in rolurile principale (Man of Vendetta si The Spies), Woo Min-ho da lovitura cu thrillerul politic “Inside Men”, o adaptare dupa un webtoon intitulat “The Insiders” al stralucitului autorul Yoon Tae-ho, ce are la activ alte doua webtoon-uri celebre ce au fost deja ecranizate, “Moss” si “Misaeng” (o k-drama recenta ce s-a bucurat de un neasteptat succes). Exista doua versiuni ale filmului, una cenzurata, de 130 de minute, difuzata la tv pe canalele specializate, si cea originala, “director’s cut”, de 180 de minute, ce a si avut premiera in Coreea in noiembrie 2015 in cinematografe. Datorita mai multor scene violente, filmul a primit rating R (adica interzis minorilor), insa in ciuda acestui fapt a strans nu mai putin de 9,1 milioane de coreeni in salile de cinema, devenind filmul cu rating R cu cele mai mari incasari din toate timpurile. Timp de 4 saptamani la rand, “Inside Men” a fost lider de box-ofice in Coreea, obtinand 47,5 milioane dolari incasari (al 4-lea film coreean al anului 2015), deveniti aproape 63 de milioane de dolari dupa premiera lui si in alte tari. Desi productia diseca coruptia din societatea coreeana, avand un subiect care pentru multi poate parea anost si obositor (3 ore de actiune lenta si jocuri politice de culise pot fi o adevarata proba a rabdarii !), distributia de zile mari a fost o promisiune rasplatita din plin de interpretarea actorilor. Superstarul Lee Byung-hun straluceste nu doar pe afisul filmului, ci si prin interpretarea sa, in timp ce rivalul sau, Cho Seung-woo (The Sword with No Name, Marathon, Love Phobia), un actor pe nedrept periferizat de cineastii coreeni in ultimii ani, are o prestatie de senzatie. Calitatile lor deosebite au fost serios potentate de interpretarea actorilor din rolurile secundare, veterani cu nume precum Baek Yoon-sik, Lee Kyoung-young sau Kim Hong-fa. Lee Byung-hun a castigat pemiul pentru Cel mai bun actor la Asian Film Awards, productia beneficiind si de alte 5 nominalizari.
Deputatul Jang (Lee Kyoung-young) este principalul favorit la alegerile primare din Noul Partid, pentru a fi nominalizat in cursa electorala pentru presedintia Coreei. Rivalul sau din partid, deputatul Kim, incearca sa puna la cale un plan pentru compromiterea adversarului sau, apeland la seful Procuraturii din Seul. Cel ce urmeaza sa preia cazul deputatului Jang e un tanar procuror, Woo Jang-hoon (Cho Seung-woo), fost politist, ce are un mare dezavantaj: nu are conexiuni la nivel inalt sau o origine aleasa pentru a avansa la Procuratura Suprema. De cealalta parte, deputatul Jang nu sta nici el cu mainile incrucisate, avand relatii in toate domeniile importante. Astfel, campania ii e sustinuta de potentul presedinte al Mirae Motors, Oh, dar si de editorialistul-sef de la “Natiunea”, Lee Kang-hee, cu care se intalneste periodic pentru a pune tara la cale in petreceri private indecente, unde un fost gangster, Ahn Sang-goo (Lee Byung-hun), reprofilat presedinte al unei agentii de talente, ofera fete pentru placerea celor trei. In momentul in care izbucneste un scandal de proportii, ce implica Mirae Motors, sponsorul deputatului Jang, ce ar fi creat dintr-un imprumut ilegal un fond secret din care deputatul isi finanteaza ilegal campania, Ahn reuseste sa puna mana pe dosarul fondului secret. Insa fara a realiza in ce intra, viata i se schimba intr-o clipa.
“Inside Men” e un thriller politic genial despre inechitatea sociala si coruptia care macina o societate ce a facut un salt urias in ultimii 25 de ani, de la criza economica de la sfarsitul anilor ’90. Nu exista societate in care acest flagel sa fi fost eradicat in totalitate, iar coruptia, indiferent de mersul economiei sau de culoarea politica supravietuieste cameleonic sub diverse forme, bine mascata in insasi seva societatii, in randul rotitelor ce pun in miscare sistemul, ingreunandu-i functionarea, departe de ochii publicului. “Inside Men” aminteste de un film deja clasic al coreenilor din anii ’90, “The Terrorist” (1995), cu un subiect ce se aseamana flagrant, in care rolul pozitiv al unui politist in lupta cu sistemul revine lui Lee Kyoung-young, acelasi care in “Inside Men”, 20 de ani mai tarziu, il interpreteaza pe coruptul deputat Jang. Dincolo de asemanari sau alte paralele, filmul lui Woo Min-ho prezinta, in ciuda cinismului sau, o imagine realista a societatii coreene contemporane, in care lipsa de conexiuni pentru avansarea in cariera sau deschiderea tuturor usilor te condamna la anonimat. O alta tema preferata a regizorului e zugravirea intr-o lumina intunecata a coruptiei elitelor coreene, a acelei categorii care supravietuieste depinzand de o adevarata retea aservita propriilor interese. Modelul e unul universal valabil. Astfel, un politician, pentru a-si atinge telurile, are la degetul mic un mare trust de presa ce intotdeauna, cand are nevoie de compromiterea cuiva sau, din contra, de obtinerea unei partiniri pentru spalarea publica a unei imagini, se pune in miscare. Politicianul e deputatul Jang, iar trustul de presa e “Natiunea”. Sedintele ziaristilor in care se discuta ponturile si directiile de urmat in scrierea articolelor sunt pline de cinism, in timp ce inspiratia implorata la divinitate de editorul-sef Lee, unul din personajele cheie ale povestii, e sublima in hidosenia ei. Apoi, ca politician ai nevoie de un sponsor. Iar acesta trebuie sa fie un industrias cu bani, care sa pompeze milioane de dolari atunci cand se fac jocurile. Nu de alta dar beneficiile vor curge in anii de mandate, daca deputatul ajunge presedinte. Mirae Motors e compania ce deschide un fond secret in care intra un imprumut illegal de sute de milioane de dolari, ce alimenteaza poftele electorale ale politicianului. Si cum putina distractie nu strica, Ahn Sang-goo furnizeaza domnisoare apetisante pentru petrecerile destrabalate ale celor 3 sus-pusi, completand perfect o imagine dezgustatoare a politicianului zilelor noastre, valabila mai mult ca sgur nu doar in Republica Coreea. In comparatie cu aceasta schema relationala simpla si totodata atat de complicata prin implicatiile in diverse domenii, e prezentata meseria de procurer, in care in absenta unor sus-pusi care sa te protejeze si sa te propulseze esti un simplu catelus ce executa ordinele superiorului. E cazul lui Woo Jang-hoon (Cho Sang-woo in forma maxima), un singuratic irascibil al carui limbaj vulgar e cicatricea lasata de meseria de politist de provincie practicata in trecut, care cauta prin orice mijloace sa puna mana pe Jang, initial la cererea sefului sau, ce intra in jocurile politice din Noul Partid. Insa in timp, vanarea lui Jang devine o obsesie in numele dreptatii, a justitiei sociale si a onoarei de procuror al Republicii Coreea. Un film cu personaje complexe, foarte bine creionate si aprofundate pe durata celor 3 ore ale productiei, ce are un scenariu solid si bine pus in evidenta de regizor si de cei de la partea de montaj. Imagini excelente, cateva slow-motion-uri ce tradeaza tensiunea momentului, dar si cateva scene desprinse din alte filme coreene celebre (scena in care Lee Byung-hun conduce noaptea masina si canta o melodie “oldies” ne duce cu gandul la o scena trasa la indigo dupa Jo In-sung in “A Dirty Carnival”; scena in care Lee Byung-hun e tinut captiv intr-o sala iluminata cu neoane aminteste flagrant de una din anteriorul sau film, “I Saw the Devil” etc), toate dau culoare unui film de top, cu siguranta una din ele mai bune productii coreene ale ultimilor ani.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 9 subtitrare in romana
Boala lui Yu Sun le-a facut pe surori sa vanda casa pentru a avea bani de operatie, si aceasta a facut posibila evacuarea. Mezina se simte vinovata. Din State apare si fata Dr. Min, Su Jin, care viziteaza spitalul Bomin avand aerul ca atat el cat si dr.Lee (Young Hoon) ii apartin. Dr Min face tot felul de inginerii, in aparenta caritabile, care sa-i asigure majoritatea de actiuni si inlaturarea fratelui sau, tatal lui Jun Ha, de la conducerea fundatiei medicale de care depinde si spitalul Bomin.Yu Mi are nevoie de bani si se intoarce la fostul loc de munca, unde inevitabil il intalneste pe Han Tae Suhk, a carui valoare a inceput sa fie recunoscuta. Dr. Min face planuri sa-si marite fata cu Young Hoon, sa-l numeasca director la noul sau spital, iar in locul spitalului Bomin sa construiasca un complex de locuinte. Yu Sun, din ce in ce mai bolnava, il asalteaza pe antrenorul Kim din dorinta de a primi dovezi de dragoste. Daca la spital relatia dintre Yu Jin si Young Hoon este tensionata, intalnirea in particular, la Jun Ha, unde fiecare dintre ei vine ca partenerul altcuiva, este de-a dreptul stanjenitoare si dureroasa.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
Revivre (2015) – frumuseţe cenuşie în filmul cu numãrul 102 al legendarului Im Kwon-taek
Cel mai mare regizor coreean al tuturor timpurilor, Im Kwon-taek, revine la 79 de ani in scaunul regizoral cu cel de-al 102-lea film al carierei, “Revivre”. Cu o cariera prodigioasa, cu o multime de premii castigate la festivaluri nationale si internationale de film (printre care, cele mai importante: castigator al Ursului de aur la Berlin, al premiului pentru Cel mai bun regizor la Cannes pentru celebrul “Chihwaseon” si de 5 ori premiat ca Cel mai bun regizor la Grand Bell Awards), cu multe filme care la vremea lor au fost succese de box-ofice, Im Kwon-taek a reusit sa atraga atentia la nivel international asupra filmului coreean. Desi e un regizor “de scoala veche”, ce oricand poate gasi un termen de comparatie in randul marilor cineasti japonezi ai secolului XX, Kwon-taek a reusit sa se adapteze perfect timpurilor moderne, filmele sale transmitand mai tot timpul mesaje de actualitate, pline de profunzime si naturalete. “Revivre” e o drama inspirata dintr-o nuvela scrisa de Kim Hoon, premiata in 2004 cu Premiul Literar Yi Sang (unul din cele mai prestigioase premii literare acordate in Coreea din 1977 pana in prezent), Titlul literar al nuvelei este “Cremation” (“Incinerare”), insa poate fi tradus din coreeana si ca “From Powder to Powder” (“Din pulbere in pulbere”), facand aluzie la doua elemente cheie ale povestii: locul de munca al sotului, in cadrul unei companii de produse cosmetice, si incinerarea sotiei decedate, pulberea fiind elementul liant al celor doua. Filmul lui Kwon-taek il are in rolul principal pe veteranul Ahn Sung-ki, unul din preferatii regizorului, pe care l-a distribuit in numeroase filme ale sale. Va vine sa credeti sau nu, in “Revivre”, poate cel mai mare actor coreean al tuturor timpurilor interpreteaza, la 62 de ani, cel de-al 128-lea rol al carierei. Kim Ho-jung si cunoscuta Kim Gyu-ri completeaza distributia restransa a filmului. “Revivre” a castigat 4 premii (cel mai important fiind “Cel mai bun film” la “Baeksang Arts Awards”) si a avut 6 nominalizari.
Oh Jeong-seok (Ahn Sung-ki) lucreaza ca director executiv la departamentul marketing al unei celebre companii producatoare de cosmetice din Coreea, “Adelaide”. Respectat de angajatii sai si privit mai mult ca um prieten decat ca un sef, acesta pare, la 60 de ani, sa aiba deschis drumul spre avansare la functia de vicepresedinte al companiei. Insa promovarea nu este un tel in sine, directorul Oh considerandu-se implinit in plan profesional. La fel si in viata personala, unde e casatorit si e tatal unei fete la randul ei implinite. Fericirea personala este, insa, umbrita de boala sotiei sale (interpretata de Kim Ho-jung), operata in mai multe randuri din cauza unei tumori la creier, ce reapare. Supusa unei noi interventii chirurgicale, aceasta ajunge captiva in spital timp de 4 saptamani. Directorul Oh ii va fi principalul sprijin in aceasta dificila perioada, impartindu-se intre activitatea incarcata de la companie si ingrijirea sotiei sale. Insa in viata sa involburata de suferinta chinurilor sotiei sale, intr-una din zile patrunde o tanara angajata la departamentul sau, Choo Eun-joo (Kim Gyu-ri), ce are un farmec aparte. In mod inexplicabil, se simte atras ca un magnet de aceasta, cu toate ca constiinta ii spune cu totul altceva. Macinat de dilema in care fara voia lui intra, directorul Oh se vede pus in fata unei alegeri dificile.
“Revivre” e o autentica meditatie asupra vietii, mortii si iubirii din perspectiva unui om ajuns la apusul existentei sale. Directorul Oh Jeong-seok, remarcabil interpretat de Ahn Sung-ki, e un sot devotat, ce niciodata nu si-ar neglija familia si mai ales sotia. E genul de om care in momentul in care a rostit juramantul in fata altarului, nu ar putea niciodata sa calce stramb si sa comita o infidelitate fata de cea pe care si-a ales-o ca partenera pana la moarte. E interesanta aceasta imagine transmisa de regizorul Im Kwon-taek, a omului devotat familiei, o imagine care in ziua de azi rar o poti vedea in societatea moderna, in care adulterul si in general relatiile dintre un barbat si o femeie au capatat alte valente. Personajul pe care ni-l propune Kwon-taek e un cap de familie responsabil, sau, daca ar fi sa concretizam si mai mult, un om cu constiinta. Desigur, directorul Oh nu este persoana pe care ne-am inchipui-o din aceasta caracterizare, mereu joviala si optimista. Trece si el prin crize interioare, fie ca e vorba de boala de prostata de care sufera, fie ca e vorba de problemele cotidiene de la serviciu sau de boala necrutatoare a sotiei sale. Toate acestea ii afecteaza stima de sine, dar are capacitatea de a inabusi totul in tacere, intr-o meditatie surda a mintii, ce se conecteaza cu sufletul, ce are capacitatea de a vindeca, de a transforma suferinta in speranta. In timpul acestui dificil proces interior de autoanaliza descopera si tentatia, in momentul in care la companie apare o tanara angajata, domnisoara Choo. In comparatie cu sotia lui, ofilita de suferinta bolii necrutatoare, domnisoara Choo e o floare minunata a tineretii de mult trecute. Ea e mirajul a ceea ce trecerea anilor a lasat in urma, ea e elixirul iluzoriu al fericirii vesnice pe care prospetimea tineretii o insufla sufletului uman. Tineretea e o stare efemera, pe care oricine si-o doreste vesnica. Insasi compania la care lucreaza, de produse cosmetice, e una ce face cercetari pentru gasirea unor leacuri pentru a opri timpul in loc si a face ca prin formule chimice, trasaturile firesti ale trecerii anilor sa fie cat mai mult estompate. Ca un adevarat alchimist, directorul Oh descopera in domnisoara Choo nu doar muza care-l poate ajuta sa depaseasca impasul din viata personala, ci si formula magica prin care sufletul lui ar putea renaste, impulsul de care are nevoie pentru ca viata, cu toate rotitele ei, sa se puna din nou in miscare. Ajunge sa faca din noua angajata o adevarata obsesie, sa ii interpreteze zambetele si stralucirea ca false semnale transmise sufletului sau impovarat, si astfel se naste un conflict firesc intre suflet si minte, intre dorinta si constiinta. Pe de alta parte, regizorul face o analiza retrospectiva plina de realism si sinceritate a ultimelor saptamani din viata de zi cu zi a directorului Oh, in care ne dezvaluie o imagine putin diferita de cea de care am fi tentati sa ne-o facem. Viata de cuplu a celor doi soti e marcata de cele mai multe ori de tacere, in momentele in care cei doi raman singuri, sau de criticile discrete ale sotiei la adresa lui, fara o tinta anume. Ai senzatia de multe ori ca cei doi imita, doar, o viata de cuplu fericit (au chiar un caine la care ea tine foarte mult, ce nu reprezinta nimic pentru el), iar aceasta incertitudine e pastrata de regizor pana la final, intretinand-o prin comportamentul total neasteptat de sot iubitor, grijuliu si devotat pe care directorul Oh o arata in spital sotiei sale muribunde. Din aceasta perspectiva, Im Kwon-taek pune in scena un joc de oglinzi genial, reconstituind franturi din relatia celor doi soti, cu bune si cu rele, din ultimele luni de viata ale sotiei. Aceste oglinzi parca se sparg intr-o metaforica scena de final, in care directorul Oh, cel imbatranit de trecerea anilor, cu fata plina de riduri, gaseste intamplator o poza a lui din tinerete, in locul unde se astepta cel mai putin. Aici se sparge oglinda propriilor sale iluzii, aici se sfarseste visul frumos dar si cosmarul pe care le-a trait in acelasi timp, realizandu-si conditia de simplu trecator pe scena acestei vieti scurte si anevoioase, acceptand-o, asumandu-si-o. Un film cu o regie de exceptie, analitic si sensibil deopotriva, o realizare artistica cum numai mana unui mare regizor o poate plamadi. Iubitorii de filme artistice nu vor fi dezamagiti de “Revivre”, “arta de a trai din nou”.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Four Sisters (2001) – Episodul 8 subtitrare in romana
Necazurile si-au facut cuib la casa in care traiesc surorile Jung. Boala lui Yu Sun a progresat si nici cea de-a doua operatie, care este foarte costisitoare, nu ofera garantii de supravietuire. Creditorii fac presiuni, iar spitalul, altadata plin, este ocolit de bolnavi. Yu Min este nefericita, a fost alungata de sot, de fapt este casatorita doar de ochii lumii. Young Hoon s-a intors din SUA si doctorul Min vrea ca dupa ce va reusi sa preia spitalul Bomin sa-l numeasca pe el director. Jun Ha vine insa cu propunerea ca in locul cumpararii sa aplice un management de incredere, prin furnizare de personal si punere in practica de competente manageriale.Yu Jin si Hae Jung cred ca dr. Min e prietenul tatalui lor, un salvator care vine sa le ajute. Intalnirea dintre Yu Jin si Young Hoon e una cu scantei. Il banuieste de ganduri de razbunare si ii este greu sa lucreze in subordinea lui. Banuiala pare sa devina certitudine atunci cand Young Hoon le cere sa elibereze casa de langa spital care a apartinut familiei Jung si le anunta ca urmeaza sa se mute el in ea. Cele 4 surori trebuie sa aleaga casa modesta pe care si-o permit si sa imparta aceeasi camera.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
The Wailing (2016) – Hwang Jung-min într-un thriller supranatural de succes
Na Hong Jin atrage atentia cu un thriller supranatural ce pare fara sens, dar interesant. Nu este nimic mai inspaimantator decat sa nu stii de ce anume sa te temi. „The Wailing” incepe cu o serie de decese infioratoare intr-un sat de pe o insula, dar ancheta dezlantuie o teroare si mai mare – imaginatia paranoica. Scenariul, scris de scenaristul Na Hong Jin care a mai scris scenariile pentru „The Chaser” si „The Yellow Sea”, pare sa nu aiba nicio logica, dar talentul cu care foloseste suspansul va tine audienta ca pe ghimpi pe tot parcursul celor 156 minute. Filmul a depasit asteptarile, multi coreeni mergand pentru a doua oara la film pentru a observa importante indicii omise la prima vizionare. Se discuta mult despre film si este posibil sa devina cel mai vizionat film din a prima jumatate a anului 2016, in Coreea.
Na Hong Jin se bazeaza pe stravechi traditii samanice pentru a evoca un taram obscur, primitiv, unde violenta pandeste atat in natura cat si acasa, iar raul ia forme umane, precum si supranaturale. In acelasi timp scenaristul combina elemente din „Exorcistul”, „The Evil Dead” si chiar „Outbreak”, dar deznodamantul criptic care strapunge intunericul abisal al psihicului uman este marca Polanski.
Explorand lumea spiritelor pentru prima data, scenaristul continua sa foloseasca un limbaj dur, violent, dar idelile sunt filosofice si sugestive. Impovarat de o istorie sangeroasa a colonialismului japonez, razboiului civil si separarii, cicatricile psihicului coreean isi gasesc drumul in acest film, fie ca e in groaza oamenilor care sunt ucisi de propriile familii, fie in exorcismul care serveste ca element dramatic central – un fel de metafora pentru nevoia de a scapa de fantomele trecutului.
Titlul coreean „Goksung” se refera la catunul in care se petrece povestea, dar caracterul chinezesc folosit se traduce prin „vaiet”. Si, dupa cum se desfasoara si povestea, satenii au motive nu numai sa planga ci si sa urle: un barbat isi ucide prin injunghiere sotia si copilul, fara un motiv anume. Cand sergentul Jeon Jong Gu jucat de Kwak Do Won si echipa sa ajung la scena crimei, dau cu ochii de privirea injectata si nauca a vinovatului. Un val de crime similare incepe sa se reverse asupra satucului, si criminalii sunt gasiti in aceeasi stare ca primul. Dupa ce fiica sergentului pare sa cada prada vrajii demonice ce pandeste satul, acesta este de acord sa ceara sfatul unui saman, fara sa realizeze ca situatia va escalada in ceva cu mult mai periculos.
Zvonurile incep sa circule despre un japonez (Jun Kunimura) ce poposeste in sat tocmai cand incep crimele. Incep sa apara marturii despre demoni ce devoreaza carne de caprioara si predictii cu final fatal, dar o femeie pe nume Yeon incepe sa se ingrijoreze cu adevarat numai cand fiica sa Hyo Jin (Kim Hwan Hee) incepe sa aiba niste crize si sa injure precum Linda Blair in „Exorcistul”.
Cand Jong Gu descopera ceva inspaimantator la calatorul japonez, totul incepe a fi filmat in maniera lui Hitchcock, suspansul fiind la cote inimaginabile, si apoi povestea intra pe teritoriul supranaturalului printr-o serie de vise urate. Mai mult de 90 de minute trec pana cand un saman jucat de Hwang Jung Min isi face aparitia si incepe un ritual de exorcism dominat de tunete, si totul duce povestea la un alt nivel de tensiune si isterie.
Totul devine din ce in ce mai enigmatic, iar samanul si mama lui Yeon nu fac nimic pentru a lamuri situatiile sau a contracara raul ce pare sa se pogoare asupra satului. Finalul inconjoara protagonistii intr-un infern de indoieli si neputinta, si parte din personaje pretind ca nu sunt atinsi de intentiile demonice ale celorlalti, desi niciun personaj nu pare inocent. „Doar crede si vei fi salvat” devine o expresie religioasa ce reuseste doar sa fie mai inspaimantatoare decat calamitatile prevestite de o nebuna din sat.
Distributia indrazneata este necesara pentru a balansa trecerea scenariului prin lumea ireala si rurala si evocarile misterioase despre culturi religioase si animism, fantezie si halucinatii. Scenaristul ii da o aura animalica si primitiva calatorului japonez, facandu-l sa apara aproape gol in salbaticie. Cheon Woo Hee este femeia nebuna ce face predictiile apocaliptice, ce reuseste prin accentuarea trasaturilor mai clasice sa para dintr-o alta era. Jocul sau actoricesc din doua scene cheie este ambiguu si cu o nota de spaima. Hwang Jung Min, care a jucat in filme mari precum „Ode to my Father”, „Veteran” si „A Violent Prosecutor”, se joaca cu imaginea dreptatii pentru a estompa si incurca judecata publicului.
Pentru a arata o comunitate rupta de societatea moderna, inca ancorata in superstitii stravechi, Hong Kyung Pyo, a filmat foarte mult in lumina naturala, obtinand o lumina prafuita, incetosata pe alocuri. Evoca un sentiment de obscuritate aratand de departe figuri umane si indicii, fara a focaliza sau filma de aproape. Obiecte obisnuite precum un ac de par, o haina veche sau un pulover pot deveni indicii care pot sau nu sa dezvaluie ceva amenintator.
Filmul a fost vizionat anul acesta la Cannes, in afara competitiei, obtinand recenzii favorabile. In Coreea, filmul a avut premiera pe 12 mai, fiind de 2 saptamani lider de box-office, cu 31 de milioane dolari incasari.
(Sursa: variety.com)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Chosen: Forbidden Cave (2015) – despre exorcism şi posedare în Coreea de Sud
Regizorul coreean Kim Whee, cel care in 2012 debuta cu excelentul thriller “The Neighbors”, a revenit anul trecut cu o noua poveste cam din acelasi domeniu, “The Chosen: Forbidden Cave”. Acelasi Kim Whee a adaptat si scenariul, ce are la baza romanul “Moonyeogool” publicat in 2010 de Shin Jin-O. O coincidenta stranie: filmul, ce are un subiect similar cu cel din “The Vatican Tapes”, a avut premiera mondiala la Festivalul BiFan pe 24 iulie 2015, in timp ce productia americana amintita a avut premiera exact in aceeasi zi pe teritoriul Statelor Unite. Filmul, ce avea titlul initial de “Exorcistul”, este o fictiune plasata in zilele noastre despre un caz de posedare in Coreea de Sud. Poate suna ciudata o asemenea tema intr-o tara in care aproape jumatate din populatie s-a recunoscut atee, insa armele de lupta impotriva Raului vor proveni atat din samanismul coreean (descantece si instrumente cu puteri asa-zis magice) cat si din crestinism (Biblia). In fapt, cineastii sud-coreeni nu fac decat sa se inscrie in trendul popularelor filme horror despre spirite si posedari ce fascineaza de cativa ani si care au trecut de mult granitele Hollywoodului. Specificul sud-coreean e dat de elementele de mitologie si saamanism, combinate cu tehnici moderne si efecte interesante. Kim Sung-kyung din “We Are Brothers” si “The Deal” apare in rolul unui psihiatru cu capacitati de tamaduitor spiritist, ajutat de mai tanarul sau colaborator mediu, interpretat de Kim Hye-seong, la ultimul rol inaintea incroporarii. Desi nu a avut o cariera extraordinara in ultimii ani, Kim Hye-seong a capatat o oarecare notorietate dupa aparitia in serialul “Kingdom of the Winds”. Rolul principal feminin e interpretat de Yoo-sun (Gabi, Never Ending Story).
Specialistul in psihiatrie Shin Jin-myung e un doctor psihiatru si un profesor reputat, expert in cazuri de posedare. Asistentul sau mai tanar, Ji-kwang, e un mediu cu capacitati supranaturale, ce poate, prin telepatie, sa ia legatura cu lumea spiritelor, fie ca e vorba de persoane aduse in stare de hipnoza sau de persoane decedate recent. Intr-una din zile, doctorul Shin primeste pe e-mail un mesaj cu o fotografie misterioasa a aunui tablou, de la un prieten, Ju-yeol, alaturi de care a activat ca medic militar in trecut. Acesta ii solicita un consult, pentru el si sotia sa. La nici o zi de la primirea mesajului, doctorul Shin afla ca prietenul sau a sfarsit tragic intr-un accident de masina, in timp ce sotia lui, Keum-ju, aflata pe locul din dreapta, a scapat cu doar cateva zgarieturi. Participand la funeralii, doctorul o cunoaste pe Keum-ju, proprietara unei galerii de arta si mama unei fetite mici, al carei comportament il pune pe ganduri. In scurt timp constata ca femeia are stari ciudate, din care cand isi revine nu mai stie ce anume s-a intamplat. Cu ajutorul unei producatoare de documentare si al asistentului sau, doctorul Shin incearca sa desluseasca misterul din spatele acestui caz, folosindu-se de abilitatile sale profesionale.
“The Chosen: Forbidden Cave” se departeaza de tipicul altor filme de gen coreene ale ultimilor ani. Lipsit de momentele de teroare ale unor elevi speriati de cine stie ce blesteme planeaza asupra unui loc sau de prezenta spiritelor razbunatoare cu par lung care aduc cu ele suspansul, filmul are o abordare diferita, mult mai stranie si mai axata pe elemente de mitologie decat orice horror obisnuit coreean. Prima parte a filmului combina psihiatria cu exorcismul, rezultand un fir epic destul de captivant, in special ca misterul e intretinut printr-o serie de evenimente supranaturale ce-si fac loc in intriga. Keum-ju are un comportament destul de bizar, iar in momentul in care aceasta isi incepe terapia, fiind supusa unei sedinte de hipnoza, doctorul Shin constata lucruri surprinzatoare. In partea a doua, scenariul devine mai mobil, implicand noi personaje in firul epic si schimband decorul atat fizic cat si ca spatiu temporar, alternand flashback-urile cu evenimente din prezent. De aceasta data, decorul mirific al insulei Jeju e invaluit de misterul unor evenimente reale petrecute in trecut, ale caror consecinte reverbereaza pana in prezent. Apelul la un eveniment tragic din trecutul Coreei aduce o nota de profunzime scenariului, dand filmului un accent realist neasteptat pentru un film horror. Avand toate ingredientele de care are nevoie un horror misterios plin de elemente supranaturale, “The Chosen: Forbidden Cave” ofera o tensiune decenta si ceva mai mult decat spaima gratuita indusa spectatorilor. O poveste reala tragica e impletita inteligent in fictiune, transmitand o pagina intunecata a istoriei insulei de care putini stiu. Desi e realizat cu un buget redus, filmul e de o calitate superioara multor horror-uri coreene recente, dovedindu-se o incursiune interesanta si palpitanta in spirala genului “exorcism”, ce incepe sa prinda tot mai mult contur in Coreea. Pentru o comparatie pertinenta, asteptam aparitia lui “The Priests”, un film coreean similar ca tematica, dar care a avut si un buget mai mare, si o distributie pe masura, productie ce s-a lansat in Peninsula in toamna anului trecut.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Lee Young Ae în rolul lui Shin Saimdang din octombrie, la SBS
Mult asteptata intoarcere pe micile ecrane a actritei Lee Young Ae despre care se vorbeste de aproape doi ani, dupa un hiatus de treisprezece ani, se va intampla, in sfarsit, din luna octombrie. Cei de la SBS au anuntat ca serialul istoric “Saimdang” va fi difuzat la final de saptamana, primul episod urmand a fi transmis in luna octombrie (acest lucru depinde de modul in care difuzarile de seriale sunt afectate de transmisiunile speciale de la Jocurile Olimpice din Rio de Janeiro din august).
Produs de Group Eight, “Saimdang” spune povestea unei femei pline de curaj ce devine o poeta recunoscuta in perioada Joseonului, cand femeile erau vazute ca fiinte de nivel inferior. Lee Young Ae va juca dublu rol, fiind Shin Saimdang, dar si un reputat profesor de istorie al timpurilor noastre ce afla de aspecte nestiute ale vietii neconventionale duse de Saimdang. Acest serial va lega cele doua perioade folosindu-se de prezent pentru a se lipi de o poveste veche din istoria Coreei, intr-un mod similar interesantului “Possession” din 2002.
Personajul principal masculin, ce va juca rolul barbatului ce se indragosteste de Saimdang, este jucat de Song Seung Heon, acesta fiind un spirit liber, un Gatsby al perioadei Joseon, ce se indragosteste de Saimdang cand aceasta ii apare brusc in fata ochilor, in fata casei sale.
Acest serial va fi produs in totalitate inaintea difuzarii si va avea 30 de episoade. Se spune ca filmarile sunt aproape de final si ca editarea va incepe din luna iunie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Granny’s Got Talent (2015) – talentele ascunse ale unei bunicuţe mai puţin obişnuite
Ceea ce au inteles regizorii si scenaristii coreeni perfect in ultimii ani e ca pentru a revigora un gen, in ziua de azi, trebuie sa aduci mereu ceva nou, care sa suprinda audienta. Multi regizori se orienteaza spre scenarii inspirate din cazuri reale si spre un amestec de genuri, unele extreme (comedie si drama la un loc), cautand parca o identitate pentru productia lor. E bine ca un gen sa fie mereu reinventat, dar uneori trebuie sa stii sa si exploatezi la maxim perfectiunea artistica a unui gem. De exemplu, dupa nenumarate cautari si scenarii cu lipsuri evidente, genul thiriller a reusit, cativa ani la rand, sa ofere ceea ce audienta dorea de la astfel de filme: tensiune, scenarii coerente si pline de surprize si rasturnari de situatie, fara ambiguitati si clisee reluate la nesfarsit. Productii recente, insa, au inceput sa marcheze un evident declin al genului, ca si cum ar mai fi fost nevoie de noi cautari si inovatii. E suficient sa amintim in acest sens un “Fatal Intuition” sau un “Chronicles of Evil”, in care fuziunea cu genul politist/crima si asocierea lui cu elemente supranaturale a complicat povestea, dar a si scazut din coeziunea subiectului per ansamblu, thriller-ul diluandu-se intr-un amalgam mai mult sau mai outin ofertant. In privinta comediilor coreene, se observa o revenire cu pasi mici si siguri a acestora in prim plan. Unele reiau teme din comediile coreene “clasice” de acum 10-15 ani, imbracandu-le intr-o haina noua, altele incearca sa fie cat mai originale. Si in acest caz, fuziunea cu alte genuri si diversificarea tematicilor abordate, ce trebuie sa fie cat mai de actualitate, desprinse din realitatea cotidiana, a devenit elementul definitioriu. Coreea are o multime de actori de comedie valorosi, iar explozia show-urilor tv a dat nastere notiunii de “comediant” in adevaratul sens al cuvantului. Pe acest fundal, e firesc sa incerci sa recuceresti locul de frunte pe care filmele de comedie il aveau acum mai bine de un deceniu in cinematografia coreeana. Insa cu alte arme. Regizorul Shin Han-seol se reinventeaza la 7 ani de la “A Tale of Legendary Libido” si ne propune o noua comedie “fierbinte” cu un subiect original si totodata de actualitate. Cu veterana Kim Soo-mi la ultimul rol principal din cariera (anul trecut si-a anuntat retragerea) si cu o distributie cu actori din toate generatiile, multi cunoscuti din seriale de televiziune, “Granny’s Got Talent” imbina umorul extrem cu drama intr-o productie in mod evident plina de culoare la propriu si la figurat, mai ales cand vine vorba de limbaj. Filmul a reusit sa stranga 3,5 milioane de dolari la box-office, ceea ce nu e deloc putin pentru o comedie fara actori care sa umple salile de cinema prin popularitatea lor.
Parasind inchisoarea dupa cea de-a treia condamnare a vietii, doamna Lee (Kim Soo-mi) decide sa-si traiasca putinul timp ramas, la cei 80 de ani ai ei, linistita si pe cat posibil impacata cu cei pe care soarta a facut sa-i neglijeze o viata intreaga. E vorba de cei doi fii ai ei, din doua casnicii diferite, Seung-hoon (Jeong Man-sik) si Joo-hyun (Kim Jung-tae). Traumatizati, traind prin orfelinate si lipsiti de dragostea materna, acestia au pasit pe drumuri diferite in viata. Seung-hoon e un functionar tacut si docil, casatorit cu fiica unei parvenite arogante ce ii dicteaza prezentul si viitorul, avand un copil de gradinita. Casnicia nu ii merge deloc bine, perspectiva unui divort fiind iminenta. Joo-hyun e un imatur pe care nici sotia nu reuseste sa-l puna la punct, fiind un impatimit al jocurilor de noroc. Datoriile accumulate la acestea ajung la sume astronomice, avand pe urmele sale camatari si indivizi periculosi. Doamna Lee ii daruieste acestuia singurele economii facute in anii cat a fost inchisa, iar in privinta celuilalt fiu, pune la cale un plan prin care sa devina, pentru un timp, menajera familiei acestuia. In paralel, un post de televiziune organizeaza un concurs inedit de insulte, iar producatoarea show-ului e trimisa pe teren sa gaseasca concurenti priceputi la… injuraturi. In momentul in care intamplator o aude pe doamna Lee suduind in parc, realizeaza ca are in fata ei un “bun cultural”. De aici pana la a o face pe aceasta sa constientizeze ca are un mare talent nu mai e decat un pas. Convinsa mai mult de problemele financiare ale fiului ei cartofor si de premiul urias al competitiei, doamna Lee accepta sa participe la ineditul show tv, luand porecla de “Bunicuta Naibii”. Ce urmeaza intrece orice imaginatie.
In cea mai mare parte a sa comedie, fara a lipsi accentele dramatice si o usoara tenta meditativa realista, “Granny’s Got Talent” exploateaza tema spectacolului ca instrument de rating in lumea televiziunii. Un show de insulte in direct pe micul ecran e o premiera in Coreea, o tara in care tot ce este tabu sau mai putin decent e prezentat in mod discret si la ore inaintate, pentru a nu deranja. Tocmai datorita acestui motiv, filmul a primit calificativul “nerecomandat sub 18 ani” din partea comisiei ce reglementeaza clasificarea materialului audio-vizual. E adevarat ca in limba coreeana, limbajul in cea mai mare parte a duratei filmului e unul colorat, abundand de cuvinte si dialoguri mai putin decente, insa o adaptare adecvata din partea traducatorului poate face ca un film “nerecomandat sub 18 ani” sa poata fi urmarit fara probleme de toata lumea. Ce trebuie remarcat e faptul ca cineastii coreeni au devenit din ce in ce mai inventivi, reusind sa abordeze tematici tabu pentru societatea coreeana traditionalista intr-un mod inteligent, dand elementului tabu o conotatie aproape fireasca in contextul modului de abordare al firului epic. La fel s-a intamplat in “The Treacherous”, dar si in recenta comedie “Love Clinic”, filme extrem de reusite in ciuda subiectelor “fierbinti” abordate. In “Granny’s Got Talent” vom asista la o cavalcada de injuraturi nostime – doar e vorba de o competitie de injuraturi, in care fiecare trebuie sa fie inventiv si dezinhibat pentru a pune mana pe marele premiu -, care puse intr-un alt context ar putea fi deranjante, insa pe fundalul acestei competitii devine un factor ce nu poate decat sa binedispuna pana si cele mai pudice persoane. Actrita Kim Soo-mi – cunoscuta pentru dezinvoltura si lipsa de inhibitii in exprimare (sunt celebre pariurile facute inaintea filmelor in care apare, cum a fost cel in care promitea ca va purta bikini daca unul din filmele in care a fost distribuita atingea un anumit numar de spectatori in salile de cinema) – da un adevarat recital, la 64 de ani, interpretand o bunicuta cu 16 ani mai mare in varsta. Echipa de la machiaj si-a facut de minune treaba, reusind sa o imbatraneasca in cateva scene astfel incat sa para cu adevarat o bunicuta octogenara, lucru accentuat de mersul aplecat. Tinand cont ca pe parcursul filmului are de injurat, de cantat rap, se da pe un tobogan de copii si canta pana si un cantec de leagan, actrita reuseste sa isi duca la bun sfarsit partitura intr-unul din cele mai solicitante roluri ale prodigioasei sale cariere. Daca va fi sa fie ultimul ei film, se poate spune ca Kim Soo-mi s-a retras in glorie. Cu mult umor si cu doza obisnuita de lectii de viata pe care cam toate filmele coreene le ofera, “Granny’s Got Talent” ramane o comedie inedita si indrazneata, pe care daca o vezi asa cum se doreste a fi vazuta de catre realizatori, nu ai cum sa nu ai parte de o portie de buna dispozitie garantata.
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Dupa ce are confirmarea implicarii lui Young Hoon in incercarea de a salva spitalul Bomin, Dr.Min ii cere lui Su Jin sa renunte la el. Dar nici vorbele tatalui, nici faptul ca el ii spune raspicat ca nu o iubeste nu o determina sa renunte la gandul de a-l avea ca sot. Pentru aceasta dragoste ce seamana mai mult cu o obsesie bolnavicioasa promite si ameninta in acelasi timp. Jun Ha ii da lui Yu Jin vestea iminentei logodne dintre Su Jin si Young Hoon, si acest eveniment pune sub semnul indoielii sinceritatea interventiei sale in favoarea fetelor Jung si seamana mai degraba cu atragerea intr-o capcana. E dureros ca toti il cred un oportunist incapabil de sentimente adevarate, inclusiv Yu Jin. La cererea lui Su Jin, Hae Jung si Yu Jin sunt obligate sa paraseasca spitalul Bomin. Han Tae Suhk l-a infruntat pe sotul lui Yu Min si acum spera sa obtina divortul. Yu Sun e singura care se bucura de dragostea omului iubit. Noroc ca surorile se au unele pe altele in clipe fericite, dar mai ales in clipe de mare cumpana.Young Hoon nu poate dezvalui motivul real pentru care a ales aceasta cale. Yu Jin acorda acum conslutatii la domiciliu, iar pretendentul Kim le aduce echipamente medicale de stricta necesitate. Pe d-nul Kim il nelinisteste prezenta constanta a lui Jun Ha langa fetele dr.Jung. De la moartea tatalui lor, Jun Ha le este mereu aproape, iar cu Hae Jung e prieten bun, pe cand el, orice ar face, este mai mult tolerat.
