Cand vine vorba de zombii, doar cateva filme coreene au avut in scenariile lor aceasta tema atat de indragita de cinematografia americana si japoneza, regizorul Yeon Sang Ho fiind un pionier in aceasta privinta in cinematografia coreeana, ducand genul in zona filmului comercial. Si se spera ca filmul sa adune 10 milioane de cinefili in cinematografe, cam cat ii trebuie unui film sa devina un blockbuster.

„Faptul ca Yeon Sang Ho a facut un film cu aceasta tematica este ceva foarte neobisnuit pentru coreeni si este fascinant. Asta e ce imi place cel mai mult la acest film”, spune actorul Gong Yoo, care joaca unul din rolurile principale in filmul ce a avut premiera acum 3 zile. Actorul joaca rolul unui manager ce incearca sa-si protejeze fiica de zombii.

Avand in vedere ca regizorul incearca pentru prima data sa regizeze un film de actiune, acesta se descurca de minune, fiind cunoscut mai ales ca creator de animatie, producand filme satirice de animatie precum „The Fake” din 2013 sau „The King of Pigs” din 2011. Producerea acestui film a fost o provocare si o mare schimbare de stil. Felul melancolic, dar sarcastic in care privea societatea nu se vad deloc in „Train to Busan”, filmul fiind plin de actiune, eroism, subliniind importanta familiei. Pentru aproape 45 de minute, cursul filmului este excelent, apoi totul incetineste intr-o zapaceala de momente amestecate cu efecte digitale.

Ceva nu este in regula pe dealurile inverzite din Jinyang. Un sofer de camion isi duce vehiculul pana la punctul de control al unei baze militare, unde i se spune ca zona este in carantina. Acesta nu crede spusele soldatilor si isi continua cursa, reusind sa treaca cu camionul peste o caprioara ce alerga in mijlocul drumului. „Ce zi proasta!” isi spune soferul. Si chiar este – soferul este deja in camion mergand cu marfa spre destinatie, fara sa vada ca animalul ucis incepe sa miste si apoi sa se ridice in picioare.

In inima orasului, Seok Woo este mult prea ocupat sa-si castige o reputatie intr-o coorporatie pentru a vedea apocalipsa ce pare sa inceapa in jurul sau si pentru a-si face timp pentru fiica sa, Su An, jucata fenomenal de copilul actor cu acelasi nume. Totul incepe sa se schimbe cand Seok Woo isi ia copilul pentru a o vizita pe mama sa (copilul fiind in custodia tatalui) si iau trenul de dimineata KTX (tren de mare viteza) fara sa realizeze pericolele la care se expun. Ultima persoana ce urca in tren este o fata cu o muscatura pe picior.Singura persoana asupra careia insista camera este un om fara adapost care sta in toaleta trenului. Toate filmele cu zombii au nevoie de o constiinta sociala, si „Train to Busan” nu face exceptie. Seok Woo realizeaza ca supravietuirea e imposibila atunci cand cei bogati se gandesc numai la ei, lucratorii trenului fiind prea ocupati sa-l goneasca pe amarat, si nu reusesc sa observe ca o tanara incepe sa manance calatorii ce au platit biletele. Personajele incep sa moara la intamplare, zombii sunt rapizi, atacurile lor se bazeaza pe vaz si infectia se raspandeste in cateva secunde, dar Yeon indreapta tema filmului catre actiune mai degraba, decat horror. Dupa 45 de minute totul incepe sa devina un nonsens, carnagiul atinge cote maxime, cei muscati se transforma imediat si incep sa lupte cu supravietuitorii, iar Seok Woo devine eroul. Pentru a evita sa fie infectati, cei neinfectati lupta pentru vietile lor, ascunzandu-se si fugind spre compartimentele mai sigure, pana ajung in Busan, care se spune ca este un oras sigur, neafectat de virusul care a pornit aceasta ‘zombificare’.

Cei ce au vazut filmul lui Bong Joon Ho, „Snowpiercer”, cu scenele sale apocaliptice din tren, se vor duce imediat cu gandul la acel film, in timp ce altii se vor gandi la „World War Z” cu Brad Pitt, un film cu zombii agresivi si foarte agili, spre deosebire de stereotipul lipsit de agilitate si destul de impiedicat.

Cu elemente similare filmelor amintite, ar parea ca „Train to Busan” este un film ce merita vazut de catre iubitorii genului. Pare sa-i lipseasca ceva, poate un pic de umor, intensitate, viteza? Desi intriga implica multa actiune (lupte intre zombii si oameni), filmul nu este asa de intens pe cat ar trebui sa fie. Zombii nu sunt asa de infricosatori pe cat te-ai astepta (poate ca nici nu ar trebui sa fie), viteza trenului nu se simte si cele cateva scene amuzante ar fi putut fi mai multe sau mai amuzante. Finalul filmului este previzibil precum al multor, prea multor filme.

Ce reuseste insa Yeon este sa transmita un mesaj important si puternic despre familie si importanta sa, despre protejarea celor iubiti, deoarece „umanitatea ne poate duce catre o alta generatie” si „egalitatea este cheia supravietuirii”. Acesta este motivul pentru care Yeon a mizat ca personajul lui Gong Yoo sa fie manager, o functie reprezentativa a capitalismului si sa-l transforme in tata erou.

Pentru Yeon este un succes, pentru ca a reusit sa iasa din tiparul filmelor anterioare, incercand ceva cu totul diferit, indraznind sa porneasca pe un drum neumblat, iar succesul filmului va fi la mana cinefililor. Iar acestia s-au ingramadit in salile de cinema in ziua premierei, „Train to Busan” reusind sa depaseasca recordul de bilete vandute in prima zi, detinut de „The Admiral: Roaring Currents”: 872.000 de bilete vandute in prima zi, 5,76 milioane dolari incasari. In trei zile a strans deja 10 milioane de dolari. Filmul a avut premiera si in Statele Unite ieri, fiind achizitionat spre distributie si in Singapore, Thailanda, Australia, Noua Zeelanda, Franta, Hong Kong, Taiwan si Malaezia.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil