Cand vine vorba de zombii, doar cateva filme coreene au avut in scenariile lor aceasta tema atat de indragita de cinematografia americana si japoneza, regizorul Yeon Sang Ho fiind un pionier in aceasta privinta in cinematografia coreeana, ducand genul in zona filmului comercial. Si se spera ca filmul sa adune 10 milioane de cinefili in cinematografe, cam cat ii trebuie unui film sa devina un blockbuster.
„Faptul ca Yeon Sang Ho a facut un film cu aceasta tematica este ceva foarte neobisnuit pentru coreeni si este fascinant. Asta e ce imi place cel mai mult la acest film”, spune actorul Gong Yoo, care joaca unul din rolurile principale in filmul ce a avut premiera acum 3 zile. Actorul joaca rolul unui manager ce incearca sa-si protejeze fiica de zombii.
Avand in vedere ca regizorul incearca pentru prima data sa regizeze un film de actiune, acesta se descurca de minune, fiind cunoscut mai ales ca creator de animatie, producand filme satirice de animatie precum „The Fake” din 2013 sau „The King of Pigs” din 2011. Producerea acestui film a fost o provocare si o mare schimbare de stil. Felul melancolic, dar sarcastic in care privea societatea nu se vad deloc in „Train to Busan”, filmul fiind plin de actiune, eroism, subliniind importanta familiei. Pentru aproape 45 de minute, cursul filmului este excelent, apoi totul incetineste intr-o zapaceala de momente amestecate cu efecte digitale.
Ceva nu este in regula pe dealurile inverzite din Jinyang. Un sofer de camion isi duce vehiculul pana la punctul de control al unei baze militare, unde i se spune ca zona este in carantina. Acesta nu crede spusele soldatilor si isi continua cursa, reusind sa treaca cu camionul peste o caprioara ce alerga in mijlocul drumului. „Ce zi proasta!” isi spune soferul. Si chiar este – soferul este deja in camion mergand cu marfa spre destinatie, fara sa vada ca animalul ucis incepe sa miste si apoi sa se ridice in picioare.
In inima orasului, Seok Woo este mult prea ocupat sa-si castige o reputatie intr-o coorporatie pentru a vedea apocalipsa ce pare sa inceapa in jurul sau si pentru a-si face timp pentru fiica sa, Su An, jucata fenomenal de copilul actor cu acelasi nume. Totul incepe sa se schimbe cand Seok Woo isi ia copilul pentru a o vizita pe mama sa (copilul fiind in custodia tatalui) si iau trenul de dimineata KTX (tren de mare viteza) fara sa realizeze pericolele la care se expun. Ultima persoana ce urca in tren este o fata cu o muscatura pe picior.Singura persoana asupra careia insista camera este un om fara adapost care sta in toaleta trenului. Toate filmele cu zombii au nevoie de o constiinta sociala, si „Train to Busan” nu face exceptie. Seok Woo realizeaza ca supravietuirea e imposibila atunci cand cei bogati se gandesc numai la ei, lucratorii trenului fiind prea ocupati sa-l goneasca pe amarat, si nu reusesc sa observe ca o tanara incepe sa manance calatorii ce au platit biletele. Personajele incep sa moara la intamplare, zombii sunt rapizi, atacurile lor se bazeaza pe vaz si infectia se raspandeste in cateva secunde, dar Yeon indreapta tema filmului catre actiune mai degraba, decat horror. Dupa 45 de minute totul incepe sa devina un nonsens, carnagiul atinge cote maxime, cei muscati se transforma imediat si incep sa lupte cu supravietuitorii, iar Seok Woo devine eroul. Pentru a evita sa fie infectati, cei neinfectati lupta pentru vietile lor, ascunzandu-se si fugind spre compartimentele mai sigure, pana ajung in Busan, care se spune ca este un oras sigur, neafectat de virusul care a pornit aceasta ‘zombificare’.
Cei ce au vazut filmul lui Bong Joon Ho, „Snowpiercer”, cu scenele sale apocaliptice din tren, se vor duce imediat cu gandul la acel film, in timp ce altii se vor gandi la „World War Z” cu Brad Pitt, un film cu zombii agresivi si foarte agili, spre deosebire de stereotipul lipsit de agilitate si destul de impiedicat.
Cu elemente similare filmelor amintite, ar parea ca „Train to Busan” este un film ce merita vazut de catre iubitorii genului. Pare sa-i lipseasca ceva, poate un pic de umor, intensitate, viteza? Desi intriga implica multa actiune (lupte intre zombii si oameni), filmul nu este asa de intens pe cat ar trebui sa fie. Zombii nu sunt asa de infricosatori pe cat te-ai astepta (poate ca nici nu ar trebui sa fie), viteza trenului nu se simte si cele cateva scene amuzante ar fi putut fi mai multe sau mai amuzante. Finalul filmului este previzibil precum al multor, prea multor filme.
Ce reuseste insa Yeon este sa transmita un mesaj important si puternic despre familie si importanta sa, despre protejarea celor iubiti, deoarece „umanitatea ne poate duce catre o alta generatie” si „egalitatea este cheia supravietuirii”. Acesta este motivul pentru care Yeon a mizat ca personajul lui Gong Yoo sa fie manager, o functie reprezentativa a capitalismului si sa-l transforme in tata erou.
Pentru Yeon este un succes, pentru ca a reusit sa iasa din tiparul filmelor anterioare, incercand ceva cu totul diferit, indraznind sa porneasca pe un drum neumblat, iar succesul filmului va fi la mana cinefililor. Iar acestia s-au ingramadit in salile de cinema in ziua premierei, „Train to Busan” reusind sa depaseasca recordul de bilete vandute in prima zi, detinut de „The Admiral: Roaring Currents”: 872.000 de bilete vandute in prima zi, 5,76 milioane dolari incasari. In trei zile a strans deja 10 milioane de dolari. Filmul a avut premiera si in Statele Unite ieri, fiind achizitionat spre distributie si in Singapore, Thailanda, Australia, Noua Zeelanda, Franta, Hong Kong, Taiwan si Malaezia.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
„A fost o onoare sã-l interpretez pe MacArthur în ‘Operation Chromite’ „
Liam Neeson, actorul care reusea sa isi castige faima jucand in premiatul „Schindler’s List” (1993) al lui Steven Spielberg interpreteaza un alt personaj legendar in filmul coreean „Operation Chormite”, ce ruleaza in cinematografele coreene din aceasta luna.
Scenariul se bazeaza pe o poveste reala, operatiunea de debarcare a trupelor navale ale Natiunilor Unite, in orasul Incheon, pentru recuperarea capitalei coreene ce fusese ocupata de nord-coreeni la inceputul Razboiului Coreean (1950-1953). Neeson joaca rolul generalului MacArthur, comandantul sef ce a condus operatiunea Chromite. „Cu siguranta am fost destul de nesigur pe mine, intrebandu-ma daca pot sa fac rolul asta, pentru ca generalul MacArthur este foarte respectat in intreaga tara”, a explicat actorul la o conferinta de presa din Seul.
„Este mereu dificil sa interpretezi pe cineva care a existat cu adevarat, pentru ca fiind actor, vrei sa iti iasa cum trebuie. In acelasi timp este si fictiune pentru ca incerci sa portretizezi viziunea regizorului fata de personaj. Este un om interesant si a fost o provocare sa subliniez anumite aspecte. Am urmarit foarte multe documentare si filmari cu el si am citit foarte mult despre acest personaj, si am acordat o atentie sporita discursurilor sale inregistrate.”
Actorul a spus ca a decis sa joace in film pentru ca este interesat de istorie si mai ales pentru ca „Razboiul Coreean este un razboi uitat.”
„De-a lungul anilor, am fost mereu curios despre miza acestui razboi, si cand John mi-a oferit rolul, pur si simplu trebuia sa joc acest personaj carismatic, o figura legendara, foarte controversata. Am fost chiar incantat sa il joc pe MacArthur si scenariul era de nerefuzat. Spunea o poveste foarte complexa intr-un mod savuros si foarte usor de urmarit de public, dar o poveste emotionanta. Este un film din care avem de invatat si care ne atinge sufletele.”
Actorul a fost foarte onorat sa fie in film, stiindu-se ca nu multi actori occidentali sunt distribuiti in filmele coreene. „Foarte putini actori din vest au venit aici sa faca un film coreean, asa ca sunt privilegiat si onorat.”
Regizorul John H. Lee a spus ca s-a concentrat asupra imposibilitatii operatiunii si asupra faptului cum oameni obisnuiti devin eroi ce fac imposibilul, posibil. Probabilitatea de reusita era cam de 5.000 la 1. Asta era sansa de reusita a operatiunii, asa cum am aflat studiind arhivele. Este o poveste despre oameni imperfecti care devin eroi.”
„Filmul duce mai mult catre genul spionaj decat de razboi, pentru ca operatiunea a fost de asa natura. Am facut referire la o multime de filme precum „Saving Private Ryan”,”Mission Impossible” si seria „Jason Bourne”. Este o poveste a anilor ’50, dar am vrut sa ofer ceva la care audienta mai tanara sa se poata uita cu placere.”
Actorul Lee Jung Jae, care a interpretat un sud-coreean ce se da drept soldat nord-coreean pentru a spiona, a spus ca s-a alaturat distributiei pentru ca „sacrificiul si eforturile sunt ale celor fara nume. Bineinteles, sa joci alaturi de Liam Neeson este intotdeauna o onoare. Liam Neeson si-a dorit sa il joace cu acuratete pe MacArthur si s-a concentrat enorm asupra acestui lucru, inca de la inceput.”
Ce a invatat Liam Neeson interpretandu-l pe MacArthur a fost responsabilitatea unui lider. „MacArthur trebuie sa ia o decizie stiind ca sunt in joc milioane de vieti. M-a facut sa simt responsabilitatea pe care trebuie sa o aiba liderii pentru a face asemenea alegeri. Trebuie sa ia niste decizii extraordinare.” „Ca actor, a fost interesant sa fac asta, trebuind sa iau acea decizie hotaratoare de a merge sau nu mai departe. In cazul lui MacArthur, acesta a ales sa continue.”
Pe 15 septembrie 1950 a inceput lupta pentru recucerirea Seulului din mainile nord-coreenilor, in razboiul celor doua Coree (1950-1953). Operatiunea a inclus 75.000 de soldati si 261 de nave militare, din cadrul Fortelor Navale ale Natiunilor Unite si Coreea de Sud. Celebrul general MacArthur, un erou controversat al istoriei, a condus intreaga operatiune pana pe 19 septembrie, doua saptamani mai tarziu Seulul revenind in mainile celor aliati.
Lee Beom Soo, Lee Jung Jae, Jeong Joon Ho si Jin Se Yon joaca alaturi de Liam Neeson in „Operation Chromite”. Premiera filmului are loc saptamana viitoare, pe 27 iulie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Lee Min-ki rateazã şansa unei reveniri rapide dupã încheierea stagiului militar
Scandalurile in care sunt implicate, fie si doar cu numele, vedetele din show-biz-ul coreean, desi in cea mai mare parte se dovedesc inventii sau pure speculatii, pot avea efecte serioase asupra carierei acestora. Si asta deoarece codul de conduita impus de televiziuni vedetelor este unul foarte strict. In februarie, actorul Lee Min-ki (For the Emperor, Shoot Me in the Heart, Monster, Very Ordinary Couple) a fost implicat intr-un scandal, acesta fiind acuzat de hartuire sexuala. Desi se afla in ultimele luni din cadrul serviciului militar obligatoriu, in timpul iesirii intr-o permisie intr-un club din Busan ar fi cunoscut o tanara, care 2 zile mai tarziu a depus plangere pentru hartuire sexuala. Dupa o atenta ancheta a politiei, starul a fost declarat nevinovat, la inceputul acestei luni, iar acuzatiile au fost retrase si de presupusa victima inca dupa izbucnirea scandalului, agentia lui Lee Min-ki declarand ca „femeia a facut acuzatiile din greseala. Am primit deja scuze din partea ei. Pe viitor speram ca astfel de neintelegeri sa nu se mai intample”.
Actorul ar trebui sa isi incheie stagiul militar obligatoriu pe data de 3 august, si si-a exprimat dorinta de a reintra in „circuit” cat mai repede. I s-au propus mai multe roluri in seriale, si se pare ca ar fi fost dispus sa accepte aparitia intr-un serial ce va fi difuzat din toamna de tvN, intitulat „Tomorrow with You”. Lee Min-ki a aparut pentru ultima oara intr-un serial acum 4 ani, in „Shut Up ! Flower Boy Band”, insa acolo a avut doar o aparitie scurta. Practic ultimul rol intr-un serial tv a fost tocmai in 2007, in… „Dal Ja’s Spring”. Revenirea pe micul ecran nu e neaparat din dorinta de a aparea in astfel de productii, dupa ce a facut pasul spre roluri serioase in filme pentru marele ecran, cat pentru a reveni in atentia publicului si a prinde noi contracte de filme. Castigurile din aparitia in seriale sunt mai mici decat cele din filme (singurele exceptii le fac marile vedete, pe care nu le poti atrage inspre roluri de serial decat cu sume consistente, si de cateva ori minunea s-a intamplat, cum a fost cazul lui Lee Byung-hun in IRIS), astfel ca mai mult ca sigur si Lee Min-ki vede aparitia in seriale ca pe o fireasca relansare a carierei sale. Se zvonea, acum o luna, ca ar urma sa o aiba ca partenera in noul serial pe Shin Min-ah, refacandu-se astfel cuplul de protagonisti din productia „A Million” din 2009.
Ieri, insa, o sursa a dezvaluit faptul ca Lee Min-ki nu va mai aparea in acest serial. In fata acestei stiri ce a inceput sa circule in industrie, tvN a dat o declaratie, sustinand ca decizia distributiei serialului nu va fi afectata de scandalul in care Lee Min-ki a fost implicat. Cu toate acestea, se pare ca pentru ambele parti aceasta colaborare a devenit o povara. Tinand cont ca serialul va avea premiera in a doua jumatate a anului, producatorii au inca timp sa se orienteze spre alti actori. Ramane de vazut daca in aceste conditii, Shin Min-ah va mai accepta rolul. Deocamdata nu se stie sigur nici perioada de difuzare, existand dubii daca acesta va incepe la incheierea lui „The Good Wife” sau va mai fi amanat pentru a lasa loc lui „K2” al carui protagonist se stie deja, Ji Chang-wook. „Tomorrow with You” e o drama fantezista axata in jurul povestii de iubire dintre un calator in timp si sotia lui. Ca decizia de a nu aparea in serial are legatura cu scandalul fals in care a fost implicat Lee Min-ki, nu mai are relevanta, in acest moment. E evident ca starul si-a dorit o revenire rapida in prim plan, pentru recuperarea timpului si terenului pierdut in industrie, si probabil indecizia tvN cu privire la difuzarea sau nu din septembrie a k-dramei l-a facut pe actor sa caute alte proiecte, mai concrete. Un lucru ramane insa sigur: astfel de scandaluri afecteaza reputatia vedetelor, chiar daca acestea se dovedesc in final nevinovate. Aceasta e unul din aspectele nedrepte din jungla numita show-biz, ce nu va putea fi niciodata reglementat in vreun fel. Din pacate.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
The Long Way Home (2015) – Sol Kyung-gu şi Yeo Jin-goo inamici înfrãţiţi în mijlocul rãzboiului ce-a divizat o naţiune
Dupa ce pana acum ne-a delectat cu scenariile unor filme si seriale de succes precum “My Girlfriend is an Agent” (2009) si serialul inspirat din el, “7 th Grade Civil Servant”, “A Millionaire on the Run”, “The Pirates”, dar si cu povestile serialelor “The Fugitive: Plan B” si mai ales “The Slave Hunters”, Chun Sung-il s-a decis sa debuteze si ca regizor. Iar oportunitatea i-a fost oferita anul trecut, odata cu scrierea scenariului lui “The Long Way Home”, compania de productia Harimao oferindu-i sansa de a debuta in regie. Filmul abordeaza o tematica cu care nu s-a mai intalnit in scenariile sale anterioare, Razboiul Coreean, insa poate si pentru ca a trebuit sa surprinda doar un episod din acest razboi, nu razboiul in ansamblu, misiunea a fost una reusita. Daca e sa privim spre filmele ce au abordat aceasta tematica a Razboiului Coreean, cinematografia coreeana are cateva productii recente, dintre care cea mai de succes a fost, desigur, “Brotherhood of War”, ce la vremea premierei a stabilit unele recorduri la box-ofice. Si mult mai proaspatul “Ode to My Father” are un capitol dedicat Razboiului Coreean, dar e doar un frantura din viata personajului principal, nu un film dedicat in totalitate acelei epoci. Poate, insa, ca “The Long Way Home” se apropie cel mai mult de “Welcome to Dongmakgol”, avand la baza cam aceeasi idee a unei prietenii ce se leaga, in ultimul an al Razboiului Coreean, intre un soldat din Nord si unul din Sud. Filmat pe durata a 4 luni, filmul lui Chun Sung-il are in rolurile principale doi actori din doua generatii diferite: starul Sol Kyung-gu (My Dictator, Cold Eyes, Troubleshooter, No Mercy) si tanarul star in ascensiune de doar 19 ani, Yeo Jin-goo (Shoot Me in the Heart, Mr. Perfect, Hwayi), chimia celor doi fiind una de zile mari, in special ca in cea mai mare parte a sa, filmul pastreaza un ton vesel. Filmul a obtinut 4,1 milioane dolari la box-office, cu toate ca bugetul initial a fost de 6,7 milioane dolari. In ciuda esecului financiar (probabil lumea se astepta la un film de razboi autentic, grav), “The Long Way Home” e o productie memorabila, ce ofera aproape 2 ore pline de amuzament si dramatism asa cum coreenii se pricep cel mai bine.
In ultima luna a Razboiului Coreean (iulie 1953), soldatul Jang Nam-bok (Sol Kyung-gu) primeste misiunea, impreuna cu un grup de soldati curajosi, sa duca un document strict secret la o tabara militara, traversand linia frontului. Documentul ar fi urmat, odata pus in aplicare, sa puna capat Razboiului Coreean insa, desigur, curierii nu cunosc continutul mesageriei lor, ci doar importanta indeplinirii acestei misiuni vitale. In acelasi timp, Young-gwang (Yeo Jin-goo) e un tanar elev inrolat in unitatea 365 de tanchisti nord-coreeana, ce nu iese din vorba superiorilor lui. Refuza sa fumeze, motivand ca e doar un elev, si face toate treburile marunte din tancul unde a fost repartizat. In momentul in care temperamentul greu de stavilit al soferului tancului duce la defectarea acestuia, Young-gwang e trimis sa aduca de mancare echipajului, ce ramane in urma sa repare tancul. In momentul in care revine, are loc un atac al americanilor, si-i gaseste pe toti camarazii sai morti. Speriat de moarte, incearca sa ajunga din urma ce a mai ramas din unitatea sa, dar se rataceste. La randul lor, soldatii sud-coreeni aflati in misiune sunt atacati de nordisti, iar singurul care supravietuieste este Nam-bok. Doar ca acesta pierde documentul secret… In timp ce il cauta, da peste un soldat fugar nord-coreean speriat… ce pare a avea ceea ce el cauta E nimeni altul decat Young-gwang… Avand fiecare dorinta de a ajunge teferi acasa, cei doi trebuie sa ajunga la un compromis…
Filmul nu este o productie de razboi in stilul clasic, cu super-efecte speciale, cu scene numeroase de lupta, cu mult sange si cadavre zburand prin aer. Toate aceste lucruri sunt doar pe fundal si sunt folosite numai ca justificare pentru plasarea actiunii in perioada ultimului an (chiar a ultimei luni) al Razboiului Coreean. In realitate, “The Long Way Home” e o drama spusa pe un ton hilar in contextul unui razboi tragic ce a separat o natiune pana in zilele noastre. Am mai vazut o astfel de abordare in “Welcome to Dongmakgol”, unde un dezertor nord-coreean si un soldat sud-coreean se intalnesc accidental intr-un sat de munte uitat de toata lumea, intre ei legandu-se o prietenie memorabila, in acest film localnicii din Dongmakgol fiind elementul liant al factorului comic. Acum, umorul e adus in scena de doi actori de mare talent, unul ce se indreapta vertiginos spre 50 de ani, Sol Kyung-gu, ce ne-a obisnuit cu rolul de politist acid si cu simtul umorului in diverse filme de actiune (seria Public Enemy), si altul, un tanar de mare perspectiva, Yeo Jin-goo, ce ne-a obisnuit cu aparitii in roluri de copii in seriale de televiziune, dar care de vreo 2 ani a inceput sa interpreteze partituri indraznete si tot mai complexe pe marele ecran, cum a fost cea din “Shoot Me in the Heart”. Desi relatia dintre cei doi, dupa cum o sugereaza scenariul, mai degraba se doreste a fi perceputa ca cea dintre un tata oarecare (din Sud) si un fiu oarecare, putin indoctrinat (din Nord), nu vei simti deloc acest lucru, dovada ca tanarul Jin-goo a intrat atat de bine in rol incat da personajului sau o forta aparte. Nu il privesti pe Young-gwang ca pe un elev fara experienta, naiv, ci ca pe un adult responsabil, ce se lupta sa supravietuiasca razboiului pentru a-si reintalni iubita si pentru a avea grija de mama sa singura, ce si-a pierdut toti fiii. Tocmai pentru ca priveste viata cu responsabilitate, Young-gwang e perceput ca un adult de catre spectator, fapt ce sterge orice asociere a lui cu un fiu. Nam-bok, la randul sau, e capul unei familii din sanul careia a fost smuls chiar inainte ca sotia lui sa nasca. Nu stie nici macar daca are un fiu sau o fiica, sau cum il/o cheama. Dorinta de a-si revedea familia e singura ce-l motiveaza sa razbeasca in acest razboi, sa scape cu viata. El vede in Young-gwang un inamic, nu e sensibilizat de varsta frageda a lui. Ajunsi fata in fata, captivi fara voia lor intr-un tanc aproape distrus, cei doi reusesc sa se cunoasca mai bine, sa dialogheze, dar relatia lor e mai tot timpul una de-a soarecele si pisica, pentru ca fiecare isi urmareste telul. Umorul e pigmentat de un limbaj nu chiar ortodox, ce il potenteaza oarecum si din nou desfiinteaza ideea de tata-fiu pe care regizorul scenarist o tot arunca in cateva randuri (“ti-as putea fi tata”). Lipseste respectul unei astfel de relatii, cei doi fiind mai degraba inamici ce mai apoi, imperceptibil, devin prieteni, pe masura ce trec printr-o multime de intamplari la limita dintre viata si moarte. Daca stam sa privim in ansamblu, insa, filmul e o imagine perfecta a divizarii Peninsulei Coreene, in special ca mentalitate, ce continua si azi. Subtil, neintelegerile si acomodarea celor doi inamici unul cu celalalt sugereaza ce s-ar putea intampla in cazul unei ipotetice si mult asteptate unificari, mesajul fiind unul pozitiv, reflectat de cateva scene cheie, cum e cea de pe pod, din final, in care niste sateni si cei doi inamici incearca sa traga de pe marginea prapastiei un tanc, toti uniti. Dincolo de toate elementele ce ii despart, (de viziune si aspiratiile proprii), Nordul si Sudul se pot unifica si depasi neincrederea reciproca doar lasand la o parte trecutul (nu uitandu-l !) si privind inspre viitor cu o dorinta identica pentru prosperitate si pace. Acest mesaj pacifist e cheia acestui film superb ce vorbeste, pana la urma, de rana inca sangeranda a unei natiuni profund divizate si la peste 60 de ani distanta.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Starul din „Pieta” se întoarce pe ecrane dupã patru ani
Actorul Lee Jung Jin nu pare sa se teama sa fie distribuit numai in roluri negative. A lasat o impresie foarte buna pe piata internationala cu „Pieta”, regizat de Kim Ki Duk (castigator al Leului de Aur la Festivalul de la Venetia) si acum se intoarce pe ecrane cu un altfel de rol negativ, in „Trick”.
In drama ce ruleaza in cinematografe din 13 iulie, Lee Jung Jin are rolul unui producator de documentare TV cu tulburari de personalitate (tip borderline), un sociopat in adevaratul sens al cuvantului, care nu se da in laturi de la nimic pentru un rating bun. In filmul regizat de Lee Chang Yeol („The Man Who Plays the Piano”) Trick incepe sa manipuleze media pacalind un pacient cu o boala in faza terminala si sotia acestuia sa continue o serie TV, chiar pe patul de moarte.
Lee crede ca filmul exploreaza o zona usor diferita a raului ce domina societatea, in general. „Oamenii spun despre personaj ca e un monstru. Dar de ce, m-am intrebat, si cred ca provine dintr-o dorinta foarte adanc inradacinata de a reusi si de a fi acceptat de catre altii. Se spune ca e mai rapid daca iti vinzi sufletul diavolului, pentru ca altfel dureaza mai mult in aceasta societate – o comunitate unde lucrurile sunt impinse mai degraba de rezultate decat de motive.” „Mai mult, problema manipularii nu se limiteaza la media sau la sistemul de radiodifuziune”, a spus actorul.
„In acest film e vorba de lumea radiodifuziunii, dar cred ca reflecta insasi societatea coreeana. Am vazut titluri de stiri referitoare la documentare controversate despre animale si alte stiri, dar nu ma refer neaparat la ele. In generatia noastra, multi oameni se pare ca fac lucruri doar pentru a primi mai multe aprecieri pe retelele de socializare in loc sa le faca pentru ca asta isi doresc sa faca. Personajul meu este un producator, dar este ca oricare alt om din societate, care ar putea fi privit ca un angajat valoros in orice companie sau firma, pentru ca aduce rezultatele asteptate de sefi.”
In timpul pregatirii pentru rol, actorul a spus ca nu a incercat sa simpatizeze sau macar sa inteleaga personajul. „Am intrat in rol gandind ca tipul asta crede cu adevarat ca tot ceea ce face el este corect. Nu am vrut sa influentez caracterul personajului cu cel al meu, Lee Jung Jin, sau sa il vad prin prisma mea. Cu siguranta nu este un personaj pozitiv, dar nu este nici raul absolut. Este cumva intr-o zona gri: calca oamenii pe coada, de exemplu, alternand limbajul formal cu cel liber, alternand intre politete si lipsa de respect.”
Mai mult, actorul spera sa-i faca pe cinefili sa isi puna multe intrebari despre ei insisi si motivatiile pentru care fac anumite lucruri, datorita lui Trick. „Cred ca multi vor dispretui personajul meu, dar ar putea sa se intrebe pe ei insisi daca ei ar face aceleasi alegeri pe care le face Trick, pentru a obtine succesul.”
Un om cu multe fete, in ultimul spectacol al actorului pentru Saturday Night Live (SNL) Korea, actorul, fost model, a personificat un model mut care ii chinuia pe cei de langa el, acestia suportandu-i prezenta cu stoicism. Desi actorul a jucat si o serie de personaje pozitive, tipul de Fat Frumos de la TV, nu s-a dat deoparte cand i s-a oferit (destul de des) cate un personaj negativ, pentru marele ecran.
„Primesc si oferta de a juca personaje pozitive, din cand in cand, pentru filme. Dar, se pare ca oamenii isi aduc aminte de mine mai mult ca tipul cel rau, fie batand pe cineva imbracat in costum, fie avand chipul plin de sange.” „In filmul asta nu pierd ocazia si-l pocnesc la un moment dat pe asistentul de regie, dar de data asta cred ca bat oamenii mai mult cu ajutorul cuvintelor, ceea ce in opinia mea e chiar mai rau.”
In afara ecranului, actorul are o pasiune – fotografia. Calatorind prin multe tari precum Nepal si Kenya, actorul a avut ocazia sa faca multe fotografii expuse la diferite expozitii si va lua parte la Targul International de Fotografie de la Busan, din august. Lee a reusit prin fotografie sa atraga atentia si producatorului de muzica Park Jin Young (celebrul JYP din JYP Entertainment) dupa ce a expus o fotografie a cantaretei Tzuyu din trupa Twice. De atunci actorul a facut si alte fotografii si altor staruri kpop.
„Imi place sa fac portrete. Imi mai place sa fac fotografii pe platourile de filmare, daca actorii, echipa si regizorul sunt de acord cu asta. E interesant, reusesc sa descopar alte fete ale actorilor pe care ii cunosc foarte bine. Asta ma ajuta si sa ma concentrez mai mult asupra colegilor cu care lucrez si sa invat mai multe despre ei.”
Filmul ruleaza in cinematografele din Coreea din 13 iulie.
Nu, nu s-a intamplat in realitate, ci este doar ideea scenariului unui serial, marca Coreea. De fiecare data cand apare o noua fotografie sau teaser la serialul “W – Two Worlds”, mai apare ceva nou legat de poveste sau personaje. Noul serial, ce va fi difuzat de cei de la MBC, este o drama romantica, insa plina de suspans. Actorul Lee Jong Seok (“Pinocchio”) joaca rolul celui mai neadevarat barbat perfect – un atlet olimpic, slash, geniu, slash, cu un chip superb care, slash, este bineinteles groaznic de bogat, reusind sa isi castige singur averea (a uitat cineva ca este si un geniu?). Slash. Totul este posibil pentru ca personajul este unul nereal, eroul unui webtoon (numit “W”; si serialul a fost initial numit doar “W”), creat de un artist mai morocanos decat “Morocanosii” (neaparat de vazut filmul/ele) care a inceput sa scrie acest webtoon in timpul divortului sau. Mai exact, un divort urat.
Han Hyo Joo, frumusica ce o interpreta pe Dong Yi in …”Dong Yi” din 2010 alaturi de Ji Jin Hee, joaca alaturi de Lee Jong Seok in serialul despre un barbat si o femeie ce traiesc in doua universuri paralele ce exista in zilele noastre, in Seul.
Universurile paralele sunt create de scenaristul Song Jae Jung, un expert in imbinarea a doua universuri intr-o poveste, acesta lucrand in trecut si la “Nine” si “Queen Inhyun’s Man”. Regizorul serialului este Jung Dae Yoon care a regizat anul trecut “She Was Pretty”. Serialul este despre doua lumi ce coexista in acelasi spatiu, una este realitatea asa cum o stim cu totii si cealalta – un taram fantastic, cele doua ciocnindu-se cand personajele interpretate de Lee Jong Seuk si Han Hyo Joo se intalnesc.
Han Hyo Joo joaca rolul unei rezidente in anul II la chirurgie cardiotoracica, dar care nu este prea talentata sau indragostita de munca sa. Ce adora cu adevarat este webtoonul creat de tatal sau, mai ales personajul masculin despre care a crezut mereu ca ar fi exact tipul ideal pentru ea. Adica un superb geniu plin de bani. Tatal sau, jucat de Kim Eui Sung (“Six Flying Dragons”), este moracanosul artist de webtoon care dispare pentru o zi si cand fiica sa incepe sa-l caute gaseste un superb tanar (nu e real, nu e real) plin de sange, in studioul tatalui sau. Personajul principal feminin este descris ca fiind o tanara pripita, care gandeste dupa ce actioneaza si care intr-o zi se trezeste intr-o lume paralela unde idolul creat de tatal sau, barbatul dupa care suspina de la prima litera citita, merge, vorbeste si mai ales sangereaza, dupa cum pare in momentul in care il gaseste in studio.
Cel mai recent teaser il arata pe creator desenandu-l in mod repetat pe eroul fetei sale in situatii care mai de care mai… mortale, spunand mereu ca face ce vrea cu personajul sau. Han Hyo Joo plange declarand ca este o crima, in timp ce Lee Jong Seok descopera ca acea tanara detine cumva cheia existentei sale. Adica unul incearca sa-l omoare, in timp ce fiica sa incearca sa-l salveze. Si vorbim despre un desen. Complicat.
Lee Tae Hwan (“Come Back, Ajusshi”) joaca rolul bodyguardului personajului principal masculin si totodata mana sa dreapta, si Jung Yoo Jin (“Moorim School”) este secretara sa. Si alti actori experimentati au acceptat diferite roluri in serial, precum Park Wan Sang, Kang Ki Young, Lee Shi Un.
“W–Two Worlds” va fi difuzat de MBC dupa serialul “Lucky Romance “, incepand din data de 20 iulie.
(Sursa: dramabeans, Han cinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Night Peacock (2016) – o elegie simplã, suavã şi tulburãtoare semnatã de Dai Sijie
Dai Sijie e o importanta personalitate a literaturii si filmului chinezesc, cu toate ca marile sale realizari au sosit in perioada in care s-a stabilit in Franta. Celebre sunt romanele sale “Intr-o noapte fara luna” si mai ales “Balzac si Micuta Croitoreasa chineza” (ambele disponibile in traducere in romana), dar si controversatele filme “The Chinese Botanist’s Daughters” (2006) si ecranizarea romanului sau “Balzac and the Little Chinese Seamstress” (2002), in care critica regimul comunist chinez si mai ales incalcarea drepturilor omului in China. E un lucru mai putin obisnuit ca un scriitor sa fie si regizor de film, insa pasiunea pentru a saptea arta a facut-o odata cu stabilirea in Franta in 1984, unde a mers cu o bursa de studiu, dupa ce a fost profesor de liceu in Chengdu, unde a studiat istoria artei. Paradoxal, inainte sa devina scriitor a regizat… 3 filme aclamate de critici, pana la “Balzac…” In varsta de 62 de ani, Dai Sijie (foto) s-a nascut in Chengdu, in provincia Sichuan, iar cel mai nou film al sau, “Night Peacock”, practic e o elegie dedicata orasului sau natal Chengdu si, in acelasi timp, orasului sau adoptiv, Paris, ce i-a adus notorietatea mondiala. Filmul e o coproductie chinezo-franceza, filmat atat in Chengdu cat si in Paris. Productia a avut premiera cu mai putin de 2 luni in urma in China, unde a fost prezentata o varianta cenzurata de 84 de minute, in timp ce in Franta, filmul are o durata de 121 de minute. “Night Peacock” a avut incasari de doar 3,8 milioane de dolari in China, insa acest lucru doar pentru ca e un film artistic, de festival, nu o productie comerciala, pentru mase. In rolul principal o revedem pe frumoasa Liu Yifei, ce revine pe marele ecran dupa aparitiile recente din “The Third Way of Love” si “For Love or Money”, o actrita delicata ce-si alege cu mare atentie rolurile, dovada si aparitiile rare din ultimii 3 ani (doar 3 roluri). Din fericire, relatia cu Song Seung-heon pare a-i prii, in acest an actrita avand anuntate inca doua pemiere, in afara de “Night Peacock”. Cunoscutul Leon Lai (Lady of the Dynasty, White Vengeance, Fire of Conscience si, mai ales Forever Enthralled) revine intr-un rol ce aminteste pentru cateva secvente de cel al lui Mei Lanfang din “Forever Enthralled”, cu deosebirea ca daca acolo interpreta opera de Beijing, aici interpreteaza opera de Sichuan. Liu Ye si Yu Shaoqun completeaza distributia excelenta a unui film minunat, pe care iubitorii de arta nu trebuie sa-l rateze.
Elsa (Liu Yifei) e o tanara pasionata de arta si muzica clasica, ce lucreaza ca solista la fluier in orchestra simfonica din Chengdu. Intr-una din zile e atrasa de sunetul unui fluier ce vine din interiorul unei curti, unde un domn de varsta a doua sta pe un piedestal, cantand o elegie viermilor de matase. Din vorba in vorba, il cunoaste pe Ma Rong (Leon Lai), profesor pasionat de cresterea viermilor de matase, ce in fiecare dimineata interpreteaza o elegie la fluier pentru creaturile vii din interiorul coconilor. Si cum ulterior revine sa-l revada, se indragosteste de el, in ciuda diferentei de varsta si a faptului ca profesorul era vaduv de 19 ani. Relatia dintre cei doi e prezentata cu ajutorul flashback-urilor, deoarece in prezent, la cateva luni distanta, o regasim pe Elsa stabilita la Paris, locuind intr-un internat international si continuandu-si studiile muzicale. Mai mult, are in grija niste viermi de matase adusi din China, carora se straduieste sa le gaseasca frunze de cenuser deoarece se spune ca daca acestia consuma asa ceva, din ei vor iesi cei mai frumosi fluturi din lume. Monotonia vietii cotidene, traite in singuratate, in inima Parisului, se rupe in momentul in care apeleaza la un artist tatuator, caruia ii cere sa-i tatueze un vierme de matase pe glezna. Tatuatorul e nimeni altul decat fratele mai mic al Ma Rong, Ma Jian Min, ce se simte atras aparent profesional de frumusetea tinerei chinezoaice. Lucrurile se complica cand, pe neasteptate, un tanar student pe nume Xiaolin da si el buzna in viata Elsei, bulversand-o total. Sentimentele pentru cei trei barbati sunt intretinute de amintiri, pasiunea pentru viermii de matase si pentru muzica… Dar pe care dintre cei trei il iubeste cu adevarat Elsa ?
Simplu, suav, tulburator. Astfel poate fi caracterizat “Night Peacock”, o drama romantica despre pasiunea pentru… Frumos, scris cu majuscule, fie ca e vorba de muzica clasica traditionala, de arta tatuajului, de stravechea crestere a viermilor de matase, de opera sichuaneza sau de frumusetea fizica propriu-zisa. Dai Sijie a reusit sa scoata la suprafata cateva din cele mai definitorii elemente ale culturii chineze, pe care ni le ofera ca pe o carte de vizita, imbinandu-ne sa iubim civilizatia chineza, traditiile si modestia unei natiuni cu o istorie mareata. Avem ocazia sa vedem cu alti ochi o mica parte din ceea ce are China sa ne ofere in materie de cultura. Aflam, astfel, despre specificul operei de Sichuan, ce difera de opera de Beijing atat de intalnita si mediatizata in filmele chinezesti. Aflam despre un instrument stravechi, shakuhachi, un fel de fluier din timpul dinastiei Ming despre care se stiu prea putine, deoarece traditia lui s-a pierdut, in China. Denumirea instrumentului e japoneza pentru ca in secolul VIII acesta a fost preluat din China si a capatat acest nume, ce vine de la lungimea sa (1,8 shaku). Aflam, apoi, despre arta tatuajului, si aceasta mai degraba specifica Japoniei (ati vazut vreun yakuza netatuat ?) si, nu in ultimul rand, poate elementul cel mai important din film, aflam despre indeletnicirea cresterii viermilor de matase. Legenda spune ca istoria matasii incepe in jurul anului 2640 i.e.n, cand Printesa Leizu ar fi scapat in ceasca de ceai un cocon de matase. Desfacand firul de pe gogoasa, i-ar fi venit ideea sa-l teasa, si asa s-a aflat despre ciclul de viata al viermilor de matase. Nu intamplator modul de obtinere al matasii a devenit unul din ele mai bine pastrate secrete ale Chinei, de mai bine de 3 milenii. Matasea putea fi purtata doar de Imparat si inalti oficiali ai Curtii Imperiale, si abia odata cu secolul XVII a putut sa fie purtata si de oamenii de rand. Sulul de matase a fost folosit si ca unul din cele mai pretioase daruri, in antichitate si evul mediu, si nu doar in China, ci si in tinuturile invecinate (uneori era chiar mai pretios ca aurul). Sa nu uitam nici de Drumul Matasii, principala cale de patrundere a tesaturilor de matase in lumea occidentala. Arabii au fost, insa, cei care au raspandit cultura viermilor de matase, dupa ce i-au invins pe persani (secolul VII), raspandind-o din Africa pana in Spania. Abia din anii ’70 ai secolului trecut, China si-a recucerit pozitia de lider mondial in productia de matase, devenind cel mai mare producator si exportator de matase din lume. Practic, cand spui China, nu spui doar arte martiale sau bucatarie traditionala, ci si cultura viermilor de matase. Revenind la “Night Peacock”, Dai Sijie ne arata latura trista a cresterii viermilor de matase: trecerea lor prin patru etape diferite de dezvoltare: ou, larva, pupa (crisalida) si adult intr-un timp relativ scurt, de doar 2 luni de zile. Dupa obtinerea coconului, cam la 2 saptamani, pupa din interior va incerca sa sparga coconul si sa iasa din el, devenind fluture. Aici e etapa in care intervine omul, care expune gogoasa de matase la temperaturi de peste 90 de grade pentru a ucide pupa din interior si a folosi firele de matase. Asta e soarta trista a viermilor de matase, care dupa ce au oferit ceea ce omul urmareste, sunt ucisi. Titlul filmului, “Night Peacock” (Paunul de Noapte) face trimitere la fluturii ce prind viata odata iesiti din gogoasa de matase si care, datorita hranirii cu un anumit tip de frunze in stadiul de larva (de obicei dud, insa de aceasta data cu frunze de cenuser, dupa cum o spune o scriere buddhista) vor avea niste aripi de o frumusete rara. Pentru ca o larva sa ajunga la stadiul de fluture, se subintelege ca viermele de matase trebuie sa supravietuiasca etapei iesirii din gogoasa. Aici e metafora subtila introdusa de regizor, ilustrata de tatuajul unui Paun de Noapte pe care Jian Min, artistul tatuator, il deseneaza pe spatele Elsei, prin talent si daruire. Paunul de Noapte, chiar daca are o existenta scurta, e un simbol al triumfului vietii si frumusetii in aceasta lume trista intunecata de lacomia umana. Iar zborul fluturelui nu poate simboliza decat libertatea, forma cea mai pura de a spune “traiesc”, chiar si numai pentru cateva zile. De multe ori omul nu ajunge sa se bucure de libertatea fluturelui, existenta sa fiind marcata de constrangerile de orice natura ale lumii in care traieste. In fiecare cocon exista ascunsa o viata, asa cum in fiecare fiinta umana exista un suflet viu, ce se poate implini doar exteriorizandu-se, iubind si lasandu-se iubit, traind la maxim fiecare clipa. Cantecul la fluier al lui Ma Rong, din mijlocul viermilor de matase ce dorm in tacere, e o elegie, o melodie trista ce ii calauzeste spre tristul lor sfarsit. Si totusi, in toata tristetea sa, elegia are puterea de a ajuta viermele de matase sa ajunga mai tarziu cocon. Minunata metafora regizorului Sijie, cu Elsa stand pe malul Sennei si cantand la fluier in fata orasului de dincolo de rau, orasul metamorfozat in cocon din care, cu ajutorul elegiei ei, sufletele curate trebuie sa eclozeze in Pauni de Noapte unici in frumusetea lor sufleteasca. O iluzie, desigur, ce defineste perfect optmismul debordant al Elsei. Iubirea pentru celor 3 barbati ce apar in viata ei intr-un timp scurt e bulversanta, dar fiecare isi are rolul bine definit: Xiaolin simbolizeaza iubirea adolescentina, atractia pentru frumos si sexul opus insa nu la nivelul superficial la care ar da de inteles acest tip de iubire; Jian Min simbolizeaza iubirea inteleapta, in care frumosul trece de granita vizibilului, a carnalului, devine imaginatie si, cu ajutorul acesteia, se transforma in arta. In sfarsit, Ma Rong simbolizeaza iubirea matura, usor superficiala cand vine vorba de pretuirea ei, insa o iubire sincera renascuta dupa o experienta dureroasa. Acestea sunt cele trei faze ale iubirii Elsei, dinainte de a se transforma in pretiosul Paun de Noapte…
Un film pur si simplu superb, un balsam pentru suflet, atat al nostru, spectatorul, cat si al regizorului, Dai Sijie, care priveste melancolic spre Chengdu-ul lui natal, de la inaltimea Turnului Eiffel. Veti gasi in acest film tot ce are mai romantic Parisul si China veche (Sichuan cu precadere), peisaje si locuri minunate, pe un fundal sonor de exceptie. Desi realizat cu mijloace modeste, specifice unui film independent, “Nigh Peacock” e o adevarata delectare artistica si vizuala, un spectacol al vietii si al mortii pus pe ritmul sacadat al operei sichuaneze, in care mastile sunt doar coconul fiintei din spatele lor.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Diversitatea în distribuirea rolurilor din industria de film
Lumea filmului din Asia, cunoscuta pentru productiile lui Akira Kurosawa, Satyajit Ray, Brillante Mendoza si a altor multi cineasti cu renume, este prea ocupata sa faca filme, pentru a se agita in legatura cu ceea ce se intampla la Hollywood, si ne referim aici la tendinta de distribuire a unor actori din Vest in roluri scrise pentru actori asiatici. Desi acest lucru doare, actorii din Asia nu isi exprima ingrijorarea prea vocal. Multi ridica din umeri vazand acest fenomen ca inevitabil, avand in vedere nevoile comerciale, observand ca si in filmele asiatice sunt distribuiti mereu aceiasi actori de succes din aceleasi motive comerciale.
Distribuirea de actori non asiatici pentru a juca roluri asiatice este foarte evidenta, chiar recent (Tilda Swinton a fost distribuita in „Dr. Strange” in rolul unui personaj tibetan, aceasta aparand si in fantezistul „Snowpiercer” al lui Bong Joon-ho). Acest fenomen este un subiect delicat. Actorul coreean Lee Byung Hun a respins invitatia unui interviu despre acest subiect, reprezentantii sai declarand ca actorul va fi distribuit intr-un nou film de la Hollywood.
Kaori Momoi, actrita japoneza care a aparut in „Memoirs of a Geisha” si in filmul „The Sun” al lui Alexandr Sokurov a sugerat ca actoria este in primul rand despre talentul individual si nu culoarea pielii sau nationalitate. Momoi a laudat devotamentul, talentul si profesionalismul actritei Scarlett Johansson cu care a jucat in „Ghost in the Shell” (filmul va avea premiera in 2017), scenariul fiind o adaptare a unui anime japonez. „M-am simtit binecuvantata ca joc cu ea” a declarat actrita, sfatuind actorii sa fie selectivi in alegerea regizorilor cu care vor lucra. Precum alti actori cu experienta in Asia, Momoi a vazut Hollywood-ul ca o oportunitate. Actrita era deja un star in Japonia cand a inceput sa joace in filme in afara tarii, cu zece ani in urma. Ce i-a placut a fost provocarea, noutatea, „fuga de Kaori Momoi” (dupa cum a descris chiar actrita). „In comparatie cu Japonia, aici sunt mai multe oportunitati, si ai sanse la recunoastere in Statele Unite chiar si cu ajutorul filmelor independente.” Actrita a ajuns sa cunoasca cineastii independenti la festivaluri, inclusiv cel de la Berlin, unde a rulat „Fukushima, Mon Amour” in care a jucat si ea. Actrita a devenit chiar si regizor, avand doua filme la activ, unul urmand sa aiba premiera in 2016.
Claudia Kim (Kim Soo Hyun) considera ca este norocoasa ca poate juca roluri de femei asiatice independente in majoritatea filmelor, precum in „Avengers: Age of Ultron”, din 2015. Dar, actrita a fost dezamagita cand a aflat ca o actrita din Vest a fost distribuita intr-un rol intr-un film de la Hollywood, rol pentru care daduse si ea o auditie. Actrita nu a dorit sa specifice despre ce film este vorba. „Cu siguranta nu este o experienta placuta. Este de-a dreptul ridicol.”
Actroul indian Vijay Varma care a jucat in „Monsoon Shootout”, un film politist cu mai multe finaluri (filmul a fost prezentat la Festivalul de la Cannes), a subliniat ca si la Bollywood familiile domina industria, desi el a fost norocos pentru ca provine dintr-o familie ce nu are legatura cu industria filmului. Bollywood conteaza pe atragerea maselor, distribuind actori celebri, exact la ca Hollywood. „Este extraordinar atunci cand un efort care sfideaza granitele se dovedeste a fi un film mare, precum „Life of Pi”, in care a jucat cel putin un actor indian, filmul fiind regizat de un regizor nascut in Taiwan”, (celebrul Ang Lee), a spus acesta.
Desi unii japonezi se intreaba de ce actrita de origine chineza Zhang Ziyi a jucat in superbul „Memoirs of a Geisha”, altii nu au vreo problema in a distribui actori japonezi in roluri chinezesti sau roluri non japoneze, imitand accente in vorbire si in comportament.
Rolurile pentru actorii americani in filmele asiatice sunt destul de limitate, acestia fiind, de regula, alesi sa joace „straini”. Bryerly Long a jucat in „Sayonara” al lui Koji Fukada, avand rolul unei femei pe moarte in Japonia, dar in film a mai jucat si un robot care era companionul ei.
Gong Li (a jucat in „Raise the Red Lantern” al lui Zhang Yimou) considera ca este o problema de piata de film, de vandabilitate. Actrita declara pe covorul rosu de la Cannes :”Cultura asiatica nu s-a imbinat prea bine cu cultura filmului din Statele Unite. Nu e integrata. Sunt o multime de producatori de top care fac filme in acest moment in China, care nu au procedat bine. Asa ca, este acelasi lucru daca distribui un actor cunoscut sau unul ceva mai putin faimos. Chinezii nu stiu cine este.”
Si exemplele pot continua. „Hollywood Adventures” a avut un platou american de filmari si staruri chineze, dar totul a fost distrus de traducerea nereusita a dialogurilor, din engleza in chineza. Nicolas Cage si Hayden Christensen au filmat impreuna la „Outcast” pentru piata de film din China, unde a fost un esec. „Dragon Blade” cu Jackie Chan, Adrien Brody si John Cusack a fost un succes in China, dar piata din Statele Unite arata ca nu a reusit sa aiba acelasi succes precum au avut alte filme ale lui Jackie Chan din trecut. Matt Damon si regizorul Zhang Yimou spera ca filmul lor sa fie mai bine primit („The Great Wall”, un film S.F).
Respectand diversitatii in distribuirea rolurilor va duce la filme mai bune. Sunt actorii asiatici prea ocupati pentru a se ingrijora de aceste aspecte importante ale industriei in care activeaza sau sunt tematori de feedback-ul negativ primit din partea producatorilor, in cazul in care si-ar exprima foarte clar parerile? Un lucru este cert, pentru majoritatea actorilor coreeni distribuirea intr-un film american e ca un vis la care spera toata viata, de parca industria proprie nu le ofera suficienta expunere si celebritate. Iar paradoxul este ca limba engleza e o mare necunoscuta pentru actorii coreeni, care mai degraba au cunostinte de japoneza sau chineza decat de engleza.
„Magia actoriei sta in a face oamenii sa viseze, sa viseze la o alta lume. Asta iti doresti. Este important sa folosesti un actor de alta rasa”, este de parere actrita Monisha Shiva, actrita de origine indiano-americana ce a lucrat si in India si in State.
Ramane de vazut daca producatorii ce se ocupa cu arta filmului (desi in ziua de azi numai arta nu mai este filmul) vor intelege sau nu acest lucru.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Bodyguard (My Beloved Bodyguard) (2016) – Sammo Hung, când legendele apun…
Din 1997, legenda filmului chinezesc, Sammo Hung, nu a mai regizat vreun film, preferand sa apara ca actor in acestea, ca producator sau ca regizor al scenelor de actiune. In acest an, la varsta de 64 de ani, acesta revine in scaunul regizoral cu propriul sau film, “The Bodyguard” (cunoscuta si ca “My Beloved Bodyguard”). Rolul principal, desigur, ii revine. In fapt, “The Bodyguard” a fost un excelent prilej al acestuia de a colabora cu prieteni din industria de film chineza (in special din Hong Kong-ul natal), Tsui Hark, Yuen Biao sau Karl Maka avand cateva aparitii in roluri minore. In rol secundar, insa interpretand un personaj cu o importanta majora in scenariu, il revedem pe starul Andy Lau, ce a participat la proiect si in calitate de producator. Interesant este ca rolul principal i-a fost oferit de Sammo lui Jackie Chan, dar acesta a fost nevoit sa-l refuze datorita unor suprapuneri de proiecte si problemelor cu justitia ale fiului sau Jaycee Chan, ce in perioada respectiva a fost arestat pentru consum de droguri. Filmarile au durat o luna de zile (o perioada record pana si pentru un film chinezesc), iar unele scene au fost filmate chiar in Vladivostok, in Rusia. “The Bodyguard” a obtinut 8,4 milioane $ incasari in ziua premierei in cinematografe, si 52,3 milioane dolari incasari totale la box-office in China.
Ding (Sammo Hung) e un fost agent al Biroului de Securitate, pensionat de ani buni, ce s-a retras din Beijing tocmai in micutul orasel de la granita cu Rusia, Suizhen. Aici traieste singur, uitat de toti, intr-o casa darapanata inchiriata de la doamna Park, ce e indragostita lulea de el. Trecutul il urmareste, insa si ii da fiori, in special pentru ca nu se poate ierta pentru faptul ca intr-o clipa de neatentie, nepoata lui a disparut pentru totdeauna. De atunci, relatia cu fiica lui s-a racit total. Intr-una din zile, o fetita din vecini, Cherry, ii da buzna in casa pe fereastra, fugind de corectia tatalui ei. Protejand-o, Ding se imprieteneste cu aceasta, ce ii aminteste de nepoata lui disparuta, intre cei doi luand nastere o prietenie speciala. Insa tatal fetei, Li Zheng (Andy Lau) era un impatimit al jocurilor de noroc, iar aceasta patima oarba il va impinge spre mari incurcaturi. In plus, nici Ding nu este ceea ce cred toti vecinii, in afara de secretul sau din trecut ascunzand si o stapanire la perfectie a artelor martiale. Cand viata micutei Chery e amenintata de incurcaturile in care intra tatal ei, Ding devine, cu sau fara voia lui, bodyguardul acesteia. Mult iubitul ei bodyguard…
“The Bodyguard” este, la prima vedere, o productie de actiune, atat faima lui Sammo Hung cat si modul in care e promovat filmul in trailere si postere punand in prim plan aceasta idee. In realitate, insa, cu exceptia ultimelor 15 minute si a unor scene de actiune in prima jumatate a filmului (nu mai lungi de 4-5 minute), productia e o drama a unui fost agent din Biroul de Securitate ajuns la varsta sanectutii, retras intr-un orasel linistit din apropierea granitei cu Rusia pentru a medita la greselile ce i-au marcat viata. Si cum iertarea nu poate veni decat atunci cand te ierti pe tine insuti, pentru Ding incepe un proces de autoanaliza in tacare. O tacere ce e deranjata atat de proprietareasa la care sta in chirie, ce ii face ochi dulci, cat si de vecina neastamparata Cherry, o fetita de varsta nepoatei sale ce a disparut de ceva timp din neglijenta sa. Personajul lui Sammo Hung este, asadar, un bunicut taciturn, uneori enervant de taciturn prin replicile aproape monosilabice si mormaielile folosite in loc de raspuns, care te intrebi cand… va exploda. Se va intampla doar spre final, spre dezamagirea celor ce indraznesc sa vizioneze acest film pentru latura sa comerciala, de actiune. Din pacate, insa, vorbim de un film realizat intr-o luna de zile, iar acest lucru se vede in produsul final. Scenele de lupta ce incheie productia merita efortul vizionarii filmului pana spre final, dar sunt insuficiente pentru a sterge imaginea de ansamblu lasata de film. Personajele sunt insuficient analizate, daca scenaristul dorea sa aiba la baza o drama, chimia dintre ele pare fortata (e vorba aici atat de relatia lui Ding cu Cherry, cat si de a lui Cherry cu ttal ei, sau a lui Ding cu proprietareasa Park). Toate aceste legaturi intre personaje sunt aproape superficiale, ca si cum drama era de umplutura, si actiunea era baza. Probabil au existat anumite constrangeri bugetare ce au facut ca filmul sa fie de doar o ora si 30 de minute, explorarea personajelor necesitand o durata mai mare a filmului, o durata mai mare a filmarilor etc. Sammo Hung e excelent in scenele de lupta, cum a fost in intreaga sa cariera in astfel de ipostaze, insa ca actor, chiar actor veteran, lasa de dorit. Andy Lau apare prea putin in film pentru a putea sa te atasezi de personajul sau, cu toate ca e un actor cu experienta foarte iubit. Nici scenariul nu e ceva nemaipomenit, si insasi realizarea productiei aminteste mai degraba de un film de actiune de categorie B din anii ’90 facut de americani, in care cuvantul de ordine e graba, decat de un film de prima mana al secolului XXI. Una peste alta, un film comercial de la care nu trebuie sa ai mari asteptari, ce ne arata un Sammo Hung ce rezista inca eroic ca protagonist al scenelor de lupta, in ciuda varstei si greutatii corporale, dar si o ipostaza dramatica inedita in care putea fi mai convingator.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Dupã 6 ani de absenţã, Won Bin se gândeşte sã revinã în prim plan
Au trecut deja sase ani de cand actorul Won Bin juca in ultimul sau film, faimosul „Ajusshi” („The Man From Nowhere)” si de atunci actorul a refuzat toate ofertele de a juca. Se pare ca (este, desigur, doar un zvon, cu Won Bin nu se stie niciodata) actorul ar putea lua in considerare (sa speram…) un nou film, un remake al filmului englezesc „Still Life”, reprezentantii actorului spunand ca este doar unul din posibilele proiecte la care actorul ar putea lua parte. Se poate ceva mai vag?! Este de apreciat ca rolul nu a fost totusi refuzat din start.
„Still Life” este o drama umana contemplativa scrisa si regizata de Uberto Pasolini, care a avut premiera in 2013, la Festivalul de la Venetia, si care a castigat premiul pentru regie in categoria „Orizzonti”. Este povestea dureros de melancolica a unor jumatati de viata si a celor ce au decedat fara a avea pe cineva alaturi de ei. Personajul (jucat de Eddie Marsan) este un functionar a carui munca ingrata este de a localiza rudele celui ce a decedat recent, fara sa ii pese cuiva de el, si deseori este singurul care participa la funeralii. Cei astfel decedati nu reprezinta in ochii superiorilor functionarului decat niste cifre, dar acesta ia fiecare deces si povestea vietii celui ce a murit cat se poate de in serios, pana la a lipi cu multa grija si devotament fotografiile celui decedat in albumele sale de familie, in timp ce mananca ton si paine prajita, de unul singur. Intr-o buna zi este anuntat ca departamentul care include si functia pe care o ocupa se va desfiinta, si devine obsedat de ultimul sau caz. Astfel, el porneste in odiseea pe taramul celor vii, fapt ce il aduce in contact cu prietenii si cunoscutii unui vecin necunoscut inainte de deces. In acest mod personajul intalneste o femeie si incepe sa-si traiasca propria viata.
Filmul original a avut parte de critici amestecate, dar nu este greu de inteles de ce Won Bin ar dori un astfel de rol. Personajul este descris ca unul optimist, in ciuda muncii sale. Fanii sunt curiosi sa vada cum Won Bin ar portretiza un personaj atat de complex, mai ales ca rolul din „The Man From Nowhere” si cel al lui John May (personajul principal din „Still Life”) au caracteristici similare, amandoi fiind putin izolati de lumea din afara si nu au prieteni. Acest rol ar putea fi o provocare, in conditiile in care Won Bin ar trebui sa transmita o multitudine de trairi sub forma unui personaj tacut, subtil si putin lipsit de stralucire. Ramane sa vedem daca va accepta rolul, sau remake-ul coreean la celebrul film va fi facut cu un alt protagonist. Cert este ca lumea asteapta revenirea lui Won Bin pe marele ecran, 6 ani de absenta (timp in care s-a casatorit cu Lee Na-young) fiind prea mult pentru un actor promitator ca el.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Himalayas (2015) – Hwang Jung-min, între ambiţie şi loialitate
De la “Ice Rain” (2004), coreenii nu au mai realizat un film de amploare despre alpinism, si acela avand in centrul sau in final o poveste de iubire sfarsita in lacrimi cu Song Seung-heon protagonist. In plus, in centrul povestii din “Ice Rain” statea muntele Asiaq din Alaska, nicidecum Himalaya. Astfel ca anul trecut, realizatorii coreeni s-au gandit sa realizeze o prima productie de amploare a carui actiune sa se desfasoare in jurul muntilor Himalaya, poveste axata strict pe pasiunea cataratorilor pentru escaladarea muntilor. Ideea s-a dovedit una inspirata, filmul obtinand incasari de 45,8 milioane dolari la box-office (al treilea film coreean al anului 2015 dupa incasari), dupa o lansare chiar cu o saptamana inainte de sarbatorile de iarna. Nu neaparat faptul ca filmul avea la baza o poveste reala a atras publicul coreean in salile de cinema, ci gaselnita producatorilor, ce au marsat pe ideea ca in spatele filmului se afla echipa de productie ce a realizat productiile de mare succes “Haeundae” si “Ode to My Father”. Mai mult, distribuirea in rolul principal a lui Hwang Jung-min, ce venea dupa doua roluri senzationale in “Ode to my Father” si “Veteran” a constituit un alt atu al filmului. Ce se stie mai putin e ca initial, pentru rolul lui Hwang Jung-min au primit oferte Kim Myung-min si Lee Min-ki, care au renuntat datorita intarzierii productiei. Rolurile secundare sunt interpretate de actori cunoscuti, desi faptul ca acestia poarta mai tot timpul echipamente specifice alpinismului ingreuneaza recunoasterea lor (Jung Woo, Cho Seong-ha, Jung Yu-mi – cunoscuta din serialul “Discovery of Love” sau Ra Mi-ran – ce a si primit premiul pentru Cea mai buna interpretare feminina intr-un rol secundar acum o luna la Baeksang Arts Awards pentru acest rol). Regia e semnata de Lee Suk-hoon (The Pirates, Dancing Queen), iar scenariul e scris de o echipa formata din 5 scenaristi, povestea de baza fiind inspirata din realitate.
Uhm Hong-gil (Hwang Jung-min), cunoscut mai simplu drept “Capitanul”, e liderul unei echipe de alpinisti ce a scris istorie pentru Coreea. Impreuna cu neinfricatii lui camarazi, intre care se afla si o femeie, Myung-ae (Ra Mi-ran), Capitanul a atins nu mai putin de 14 din cele 16 cele mai inalte piscuri ale Himalayei, fiind primul alpinist asiatic ce reusea aceasta performanta, in anii ’90. Aflat mereu in cautarea unui sponsor care sa sustina financiar expeditiile, amicul sau Lee Dong-gyu (Cho Seong-ha) ii aduce tocmai la tabara-baza din Nepal un presedinte potent al unei publicatii sportive, dispus sa investeasca in viitoarea expeditie. Dar inainte sa inceapa discutia, un semnal SOS soseste de pe munte, un grup de alpinisti coreeni de la Universitatea Daemyung ratacindu-se de la drumul de coborare, unul pierzandu-si chiar viata. Capitanul reuseste sa-i salveze, in ciuda vremii aspre si a incapatanarii unui anume Moo-taek (Jung Woo), ce refuza sa abandoneze cadavrul prietenului sau pe munte. Ajuns la tabara-baza, acesta isi revine dupa 2 zile si se alege si cu o mustruluiala ca la carte din partea Capitanului, ce-l sfatuieste sa nu mai urce vreodata pe un munte. 7 ani mai tarziu, in 1999, Capitanul se pregateste de o noua expeditie. Destinul (sau poate altceva) face ca cei doi tineri pe care ii recomanda camaradul sau pentru a fi carausii echipei sa fi fost salvati cu 7 ani in urma de Capitan in Nepal, unul din ei fiind chiar incapatanatul Moo-taek. Dupa ce-i testeaza si e la un pas sa se debaraseze de ei, Capitanul ii accepta intr-un final, vazandu-le hotararea si entuziasmul. Si astfel incepe escaladarea varfului Kangchenjunga si, odata cu ea, aventura vietii pentru Moo-taek, respectiv ultimele expeditii pentru Capitan in vederea stabilirii unui nou record si a implinirii unui frumos vis. Dar muntele isi cere tributul pentru a se lasa admirat de la inaltime…
“The Himalayas” e un film in care se imbina doua genuri principale, comedia si drama, atmosfera lui fiind una relaxata, cu o tensiune interioara specifica pe masura ce ne apropiem de deznodamant.De la inceput trebuie spus ca nu e un film grandios, cum poate parea la prima vedere, ci mai degraba e o productie cu o poveste simpla despre prietenie si aventura escaladarii muntilor Himalaya, actiunea intinzandu-se pe durata a 12 ani. Numarul mare de personaje si purtarea echipamentelor specifice escaladarii face dificila recunoasterea si familiarizarea cu acestea, asocierea numelor lor cu fiecare personaj in parte, lucru care scade interesul spectatorului pentru firele colaterale ale povestii. Totusi, regizorul reuseste sa lase aceste personaje sa-si interpreteze partitura, axandu-se tot timpul pe firul principal si pe cei doi protagonisti, Uhm Hong-gil si Moo-taek. Hong-gil, bine interpretat de Hwang Jung-min, e un alpinist cu experienta, cunoscut in lume ca primul asiatic ce a reusit sa escaladeze 14 varfuri din Himalaya. Pentru cei ce nu stiu, muntii Himalaya sunt, in mod paradoxal, cei mai tineri munti de pe Pamant dar si cel mai inalt sistem muntos de pe planeta, care si in zilele noastre continua sa se ridice, in ciuda eroziunii la care e supus. In muntii Himalaya sunt 14 varfuri de pste 8.000 de metri, cele mai cunoscute tinte ale alpinistilor fiind Everest (8.849 m), K2 (8.611 m), Kangchenjunga (8.586 m) sau Nanga Parbat (8.125 m). In functie de limitele de inaltime, muntii Himalaya pot fi clasificati in 3 categorii: muntii de pana in 1.200 m inaltime (in sud), Himalaya Joasa (in partea centrala, cu inaltimi de pana la 4.500 m) si Himalaya Inalta, in Nordul lantului muntos ce strabate Asia Centrala, cu varfuri ce depasesc 8.000 de metri. Acesti din urma munti sunt sic ea mai spectaculoasa provocare pentru adevaratii alpinisti, multi pierzandu-si vietile in timpul escaladarii sau la coborarea de pe munte, din cauza furtunilor de zapada. Cele mai inaote varfuri se afla in doua tari, Nepal si Pakistan, cu toate ca lantul muntos strabate si China, India si Bhutan. Despre frumusetea peisajelor pitoresti ce le ofera acesti munti s-au facut numeroase filme si documentare, insa multi alpinisti si-au pierdut viata inainte de a reusi sa ajunga in varf, dupa cum si altii au scris istorie (si Romania are cativa astfel de exploratori ce au atins varfuri din Himalaya, precum Ticu Lacatusu, Horia Colibasan sau Alex Gavan) Coreea de Sud se poate lauda cu 6 alpinisti cunscuti, dar prin acest film cu siguranta Uhm Hong-gil e cel mai celebru. Acesta a escaladat de mai multe ori muntele Aconcagua din Argentina (cel mai inalt munte din America de Sud), iar in anul 2000, dupa 12 ani, a ajuns in varful K2, ceea ce inseamna, in lumea alpinismului, ca echipa lui a completat intreaga misiune de a escalada 14 varfuri mai mari de 8.000 de metri. A esuat sa escaladeze Everestul in 2005, dar a reusit in 2008, lucru pe care filmul nu il mai spune, din pacate. Si a mai reusit o performanta extraodinara: a fost prima persoana ce a reusit sa escaladeze 16 din cele mai inalte locuri de pe Pamant. In 2007 a atins cel mai inalt varf din Antarctica. In prezent, Hong-gil are 56 de ani, doi copii mari si se implica in activitati caritabile, fiind o celebritate respectata in Coreea.
Revenind la film, acesta se axeaza pe un episod real din viata lui Uhm Hong-gil, cand in timpul escaladarii varfului Kangchenjunga,a devenit mentorul a doi tineri alpinisti. Remarcabil e principiul ce-l calauzeste pe Capitan, cum ii spun toti, si modestia lui: “Niciodata nu cuceresti un munte. Doar iti petreci putin timp pe varf, cu permisiunea muntelui.” In fata unor astfel de principii calauzitoare, parasirea familiei pentru plecarea in expeditii nu poate aparea decat ca un instrument de a face familia mandra de el, iar personajul din film e prins intre aceste doua indatoriri, fata de familie si fata de pasiunea sa, muntele sacru. Una peste alta, un film reusit, emotionant spre final, cu o nota vesela pe parcurs pana la infruntarea cu muntele si greutatile ivite odata cu escaladarea. Nu e un film care sa spui ca aduce ceva nou genului (americanii au cam spus totul in domeniu), totusi e decent realizat, realist si fara tendinta de eroizare excesiva ce o vedem in alte productii coreene. Naturaletea si simplitatea cu care e spusa povestea iti da senzatia ca chiar participi la o escaladare, pas cu pas, a unui munte, pe alocuri filmul avand in el incluse elemente de film documentar, filmari realizate de o echipa de la tv ce sunt introduse in imaginea principala. Fara a excela, “The Himalayas” nu dezamageste, oferind o experienta placuta si, firesc, la un moment dat trista, despre lupta omului cu propria sa ambitie pentru imblanzirea Muntelui, dar si despre prietenie si loialitate. Mai mult ca sigur succesul acestui film se datoreaza interesului coreenilor pentru cunoasterea propriilor personalitati ce le scriu istoria.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Scurtã privire asupra box-office-ului coreean în prima jumãtate a lui 2016
Jumatate din anul 2016 s-a scurs deja, si cinematografia coreeana nu a avut cea mai buna perioada a sa.
Inca din 18 iunie, ocupantul locului intai in box office-ul coreean este „A Violent Prosecutor”, cu 9,7 milioane de bilete vandute. Totusi, daca facem o lista cu toate filmele difuzate in acest an in cinematografele coreene, in primele 10 pozitii s-ar regasi doar 5 filme autohtone: A Violent Prosecutor, The Wailing, The Handmaiden, Spirits’ Homecoming si The Himalayas. Mai mult, daca s-ar face un top 20 al filmelor, doar noua productii coreene ar fi pe lista, dintre care The Wailing si The Handmaiden care inca ruleaza in cinematografe si inca mai au sanse sa urce in topul biletelor vandute, reusind poate sa castige in fata unor filme straine.
Cele mai impresionante filme coreene din top in prima jumatate a anului 2016 ar fi Spirits’ Homecoming si Dongju: The Portrait of A Poet. Ambele filme au fost facute cu bugete reduse si difuzate in mai putine cinematografe decat suratele lor, dar ambele au reusit sa isi castige locuri onorabile, 4 respectiv 5 (ambele filme readuc cinefilii intr-o perioada dureroasa a istoriei Coreei, cea a Ocupatiei Japoneze). Daca adaugam listei si „A Melody to Remember”, de pe locul 10, cu un scenariu ce are loc in timpul Razboiului Coreean, s-ar putea spune ca istoria moderna a Coreei a sustinut practic box office-ul coreean.
Mai mult, aspectul actual al societatii coreene a fost si el prezent, si o tema folosita in prima jumatate de an de catre scenaristi. A Violent Prosecutor si Inside Men: The Original au parodiat sau atacat dinamica puterii din Coreea; si Phantom Detective, desi perioada nu este prea clara in scenariu, este deseori mentionat ca o metafora a puterii in societatea din Coreea.
De obicei, box-office-ul coreean are o prima jumatate de an in care productiile autohtone se comporta mai slab, cele americane domindn clasamentul. Insa vara si mai ales toamna sunt perioadele cele mai propice pentru lansarea marilor succese. Si, din fericire, cele mai asteptate productii coreene ale lui 2016 vor avea premiera in a doua jumatate a acestui an. Cu siguranta intre ele se va gasi unul care sa depaseasca „A Violent Prosecutor” la incasari si sa devina performer-ul acestui an. „Veteran”, „Assassination” si „The Himalayas”, primele 3 filme coreene ale lui 2015 au avut toate premiera in a doua jumatate a anului. Ce filme mari asteptam in a doua jumatate a anului ? „The Handmaiden” a avut deja premiera si a strans aproape 30 milioane dolari. Urmeaza „The Last Princess” (Son Ye-jin), „Operation Chromite” (cu o multime de vedete in distributie), „Train to Busan” (Gong Yoo), „The Tunnel” (undeva in august, cu Ha Jung-woo si Bae Doo-na), iar spre sfarsitul anului „Secret Agent” (cu Song Kang-ho) si, mai ales „Asura”, un film cu o multime de vedete de prim rang: Hwang Jung-min, Jung Woo-sung, Joo Ji-hoon, Kwak Do-won. Si daca mai adaugam faptul ca surprizele pot aparea de la orice alt film cu buget redus, putem intelege de ce imaginea actualului top se poate schimba radical pana la sfarsitul anului. Asadar, filme promitatoare, care cu siguranta vor rescrie istoria topului anului 2016 la box-office.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 20 subtitrare in romana
Mai inainte de Hae Jung, Yu Sun se pregateste de casatorie. Prof. Kim vine sa ceara binecuvantarea doamnei Jung, dar prezenti la nunta sunt Hae Jung, Yu Jin si Jun Ha. A trecut un an, Yu Sun este o fericita viitoare mamica, in ciuda avertizarilor medicilor care au informat-o ca isi pericliteaza viata. Jun Ha a venit sa-i ceara ajutor lui Young Hoon, cel care i-a mai salvat o data viata. Fie ca vor, fie ca nu, cei doi fosti iubiti se intalnesc din nou fata in fata. Dupa interventie, atat mama cat si nou nascuta sunt bine si ii dau ocazia proaspetei bunici sa-si accepte ginerele. Nu doar necazurile nu vin singure; o bucurie atrage alta bucurie. Nunta lui Hae Jung a reunit intreaga familie. Yu Mi s-a intors special pentru acest eveniment din SUA, impreuna cu Han Tae Suhk care a urmat-o acolo. Numai Yu Jin este singura, iar Young Hoon si Su Jin sunt doi straini care locuiesc in aceeasi casa. A reusit oare distanta si timpul sa stinga focul iubirii si sa aduca dorita uitare?
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
The Wailing (2016) – o parabolã terifiantã, întunecatã şi pesimistã despre Rãu ca opus al Binelui
Regizorul si scenaristul Na Hong-jin, care in anii trecuti a atras atentia cu doua productii “low budget” ce au fost mari succese de box-office, premiate la festivaluri de film (“Thr Chaser” si “The Yellow Sea”), revine in acest an in atentie cu un thriller supranatural, “The Wailing”. Finantat cu capital american de catre studiourile “20 th Century Fox” divizia Coreea, avand premiera cu nici 2 luni in urma, productia a reusit sa atraga foarte multi coreeni in salile de cinema. Doua saptamani la rand a fost nr. 1 la box-office, obtinand intr-un final incasari de peste 48,1 milioane dolari, suma care il situeaza, la jumatatea anului 2016, pe locul 2 la incasari. Nu neaparat povestea stranie si captivanta a atras publicul, cat distribuirea in film a starului Hwang Jung-min, care, paradoxal, interpreteaza un rol secundar, intrand in scena abia la jumatatea filmului. Rolul principal, in mod surprinzator, ii revine lui Kwak Do-won, o prezenta obisnuita in roluri secundare. Acesta face in sfarsit pasul spre rolul principal intr-un film important, colaborand pentru a doua oara cu Hwang Jung-min (prima oara in 2014 la “Man in Love”). Japonezul Jun Kunimura, un veteran cunoscut al filmului japonez (iar publicului occidental cunoscut mai ales din aparitia in “Kill Bill”) si atragatoarea Chun Woo-hee din “The Piper” si “Mother”, o actrita in plina ascensiune, completeaza o distributie interesanta si echilibrata a acestui thriller plin de mister ce dureaza doua ore si jumatate. Titlul filmului in coreeana este “Gokseong”, acesta fiind numele satului in care se petrece actiunea, astfel ca producatorul american a gasit repede un titlu mai mult metaforic decat cu o legatura directa cu actiunea, “The Wailing” (“Tanguirea”). Filmul a fost prezent in acest an la Festivalul de la Cannes, in afara competitiei principale.
Gokseong e un sat linistit dintr-o zona montana a Coreei, in care mai nimic nu se intampla. Localnicii isi vad linistiti de grijile cotidiene, atmosfera pasnica dandu-ti senzatia unui loc unic. Totul pana cand un cuplu de cultivatori de ginseng e omorat intr-un mod salbatic. Jong Goo (Kwak Do-won) e sergent in politia locala, si e trezit cu noaptea in cap pentru a merge la locul faptei. Locuieste cu sotia si soacra lui intr-o locuinta saracacioasa, si are o fiica minora la care tine foarte mult. Cazul se complica dupa ce la fata locului un localnic e gasit intr-o stare deplorabila, avand halucinatii, iar repede autoritatile locale incearca sa puna tragedia intamplata pe seama intoxicarii cu o ciuperca salbatica otravitoare. Dar la scurt timp, incep sa circule in sat tot felul de zvonuri despre o femeie stranie ce umbla despuiata in puterea noptii si ii innebuneste pe sateni, impingandu-i la moarte, dar si despre un japonez misterios stabilit recent in zona de munte, despre care se spune ca ar fi o… fantoma. Si cum evenimentele stranii continua, Jong Goo e trimis sa gaseasca dovezi pentru prinderea autorului crimelor ce au terorizat satul. In momentul in care fiica lui se imbolnaveste de aceeasi boala de care au murit mai multi sateni, in fata lipei de solutii din partea medicilor, Jong Goo accepta sa apeleze la un saman, Il Gwang (Hwang Jung-min), care sa-i salveze fata.
Desi “The Wailing” e un thriller plin de mister, cu un evident iz comercial, in spatele lui se ascunde o parabola religioasa de care nu am sti daca nu am da peste citatul biblic cu care se deschide filmul. Acesta face trimitere la momentul reintalnirii lui Iisus cu apostolii, dupa Inviere, in care Iisus spune ca “duhul nu are carne si oase”, spre deoebire de el, ce are maini si picioare. De fapt, daca e sa privim filmul din acest punct de vedere, putem intelege intentia regizorului si sensurile ascunse ale povestii infioratoare ce ne e adusa in fata ochilor. Intunecat si pesimist, ca anterioarele productii ale lui Na Hong-jin, “The Wailing” e un film tensionat, plasat intr-un decor total opus, relaxant, in care pacea si armonia par a domina. Tensiunea apare odata cu crimele ce se produc in satul Gokseong si cu imbolnavirile misterioase cu o boala pe care nici medicii nu o cunosc. Personajele demne de mila ce devin protagonistii povestii sunt un politist speriat de moarte de fantome si asupra caruia zvonistica creeaza conditiile prielnice instaurarii unei stari de panica ce il face sa aiba cosmaruri teribile; colegii lui de la sectia locala de politie, nici ei mai breji, care si-ar dori ca viata lor sa fie un etern “dolce far niente” si, eventual, sa urmeze intr-o buna zi si o promovare; familia politistului, oameni simpli si aparent plictisiti de monotonia zilnica. Lor li se adauga pe parcurs un saman dezinvolt interpretat de Hwang Jung-min, o tanara misterioasa ce apare in momentele de rascruce pentru a-l ajuta pe politist, cu sau fara intentie si, desigur, “suspectul de serviciu”, japonezul interpretat excelent de veteranul Jun Kunimura, elemental central in jurul caruia graviteaza povestea, sporindu-i misterul. Si totusi, dintre toate aceste personaje, adevarata inventie a scenaristului e politistul Jong Goo. Interpretat de un actor obisnuit cu roluri secundare, Jong Goo e un personaj mereu incruntat, ce-ti da impresia ca a scapat ultimul tren spre fericire si ca a ramas captiv pe viata in monotonia din satul Gokseong. Nu zambeste niciodata, cu toate ca are uneori o doza de umor negru, rafinat, ce nu poate fi trecut cu vederea. Starile lui oscileaza intre un umor parca nedorit nici de el si o spaima continua, ce tradeaza lasitate, confuzie, incoerenta. E un personaj care cauta raspunsuri facand un pas inainte si doi inapoi, si acestea cu timiditate, mai mult dintr-un instinct de autoconservare. E greu sa te astepti e la el sa ia o decizie curajoasa, astfel ca si atunci cand isi ia inima in dinti si se decide sa faca ordine, sa rezolve si el ceva, cum vede ca da de greu redevine persoana fricoasa ce o ia la sanatoasa. Jong Goo e un anti-mocdel, chiar daca e politist (supraponderabilitatea, faptul ca intarzie mereu la serviciu inventand tot felul de scuze sau pur si simplu punand o masa in familie mai presus de prezenta la timp la locul unei crime). Pe de alta parte, Il Gwang, samanul ce intra in scena cand lucrurile par fara iesire ne prezinta un Hwang Jung-min total acaparat de specificul meseriei practicate, ce da impresia ca e stapan pe situatie, ale carui ritualuri sunt de-a dreptul spectaculoase. Nu e un personaj de care sa te mai poti atasa deoarece intra in scena tarziu, are un scop si un rol precis si clar delimitat, iar portretul lui ne e prea putin zugravit pentru a-l cunoaste indeaproape. Oarecum rolul lui e de a inclina balanta intre Bine si Rau, e un factor aparent hotarator si lipsit de orice mister, dar uneori el mai mare mister e realitatea insasi, aparenta. “The Wailing” exact acest lucru il tinteste: realizarea unui joc intelligent al aparentelor, joc pe care nu-l poti sesiza la prima vizionare deoarece intreaga cheie a filmului sta in finalul sau, in lamurirea tuturor situatiilor inexplicabile. Din pacate, victima acestui joc al aparentelor e scenariul, care spre final devine ambiguu si oarecum enervant prin lasarea lucrurilor intr-o aparenta suspensie. In realitate, insa, aceasta suspensie e de fapt metafora lumii in care traim, una macinata de indoielile omului fata de semenii sai si, mai ales, de lipsa acstuia de credinta, de religiozitate. Raportarea fata de Bine si fata de Rau prin intermediul unei credinte (fie ea primitive precum samanismul, sau crestinismul) e ca si cum ai avea o arma pentru a te apara in fata necunoscutului. Cand ajungi sa ai indoieli si, cum spune Biblia, sa te increzi in falsi profeti, fara a putea deosebi Binele de Rau, omul devine unealta diavolului. Filmul are o tensiune graduala, ce va va tine cu sufletul la gura pana la final, insa cheia se afla tot timpul sub ochii spectatorului. Nimeni, insa, nu va da importanta lucrurilor simple, simbolurilor, toata lumea va cauta senzationalul, in deznodamantul acestui film, iar acesta si anumite raspunsuri aparent vor lipsi. In realitate, insa, raspunsurile sunt tot timpul sub ochii nostri, in film, doar ca nu avem ochi pentru acestea deoarece cautam altceva. Aici sta farmecul acestui film sobru, cu personaje schimbatoare, ce-si dezvaluie treptat adevarata natura, fascinant prin decorurile sale, poate putin prea lung ca intindere, dar care cu siguranta nu va va plictisi. Cu toate ca nu se ridica la nivelul unui “Moss”, un film coreean oarecum similar si ca intindere, decoruri, castiguri la box-ofice, atmosfera, etc, “The Wailing” e o provocatoare incursiune in lumea supranaturalului, ce nu dezamageste.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Yoo Seung Ho – între încercarea de a–şi sterge imaginea creatã şi dorinţa de a smulge râuri de lacrimi
Cel mai recent rol al sau, cel al unui escroc impertinent din filmul istoric “Kim Seon Dal”, marcheaza inceputul carierei unui actor matur, desi actorul de 22 de ani a jucat in multe roluri melodramatice. Cu un debut la 8 ani in aclamatul “The Way Home”, Yo Seung Ho iese din tiparul rolurilor jucate, incercand unul intr-o comedie.
In “Kim Seon Dal”, personajul lui Yoo Seung Ho este un escroc legendar – unul ce reuseste sa il pacaleasca pe rege si sa reuseasca una din cele mai mari escrocherii: vanzarea raului Daedong (desi raul nu era in proprietatea cuiva). Acest rol este al doilea consecutiv cu un scenariu plasat in perioada Joseon, si actorul a vorbit despre alegerea rolului dupa cel din “Joseon’s Magician”, din decembrie.
“Da, filmul este o comedie, dar este pentru prima oara cand am citit un scenariu si am ras in gura mare de rolul meu. Primul motiv pentru care am ales acest rol este pentru ca e foarte amuzant.”
“S-ar putea spune despre mine ca doresc sa fac roluri de care sunt atras. Am jucat in patru roluri anul trecut si nu le-am ales pentru vreun motiv anume. Am ales un scenariu amuzant, vesel, ceva ce mi-a atras atentia, astfel m-am trezit cu proiecte care se suprapuneau, uneori. Este doar o coincidenta ca joc in doua roluri din aceeasi perioada.”
Actorul a fost foarte ocupat anul trecut, filmand ambele filme si jucand in serialele “Imaginary Cat” si “Remember – Son’s War”. Yoo Seung Ho a fost foarte dornic sa revina la munca dupa serviciul militar ce l-a tinut departe vreme de doi ani.
“Dupa eliberare, am fost asa de fericit sa redevin un civil obisnuit, am acceptat rol dupa rol. Cand eram in armata m-am simtit respins, urmarindu-mi colegii de aceeasi varsta cu mine jucand, si imi spuneam ‘Si eu pot sa joc asta! Si eu am jucat asa!’ Cred ca si asta a fost un motiv pentru care am muncit asa mult.”
Intrebat de genul de film pe care ar vrea sa-l incerce, actorul a raspuns: “Nu le pot face pe toate chiar acum, dar imi displace ambiguitatea. Totul sau nimic. Daca e sa creez o emotie, vreau neaparat sa lucrez cu roluri care sa starneasca rauri cu lacrimi.”
“Cand ma voi apropia de varsta de 30 de ani cred ca voi avea parte de si mai multe roluri. As vrea sa incerc sa joc in filme de actiune, de comedie unde te doare burta de atata ras, vreau un film cu o poveste la care sa te doara inima, o poveste ce starneste emotii zguduitoare. Personal, insa, nu sunt un fan al filmelor de dragoste.”
“Nu stiu daca e pentru ca nu am foarte multa experienta, dar mi-e greu sa empatizez cu povestile de iubire. Simt si mi se spune ca la un moment dat trebuie sa fiu un pic trist, dar nu simt detaliile. Am incercat sa stapanesc scenele de sarut urmarindu-le pe cele care sunt date la televizor, credeti ca am facut bine asa?”
Yoo Seung Ho a jucat multe roluri serioase, dar a explicat de ce a ales o comedie de aceasta data. “Nu am ales acest rol pentru ca am vrut sa ma departez de imaginea mea. Personal prefer rolurile mai melancolice, imi plac rolurile mai depresive, mohorate, intunecate. Doar pentru ca imi plac acele roluri nu inseamna ca vreau sa joc doar in asa ceva. Problema este ca pana acum, nu stiu de ce, mi s-au oferit doar astfel de roluri.”
“Cand am primit oferta sa joc intr-o comedie m-am gandit ca ar fi o provocare si as colabora intr-un mod interesant cu regizorul si intreaga echipa de film. Cred ca am avut dreptate, a fost o provocare pentru noi toti. Si mai cred ca daca joci doar in roluri depresive, incepi sa pari trist. Pot face si un rol vesel care sa se potriveasca cu varsta mea! Asta am vrut sa demonstrez.”
“Dupa ce am jucat si un rol intr-o comedie, am realizat ca imi place sa-i fac pe altii sa rada, m-a facut sa ma simt bine si am devenit mai doritor sa-mi sterg imaginea creata pana acum. Nu stiu cat va dura, dar sunt total de acord sa merg pana la capat (pentru un rol) si chiar mai departe. Am devenit mult mai increzator in mine.”
Intrebat despre ce face in timpul liber, Yoo Seung Ho a raspuns: “Nu am vreun prieten celebru si inca am ca prieteni pe cei cu care am facut liceul. Toata lumea crede ca stam sa bem toata noaptea, dar nici eu si nici prietenii mei nu putem tolera alcoolul prea bine. Pur si simplu ne jucam. Incepem prin a bea cafea si apoi ne jucam la calculator ore in sir, mancam si apoi ne intoarcem la calculator. Stam asa pana pe la ora 2 dimineata. Ne jucam, nu pot sa ma laud ca facem ceva iesit din comun.”
Presa a dorit sa afle daca el crede ca este amuzant in viata reala. “Incerc sa fiu amuzant, dar sunt oameni care pur si simplu nu sunt. Eu…sunt unul. Am devenit mai increzator fata de umor, dar tot nu am devenit amuzant. Dar mama mea rade pentru mine. Stiti, ea e de partea mea.”
“Kim Seon Dal” va avea premiera pe 6 iulie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Throne (Sado) (2015) – o finã introspecţie asupra tragicului sfârşit al prinţului Sado
Sfarsitul tragic al Printului Sado este poate cel mai cunoscut episod din istoria regalitatii Joseonului, alaturi de cel al fondarii dinastiei si, desigur, al sfarsitului ei. Asta probabil si datorita faptului ca s-au realizat numroase ecranizari pentru micul ecran ce au dus, odata cu explozia Hallyu, la raspandirea istoriei si culturii coreene pretutineni pe mapamond. Ce se stie, poate, mai putin, este cum s-a ajuns la momentul tragic ce a marcat sfarsitul Printului Mostenitor Sado si cum a evoluat relatia tata-fiu de-a lungul timpului, element crucial in intelegerea unuia din cele mai emotionante momente din istoria Coreei. Lee Joon-ik (foto), regizorul lui “The Throne”, e celebru pentru ecranizarile sale de epoca, pline de rafinament si delicatete artistica, precum “The King and the Clown”sau “Blades of Blood”, insa spre deosebire de acestea si mai ales de ultima productie de epoca, “Battlefield Heroes”, in care umorul predomina, “The Throne” este cea mai grava si mai realista realizare a sa de pana acum. Distributia filmului i-a adus impreuna pentru prima oara pe doi exponenti a doua generatii diferite de actori, Song Kang-ho, un actor de top aflat la doar al doilea rol intr-un film de epoca (primul a fost in “The Face Reader”), si Yoo Ah-in, un tanar star in ascensiune, devenit celebru dupa rolul din blockbuster-ul Veteran. Recitalului celor doi, aflati in rolurile antagonice de Rege si Print Mostenitor, li se adauga rolurile secundare pline de expresivitate interpretate de o Moon Geun-young (sotia Printului Mostenitor, aflata la primul rol pe marele ecran dupa 8 ani), Kim Hae-sook (Regina Mama) sau So Ji-sub (in rolul regelui Jeongjo, fiul lui Sado, la maturitate, ce apare la final, in ultimele 10 minute ale productiei). “The Throne” a avut 15 nominalizari si a castigat 10 premii, intre care Cel mai bun, scenariu si muzica acordate de Asociatia coreana a criticilor de film, Cel mai bun actor (Yoo Ah-in) acordat la Blue Dragon Film Awards si, mai ales, Marele Premiu, Filmul anului 2015 in Coreea, acordat la Baeksang Arts Awards. Filmul a fost propunerea Coreei la premiile Oscar pentru Cel mai bun film strain, dar nu a fost desemnat pentru seara de gala. La box-office, The Throne s-a comportat foarte bine, filmul cu un buget de 8,3 milioane dolari avand incasari de 42,5 milioane, fiind depasit de doar 4 productii autohtone. Filmarile au durat doar 3 luni.
In a doua jumatate a secolului XVIII, Joseonul avea sa traiasca una din ele mai tragice povesti pe care istoria a consemnat-o. Urcat pe tron in urma mortii neasteptate a fratelui sau, Regele Yeongjo (Song Kang-ho) nu a privit niciodata tronul ca pe un tel in sine, considerand ca ocupa temporar aceasta pozitie. Dar odata cu trecerea anilor, a inceput sa se obisnuiasca cu rigorile impuse de cea mai inalta pozitie in stat si sa deprinda tainele carmuirii in conditiile permanentelor dispute dintre cele doua factiuni politice ale vremii. Dupa implinirea varstei de 40 de ani, are un copil, cel pe care avea sa-l numeasca postum Printul Sado (Yoo Ah-in). Inca de prunc ii acorda acestuia titlul de Print Mostenitor, oferindu-i o educatie stricta de la varsta de 2 ani. Dar pe masura ce creste, Sado pare mai preocupat sa-l deseneze pe Mong, catelul primit ca dar de nunta din Qing, sau sa invete manuirea sabiei, decat sa studieze asiduu, cum dorea tatal sau. Acest lucru duce, treptat, la o ruptura in relatia tata-fiu, devenita, pe masura trecerii anilor, tot mai apasatoare. Filmul analizeaza retrospectiv, rational si individual evolutia relatiei celor doi, pana la sfarsitul tragic al Printului Sado survenit in 1762, la doar 27 de ani.
Printul Sado (nascut ca Jangheon) a fost al doilea fiu al regelui Yeongjo (interpretat in film de Song Kang-ho). Datorita mortii subite a fratelui lui mai mare, a devenit automat Print Mostenitor, primind o educatie in acest sens. Doar ca acesta nu a mai ajuns niciodata sa urce pe tron. Istoria indica faptul ca ar fi suferit de o boala mintala si, dupa cum o arata si filmul, ca ar fi ucis oameni la intamplare in Palat. Acesta a fost inchis intr-un cufar de orez, in plina vara, unde a si murit dupa 8 zile. Moarte lui ramane o chestiune intens dezbatuta de istorici, existand doua teorii: cum ca moartea sa ar fi fost o “rasplata” pentru comportamentul sau ce a afectat imaginea Familiei Regale, si o teorie “conspirationista”, ce sustine ca uciderea lui a fost consecinta unor jocuri de culise ale adversarilor politici. Un secol mai tarziu a aparut aceasta din urma teorie, ce sustinea ca boala mintala a lui Sado ar fi fost inscenata, insa in “Memoriile Doamnei Hyegyeong”, scrise de sotia lui Sado, aceasta infirma teoria prin acuratetea cu care descrie tragicele evenimente. Numele de Sado (care s-ar traduce “Gandeste-te la el cu tristete profunda”) a fost acordat postum de catre tatal sau, insa reabilitatea imaginii Printului Jangheon a venit abia in timpul domniei fiului sau, Jeongjo.
“The Throne” e o fina introspectie a relatiei dintre un tata si un fiu, dintre un Rege si Printul sau Mostenitor, in care granita dintre personal si oficial e una extrem de volatila. Avem fata in fata doua personaje ale istoriei diametral opuse. Pe de o parte il avem pe Regele Yeongjo, un autodidact prun excelenta, ce constientizeaza ca doar daca este mai citit decat supusii sai poate controla si stapani Curtea si ministrii lacomi. De aici obsesia sa pentru studiu, pe care i-o insufla cu o insistenta ucigatoare fiului sau. Yeongjo e obsedat si de tinuta, care trebuie sa fie perfecta, in viziunea sa, sa emane autoritate si automat sa atraga respectul supusilor. Are si unele obiceiuri stranii. De exemplu, cand aude ce nu-i place, crede ca va avea ghinion si se spala pe maini si gura, dupa care se adreseaza unei persoane detestabile ca sa-i transmita ghinionul; cand iese pe o anumita poarta e bine dispus, cand iese pe o alta e suparat; etc. Pe de alta parte il avem pe Printul Mostenitor (viitorul Sado), care ajunge doar printr-un context nefericit in pozitia de a fi mostenitorul tronului. Moartea neasteptata a primului fiu al Regelui il pune pe acesta intr-o situatie delicata, de a ramane fara un urmas direct pe linie barbateasca care sa preia tronul. Desi are o varsta inaintata (peste 40 de ani), Regele incearca sa aiba un nou copil, in speranta de a fi baiat, cu o concubina, Doamna Yi. Bucuria faptului de a sti ca noul-nascut e baiat il face pe Rege sa-l desemneze pe acesta Print Mostenitor, si de la 2 ani sa ineapa educarea lui. Asadar, Sado nu a avut de ales, putem chiar spune ca aducerea lui pe lume a avut un scop precis. Intreaga lui copilarie a fost traita sub ochii stricti ai tatalui sau, ce a ajuns sa-i controleze viata si sa-i impuna mereu studiul in fata lucrurilor trecatoare odata cu varsta, precum joaca. Dar Sado, in fata constrangerilor parintelui sau, a inceput sa aiba cu totul alte peocupari, neglijand studiul si dezamagindu-si crunt tatal. Relatia dintre cei doi e foarte fin zugravita de regizorul Lee Joon-ik, ce o prezinta gradual, prin intermediul flashback-urilor, ce puncteaza fiecare etapa pe care Printul si-o rememoreaza in cele 8 zile de agonie dinaintea mortii. Iar filmul incearca sa fie cat poate de obiectiv cand vine vorba de judecarea celor doi. Regizorul ne prezinta atat viziunea Printului, cat si unghiul de vedere al Regelui, pe care in final le unifica intr-un dialog emotionant calau-victima, tata-fiu, Rege-Print Mostenitor.
Pentru Rege, lucrurile sunt foarte simple. El a ajuns pe tron doar pentru faptul ca fratele defunct nu a avut urmasi. A ajuns pe fundalul unor zvonuri, cum ca ar fi furat practic tronul fratelui sau, iar acestea vor fi dublate de originea lui oarecum umila, Regele fiind practic fiul unei slujitoare. Toate aceste lucruri ii vor eroda domnia si increderea in sine, nascand frustrari, reaprinse din cand in cand cand vreun oponent de-al sau e arestat si executat pentru ca i se reaminteste originea sa. Un lucru important, spre deosebire de alti monarhi inetati dupa putere, Regele si-a perceput functia ca fiind ceva temporar; mereu pretinde ca nu se agata de tron, chiar la un moment dat, in urma disputei cu Regina Mama, abdica. Toata relatia cu fiul sau Sado e construita tinand cont de aceste lucruri. Sado e mereu criticat, iar numirea lui ca regent e doar pentru a demosntra Curtii inutilitatea lui. Simti poe toata durata filmului raceala tatalui fata de fiu, si incerci sa ti-o explici. Raspunsul logic vine in momentul in care consulti ceea ce a consemnat istoria: un rege putea avea cate concubine dorea, mai putea avea si o Regina, iar cand aceasta murea sau era detronata putea avea o alta Regina. Se pune intrebarea: cat de mult poate sa iubeasca un astfel de tata pe unul sau pe altul dintre copiii sai, fie ei baieti sau fete, conceputi cu mai multe femei ? Noi suntem tentati sa judecam lucrurile dupa mentalitatea familiei moderne, spunand ca un tata isi iubeste fiul mai mult decat pe propria persoana, insa in cazul Familiei Regale, cum se spune in film, exista o vorba: “Copiii sunt priviti ca niste inamici”. In cel mai fericit caz pot lua nastere niste favoritisme, in functie de afinitatile copiilor, de interventia concubinelor pe langa Rege etc, dar in aceasta situatie, cand nu te poti bizui decat pe un singur urmas adus tarziu pe lume special pentru a urca pe tron, e evident ca intreaga afectiune se indreapta spre mostenitor. Si totusi, raceala Regelui sexagenar fata de fiul moribund in cufarul e orez e evidenta. Ea se naste in momentul in care vede apetitul scazut al lui Sado pentru studiu, razvratirea lui, neintelegerea rolului sau in viata. De la dragostea din primii ani, treptat se ajunge la o distantare intre cei doi, Sado crescand lipsit de dragostea tatalui sau. Acest lucru are efecte devastatoare asupra psihicului sau, macinandu-l in interior si ducandu-l spre boala mintala de care se imbolnaveste. Ajunge sa fie atat de detestat de tatal sau, ce se simte tradat chiar in fata supusilor sai, incat la un moment dat Regele ii spune ca daca ar mai fi avut un fiu, cu siguranta Sado nu ar fi fost cel ales pentru a urca pe tron. Regretele Regelui isi gasesc consolarea in descoperira nepotului sau, fiul lui Sado, care pentru a compensa lipsurile tatalui sau, incearca sa studieze sis a se ridice la nivelul asteptarilor bunicului. Dar asta nu inseamna ca ura tatalui fata de fiu scade. Razvratirea lui Sado si intrarea cu sabie in Palatul Regelui nu e decat pretextul pe care Regele il astepta, iar Printul i-o ofera pe tava, in exasperarea sa. E eliberarea de care au nevoie amandoi.
Titlul coreean al filmului este “Sado” (un titlu prea personal), insa titlul international, “Tronul”, e mult mai definitoriu pentru subiectul in sine. Tronul este un element plin de semnificatii. Daca in timpul domniei lui Yeongjo tronul era un loc “pentru moderarea deciziilor si tragerea la raspundere’, odata cu urcarea pe tron a nepotului Jeongjo tronul devine o arma a razbunarii si reconcilierii. De remarcat si coloana sonora a productiei, in care un loc aparte il are mantra budhista ce se repeta obsedant in mometele cheie ale filmului, transmitand un mesaj trist ce rasuna dincolo de lumea celor morti, oferind parca o consolare sufletelor moarte.
Un film de exceptie, ce-si merita cu prisosinta premiile si castigurile de la box-ofice. Desi actiunea lipseste aproape cu desavarsire, momentele de recital ale celor doi protagonisti sunt senzationale. Imaginile, decorurile, muzica, costumele, tensiunea ce creste gradual pe masura ce ne apropiem de deznodamant, modul in care e spusa povestea (ai zice ca despre episodul mortii Printului Sado n-ai avea prea multe de spus, insa dincolo de partea senzationala a lui, Lee Joon-ik reuseste sa scoata la suprafata substratul sensibil al momentului, sa-i dea consistenta si forta intr-un mod dea- dreptul impresionant), toate fac din “The Throne” o realizare cu valoare de document, realista si obiectiva, asa cum a ramas tragicul moment consemnat si in istorie.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil, dupa traducerea originala si profesionista a filmului in engleza realizata din limba coreeana, si nu dupa cea provenita pe filiera corupta indoneziana, facuta de amatori, ce a trecut prin filtrul a patru limbi (din coreeana in chineza, din chineza in indoneziana si din indoneziana in engleza).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Jeon Hye Bin între iubire şi succes în „With Or Without You”
Un film despre o iubire realista ruleaza in cinematografe din 29 iunie, in rolul principal jucand actrita Jeon Hye Bin care se bucura de o renastere a carierei sale cu ajutorul celui mai recent serial in care aceasta a jucat, „Oh Hae Young Again”. Interpretand-o pe „Pretty Oh Hae Young”, actrita a primit recenzii pozitive si mult sprijin pentru rolul secundar.
In noul sau film, „With Or Without You”, Jeon Hye Bin interpreteaza rolul lui Woo Yeon Yi, o fosta actrita ce viseaza la o reintoarcere pe ecran, plina de stralucire si succes si totodata la o atentie deosebita din partea industriei de divertisment. Woo Yeon Yi intalneste un barbat mai tanar decat ea numit Oh Sun Jae, jucat de Shin Min Cheol din „No Breathing” si se indragosteste fulgerator de acesta. Personajul masculin este un fost asistent de regie, dar care are un mare vis, acela de a deveni producator de filme. Cei doi se casatoresc, dar divorteaza aproape imediat.
Totusi, pentru ca cei doi muncesc in acelasi domeniu si din cauza unor probleme din viata reala precum chiria, decid sa nu traiasca separat si continua sa locuiasca sub acelasi acoperis, ca prieteni, si din cand in cand ceva mai mult. Cand un scenariu scris impreuna de cei doi este ales pentru un film, acest lucru devine un catalizator in relatia dintre Yeon Yi si Sun Jae.
Filmul exploreaza aspectele pragmatice ale despartirii de partener, jena ce intervine atunci cand trebuie sa explici anumite lucruri ce nu ar trebui stiute de altii si mai ales problemele legate de sentimentele de iubire ramase chiar dupa separare.
„With Or Without You” este un film realist despre societatea moderna a zilelor noastre, problemele ce intervin intr-o poveste de iubire, dar mai ales de cum sunt aceste probleme abordate.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Spirits’ Homecoming (2016) – tragismul istoriei ca antidot al uitãrii
Cu „Spirits’ Homecoming” (ar trebui sa) ne gasim in fata unui film de reconstituire istorica a unei perioade nu prea cunoscute din al doilea razboi mondial, cand japonezii, in calitate de ocupant al Coreei, sunt atat de grijulii cu propriii militari incat, pentru a le reduce din stresul si paranoia luptei, instituie serviciul femeilor de reconfortare, in cadrul caruia adolescente de la 14 ani in sus sunt rechizitionate fara rusine de la familiile lor, pentru a fi folosite ca simple obiecte sexuale, la totala discretie a militarilor. Conditia fetelor este redusa la cea de sclavie, neindeplinirea intocmai a fanteziilor sexuale a opresorilor punandu-le in pericolul de a fi agresate cu barbarie sau chiar omorate. In acest climat obscur si tensionat urmarim destinul lui Jung-min si al lui Yeong-hee, doua fete ce s-au cunoscut, dupa ce-au fost luate de-acasa, in timpul transportului spre noua lor „viata”, ce curand li se va dezvalui ca „iadul pe pamant”. Dintre ele, spiritul activ, cea care asigura progresul actiunii, e Jung-min, care are un atu fata de celelalte, si anume credinta nestramutata, sadita de mama ei, ca ea va trece biruitoare peste toate greutatile, prin intermediul unei amulete cu nume lung si complicat. Increderea aceasta o transmite si lui Yeong-hee, ceea ce-i permite sa treaca peste toate grozaviile traite.
Dar filmul e mai mult decat o reconstituire istorica. E si una care transcende hotarul vietii si al mortii, pentru ca in lumea reala exista o adolescenta, Eun-kyung, sortita de la nastere a fi saman, care e puntea de legatura intre Yeong-hee, acum in varsta si bolnava de cancer, si Jung-min din timpul razboiului, si asistam la dialogul final, deslusitor si linistitor, intre cele doua. Titlul filmului se lamureste la sfarsit, cand Eun-kyung pregateste calea revenirii acasa a spiritelor, ceea ce-i prilejuieste si lui Jung-min reintanirea cu parintii.
“Spirits’ Homecoming”, o impresionanta drama de razboi ce pentru coreeni a avut o incarcatura emotionala aparte, a devenit la scurt timp de la premiera, un „hit” la box-office, reusind sa vanda mai mult de 1 milion de bilete in salile de cinema in primele 5 zile. Cu 23, 7 milioane dolari incasari, filmul a devenit a patra productie autohtona din prima jumatate a anului 2016 in privinta incasarilor, demonstrand interesul coreenilor pentru propria istorie si rana inca deschisa a ocupatiei japoneze, cu consecintele sale cele mai abjecte. In Coreea, filmul a fost un adevarat fenomen, lucru la care nici macar producatorii nu se asteptau. Dar acest lucru s-a datorat si unor evenimente ce tin de politica, deci practic e consecinta unui consens public manifestat pe doua fronturi. Sud-coreenii par a fi determinati atat in consolarea fostelor femei de reconfortare, ce au fost inca o data insultate de recentul acord intre Coreea de Sud si Japonia, ce nu include o cerere publica sincera de scuze din partea Japoniei, cat si in blocarea revizionismului istoriei din partea actualei administratii a Presedintei Park Geun-hye, ce a pus in aplicare un plan de a aduce autorii de carti de istorie coreeana sub controlul statului. Regizorul si scenaristul Cho Jung-rae a avut de intampinat o multime de dificultati pe durata productiei, care a fost oprita de mai multe ori din cauza problemelor financiare. Dar coreenii de rand s-au mobilizat, si cu ajutorul donatiilor facute de 75.200 de oameni filmul a putut fi finalizat. Numele tuturor donatorilor apare mentionat pe genericul de final al filmului. Apoi au aparut problemele privind distributia lui in cinematografe, premiera fiind de mai multe ori amanata din cauza lipsei de sali de cinema disponibile. Intr-un final, premiera a avut loc pe 1 martie, o data cu semnificatii aparte pentru istoria Coreei, cand se comemoreaza anual miscarea coreeana de rezistenta impotriva ocupatiei japoneze. Lumea a continuat sa sustina acest film, cumparand bilete in avans (9 zile la rand acest film a fost nr. 1 la rezervari de bilete de cinema in Coreea !) si semnand o petitie ca acest film sa poata rula in mai multe cinematografe. Daca va vine sa credeti, la acest film s-a lucrat timp de 14 ani, inainte ca productia sa fie finalizata, o importanta etapa fiind cea a documentarii. Dupa cum a spus un jurnalist ce a facut prezentarea filmului inaintea premierei sale, pentru coreeni, sa mearga sa vizioneze acest film nu a insemnat doar o modalitate de petrecere a timpului liber, ci mai degraba un fel de protest prin care filmul devine un mijloc prin care oamenii isi exprima nemultumirea fata de atitudinea politicului fata de acest subiect sensibil abordat. „E exemplul unui film ce coincide perfect cu evenimente de actualitate din societatea coreana, a carui receptie entuziasmanta peste hotare a afectat pozitiv si piata autohtona de film” (spre exemplu, celebrul New York Times a acordat o pagina prezentarii acestui film). In Coreea, la scurt timp de la lansare, filmul a devenit un fenomen social, multi profesori inchiriind sali intregi de cinema pentru a aduce grupuri de elevi la proiectii.
„Spirits’ Homecoming” are la baza povestea reala a lui Kang Il-chul (foto, 2001), o tanara coreeanca ce a fost fortata sa devina sclava sexuala pentru armata imperiala japoneza in anii ‚40. Nascuta in 1928, aceasta a fost dusa cu forta la asa-numitele „centre de reconfortare” ale armatei japoneze in 1943, cand avea doar 16 ani. Practic filmul portretizeaza lupta unei adolescente deposedate brutal de drepturile sale ca om si de demnitatea sa, in numele razboiului si militarismului. Spre deosebire de Germania, Japonia zilelor noastre n-a facut rectificari cand vine vorba de pozitia fata de crimle de razboi comise in trecut. Curentul de dreapta, nationalist, chiar considera inacceptabile argumentele Coreei sau Chinei, de exemplu, negand vehement conscriptia fortata a femeilor de reconfortare. Filmul nu cauta pur si simplu sa critice guvernul japonez sau sa ofera o consolare in memoria victimelor. In schimb, tinteste sa arate devastarea si tragedia cauzata de armata japoneza, si sa transmita un mesaj sensibil ca astfel de lucruri nu se mai pot repeta vreodata. Din aceasta perspectiva, „Spirits’ Homecoming” nu este o poveste despre „trecut”, cat mai ales despre „viitor”, un film ce are menire de a vindeca ranile trecutului. Iar cum in ziua de azi doar un numar mic din aceste victime mai traiesc, consemnarea si prezentarea povestilor lor lumii devine ceva imperativ.
Revenind la persoana ce a stat la baza povestii acestui film, Kang Il-chul, la 16 ani a fost „recurtata” fortat de un ofiter japonez, fiind dusa la un centru de reconfortare in Mundanjiang, China, fiind obligata sa lucreze ca sclava sexuala pntru soldatii japonezi. Spre sfarsitul razboiului, dupa ani de chinuri groaznice si abuzuri, a fost diagnosticata cu febra tifoida. Atunci, a fost transferata in afara taberei militare, impreuna cu alte fete considerate „inutile”, pentru a fi arsa. Chiar inainte de a fi aruncata in foc, a reusit o evadare dramatica, profitand de un atac surpriza al Armatei Coreene de Independenta. A ratacit prin China, unde s-a stabilit, tanjind sa revina inapoi in Coreea natala. Lucrul s-a petrecut abia in 1998, cand a decis sa revina in Coreea si sa stea intr-o locatie, „Casa Impartasirii”, alaturi de alte victime. In 2001, in timpul unei sedinte de psihoterapie prin desen a desenat „Fecioare Arzand”, in care descrie propria experienta. Vizita regizorului in acel loc, intalnirea cu aceasta si descrierea teribilelor sale experiente de viata l-au determinat sa scrie scenariul actualului film.
Asadar, avem in fata unul din cele mai tulburatoare filme coreene ale ultimilor ani, de un realism crud pe care istoria unora il neaga, iar a al altora incearca sa-l treaca cu vederea din cine stie ce interese politice meschine. O pagina de istorie ce nu trebuie uitata, pe care generatiile viitoare trebuie sa si-o insuseasca, pentru a nu se repeta. Un film-document cutremurator, sensibil si umanist, in definitiv despre istoria umanitatii, construit ca argument universal impotriva uitarii.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de lasedan si cris999 – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 19 subtitrare in romana
A venit vremea ca un vis din copilarie sa fie infaptuit. Orasul Seul ii trezeste multe amintiri dureroase lui Young Hoo, care vrea sa se intoarca in oraselul natal sa-si deschida o clinica medicala.Yu Jin il imbratiseaza pentru ultima oara pe cel pe care l-a urat si iubit deopotriva atat de mult! Mezina Yu Sun este mai norocasa, a aflat incotro a plecat prof. Kim si a pornit catre el hotarata sa nu mai lase pe nimeni si nimic sa-i desparta! Un catel primit in dar de la prof. Kim este primul punct bifat din amplul proiect al vietii la tara. Hae Jung probeaza rochia de mireasa, se va casatori, dar nu vrea sa-l insele pe viitorul sot si-i spune ca are in suflet pe altcineva. Daca si-a propus sa se minta ca este iubit, acum d-l Kim nu mai poate. O apreciaza si o iubeste destul pe Hae Jung ca sa nu vrea sa o faca nefericita si ii reda libertatea. Pe surori, necazurile le-au calit si le-au invatat sa lupte pentru idealurile lor. Stirea despre relatia dintre Yu Mi si Han Tae Suhk a fost furnizata chiar de ea, este calea dura dar sigura de a scapa de Jae Yeon, cel atat de preocupat de aparente. Acum urmeaza sa-si desavarseasca studiile, si inarmata cu recomandarile necesare e pregatita sa plece in SUA.
Prezentare realizata de kira – asiacinefil
Four Sisters (2001) – Episodul 18 subtitrare in romana
Onoarea dr.Jung a fost reabilitata, familia primeste spitalul si casa inapoi si, in plus, Premiul pentru Umanitate acordat tatalui lor. Dar Young Hoon nu ramane la spitalul Bomin impreuna cu Yu Jin. Su Jin a pierdut totul ajutandu-l si nu o poate lasa singura la greu. In plus, atat el cat si Yu Jin se considera vinovati de moartea dr. Jin prin vorbele grele pe care i le-au spus si pentru care nu se pot ierta. Han Tae Suhk este nelinistit de absenta lui Yu Mi , merge acasa la familia Jung si afla ca s-a intors la sotul ei. Dar nici aceasta situatie nu-l poate face sa-si ia gandul de la ea. Yu Sun incearca sa dea de prof.Kim, insa nu este de gasit, nici nu raspunde la telefon. S-a mutat, niciunul dintre cei intrebati nu stie unde. Disperata, incearca sa gaseasca o urma care ar putea-o conduce la omul iubit. Jun Ha constientizeaza natura sentimentelor pentru Hae Jung, ii marturiseste dragostea si-i cere sa nu se marite cu d-l Kim. In sufletul fetei datoria a invins, Hae Jung ii este recunoscatoare d-lui Kim pentru ajutorul care li l-a acordat cand erau la ananghie, de aceea a hotarat sa-i fie loiala chiar daca nu-l place. Grijile materiale s-au risipit, dar odata cu ele a plecat de la casa fetelor si zeul ocrotitor al dragostei.
Cand vine vorba de zombii, doar cateva filme coreene au avut in scenariile lor aceasta tema atat de indragita de cinematografia americana si japoneza, regizorul Yeon Sang Ho fiind un pionier in aceasta privinta in cinematografia coreeana, ducand genul in zona filmului comercial. Si se spera ca filmul sa adune 10 milioane de cinefili in cinematografe, cam cat ii trebuie unui film sa devina un blockbuster.
In inima orasului, Seok Woo este mult prea ocupat sa-si castige o reputatie intr-o coorporatie pentru a vedea apocalipsa ce pare sa inceapa in jurul sau si pentru a-si face timp pentru fiica sa, Su An, jucata fenomenal de copilul actor cu acelasi nume. Totul incepe sa se schimbe cand Seok Woo isi ia copilul pentru a o vizita pe mama sa (copilul fiind in custodia tatalui) si iau trenul de dimineata KTX (tren de mare viteza) fara sa realizeze pericolele la care se expun. Ultima persoana ce urca in tren este o fata cu o muscatura pe picior.Singura persoana asupra careia insista camera este un om fara adapost care sta in toaleta trenului. Toate filmele cu zombii au nevoie de o constiinta sociala, si „Train to Busan” nu face exceptie. Seok Woo realizeaza ca supravietuirea e imposibila atunci cand cei bogati se gandesc numai la ei, lucratorii trenului fiind prea ocupati sa-l goneasca pe amarat, si nu reusesc sa observe ca o tanara incepe sa manance calatorii ce au platit biletele. Personajele incep sa moara la intamplare, zombii sunt rapizi, atacurile lor se bazeaza pe vaz si infectia se raspandeste in cateva secunde, dar Yeon indreapta tema filmului catre actiune mai degraba, decat horror. Dupa 45 de minute totul incepe sa devina un nonsens, carnagiul atinge cote maxime, cei muscati se transforma imediat si incep sa lupte cu supravietuitorii, iar Seok Woo devine eroul. Pentru a evita sa fie infectati, cei neinfectati lupta pentru vietile lor, ascunzandu-se si fugind spre compartimentele mai sigure, pana ajung in Busan, care se spune ca este un oras sigur, neafectat de virusul care a pornit aceasta ‘zombificare’.
