Pe 15 septembrie 1950 incepea batalia de la Incheon din cadrul razboiului dintre cele doua Coree, batalie care a decis victoria de partea Coreei de Sud si a Natiunilor Unite. Operatiunea a inclus aproximativ 75 000 de soldati si 261 de nave militare, a durat pana pe 19 septembrie si a dus la recucerirea capitalei sud-coreene, Seul, doua saptamani mai tarziu. Codul intregii operatiuni a fost “Chromite”.
Fortele Natiunilor Unite care s-au alaturat celor sud-coreene au fost comandate de generalul MacArthur, creierul din spatele operatiunii, netinand cont de rezerva generalilor care erau mai precauti in privinta unui atac riscant pe un teren extrem de nefavorabil.
Pe 25 iunie 2016 se doreste ca un nou film ce are la baza acest subiect, in care vor juca Liam Neeson, Lee Beom Soo, Lee Jung-jae, Jeong Joon Ho si Jin Se Yeon, sa isi aiba premiera. Filmul este regizat de Lee Jae Han, care regiza in 2004 “A Moment To Remember”.
Liam Neeson il va interpreta pe generalul MacArthur, iar scenariul se va concentra asupra a opt soldati sud-coreeni ce sunt condusi de un locotenent sud-coreean al Fortelor Navale jucat de Lee Jung-jae, care vor ajuta la rasturnarea rezultatului in lupta impotriva fortelor comuniste nord-coreene in timpul unei operatiuni sub acoperire, “X-ray”, ce a precedat inceperea bataliei printr-un atac surpriza asupra orasului Incheon. Operatiunea “X-ray” trebuia sa reuseasca pentru a putea incepe debarcarea fortelor navale in Incheon. Lee Jae Han a lucrat alaturi de scenaristul Lee Man Hee cu care a mai colaborat la un alt film de razboi, “71: Into the Fire”. In martie, ambasadorul SUA in Coreea de Sud a vizitat platoruile de filmare ale productiei, incurajand echipa de actori si pe regizorul Lee.
Filmul va avea premiera in iulie, si inca de anul trecut cand au demarat filmarile se asteapta sa fie un blockbuster cu incasari record.
(Sursa: Hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 7 subtitrare in romana
Din multimea venita sa aclame se aud acuzatii. Dr. Jung este naucit, nu intelege ce se intampla. A devenit subiectul de scandal de pe toate posturile de televiziune. Dr.Min, prietenul pe care l-a ajutat, nu este interesat sa dezvaluie un adevar care-l incrimineaza. Young Hoon ii cere lui Yu Jin sa se desparta. Nici in familie dr. Jung nu are parte de sustinere totala. Yu Jin, nefericita de ruptura, ii face reprosuri si ii arunca cuvinte grele. Cei care pana mai ieri l-au adulat, il calomniaza. Jun Ha si prof. Kim sunt printre putinii care le sustin pe Yu Jin si Yu Sun. Dr. Jung e hotarat sa mearga la procuratura si sa povesteasca adevarul, sperand ca asa va salva relatia fiicei sale. Dar stresul si boala de inima de care sufera, plus „ ajutorul” prietenesc, dau o alta turnura faptelor si acuzatii devin acuzatori. Fara dr. Jung este si mai greu, iar fetele trebuie sa stranga randurile si sa se sustina ca sa nu fie doborate. Young Hoon pleaca in SUA sa incerce metode mai eficace de tratament pentru mama sa, in timp ce dr.Min asteapta momentul oportun pentru a pune mana pe spitalul Bomin de la fetele inglodate in datorii.
Prezentarea: kira – asiacinefil
You Call It Passion (2015) – Park Bo-young şi Jung Jae-young între dileme etice şi raţionale
Regizorul lui “Love 911”, Jung Ki-hun, revine in prim plan cu o comedie mai aparte, de aceasta data inspirata nu din lumea pompierilor, ci a ziaristilor. De fapt, filmul este doar in prima jumatate a sa o comedie, transformandu-se treptat intr-o drama sociala, ce descrie perfect provocarile meseriei de reporter, compromisurile si satisfactiile unei meserii deloc usoare, mai ales in secolul vitezei si al internetului, in care concurenta pentru informatii e acerba. Filmul are la baza un roman publicat in anul 2010, iar distributia ofertanta, ca si trailerul apetisant cand vine vorba sa incluzi in el doar momentele comice au atras destul de multa lume in salile de cinema, productia filmata in decursul a doua luni reusind sa stranga aproape 3,5 milioane de dolari incasari. Criticii de film au fost unamim de acord ca filmul portretizeaza perfect lumea birourilor coreene ale marilor companii, guvernata de o ierarhie ce poate fi dureroasa pentru cei de la baza ei datorita presiunii psihice si mentale la care sunt supusi de catre superiori. In rolurile principale – doar actori talentati si populari. Park Bo-young interpreteaza rolul principal feminin, unul de o cu totul alta factura decat in recentul “The Silenced”. Si cum rolurile din comedii ii vin de minune (a se vedea prestatia din “Speed Scandal”), in “You Call It Passion” aceasta isi demonstreaza din plin talentul, interpretand fara cusur un reporter aflat la inceput de cariera ce are de infruntat criticile tuturor. Jung Jae-young (The Plan Man, 11:00 AM, Broken, Moss) ne ofera inca un recital actoricesc desavarsit, interpretand in stilu-i caracteristic, cu mult aplomb, un sef de departament irascibil, cinic si de neoprit. In roluri secundare, nume ca Oh Dal-su, Jin Kyung, Bae Sung-woo sau Ryoo Hyoung-kyung dau culoare productiei. De remarcat aparitia in film a tanarului actor Yoon Gyun-sang, chiar in rolul unui actor implicat fara voia sa intr-un scandal de proportii, Gyun-sang aparand in ultimii ani in cateva seriale populare, precum The Time We Were Not In Love sau Six Flying Dragons.
Do Ra-hee (Park Bo-young) e o tanara care dupa multe cautari reuseste sa fie acceptata ca stagiara la un ziar de stiri pe nume “Dong-myung”. Repartizata la departamentul Divertisment, entuziasmul lasa loc incet altor sentimente, pe maura ce descopera realitatea din spatele meseriei de reporter. Pe langa faptul ca are cel mai mic salariu din companie, devine tinta ironiilor tuturor, mai ales a sefului ei, Ha Jae-gwan (Jung Jae-young), o persoana necrutatoare, ce mereu urla la angajati, cu sau fara motiv. Acesta are o obsesie: sa distruga imaginea unui star de film, Woo Ji-han, pe care il critica mereu prin articole defaimataore scrise de oamenii lui din redactie. In fapt, tinta lui e presedinta Jang de la JS, compania care il impresariaza pe actor, si care se afla in razboi deschis cu ziarul “Dong-myung”, nepermitand ziaristilor publicatiei sa se apropie de star. In momentul in care toata lumea se eschiveaza de la o misiune data de seful Ha, in urma unui accident al starului, tanara stagiara Ra-hee e trimisa la spital sa afle detalii cat mai amanuntite pentru defaimarea starului. Fara voia ei, Ra-hee se trezeste prinsa in razboiul de la distanta dintre seful Ha si presedinta Jang, iar in momentul in care afla unele lucruri secrete despre starul de film, ajunge intr-o mare dilema…
Titlul filmului, “You Call It Passion”, poate induce in eroare, mai ales daca asteptarile de la aceasta productie sunt in directia unei comedii romantice tipic corene. Desi debuteaza ca o comedie despre intamplari la locul de munca, treptat drama inlocuieste tonul vessel, productia devenind una cat se poate de serioasa si realista, dezvaluind adevaruri de culise din spatele meseriei de reporter. “Pasiunea” din titlul filmului se refera, de fapt, la pasiunea pentru meseria practicata, nu la o poveste romantica intre doi protagonisti. Exista un fir romantic, cel al relatiei dintre Do Ra-hee si unul din colegii stagiari, dar acesta e pur si simplu formal, explorat doar pe fuga de regizor. Meseria de reporter e vedeta filmului, iar Do Ra-hee e exponentul perfect al acesteia. Situatiile hilare, ca si cele dramatice din a doua jumatate rezulta din expunerea relatiei senior-junior din cadrul companiei, ce pare a fi una de tipul “caine si pisica”, cu multe momente de tensiune dar si de deconectare. Pe la jumatatea sa, filmul pierde din consistenta, stagnand putin cand e schimbat macazul, insa partea a doua ne ofera multe lucruri interesante, in special ca anumite aspecte din firul povestii se regasesc in viata tuturor celor ce lucreaza in astfel de companii. Filmul este subtil, ascunzand niste mesaje profunde, poate cel mai important fiind cel al moralitatii in meseria de jurnalist. Ca reporter pe chestiuni mondene, materialul de lucru sunt zvonurile si ponturile, ce trebuie investigate. La capatul acestor investigatii se afla adevarul, insa acesta poate diferi in functie de modul in care e privit de fiecare. Atunci cand obiectivitatea e corupta de puterea banului, adevarul nu poate fi decat distorsionat. Exista loc de moralitate intr-o lume a compromisurilor si intelegerilor tacite, in care conexiunile dicteaza adevarul ? Ca tanara stagiara, Do Ra-hee crede cu tarie ca da. “You Call It Passion” e o satira amara a ceea ce a ajuns show-biz-ul coreean dominat de agentiile de impresariere ce nu de putine ori isi exploateaza in scop financiar vedetele, dar si o impresionanta reconstituire realista a adevaratei fatete a presei coreene, aflata sub asaltul concurentei televiziunilor si internetului, in care rapiditatea aflarii unei informatii poate face diferenta intre supravietuire si disparitie. Un film cu un subiect extrem de delicat, cu mesaje bine acunse si articulate de interpretarea lui Park Bo-young si Jung Jae-young, ce formeaza un duo credibil prins in dilema unor alegeri dificile. Care va fi alegerea lor ?
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
“Wanted” – un nou serial-thriller captivant la SBS
Dupa ce SBS a decis in ultimul moment sa renunte la serialul „Deal”, inlocuindu-l cu „Wanted”, se pare ca producatorii au probleme cu distributia serialului, cu cinci saptamani inaintea premierei. Dupa vestea buna ca Jin Gu si Kim Hyun Joo ar putea juca in serial, se pare ca acestia au refuzat rolurile oferite. Vestea buna e ca Uhm Tae Woong a accepta rolul oferit.
Posibila distributie a serialului “Wanted” arata, acum o saptaman, foarte promitator, desi nu era inca foarte clar cati din acesti actori pomeniti de presa vor semna cu adevarat cu producatorii serialului ce se va difuza la SBS din luna iunie. Kim Hyun Joo din “I Have A Lover” si Jin Gu din mult prea faimosul “Descendants of the Sun” au luat in considerare rolurile principale, desi reprezentantii lui Jin Gu au specificat ca “este doar unul din multele proiecte la care se gandeste si ca filmarile pentru serial sunt dificil de inclus in programul sau, fiind deja ocupat cu filmarile pentru “One Line”, si se parea ca Uhm Tae Woong s-ar putea si el alatura distributiei. In final acesta a acceptat, iar Ji Hyun-woo din „Queen In-hyun’s Man” a fost repede gasit ca inlocuitor pentru un rol important din serial.
„Wanted” are un subiect interesant, despre rapirea fiului unei foarte bine cotate actrite de film si despre lupta chinuitoare de a-l recupera pe copil, fiind obligata de rapitor sa completeze diferite misiuni chiar in timpul unei emisiuni de divertisment ce era difuzata in direct.
Frumoasa Kim A-joong (celebra pentru rolul din „200 Pounds Beauty”) va juca rolul actritei, in timp ce inlocuitorul lui Jin Gu ar avea rolul detectivului ce este pe urmele rapitorului, un politist perseverant ce devine obsedat de prinderea rapitorului. Uhm Tae Woong va avea un rol neasteptat, cel al unui producator de emisiuni T.V din cadrul unui post de televiziune prin cablu. Eroina este prima sa iubire, si pentru a o ajuta sa-si ia fiul inapoi, acesta va crea pentru ea o emisiune in direct, fara precedent, la acel post T.V. Daca acesta va face acest gest numai pentru a o ajuta pe fosta sa iubire sau pentru ca “miroase” un rating bun pentru aceasta emisiune…ramane de vazut.
Regizorul serialului este Park Yong Soon care a regizat in 2011 si “49 Days”, iar de scenariu se ocupa Han Ji Wan. “Wanted” urmeaza sa fie difuzat din 22 iunie, dupa incheierea serialului “Entertainer”.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 6 subtitrare in romana
Jun Ha nu vrea sa renunte inca la Yu Jin, iar cei doi respinsi, Jun Ha si Hae Jung, ajung sa-si impartaseasca durerea si sa-si faca confidente. Young Hoon si Yu Jin isi fac juraminte si planuri de viitor, nimic nu pare sa le mai poata sta impotriva. O mama ambitioasa ca d-na Jung e in stare de multe pentru a obtine ceea ce intelege ea a fi binele copiilor ei si al familiei. Ea il cheama pe Young Hoon la sanatoriul care ii adaposteste mama, aflata intr-o stare vegetativa de 15 ani. Framantat de o multime de intrebari, el merge la dr.Min sa afle raspunsuri. Cerul s-a prabusit, ingerii sunt demoni si trebuie sa ajunga in locul care li se cuvine – iadul. Yu Mi este parasita de iubitul sau care nu poate accepta situatia umilitoare pe care i-o rezerva femeia iubita. Inflacaratei Yu Sun ii sunt stavilite manifestarile induiosatoare de iubire de catre prof. Kim, care are o atitudine transanta. Dar dupa un timp observa ca atentiile cu care se obisnuise ii lipsesc si ca fata nu-i este tocmai indiferenta. Dr.Jung se pregateste de premiere, cand un ziarist il intreaba daca considera ca merita premiul, iar socantul raspuns vine de la nimeni altul decat Young Hoon.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Fatal Intuition (2015) – Joo Won în cãutarea adevãrului şi rãzbunãrii
Filmul de debut al regizorului coreean Yoon Joong-hyeong, “Fatal Intuition” (2015), incearca sa continue seria thriller-urilor de succes care au explodat in ultimii ani in cinematografia coreeana, insa e departe de multe filme de referinta de gen. Lipseste mai exact elementul surpriza, acea sclipire de geniu a unui scenariu de thriller care sa te faca sa-l urmaresti special pentru acel moment unic al rasturnarii de situatie. In aceste conditii, filmul ramane unul intunecat, previzibil si mai putin tensionat decat ne-am astepta. Productia are la baza un caz real de crima petrecuta in 1991 in Busan, cand o studenta a fost gasita moarta. La funeraliile sale a fost practice un ritual Buddhist Cheondo, ce e descris si in film amanuntit, in urma caruia bolul de bronz de orez ajuns, ritualic, in mare, s-a oprit pet arm in fata unui tanar. Se spune ca prin acest ritual, samanul incearca sa imbuneze fantoma defunctului pentru a-i lasa unghiile si parul in schimbul orezului. In cazul de fata, bolul a ajuns in fata unui tanar, tatal fetei simtind instinctiv ca acesta ar fi criminalul fetei sale, cu toate ca nu au existat dovezi tangibile care sa demonstreze acest lucru. Acest ritual practic a fost principalul element din cazul real preluat in “Fatal Intuition” si exploatat cu ajutorul fictiunii de regizorul scenarist. In rolul principal il revedem pe popularul Joo Won, la al doilea rol intr-un film de mister dupa “Don’t Click”, doar ca de aceasta data e protagonist si interpreteaza un personaj macinat de dorinta de aflare a adevarului si, desigur, d razbunare. Yoo Hae-jin ii tine companie, insa se dovedeste un actor mult prea experimentat, care in mod evident il eclipseaza in multe scene pe mai tanarul sau coleg de platou, chiar daca rolul sau e unul secundar. Remarcabila prestatia actritei Lee Yoo-young in rolul unui mediu cu capacitati supranaturale, actrita fiind la doar al treilea rol din cariera, dupa anterioarele doua care i-au adus 2 premii pentru interpretare, in “Late Spring” (2014) si “The Treacherous” (2015). Filmul a strans 7 milioane de dolari la box-office, reflectand popularitatea lui Joo Won si notorietatea lui Yu Hae-jin.
De cand si-a pierdut parintii intr-un tragic accident de masina in copilarie, Jang-woo (Joo-won) trebuie sa aiba grija de sora lui mai mica, Eun-ji, si sa-i ofere toate conditiile pentru a reusi in viata. Acum, Eun-ji e o adolescenta frumoasa ce viseaza sa-si deschida un salon de coafura, si nicidecum sa mearga la facultate. Motto-ul lui Jang-woo e “Eu ma ocup de bani, Eun-ji se ocupa de studiat”. Pentru asta, lucreaza orice apuca, in vederea economisirii de bani, dar intr-un mic orasel devenit aproape fantoma din cauza redezvoltarii, sansele sa iti cladesti un viitor sunt aproape de zero. Tot ce i-a ramas mostenire de la parinti e o casa darapanata si sora Eun-ji, fata de care e exagerat de protector, sarindu-i repede tandara in momentul in care cineva o priveste sau face aluzii murdare. Dar problemele nu inceteaza sa apara pentru Jang-woo, care e singurul locatar din cartier ce refuza sa accepte banii constructorului ce redeseneaza zona. Probleme ii creeaza si sora lui neastamparata si careia numai de invatat nu-i arde. Intr-una din seri, Jang-woo isi inchide sora in casa si merge sa joace poker cu prietenii lui. Intors tarziu in noapte si ametit de alcool, constata ca fata lipseste. In fata atitudinii indiferente a politiei locale, Jang-woo apeleaza la o fata ciudata, Si-eun, despre care se spune ca are puteri paranormale, pentru a-si gasi sora.
Filmat in doar doua luni, “Fatal Intuition” ne prezinta un altfel de Joo Won decat cel pe care-l cunoastem din serialele romantice. Pentru acest rol dramatic – desigur, filmul e un thriller plin de mister, insa personajul lui Joo Won traieste o drama realista a unui om disperat – Joo Won s-a ingrasat 8 kilograme (asta daca vi se va parea putin schimbat fizic) si a invatat dialectul provinciei Gyeongsang, unde se desfasoara actiunea, pentru a da mai mult realism povestii. Interpretarea sa e intensa, si e de remarcat faptul ca personajul sau se pliaza pefect pe felul lui de a fi – o persoana linistita, modesta si fara valente de erou ce stie sa dea cu pumnul. Faptul ca nu stie nici macar sa se apere te poate enerva, insa acest fel pasnic de a fi pe care il stim din rolurile romantice nu a fost poate intamplator mentinut. In schimb, exista o scena in care il vedem pe Joo Won aprinzand o tigara, un exemplu cam nepotrivit pentru un star de popiularitatea sa, in care multi vad un exemplu de urmat. Yu Hae-jin il eclipseaza usor prin soliditatea interpretarii, iar daca le compari prestatiile, nu ai cum sa nu remarci experienta remarcabila a lui Hae-jin, ce poate interpreta orice fel de personaj si cu ochii inchisi. Povestea e simpla, filmul incepe ca un thriller dramatic, dar pe parcurs, odata cu intrarea in scena a unui mediu, Si-eun, ea capata valente supranaturale, amintind oarecum de thriller-ul de acum cativa ani “Psychometry”. Din pacate, aflam prea devreme ceea ce trebuia sa aflam in ultimele scene, filmul ramanand fara nici un element surpriza, ci doar cu anumite explicatii logice ce oricum nu mai au relevanta, cata vreme faptele sunt consumate. Ramanem cu o doza de suspans consitenta, cu prestatii de calitate ale actorilor din distributie si cu o clasica poveste de razbunare ce nu ne surprinde cu prea multe.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Silenced (2015) – Park Bo-young, din „A Werewolf Boy” direct într-un coşmar real în anii’ 30
“The Silenced” (a nu se confunda cu productia omonima din 2011 ce-l are in rolul principal pe Gong Yoo), cunoscut si ca “Gyeongseong School: Disappeared Girls” a fost una din surprizele placute ale anului trecut in materie de filme coreene. Cu o distributie aproape in intregime formata din actrite coreene, regizorului si scenaristului Lee Hae-young nu i-a fost dificil sa puna in scena un thriller plin de mister imbracat in haina atragatoare a unui fals horror. Filmul pare, din trailer, un horror clasic coreean, ce reuseste sa te pacaleasca in sens pozitiv, nefiind nici o poveste cu intriga legata de puteri supranaturale ce se razbuna pe cei vii (fantome), nici o poveste in care fenomene stranii se petrec in mod gratuit doar de dragul spectacolului, cum se intampla in productiile de gen hollywoodiene. Tocmai prin modul serios de abordare al temei si printr-o oarecare doza de realism si dramatism, “The Silenced” iese din tiparele unui horror, care in mod sigur ar fi plictisit pe toata lumea. Decorul extraordinar recreat al anilor ’30, misterul unei locatii izolate intr-o padure in timpul ocupatiei japoneze in Coreea, jocul de lumini si mai ales umbre, toate potenteaza scenariul enigmatic al lui Lee Hae-young. Desi exista un numar relativ mare de personaje concentrate intr-un spatiu relativ mic (o scoala a unui sanatoriu), nu poate trece neobservata prestatia a 3 actrite excelente. Park Bo-young, aproape de nerecunoscut in haine de scolarita si cu parul aranjat in stilul anilor ‘30, ne aminteste prin prestatia sa de personajele din doua succese de box-office ale ultimului deceniu din Coreea, “A Werewolf Boy” si “Speed Scandal”, cu toate ca de aceasta data rolul ei e total diferit, independent, trebuind sa supravietuiasca pe cont propriu unei situatii tragice. Park So-dam, o necunoscuta inaintea acestui rol, a intrat in atentia producatorilor dupa ce interpretarea sa i-a adus 2 nominalizari si un premiu (acesta din urma oferit de Asociatia Criticilor de Film), anul trecut debutand si pe micul ecran. Rolul negativ e interpretat de Uhm Ji-won (Over the Rainbow, Traces of Love, Running Wild, Private Eye), premiata pentru interpretare la Chunsa Film Awaeds. In total, “The Silenced” a castigat 5 premii (de mentionat cel pentru Cele mai bune lumini la “Grand Bell Awards”, jocul de lumini si umbre fiind un element vital al realizarii lui) si a avut 8 nominalizari. La box-office, filmul a avut incasari de 2,3 milioane dolari.
1938, Gyeongseong (denumirea Seulului in anii Ocupatiei japoneze). Intr-o padure din apropierea capitalei Joseonului se afla un internat de fete in care acestea sunt tratate de diverse afectiuni de care sufera, in pirnicpal respiratorii, primind in acelasi timp si educatie. In momentul in care o fata noua este transferata in plin an scolar si acceptata la scoala, n ciuda regulamentelor, toata lumea e curioasa cine e noua colega. Shizuko, pe numele coreean Cha Joo-ran, (interpretata de Park Bo-young), sufera de tuberculoza si e lasata in internat in conditiile in care mama ei a hoatarat sa paraseasca Joseonul pentru sotul ei japonez aflat deja la Tokyo. Acceptarea regulamentului strict stabilit de aspra directoare Kato Sanae (Uhm Ji-won) si acomodarea in institutie e una dificila pentru timida Shizuko, mai ales ca aceasta ocupa locul unei fete ce a plecat pe neasteptate, ce purta acelasi nume ca ea, Shizuko. Cu toate ca se apropie de una din fete, Kazue (cu numele coreean Yeon-seok) (interpretata de Park So-dam), Shizuko descopera in scurt timp rivalitatea existenta intre fete, in conditiile in care doar doua din ele urmau a fi rasplatite la sfarsitul anului cu posibilitatea de a pleca sa studieze tocmai in Tokyo. Dar la scurt timp dupa sosirea lui Shizuko, o serie de evenimente stranii incep sa se petreaca in scoala.
“The Silenced” e un thriller intunecat, de atmosfera, ce ne poarta inapoi in timp in anii de final ai Ocupatiei japoneze in Coreea. Indepartandu-se de elementele tipice genului in Coreea, filmul reuseste sa mentina o consistenta revigoranta, in principal datorita muncii echipei de productie din departamentele imagine si scenografie. Scenariul regizorului este unul indraznet, insa filmul are doua puncte vulnerabile. In primul rand adevarata intriga se declanseaza foarte tarziu, aproape pe la jumatatea filmului (care si asa are doar 95 de minute), ceea ce are si aspecte pozitive, dar si negative. Pe de o parte, amanandu-se adevarata poveste de la a fi dezvaluita se mentine misterul si curoizitatea spectatorului in privinta directiei in care se vor indrepta evenimentele, dar pe de alta parte ascunzandu-i prea mult timp adevaratele intentii, scenaristul a riscat sa piarda interesul spectatorului in a urmari si a doua jumatate a productiei. Cel de-al doilea punct vulnerabil al lui “The Silenced” sta in abuzul de cadre intunecate sau slab laminate. Daca dublam acest lucru cu numarul mare de personaje si cu relativa lor asemanare fizica (toate elevele poarta acelasi tip de uniforma si aceeasi coafura), spectatorului ii va veni destul de dificil sa stabileasca conexiunile intre personaje, fiind daca nu chiar imposibil sa se ataseze de vreunul, cel putin din cele pozitive. Aceasta uniformitate a personajelor e mai degraba un lucru deliberat, regizorul golindu-le, practic, de o individualitate. Pe masura ce lucrurile se vor clarifica, aceasta idee va capata contur in mod foarte clar, in special ca vom constata ca avem fata in fata doua entitati: opresorul japonez si asupritul coreean. Practic tot la stereotipa tema a autovicimizarii atat de draga cineastilor coreeni si in general natiunii coreene ajungem, insa de aceasta data spusa intr-un mod subtil, total nespecific pana si unui film horror. In prima sa jumatate, filmul e aproape complet lipsit de actiune, iar desfasurarea povestii in decorul restrans al unui internat, cu aceleasi coridoare intunecate si interioare saracacioase si plictisitoare nu reprezinta tocmai ingredientele care sa te faca sa te lipesti de acest film, insa in a doua sa jumatate filmul devine mai animat si mult mai interesant, aducand in unele cadre cu scene (desigur, la alta scara) din “X-Men”. Cadrele exterioare si cele luminoase sunt cele mai reusite, ele fiind singurele ce dau senzatia pastrarii legaturii cu realitatea. Odata afundat in intunericul luminat de lumanari si lampi cu petrol al internatului, intri intr-o lume infioratoare, in care nu exista individualitati ci doar orgolii bolnave ca masura a irationalitatii umane. Un thriller captivant ce merita vazut de iubitorii genului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
De ceva timp, cei din industria de filme si seriale din Coreea de Sud au dezvoltat o pasiune pentru „sequel-uri”, adica o noua abordare a unui film/serial deja celebru sau o continuare, genul la care nu prea mai ai ceva de spus pentru ca e prefect asa cum este. Sa fi ramas in pana de idei scenaristii coreeni? Nicidecum, se incearca doar atingerea unui rating bun sau a unor vanzari de bilete cu o reteta ce se stie ca a functionat deja. Problema este ca nu intotdeauna nou inseamna bun. In trecut s-a mai incercat o continuare a serialului legendar „Dae Jang Geum”, dar actorii principali au refuzat ofertele; in 2012 stirile anuntau continuarea serialului din 2004, „Full House” cu RAIN si Song Hye Kyo. Din fericire, ambii au refuzat sa apara in continuarea serialului din 2012. Producatorii serialului au anuntat apoi ca „Full House 2” nu va fi o continuare a originalului, ci o noua versiune.
In 2016 Cha Tae Hyun se reintoarce la rolul care i-a asigurat celebritatea in 2001 alaturi de Jeon Ji Hyun. Desi actrita a refuzat sa apara in noua productie Cha Tae Hyun a acceptat provocarea, de aceasta data alaturi de Victoria, membra a formatiei f(x), ce joaca rolul obraznicutei ce i-a rapit inima lui Kyun Woo inca din copilarie, insa care a plecat pentru totdeauna in China. Introducerea in povestea filmului este scurta, dar concisa: Kyun Woo era un pusti timid si tachinat in permanenta de fete. Noua fata merge la aceeasi scoala, desi traieste in Chinatown alaturi de rude pentru ca este orfana si este mereu singura la scoala pentru ca nu vorbeste o boaba de coreeana. Cei doi singuratici devin apropiati, se imprietenesc si la un moment dat fata ii spune lui Kyun Woo sa se casatoreasca cu ea, cand vor fi mari. Ii declara iubirea, ce-i drept in chineza, spunandu-i lui Kyun Woo ca inseamna „la revedere”, si pleaca in China.
Cei doi se reintalnesc ca adulti, si desi fata inca isi doreste sa se casatoreasca cu el, Kyun Woo este un tanar fara slujba si simte ca nu ar fi corect fata de ea sa faca acest pas. Totusi, cei doi se casatoresc, datorita perseverentei fetei, si in curand apare la orizont si un loc de munca pentru Kyun Woo. In ciuda casatoriei fericite, viata de angajat a lui Kyun Woo este obositoare, si seful sau, jucat de Choi Jin Ho, il trateaza ca pe un caine. Kyun Woo indura cu stoicism totul, gandindu-se la cate a sacrificat sotia lui pentru el.
Producatorii au tinut recent o conferinta de presa la care au participat Cha Tae Hyun si regizorul Jo Geun Shik (Victoria a fost absenta din cauza programului). Tae Hyun a explicat ca nu se astepta la o continuare fara Jeon Ji Hyun, gandindu-se ca o vor face impreuna sau deloc. Actorul a mai declarat ca ii pare rau ca a continuat fara ea si ca a fost socat cand a vazut scenele in care personajul lui Jeon Ji Hyun devine calugarita, lucru necesar pentru a porni continuarea povestii, acest fapt facandu-l sa se razgandeasca.
Dar Cha tae Hyun a declarat ca aceasta continuare nu va concura cu povestea originala si ca s-a gandit mult pana a luat o decizie si a inceput sa-i fie dor de personajul Kyun Woo. A avut incredere in regizor si a promis ca vor fi multe momente amuzante, inclusiv chimia dintre el si Bae Sung Woo.
„My New Sassy Girl” a avut premiera concomitent in China si Coreea pe 12 mai,, obtinand incasari in primele 3 zile de aproape 400.000 $ in Coreea si de 5,2 milioane dolari in China. In acest an se va lasna si un serial ce preia ideea din film, „My Sassy Girl”, a carui actiune va fi plasata inapoi in timp, in perioada Joseon, Joo Won fiind anuntat ca protagonist in ceea ce va fi ultimul sau rol inainte de inrolarea in armata.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Enemies In-Law (2015) – familia ca vrajbã, iubirea ca alinare
Kim Jin-young, regizorul unor comedii spumoase precum “Baby and Me”, “Fortune Salon” sau “Love Clinique” reia tema filmului sau din 2011, “Meet the In-laws” in recentul “Enemies In-Law” (cunoscut si ca “Dangerous Meeting of Il-Laws 2”). Cu toate ca filmul nu are in centrul sau o familie de gangsteri, acesta aminteste flagrant de genul comediilor alerte coreene din prima jumatate a anilor 2000 ilustrat de filme precum “Marrying the Mafia” sau “My Wife is a Gangster” (cu toate sequelurile lor). Exponent al comedie usor naive, de familie, situat undeva la granita cu parodia, “Enemies In-Law” nu da gres cand vine vorba de scopul in care a fost creat: entertainment pur in stil hollywoodian. In lipsa unor nume in distributie care sa umple salile de cinema, filmul a obtinut doar 1,1 milioane dolari incasari, insa daca ne gandim ca “Pain” (2011) cu Kwon Sang-woo sau “Handphone” cu Uhm Tae-woong n-au obtinut nici atat la box-ofice parca nu mai suntem tentati sa judecam o productie dupa aspectul strict financiar, desi in principal acesta e cel care intereseaza producatorii. Calitatea unui film nu sta sub nici o forma in verdictul dat de incasarile sale – ce s-ar alege, atunci, de filme artistice, de festival, ce au un public foarte restrans si care, vrem nu vrem, scriu istoria unei cinematografii, pana si in secolul nostru, al digitalului si comercialului ? Desi nu are vedete de prima mana in distributie, “Enemies In-Law” reuseste sa stranga o echipa de actori care iubitorilor de k-drame cu siguranta le sunt familiari. Veteranilor Kim Eung-soo, Shin Jung-keun si Kim Soo-mi (in ultimul ei rol inainte de retragere) li se adauga doi actori mai tineri in plina ascensiune pe micul ecran coreean, e vorba de Jin Se-yun (Doctor Stranger, Bridal Mask, Five Fingers, The Flower in Prison) si Hong Jong-hyun (Dear You, Mama, Dating Agency: Cyrano, Wild Romance)
Young-hee (Jin Se-yun) e mezina si mandria familiei Park, la doar 19 ani castigand medalia de aur la scrima la Olimpiada, pentru Coreea. Intreaga ei familie are o lunga traditie in a practica meseria de politist, si si Young-hee ii calca acesteia pe urma. Raposata mama a fost politista, tatal, aflat la o luna de pensionare e si el politist, iar surorile ei mai mari lucreaza si ele in politie. Intr-una din zile, in timp ce se intoarceau de la o masa in cinstea lui Yung-hee, surorile Park sunt implicate intr-un accident provocat indirect de tatal lor, aflat in urmarirea unei masini. Surorile mai mari reusesc sa scape tefere, insa Young-hee ramane captiva in masina in flacari. In ultima clipa e salvata de Fat-Frumos Han Chul-soo (Hong Jong-hyun), care o scoate din masina si se indragosteste de ea la prima vedere. Ea, la fel, si se parea ca cei doi si-au gasit fericirea in urma unui incident ce se putea sfarsi tragic. Dar cum nu e vorba de un basm, in care cei doi sa fi trait fericiti pana la adanci batraneti in zodia lui Cupidon, Fat Frumos se dovedeste a fi nimeni altul decat cel pe urmele caruia se afla tatal lui Young-hee in urmarire: fiul celor mai cautati doi hoti ai Coreei, pentru capturarea carora batranul politist a facut o obsesie bolnava. O retragere in glorie cui nu-i pica bine ? Numai ca Chul-soo infirma din plin vorba “Asa tata, asa fiu”, neavand de gand sa calce pe urmele parintilor lui in ale hotiei si inselatoriei. Indragostit lulea de Young-hee, si respins de familia de politisti a acesteia, face o intelegere cu tatal fetei: daca va fi admis la Academia de Politie, acesta urmeaza sa permita relatia cu mezina lui. Vor accepta familiile celor doi sa se inrudeasca ? Vor da vreodata mana hotii cu politistii si se vor intelege ei in armonie ?
Cele doua personaje principale, tinerii Young-hee si Chul-soo, in ciuda sentimentelor sincere ce si le poarta, se vad obligate sa poarte pe frunte stigmatul de a proveni din doua familii cu preocupari diametral opuse. Familia fetei slujeste de generatii principiile morale ale unei societati curatate de corupti, criminali si escroci, costumul de politist fiind icoana cea mai de pret a familiei. Young-hee a practicat scrima in adolescenta, a excelat si a adus o medalie pretioasa Coreei la Olimpiada, devenind celebra la nivel national. Aceste calitati au recomandat-o pentru o cariera in politie, unde lucreaza la Antidrog, neezitand sa se implice in misiuni sub acoperire pentru capturarea infractorilor. Sora ei mijlocie, baietoasa si supraponderala Young-sook, lucreaza la divizia Criminalistica, in timp ce sora cea mare, Young-mi, lucreaza la Medicina Legala, fiind casatorita, cum se putea altfel, cu un politist. Armonia dintre surori se rupe in momentul in care Young-hee se indragosteste iremediabil de Chul-soo. De la inceput intreaga familie a fetei e impotriva relatiei celor doi, insa asa trec 7 ani, in care cei doi porumbei se intalnesc pe ascuns, iubirea lor prinzand radacini departe de ochii orbiti de ura ai familiei. Pe de alta parte aveam cealalta tabara, familia lui Chul-soo.Si aceasta slujeste anumite principii, morale doar in aparemta. Astfel, tatal lui Chul-soo e un mare hot de obiecte de patrimoniu coreene. Un hot cu principii, deoarece considera ca furandu-le el, de fapt le protejeaza de la a fi sustrase si duse in alte tari. Asadar, munca lui e una in folosul tarii. Are “harul” de a comunica cu cainii in graiul lor, iar cel mai de pret partener al lui e chiar sotia sa, o experta in falsificari si deghizari. Cu acest impresionant CV, cei doi parinti ai lui Chul-soo nu au ajuns, intamplator, inamicul public numarul 1 al politiei coreene si obsesia bolnavicioasa a tatalui lui Young-hee, ajuns mereu cu un minut mai tarziu la locul faptei, cei doi infractori mereu scapandu-i printre degete. Si totusi, cei doi tineri se indragostesc, trecutul si prezentul familiei lor neinfluentandu-le in vreun fel trairile. Lucrurile insa nu pot ramane asa, in special ca orgoliile din familii sunt mari, iar Chul-soo, fiu de hoti, decide sa se faca politist. Urmeaza o avalansa de intamplari hazlii, multa buna dispozitie si un previzibil happy-end care va multumi pe toata lumea. O comedie savuroasa, usor naiva pe alocuri, ce ne ofera doua ore deconectante de umor in stil coreean.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Accidental Detective (2015) – Kwon Sang-woo tãtic şi uneori (doar accidental), detectiv !
Povestile cu detectivi dintotdeauna au fascinat, ecranizarile romanelor politiste ale unor mari scriitori de gen fiind urmarite cu succes peste tot in lume, cele mai gustate fiind evident ecranizarile dupa scrierile Agathei Christie sau ale lui Conan Doyle. Inclusiv cinematografia coreeana a inceput sa se inscrie in trendul unor astfel de ecranizari in care protagonisti sunt doi parteneri cu mintea ascutita ce trebuie sa rezolve cazuri pline de mister. Si cum coreenii nu au un Sherlock Holmes al lor, au incercat sa creeze scenarii axate in jurul ideii de parteneriat in vederea rezolvarii unor cazuri complicate. Iar cand unul din parteneri e nimeni altul decat Kwon Sang-woo, succesul e ca si asigurat. Box-office-ul a confirmat cota si influenta actorului, filmul obtinand incasari de 17,6 miloane de dolari, fara a fi ceva extraordinar in materie de scenariu. Veteranul Sung Dong-il in rolul partenerului la un pas de pensionare vine ca o manusa dezinvoltului Kwon Sang-woo, cei doi reusind cateva scene memorabile tocmai datorita diferentelor ca fel de a fi ale personajelor lor. Cu toate ca scenariul scris de regizorul Kim Jung-hoon e coerent pana la un punct, pe masura ce povestea se apropie de final devine tot mai confuza datorita numarului mare de personaje implicate, presupuneri si a ritmului alert si consistent de derulare a dialogurilor. Si in ciuda acestui fapt, scenariul sau a castigat in 2006 a 8-a editie a Concursului de Scenarii Makdong. Titlul international al productiei e “Rhe Accidental Detective”, insa cel original, in coreeana, ar putea fi tradus ca “Detectiv Privat: Inceputul”, ceea ce sugereaza intentia clara a realizatorilor de a realiza la un moment dat si un sequel. Ramane de vazut daca Kwon Sang-woo va mai reusi sa stranga lumea in salile de cinema cu o astfel de tema, mai ales ca productia nu a excelat la prea multe capitole.
In viata de zi cu zi, Dae-man (Kwon Sang-woo) e un sot iubitor al “scumpei” sale sotii ce-l tine sub papuc aproape intr-un mod tiranic, si un tata devotat al micutei Hong-ji si al fiului de gradinita Gun-woo. Desi sunt casatoriti de 6 ani, greutatile vietii nu-i ocolesc, avand, ca toata lumea, rate la banci si cheltuieli tot mai greu de acoperit. Afacerea de familie e “Masculul Alfa”, un fel de anticariat de la care se pot inchiria carti si manga contra unor sume modice. Dar afacerea merge tot mai prost, iar sotia, desi nu de mult a nascut-o pe Hong-ji, e nevoita sa-si ia o slujba ca profesoara ce tine meditatii private copiilor de scoala primara. Dae-man trebuie sa le faca pe toate: sa se ingrijeasca de pravalie, sa-i asigure sumele saptamanale pentru cheltuieli sotiei, sa aiba grija de cea mica in cursul zilei etc. In secret, insa, Dae-man are o mare pasiune: ii plac romanele politiste si se viseaza detectiv. E pasionat de toate cazurile de crime nerezolvate, are conturi pe bloguri si forumuri de specialitate si, mai presus de toate, are o frustrare din trecut pe care incearca sa si-o depaseasca, nefiind admis din motive medicale in tinerete la Academia de Politie. Nu de putine ori, fara stirea sotiei, da fuga la sectia de politie pentru a afla de la prietenul sau politist, Joon-su, ultimele cazuri. In momentul in care intr-o noapte se trezeste dupa o betie cu prietenul sau Yong-gyu in casa acestuia si ajunge fara voia lui implicat intr-un caz de crima, vede in aceasta oportunitate sansa vietii lui. De caz urmeaza sa se ocupe detectivul Noh, o fire imposibila, iar cum Dae-man e parte din caz si nu poate fi exclus din investigatie, acesta formeaza, accidental, un cuplu cu veteranul Noh. Vor rezolva, oare, un gura-sparta (Dae-man) si un inteligent detectiv (Noh) un caz care nu e deloc ceea ce pare la prima vedere, in termenul limita de 2 saptamani ?
Desi incepe ca si o comedie cu intriga politista, “The Accidental Detective” este, in realitate, un film cat se poate de serios, in care crime infioratoare impanzesc peisajul degajat al primei jumatati de ora, stimuland imaginatia celor indragostiti de povestile cu detectivi, intrigi si presupuneri. Detectivul Noh, interpretat excelent de veteranul Sung Dong-il, mai are putin si se pensioneaza. Insa mereu se plange de salariul mic din politie si de conditiile grele de lucru, mai ales dup ace a fost retrogradat datorita irascibilitatii sale si faptului ca a fost considerat de unii superiori un personaj incomod. Frustrarea care se sadeste in sufletul sau e cu atat mai mare cu cat a ajuns sa fie subordonatul unui junior obraznic, ce incearca sa-l puna la punct pasandu-i un caz umilitor si scotandu-l din joc de la adevaratele crime a caror rezolvare i-ar fi putut aduce o retragere in glorie. Mereu incruntat, niciodata zambind, tot timpul aratandu-si latura aspra si necioplita, reuseste sa obtina respectul colegilor sai, nu insa si al juniorului sau ajuns sef in locul sau. Dae-man e opusul sau: e mereu cu zambetul pe buze, optimist si in cautarea unei ocazii de a iesi in evidenta. Cand reuseste sa evadeze literalmente din cusca in care e ferecat de satrapa lui sotie, da fuga la sectia de politie si il sacaie pe detectivul Noh cu concluziile sale referitoare la diverse cazuri, creand astfel probleme prietenului Joon-su, ce e mustrat de Noh. Totusi, cand Dae-man devine parte a unui caz de crima, are sansa de a-si demonstra talentul in deductie si investigatie logica. Ca musca in lapte se amesteca in ancheta politiei, insista sa ajute la rezolvarea cazului, si doar anumite situatii il transforma intr-un partener de ocazie al detectivului Noh. Acest parteneriat este insa unul in care cei doi se inteleg ca soarecele si pisica, mereu se tachineaza si complimenteaza cu tot felul de apelative neortodoxe, pana cand anumite secrete personale ies la suprafata si ii transforma nu in adevarati parteneri, ci mai degraba in colegi de suferinta pe frontul numit… viata conjugala. Dae-man se zbate intre pasiunea pentru activitatea de detectiv amator si indatorirea de sot si cap al familiei, ce trebuie sa aduca bani in casa si sa-si ajute sotia sa isi creasca copiii, iar din aceasta situatie cat se poate de serioasa se nasc o multime de momente hilare. Detectivul Noh e si el un familist convins, insa la serviciu parca isi pune pe fata o masca incruntata si pare un batran ursuz, fara simtul umorului, insuportabil si arogant. In mod evident nu e personajul responabil cu buna dispozitie, felul lui opus de a fi fata de Dae-man echilibrand balanta intre comedie si drama. Rezultatul e un film savuros pana la un anumit punct, care insa se pierde in explicatii si numarul mare de personaje implicate in diversele cazuri abordate. Daca esti in cautarea comediei, cu siguranta o vei gasi si te vei amuza (chiar copios pe alocuri), insa daca vei cauta sa intelegi itele incurcate ale povestii, vei gasi tentativa mult prea complicata si va trebui sa te multumesti la un moment dat sa astepti sfarsitul si demonstratia celor doi detectivi pentru a te lamuri. Una peste alta, un film cu doi actori excelenti ce dau un recital in adevaratul sens al cuvantului (timp de 2 ore vorbesc fara incetare !), dar cu o poveste complicata inutil de scenarist, care intr-un final reuseste sa ajunga la liman cu argumentele sale, lasand, poate fara a sesiza, unele intrebari (puse de personaje chiar pe parcurs) fara raspuns. “The Accidental Detective” e exemplul tipic despre cum te poti impiedica accidental in propriul scenariu, si, in ciuda acestui fapt, sa ai sansa a doi mari actori care sa-ti salveze investitia la box-office.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Over the Border (2006) – iubirea nu are graniţe pentru Cha Seung-won
“Over the Border” (2006) marcheaza debutul regizoral pe marele ecran al producatorului de televiziune An Pan-seok. Din 2006 pana in prezent nu a mai regizat nici un film, insa a devenit activ pe micul ecran, regizand cateva seriale cu un oarecare succes. In 2014 a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor la BaekSang Arts Awards pentru regia serialului “Secret Love Affair”, iar anul trecut s-a aflat la timona unui serial, “Heard It Through Grapevine”, ce a reusit sa stranga nu mai putin de 9 premii. “Over the Border” a atras atentia ca orice productie coreeana ce abordeaza problema separarii Peninsulei, aceasta fiind un subiect de mare interes pentru societatea sud-coreeana. Spre deosebire, insa, de thriller-urile motivate politic, sau de dramele cu acente patriotice, cu care cineastii sud-coreeni ne-au obisnuit in momentul abordarii unei astfel de tematici, filmul lui An Pan-seok e mai degraba o drama umana romantica cu accente usor melodramatice, cu un subiect simplu si destul de previzibil. Productia e construita in jurul unei subtile povesti de iubire ai carei protagonisti sunt doi actori de talent, dar prea putin aflati in lumina reflectoarelor, care cu siguranta merita un alt statut decat cel de simpli actori. E vorba de Cha Seung-won si Jo Yi-jin. Daca Cha Seung-won a cunoscut un oarecare succes in ultimii ani, rolurile din seriale precum “Athena”, “The City Hall” sau “The Greatest Love” sau din filme ca “Blades of Blood”, “71 Into the Fire” sau “Man on High Heels” aducandu-i o oarecare notorietate, partenera lui din film, Jo Yi-jin, a aparut in doar cateva filme si seriale in roluri neimportante, poate cea mai notabila prezenta fiind cea din serialul “Korean Peninsula”, in rolul unei reportere artagoase. De remarcat intr-un rol oarecum secundar (desi probabil apare in la fel de multe cadre ca actrita protagonista) distribuirea actritei Shim Hye-jin, ce a aparut si in “Secret Love Affair” dar si in alte multe filme si seriale cunoscute (Goong, East of Eden, Endless Love sau Kill Me, Heal Me), dar si Yu Hae-jin. Poate si datorita departarii oarecum de latura politica a temei abordate si a subiectului “soft” cu care regizorul a incercat sa cucereasca audienta, filmul, cu un buget de 5 milioane de dolari, a strans la box-office doar 1,1 milioane. In schimb, a avut parte de 3 nominalizari si 2 premii castigate, acestea din urma pentru cele doua protagoniste feminine ale povestii, Jo Yi-jin si Shim Hye-jin. Cu toate ca Cha Seung-won a fost pe alocuri destul de convingator intr-un rol atipic lui (imaginea de “tip rau” din “Athena” i se potriveste cel mai bine), nu a primit nici macar o nominalizare pentru prestatia sa.
Sun-ho (Cha Seung-won) canta la corn francez in Grupul de Artisti Mansoodae din Pyongyang. Provine dintr-o familie cu o oarecare stare, tatal sau fiind vice-prefect al capitalei nord-coreene. De fapt, pozitia privilegiata a familiei lui se datoreaza in mare masura bunicului sau, erou in timpul Razboiului de Eliberare, ale carui virtuti au permis urmasilor acestuia sa se stabileasca in Pyongyang. Sun-ho o iubeste pe Yeon-hwa (Jo Yi-jin), o tanara frumoasa care in mod normal nu s-ar uita la cineva impirdicat ca el, insa care, in mod ciudat, il place si ea. In momentul in care Sun-ho intentioneaza s-o prezinte pe Yeon-hwa familiei sale in vederea casatoriei, destinul ii desparte. Bunicul lui Sun-ho se deovedeste a fi in viata si a trai in Seul de decenii bune, acesta purtand de ceva vreme o corespondenta cu familia de care a fost despartit mai bine de o jumatate de secol. Serviciul Secret nord-coreean afla de faptul ca familia vice-prefectului coresponda cu cineva din Sud, iar in fata iminentei interventii a acesteia, care s-ar fi soldat cu trimiterea intregii familii intr-un lagar de munca, capul familiei decide sa fuga cu totii din tara, in Sud, via China. Sun-ho se vede nevoit sa se desparta de cea pe care o iubeste, insa ii promite ca odata stabilit in Seul, va trimite pe cineva dupa ea. Incepe un drum plin de peripetii, care ii va schimba viata pentru totdeauna. Va putea iubirea sincera a celor doi sa supravietuiasca, iar Sun-ho si Yeon-hwa sa se regaseasca in Sud si sa-si implineasca visul ca cetateni liberi ?
Productia foloseste drama separarii Peninsulei ca pretext pentru a spune o poveste de iubire ce nu e ferita de oaracare clisee specifice. Cei doi tineri indragostiti par a fi gasit fericirea in lagarul nord-coreean, unde viata lor e captiva in indoctrinarea de la locul lor de munca. Acesta e cam singurul element politic din film, care iti aminteste ca actiunea, la inceput, se petrece, totusi, in Nord (mai degraba ai spune ca e undeva in Sudul anilor ‘70-‘80 !). Viata de zi cu zi e surprinsa intr-o asemenea maniera incat nu simti teroarea regimului, ci mai degraba o senzatie de normalitate. Singurele momente cu adevarat tensionate sunt cele ale fugii protagonistului si a familiei acestuia inspre China, dar tensiunea se preschimba, brusc, intr-un umor de situatie subtil, cum e scena pregatirii asaltului asupra celor doi paznici ai ambasadei germane din China. Te-ai fi asteptat la mai multa tensiune, data fiind seriozitatea temei abordate, insa regizorul a preferat sa se axeze pe povestea romantica dintre cei doi protagonisti, incadrand-o in cadrul general al unei realitati incontestabile. Treptat, filmul devine o drama umana cu accente artistice, detasata, ce insista pe greutatile de acomodare la rigorile societatii capitaliste din Sud. Finalul se departeaza putin de tipicul melodramelor, nefiind unul scaldat in lacrimi, lasandu-ti mai degraba o senzatie de parere de rau decat de tristete extrema, si asta pentru ca ofera o raza de speranta realista protagonistilor. Acesta e un lucru pozitiv, deoarece recomanda filmul si altui gen de public in afara celui indragostit de melodrame romantice. Desi are si putin umor, dar si cateva elemente discrete introduse pe parcurs (spre exemplu un paralelism intre propaganda din Nord si discursurile religioase exacerbate din bisericile catolice din Sud), desi se croieste in jurul ideii separarii a doua tari ce vorbesc aceeasi limba si, subsidiar, a separarii a doi indragostiti, lipseste acel “ceva” care sa faca filmul special. Poate e vina scenariului, prea simplist, care duce povestea celor doi indragostiti pana intr-un punct in care, in mod logic, nu poate exista decat o singura urmare. Situatia celor doi protagonisti nu e una simpla, viata se complica datorita propriilor alegeri facute la un moment dat, iar pe acest fundal povestea nu poate duce decat spre un final previzibil. Totusi, acesta e unul profund, redat prin metafora unei fotografii, ce are puterea de a livra spectatorului o emotie subtila splendida, subinteleasa, ce te face sa exaclami: “Asa este viata !” si sa accepti aceasta implacabila afirmatie, lasand regretele la o parte. Un film discret, profund si sensibil despre miracolul iubirii, prezentat in maniera meditativa a unui “April Snow”, ce ne reaminteste faptul ca Peninsula Coreeana ramane in continuare caminul singurei natiuni in continuare divizate a lumii, la mai mult de o jumatate de secol de la inceputul Razboiului Coreean.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Four Sisters (2001) – Episodul 5 subtitrare in romana
Young Hoon si Yu Jin parasesc impreuna cabana in care au fost oaspeti, iar Hae Jung se straduieste sa ofere o explicatie plauzibila pentru Jun Ha. D-na Jung, care obisnuieste sa faca o zi pe saptamana voluntariat la sanatoriile din zona, descopera din intamplare un secret teribil care poate afecta viata familiei sale. Cina festiva a reunit familia, iar Jun Ha se pregateste sa o ceara in casatorie Yu Jin. Numai ca aceasta refuza si dezvaluie dragostea care o leaga de Young Hoon si intentia lor de a-si construi un camin impreuna. Insa nu este tocmai ceea ce doreste sa auda mama, care pregateste pentru fiicele ei aliante cu familii bogate si puternice si nu poate accepta in ruptul capului casatoria fiicei ei cu cineva dintr-o clasa inferioara. Se pare ca pentru multi dintre cei in varsta, dragostea nu este un ingredient obligatoriu intr-o casnicie reusita.Yu Mi realizeaza si ea ca nu poate renunta la dragostea lui Han Tae Suhk, dar isi inchipuie ca poate avea si banii sotului, si dragostea amantului. Nu vrea sa vada in ce postura ii pune pe amandoi, nici nu stie de ce-i in stare viitorul sot.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 4 subtitrare in romana
Tocmai cand Young Hoon se hotaraste sa dea inimii castig de cauza si sa-i spuna lui Yu Jin ca o iubeste, aceasta ii aduce la cunostinta hotararea de a renunta la el. Jun Ha, viitorul sot harazit de parintii lui Yu Jin se dovedeste a nu fi un necunoscut ci un barbat intalnit intamplator de 3 ori. Dr. Min ii propune dr.Jung sa faca schimb de pacienti in secret. Dr Jung isi aminteste cum cu ani in urma i-a promis lui Young Hoon ca-i opereaza mama, dar la insistentele dr.Min l-a operat pe pacientul acestuia. Remuscarile il macina, n-ar vrea sa se intample la fel si cu actuala pacienta care are si ea un copil.
Printre colegii invitati la cina de catre logodnicul lui Yu Mi se numara si Han Tae Suhk, fostul ei iubit. Se poarta discutii aluzive, si ceea ce trebuia sa fie o masa prieteneasca se termina prost. Nici excursia in care merg Hye Jung, Young Hoon, Yu Mi si Jun Ha nu-si atinge scopul de a-i apropia pe viitorii soti. Young Ha , indemnat de Hye Jung, isi depaseste temerile si ii marturiseste dragostea lui Yu Jin. Ingenua Yu Sun este perseverenta, dar profesorul Kim, afectat inca de moartea sotiei, tinand cont de relatia profesor – elev si faptul ca e un barbat responsabil il face sa ii impuna o anumita distanta.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Portrait of the Wind (2005) – o meditaţie fascinantã despre iubire şi rãzbunare
Meditatie fascinanta despre iubire, pierdere si razbunare, “Portrait of the Wind” marcheaza debutul regizorului si scenaristului Taro Hyugaji in industria japoneza de film. In realitate, “Taga Tameni”, titlul in japoneza al filmului, s-ar traduce mult mai profund decat titlul international cu care e aceasta cunoscut, si anume “Pentru cine existam ?”. Asa cum o sugereaza intrebarea retorica din titlu, cele doua personaje principale cauta raspunsul la filosofica intrebare din doua directii diametral opuse. Desi drumul lor se intalneste si se desparte fara a se fi gasit raspunsul, si in ciuda faptului ca avem in fata un film relativ scurt ca durata (90 de minute), in care se putea dezvolta mai bine tematica vasta abordata, unul din protagonisti se incapataneaza sa gaseasca raspunsul. Si-l va gasi, intr-un final. E vorba de excelentul actor Tadanobu Asano, in jurul caruia e construita intreaga poveste. Mai exista si o latura secundara a filmului, ce incearca sa raspunda printr-o meditatie clasicei si mult-uzitatei sintagme “Inainte de a te razbuna, sapa doua gropi”. Insa nu trebuie sa va asteptati la un film de actiune sau la varsare de sange in stilul unui Miike, nu e cazul de asa ceva, “Portrait of the Wind” fiind o drana profunda si realista pe o tematica aproape existentiala. Asadar, e un film pe care iubitorii dramelor artistice il vor savura fara indoiala.
Tamio (Tadanobu Asano) e un fotograf ce detine un studio foto intr-un mic orasel de provincie japonez aflat in plina modernizare. A mostenit studioul de la bunicul si tatal sau (acesta din urma murind in urma unui atac de cord), iar pasiunea pentru fotografie l-a condus in zonele cele mai fierbinti ale lumii, fiind fotograf de front si riscandu-si viata pentru instantanee unice. Desi lumea se schimba iar studioul sau devine mai mult un element insolit in oras, inca mai are clienti dornici sa-si faca o fotografie de familie, un portret funerar sau o poza ca amintire pe pelicula prelucrata dupa metoda clasica a developatului. Intr-una din zile, in studioul sau nimereste Ayako, o tanara de-o varsta cu el, care de 20 de ani nu mai fusese in oras. Tanara e in cautarea unui negativ al unei poze de familie facuta cu 20 de ani in urma, pe care din fericire pentru ea, Tamio o gaseste intre pozele pasterate de tatal sau. Din vorba in vorba cei doi se indragostesc, devin un cuplu, iar intr-un final Ayako ramane insarcinata. Urmeaza casatoria, si o viata fericita care ii asteapta. Doar ca lucrurile nu stau deloc asa, iar casnicia lor ia o turnura tragica…
“Portrait of the Wind” e o poveste romantica ce iese din tiparele genului prin faptul ca nu e o productie cu tenta comerciala. In ciuda atmosferei apasatoare, filmul se doreste a fi o perspectiva meditativa asupra iubirii intr-un moment de cumpana al vietii. Sunt multe momente in care sunetul de pian trimite filmul spre meditatie, concomitent cu cadrele din natura ce usor ar putea fi surprinse in fotografii ce exprima mahnirea sufletului, tensiunea interioara a personajului principal. Tamio e un fotograf ce-ti da impresia ca tot timpul emana optimism si ii molipseste pe cei din jur cu zambetul si blandetea lui. Totusi, in interiorul sau exista un zbucium pe care daca nu privesti atent personajul risti sa nu-l sesizezi. Fost fotograf in teatre de razboi, a vazut cele mai urate lucruri pe care mintea umana le poate gandi, dar si cele mai frumoase lucruri din cele mai intunecate locuri de pe planeta. Cum ar fi speranta si forta interioara a unui copil ramas orfan, surprins intr-o fotografie din Palestina pe care o pastreaza ca pe o icoana. Tamio are darul de a vedea determinarea interioara a oamenilor, frumusetea lor ascunsa si de a o reda in fotografii facute in stilul vechi, pe film developat. A mostenit talentul si studioul foto de la bunicul si tatal sau, si incearca sa-si duca mai departe pasiunea in micutul orasel de provincie aflat in plina transformare. Pentru el, fotografia nu e nici arta, nici hobby, ci o modalitate de a intelege omul de langa el, de a interactiona indirect cu acesta prin privire. Iar o privire poate transmite multe lucruri despre ceea ce este omul inauntrul sau. Jovialitatea lui, conditie esentiala pentru a-i putea face pe clientii studioului sa se simta relaxati contrasteaza cu ranile interioare si suferinta pe care a vazut-o in pelegrinarile sale in jurul lumii, si pe care parca asemeni unui magnet a captat-o, amintindu-i mereu cat de fragila e viata si fiinta umana.
Mai exista o simbolistica ce aparent ai zice ca nu are legatura cu subiectul filmului, e vorba de cea a statuii zeitei Nike (Victoria) din Samothrace. Creata in secolul VII i.e.n., aceasta a fost descoperita in a doua jumatate a secolului XIX, incompleta, lipsindu-i capul si mainile. In 1950 i s-a descoperit mana dreapta, insa capul niciodata. Imaginea si simbolistica acestei statui urmareste destinul protagonitilor. Zeita Victoria aminteste de o victorie a Rhodosului pe mare, simbolizand triumful acesteia asupra capriciilor marii: furtuna si vantul. Aripile desfacute se opun vantului si au puterea de a-l potoli, aproape cu o forta divina. Asemeni lui Nike, personajul Tamio trebuie sa asculte si sa supuna vantul, care pe de o parte ii aminteste de iubirea sa, rascolindu-l in interior si facandu-l sa-si deschida mainile (aripile) pe stanca inalta intr-un gest simbolic, pentru ca mai apoi acelasi vant, ce poarta un ziar plutind in aer, sa-l motiveze sa mearga pana la capat cu planul sau pe care de mai multe ori e la un pas sa-l abandoneze din lipsa de curaj. “Portrait of the Wind” e un film, pana la urma, despre cum dorinta de razbunare poate consuma sufletul unui om, despre cum razbunarea e un act zadarnic si totodata monstrous. Crunta ironie e ca atunci cand incerci sa te razbuni in acelasi mod in care cineva ti-a facut rau, nu doar ca ajungi sa fii privit de societate ca un nelegiuit, dar risti sa suporti consecinte mai grave din partea legii si sa devii, sub aspect moral, inferior pana si victimei tale ce odata ti-a fost calau. Filmul nu ezita sa critice pe fata sistemul juridic japonez, care are numeroase hibe ce pot duce la situatii paradoxale, cum e si cea care face subiectul lui.
Lent si ponderat, cu flasback-uri ce contureaza relatia celor doi protagoniti prin alternanta planurilor temporale, „Portrait of the Wind” nu e un film pentru oricine. Subiectul si realizarea sa sunt simple, cu o puternica nunata artistica, oferind o distantare oarecum necesara (data fiind abundenta de drame romantice comerciale din cinematografia japoneza a zilelor noastre) fata de tiparele genului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 3 subtitrare in romana
Yu Jin il iubeste pe Young Hoon, de aceea a fost impotriva atunci cand tatal ei i-a propus sa o ia in casatorie pe Hae Jung. Chiar daca el a spus ca doreste sa-si continue studiile in SUA, nu poate risca sa-l piarda si ii marturiseste dragostea. Numai ca Young Hoon nu este nici impresionat si nici nu ii impartaseste iubirea. Ba dimpotriva, ii spune ca nu o iubeste si nu a iubit-o niciodata. Dezamagita, ranita, Yu Jin isi anunta parintii ca este gata sa le indeplineasca vointa si sa se casatoreasca cu fiul presedintelui Min, Jun Ha. Lui Hye Jung mama i-a planificat o intalnire cu un necunoscut, fara sa tina cont ca nu si-o doreste.Yu Mi ii spune iubitului ei ca trebuie sa se desparta, marturisindu-i ca s-a logodit cu cel ce detine compania de inregistrari la care lucreaza ei. Ii cere sa nu o mai caute, iar daca se intalnesc intamplator sa o evite, sa se prefaca ca nu o cunoaste. Cele trei surori au probleme in dragoste, numai Yu Sun este bucuroasa sa-si priveasca alesul de la distanta sau sa il urmareasca precum un catelus credincios.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 2 subtitrare in romana
Pe langa familia Jung mai traieste si Young Hoon, nepotul menajerei, ramas in grija acesteia atunci cand mama sa l-a parasit. Acum este medic, lucreaza la spitalul binefacatorului sau. Este bun prieten cu Hae-Jung, cei doi se inteleg de minune, pe cand mai toate discutiile cu Yu Jin sunt in contradictoriu. Poate de aceea dr. Jung o banuieste pe fiica cea mare ca ar nutri anume sentimente fata de Young Hoon si ii propune sa se casatoreasca cu aceasta si sa preia conducerea spitalului. Hae Jung incearca sa-si convinga tatal ca n-a luat decizia potrivita. Spre surprinderea ei nu este singura impotriva acestei casatorii, dar Young Hoon intervine rapid spunand ca deocamdata are alte planuri. In acest timp, Yu Mi se pregateste de mariaj, facand „curat” in viata personala. Yu Sun e fericita doar vazandu-l pe profesorul Kim si planificand intalniri asa zis intamplatoare.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 1 subtitrare in romana
Familia Jung e o familie onorabila alcatuita din cei doi parinti si patru fiice. Capul familiei fiind un doctor renumit, nu este de mirare ca fiica cea mare, Hye Jung, este asistenta medicala, iar urmatoarea ca varsta, Yu Jin, a devenit medic. Yu Jin are ambitii mari, are pregatirea si capacitatea necesare si si-ar dori sa fie continuatoarea muncii tatalui ei la aceleasi standarde ridicate. De fapt, si visul lui Hye Jung era sa urmeze meseria tatalui ei, dar obisnuieste sa puna nazuintele celorlalti mai presus decat pe ale sale. Sotia doctorului nu-i este mama buna, si prezenta fetei este ca o permanenta aducere-aminte a legaturii extraconjugale a sotului pe care nici harnicia si nici obedienta lui Hye Jung nu o fac mai placuta. Yu Mi, cea de-a treia fata, are inclinatii artistice. Dar nu pe acestea se bazeaza pentru a-si cladi viitorul, ci pe casatoria cu un barbat bogat si influent. Yu-Sun este mezina familiei, este liceana si s-a indragostit nebuneste de profesorul ei de sport. Boala ei cardiaca severa ii nelinisteste pe cei dragi, care spera ca intr-o zi cineva va reusi sa o vindece. Deocamdata bucuria logodnei lui Yu-Mi aduce si oarece umbre de tristete deoarece fetele constientizeaza ca nu vor mai putea fi prea mult timp impreuna.
Prezentarea: kira – asiacinefil
Lee Jong-suk va apãrea alãturi de Han Hyo-joo în „W”, o k-drama fantezistã
A fost confirmata data premierei asteptatului serial „W”, ce-i va avea in rolurile principale pe Lee Jong-suk (I Can Hear Your Voice, Dr. Stranger, Pinicchio) si Han Hyo-joo (Spring Waltz, Dong Yi, Love 911). Produs de Jung Dae-yoon, producatorul lui „She Was Pretty”, si avand in rolurile secundare actori cunoscuti, „W” e unul din cele mai asteptate seriale coreene ale acestui an. Ca gen, e o poveste romantica cu accente de suspans si melodrama, a carui actiune se desfasoara in Seulul anului 2016. Insa noutatea e ca povestea va balansa intre dimensiuni temporale, personajele plimbandu-se intre realitate si o falsa realitate. Cu aceasta permanenta oscilatie intre realitati, crize imprevizibile si conflicte vor lua nastere, creand un suspans ce va face serialul captivant. Cu o premisa noua si creativa, ce o deosebeste de alte seriale de fantezie, „W” e de asteptat sa contina multe rasturnari de situatii. Lee Jong-suk va interpreta un fost medaliat cu aur la Olimpida la tir, devenit un tanar chaebol ce insa e un geniu cu capul pe umeri, in timp ce Han Hyo-joo va interpreta un medic rezident in anul 2, o persoana sociabila si inimoasa care intotdeauna sare in ajutorul celorlalti, inainte de a gandi.
Difuzarea serialului „W” va incepe din 20 iulie, la MBC, in locul lui „Lucky Romance”. Astazi, 4 mai 2016, a avut deja loc prima citire a scenariului, la care au participat principalii actori din serial. Filmarile vor demara curand. Scenariul e semnat de scenarista Song Jae-jung, ce are experienta cand vine vorba de subiecte cu calatorii in alte dimensiuni (ea a scris si scenariul lui „Nine: Nine Times Time Travel” si „Queen In-hyun’s man”). Asteptam cu nerabdare sa vedem ce ne va oferi de aceasta data imaginatia scenaristei.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Fours Sisters (2001) – o k-drama despre familie, ambiţie şi iubire de la scenarista lui „Winter Sonata” !
K-drama “Four Sisters” difuzata de canalul MBC in vara lui 2001 este una dintre productiile de la inceputul perioadei Hallyu, cand serialele coreene incep sa se raspandeasca cu succes in Japonia si Asia de Sud-Est. Peste putin timp, „Winter Sonata” avea sa oficializeze ceea ce deja incepuse, raspandirea la nivel mondial a Valului Coreean. Revenind la „Four Sisters”, acesta e o „clasica” (in general serialele coreene din anii ‚90 aveau ca principala tema familia) drama romantica moderna avand ca tema familia, unitatea si evolutia ei, drumul sinuos pe care trebuie sa-l parcurga membrii acesteia pentru a-si gasi implinirea in dragoste. Serialul îi urmeaza lui « All About Eve » (difuzat cu un an in urma de acelasi post tv), cu care are anumite similitudini precum si acelasi producator, Lee Jin- Seok. Scenariul a fost scris de cunoscuta Oh Soo Yeon, al carei nume il asociem cu « Autumn in my heart », motorul acestei perioade prin popularitatea sa ori, mai tarziu, in 2002 cu o alta drama care a avut un imens succes – „Winter Sonata”.
Printre actorii care au primit roluri principale îi regasim pe Chae Rim si Han Jae Suk. Chimia dintre cei doi si buna conlucrare a fost deja demonstrata în „ All About Eve”, drept pentru care au fost inclusi in distributie ca o garantie a continuitatii succesului. O surpriza placuta este si intalnirea cu actorul Ji Jin Hee, ce interpreteaza un rol secundar, mai la inceputul carierei, inainte ca” A Jewel in the Palace”(2003) sau ”Dong Yi”(2010) sa-l transforme intr-o vedeta. Era o perioada cu bugete mari din care, spre deosebire de situatia actuala, nu se pierdeau sume importante pentru remunerarea numelor cu faima din distibutie. Atat actorii cat si ceilalti membri ai echipei de filmare erau foarte motivati de dorinta de a depasi granitele tarii si de a crea prin cultura o alta imagine decat aceea de tara saraca, pustiita de razboi, cum era cunoscuta Coreea, mai ales dupa celebrul serial american MASH..
Doctorul Jung este un medic stralucit, care si-a pus toata daruirea si priceperea in slujba bolnavilor. Conduce spitalul Bomin, iar boala si varsta il fac sa se gandeasc tot mai des cui ar fi bine sa îi incredinteze continuarea muncii sale. Acasa are o familie fericita alcatuita din sotie si patru fiice cu personalitati total diferite, fapt care nu le impiedica sa se iubeasca si sa se sprijine una pe alta. Hye Jung (Hwang Soo Jung) este fiica cea mare si provine dintr-o relatie din afara casatoriei. A ajuns in familia tatalui dupa moartea mamei ei. Are o fire blanda si rabdatoare, ar fi dorit sa devina medic, dar a renuntat in favoarea lui Yu Jin si lucreaza ca asistenta medicala la spitalul Bomin. Jung Yu Jin (Chae Rim) este urmatoarea ca varsta; are o fire ambitioasa, este doctorita si isi doreste sa duca mai departe traditia si mostenirea familiei, visand sa preia candva conducerea spitalului. Jung Yu-Mi (Ahn Yeon Hong) – a treia nascuta, isi doreste o viata indestulata si fericita. Modul cel mai simplu de a-si indeplini visul il considera a fi casatoria cu un om bogat, renuntand la cel pe care-l iubeste si cu care are afinitati, pentru ca este sarac. Jung Yu-Sun (Park Yeh Jin ) este mezina familiei, o fata fara prea mari ambitii, poate si din cauza maladiei cardiace de care sufera si care-i pune viitorul sub semnul intrebarii. Este indragostita de profesorul de sport si nu-si doreste nimic mai mult decat un sentiment impartasit si viata impreuna cu el. In sfarsit, Young Hoon (Han Jae Suk) este nepotul fostei menajere care prin bunavointa doctorului a ajuns sa locuiasca impreuna cu mama si bunica intr-o anexa a casei. Intr-o noapte mama sa sufera o hemoragie craniana, situatie ce impune operarea de urgenta. Dr.Jung ii promite lui Young Hoon ca o va vindeca. Intamplarea face ca in acelasi timp la spital sa ajunga in stare grava si vicepresedintele Adunarii Nationale, si o alta echipa de medici condusa de dr. Min se pregateste si ea de interventie. Numai ca dr. Min are performante scazute, iar o operatie nereusita efectuata unui personaj important nu ar ramane fara urmari. Poate ca nu este el medicul cel mai priceput, dar asta nu inseamna ca nu stie sa gaseasca mereu solutii care sa-i salveze pielea. Dupa cateva zile de la operatie, cand fiul astepta cu nerabdare externarea mamei sale, afla cu stupoare ca aceasta a fugit in lume.
Au trecut 15 ani de atunci, si Young Hoon se intoarce de la studii din strainatate ca medic valoros care nu uita ce-i datoreaza doctorului Jung si familiei sale. Cele patru fete ale acestuia sunt ca niste surori pentru el, insa cu doua dintre ele are o relatie speciala. Hye Jung este prietena lui cea mai buna cu care poate discuta orice problema. Yu Mi il atrage ca un magnet, desi din coportamentul sau fata de aceasta ar reiesi mai degraba ca o antipatizeaza. Cei care se tachineaza, se iubesc – spune un proverb frantuzesc, nascut din observarea unor relatii asemanatoare. In sufletul lui Young Hoon se da o lupta intre ce se cuvine sa faca si ce inima sa ii cere. S-ar parea ca singurele probleme ce tulbura linistea familiei sunt doar cele de ordin sentimental, cand iata ca o dezvaluire provoaca haos total, multa suferinta si rasturnarea ordinii firesti ce le guverneaza vietile. Vor reusi fetele doctorului Jung sa depaseasca dificultatile, sa pastreze familia unita si sa-si indeplineasca idealurile? Ce se intampla cand dragostea filiala, datoria fata de parinti, este in relatie antagonica cu iubirea vietii tale? Cand e imposibil sa le impaci pe amandoua, ce alegi si ce sacrifici?
„Patru surori” este o drama din categoria celor care trebuiesc neaparat urmarite. De ce? Este una dintre cele care s-au facut remarcate si care au determinat aparitia iubitorilor de kdrame si de fan cluburi. Tema tratata nu este noua, dar reflecta realitatile si tendintele societatii sud-coreene; coreenii se regasec in ea, iar pentru cei din afara granitelor cunoasterea culturii coreene, a obiceiurilor si traditiilor lor este interesanta. Desi viata urbana influentata de modelul american a dus la transformari, modelul traditional bazat pe valori confucianiste este inca foarte inradacinat in cultura si mentalitati. Sunt promovate valorile bazate pe familie, unitate de grup, respect fata de batrani si munca. Le regasim in mai toate k-dramele, la fel ca si opozitia tinerilor fata de obiceiuri vechi cum ar fi casatoriile aranjate. Finalul este unul in care iubirea triumfa in lupta cu ascultarea care se datoreaza parintilor. Romantismul este axat mai degraba pe o gradare emotionala decat pe scene de sex. Aceste caracteristici ale dramelor coreene au permis raspandirea cu usurinta in Orientul Mijociu sau zona Golfului deoarece sistemul de valori la care se raporteaza este asemanator cu al locuitorilor din aceste regiuni. Atractia fata de povestile pure si inocente de dragoste denota lipsa de romantism din societatea moderna. Prezent este si triunghiul amoros, diferenta de clasa si mai nou sunt atinse subiecte considerate tabu precum divortul si adulterul. Povestea exploreaza individualitati diferite spre deosebire de alte drame care se axeaza mai mult pe personajul principal feminin sau masculin. Sunt povestile de viata a patru surori si modul in care fiecare dintre ele lupta sa isi gaseasca dragostea adevarata. Daca una dintre povesti sau protagonistii ei vor impresiona mai mult nu inseamna ca celelate nu merita urmarite. Actorii si actritele din aceasta serie au avut performante uimitoare, reusind sa impresioneze, sa atinga corzile inimii. Coloana sonora este una perfect mulata trairilor si evenimentelor pe care le insotesc si carora le adauga un plus de valoare. Abia dupa al doilea val coreean care are ca varf de lance k-dramele si in plan secundar muzica coreeana vom auzi tot mai des de k-pop si idolii sai pe care ii vom admira atat pe scena cat si in productiile cinematografice.
Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si Adina (Asia Team) pentru asiacinefil. Rezumatele celor 20 de episoade au fost realizate de kira.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
The Graduation (2003) – absolvirea prin uitare ca bine necesar
Dupa impresionantul “Thirteen Steps”, ce spune povestea unui condamnat la moarte ce sufera de amnezie si nu are capacitatea de a se apara in fata acuzatiilor ce i se aduc, regizorul Masahiko Nagasawa regizeaza in acelasi an 2003 o poveste total diferita, “The Graduation”. Poveste romantica, cu o discreta doza de mister, “The Graduation” are parte de cateva dizambiguitati in scenariu, ce presupun o atentie sporita la detalii din partea spectatorului. Scenariul acestui film, in mod inexplicabil, a fost scris de regizor in colaborare cu inca 2 scenaristi. Spun in mod inexplicabil deoarece raportat la cele aproape 2 ore ale filmului, numarul relativ mic de replici si firul epic deloc complicat nu necesita un efort concertat a 3 persoane. Singurul rezultat al acestei colaborari bine intentionate e un scenariu cu lipsuri cand vine vorba de justificarea si intelegerea actiunii. Ce folos sa croiesti un decor romantic, sa-i dai culoare prin putin mister, sa tii spectatorul cu sufletul la gura, pentru ca la final sa nu explici clar conexiunile reale dintre protagonisti ? Aici este singura hiba a acestui film de altfel bine realizat, cu o coloana sonora ce iti merge la suflet, cu elemente specifice de romantism, dar care se impiedica in propria poveste. Shinichi Tsutsumi, din “Monday” si mai ales “Suspect X”, are un rol interesant, interpretand un profesor de psihologie cu capul in nori, in timp ce Rina Uchiyama interpreteaza rolul studentei acestuia. Cei doi au mai aparut impreuna si in recentul “Kakekomi”, la 13 ani distanta, avand, insa, roluri secundare in vasta harta a filmului. “The Graduation” a avut o nominalizare pentru Cea mai buna regie la Festivalul International de Film de la Tokyo (2003).
La cei 41 de ani ai sai, Mayama Satoru (Shinichi Tsutsumi) e lector de psihologie, angajat pe contracte semestriale cu diverse colegii si universitati. Cursurile sale sunt anoste, nu de putine ori studentii adormind la ele, profesorul neavand prea multa tragere pentru materia predata. Lucrul este oarecum explicabil, insasi viata lui personala fiind una intr-un haos total: la 41 de ani nu e casatorit, traind singur intr-un apartament modest. Prietena lui, Izumi, tot insista sa-l prezinte parintilor ei, dorinta ei pentru o scoatere din inertie a relatiei lor fiind de-a dreptul disperata din moment ce chiar isi minte tatal legat de varsta partenerului ei, “intinerindu-l” cu cativa ani. Sursa haosului din viata lui Satoru pare a fi o femeie, Yoshida Yayoi, pe care a iubit-o cu 20 de ani in urma, dar care a disparut fara urma. Inca mai tine la acea femeie si spera ca aceasta sa reapara in viata lui, sperantele sale devenind o adevarata obsesie, din moment ce pastreaza melodia special aleasa de aceasta pentru apelurile primite de la numarul ei de telefon. Pe acest fundal, intr-una din zile, o studenta de-a lui, Asami Sugita, ii imprumuta o umbrela pentru a se feri de ploaie. Mai apoi, mereu apare la cursurile lui sau prin locurile unde umbla profesorul, punandu-l oarecum in situatii destul de delicate cu noncomformismul ei. Oare ce secret ascunde si pana unde e dispusa sa mearga ?
La o prima vedere, “The Graduation” are trasaturile unei povesti romantice cu accente de mister, iar pana la un anumit punct chiar se incadreaza intr-un cliseu ce e specific mai degraba dramelor psihologice. Asta pentru ca regizorul stie sa exploateze foarte bine misterul personajului Asami Sugita. Din momentul in care Asami imprumuta umbrela profesorului de psihologie, aceasta stabileste o punte de legatura directa cu profesorul, iesind din anonimatul dat de statutul de studenta oarecare din ultimul rand al salii de cursuri. Din acel moment, ea se considera speciala, si lucruri surprinzatoare ies la suprafata despre personalitatea ei extrovertita. Profesorul Satoru e genul de profesor cu capul in nori, indiferent la tot ce se intampla in jurul sau, astfel ca aparitia in calea lui a studentei indraznete nu il afecteaza prea tare. Ramane la fel de indiferent pe cat e fata de actuala lui prietena, Izumi, si nimic nu pare a-l putea scoate din starea de letargie in care a intrat cu 20 de ani in urma, cand a fost parasit inexplicabil de prietena lui. Incapabil sa iubeasca, sau mai bine zis sa-si exteriorizeze sentimentele, acesta pare a fi ramas blocat in timp in relatia anterioara, vizitand aceleasi locatii pe care obisnuia sa le viziteze cu prima lui iubire, asteptand la nesfarsit ca melodia de pe telefon aleasa de ea sa se auda, semn ca ea il cauta pentru a-i spune: “viata ta poate sa continue”. De fapt, de acest lucru are nevoie profesorul: un imbold care sa-i spuna ca nu a gresit cu nimic uitand trecutul si luand totul de la zero. Iar acest imbold, in mod surprinzator, va veni de la cine se va astepta mai putin. In fapt, titlul filmului, “absolvirea”, nu se refera doar la faptul ca pentru studenta Asami, luna martie inseamna sfarsitul vietii de student si inevitabil si despartirea de profesorul de psihologie, ci mai ales la sfarsitul si inceputul unei noi etape in viata profesorului, prin absolvirea lui de la pedeapsa pe care si-a autoimpus-o prin excluderea de la trairea propriei sale vieti. Un film simplu si profund, delicat si discret, tipic japonez, o delectare pentru iubitorii de romantism.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Pe 15 septembrie 1950 incepea batalia de la Incheon din cadrul razboiului dintre cele doua Coree, batalie care a decis victoria de partea Coreei de Sud si a Natiunilor Unite. Operatiunea a inclus aproximativ 75 000 de soldati si 261 de nave militare, a durat pana pe 19 septembrie si a dus la recucerirea capitalei sud-coreene, Seul, doua saptamani mai tarziu. Codul intregii operatiuni a fost “Chromite”.
