Renumitul cineast chinez Zhang Yimou, care ultima data a intrat in atentia lumii intregi cu ocazia ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing pe care a orchestrat-o, e pregatit sa revina pe platourile de filmare, in spatele camerelor de luat vederi. Proiectul in realizarea caruia s-a implicat se numeste „Amazing Tales – Three Guns”. Filmul se pare ca va fi impartit in doua parti, o parte fiind un thriller plin de suspans, in timp ce partea a doua va fi o comedie. Mai multe informatii despre acest proiect nu au fost date publicitatii, insa se pare ca din distributie vor face parte Sun Honglei, Ni Dahong, Xiao Shen Yang si Wang Xiaohua. Filmarile sunt programate sa inceapa in provincia Gansu din China in iunie 2009, lansarea filmului fiind preconizata undeva la inceputul Noului An Chinezesc (inceputul lui 2010).

Ultimul film regizat de Zhang Yimou a fost „Curse of the Golden Flower”, in 2006, iar inaintea acestuia „The House of Flying Daggers”, un remake dupa acesta din urma fiind deja in lucru sub bagheta lui Sam Raimi. In afara lui „Amazing Tales – Three Guns”, Yimou va regiza coregrafia unei parade de proportii careva avea loc in octombrie pentru a marca a 60-a aniversare a venirii la putere in China a Partidului Comunist.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

1. Rashomon – Akira Kurosawa (1950)

In 1951, Giuliana Stramigioli a fost insarcinata sa gaseasca un film japonez care sa participe in competitia din acel an in cadrul Festivalului international de film de la Venetia. Stramigioli era atat in fruntea sectiunii japoneze din cadrul Italiafilm (agentie italiana de promovare a filmului), cat si profesoara de limba italiana si literatura in cadrul Universitatii de Studii Straine din Tokyo. Aceasta a selectat, in vederea participarii la festival, un film obscur, putin cunoscut, realizat de Sturiourile Daei, datorita „ciudateniei” scenariului. Din nefericire, producatorul filmului, Masaichi Nagata, a urat acest film, considerand lipsit de sens povestea sa contradictorie. Filmul despre care este vorba se numeste „Rashomon”, era regizat de Akira Kurosawa, si spunea povestea unui samurai si a sotiei acestuia, care sunt atacati de un bandit (Toshiro Mifune) la drumul mare, femeia fiind violata iar samuraiul ucis. Nagata s-a gandit ca filmul romantic al lui Tadashi Imai, „Until We Meet Again” ar fi fost mult mai reprezentativ pentru cinematografia japoneza. In cele din urma, insa, Stramigioli l-a convins sa se razgandeasca.

Rashomon” a fost prezentat la Festivalul de la Venetia. Nu existau asteptari mari de la el, insa in acel an, Kurosawa s-a intors acasa cu Leul de Aur sub brat, castigand cea mai inalta distinctie a festivalului. Istoria a investit acest film cu titlul de „filmul care a prezentat cinematografia japoneza lumii”. Din 1935, de la filmul lui Mikio Naruse – „Wife, Be Like a Rose”, unele filme japoneze au fost rasplatite cu cateva prezentari in cinematografele din America de Nord, insa niciunul din ele nu a atras atentia si nu a starnit imaginatia Occidentului precum filmul lui Akira Kurosawa. Acesta a facut o stralucita adaptare a doua nuvele ale lui Ryūnosuke Akutagawa, intitulate „Rashomon” (din 1914) si „In A Grove” (1921). Pe langa frumusetea vizuala rara adusa in fata ochiului spectatorului de talentatul Kazuo Muyagawa (omul din spatele camerei de luat vederi) si de interpretarea carierei din partea lui Toshiro Mifune (banditul ucigas) si a actritei Machiko Kyo (sotia samuraiului ucis), „Rashomon” prezinta adevarul uman ca ceva absolut subiectiv si in intregime mincinos. Nu intamplator tocmai acest lucru a facut ca aceasta realizare stralucita sa infrunte timpul si sa fie mereu un film de actualitate.

 

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

 

 

Tara: Japonia
An: 2009
Gen: Actiune/Thriller/Fantezie
Regia: Hitoshi Iwanoto
Cu: Hiroshi Tamaki, Ryo Ishibashi
Data lansarii: 4 iulie 2009

„Queens of Langkasuka”, filmul prezentat in deschiderea Festivalului international de film de la Bangkok de anul trecut, este un „fantasy” de senzatie, un blockbuster cu un buget de 20 milioane dolari. Filmul e produs de studiourile Sahamonkgol Film, aceleasi care au produs marele succes thailandez al anului trecut, Ong Bak 2. Ca urmare a evenimentelor politice care au dus la tulburari, in Thailanda, data programata a premierei in cinematografele thailandeze a fost decalata, din 12 august 2008 pe 23 octombrie 2008. E cunoscut faptul ca studiourile Sahamongkol Film sunt deja renumite pentru nerespectarea datei premierelor si intarzierea lansarii pe piata a proiectelor (Ong Bak 2 a fost intarziat aproape un an). Acest lucru pare insa a conta mult prea putin, cata vreme chiar si un film cu un buget impresionant ca acesta este facut in primul rand pentru a fi vandut peste hotare, puterea box-office-ului local fiind extrem de slaba (spre exemplu, anul trecut, filmul clasat pe primul loc in box-office-ul thailandez a fost „The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor”, cu incasari de doar 3.642.000 dolari).

Filmul, care a fost prezentat la Festivalul de film de la Venetia in afara competitiei, il are in rolul principal pe starul thailandez Ananda Everingham (Shutter, Ploy, The Coffin). Ca un fapt divers, succesul actorului se datoreaza, probabil, si asemanarii fizice cu celebrul Orlando Bloom (vezi foto). Filmul porneste de la niste evenimente istorice reale, insa dezvoltarea subiectului este o fantezie fascinanta, foarte bine realizata. Efectele speciale sunt deosebite, iar scenele de lupta impresioneaza. Interesant este faptul ca filmul este facut de thailandezi, desi, de-a lungul istoriei, Langkasuka a fost un regat malayezian. Costumele – care sunt exceptionale, in special cel al reginelor – sunt tipice populatiei din nordul Malayeziei, iar ritualurile de la Curte si chiar scenele de lupta poarta amprenta vietii din Malayezia medievala. Chiar personajele au nume malayeziene. Cu toate acestea, thailandezii reusesc sa faca un film de senzatie despre… o fosta parte a regatului Malayezian medieval.

Langkasuka – „taramul stralucitor” in sanscrita – era o cetate situata undeva in peninsula Malayeziana, fiind, totodata, si primul stat fondat in aceasta regiune. In anul budhist 2136 (1592 Anul Domnului), regatul Langkasukai a fost atacat de catre pirati ce urmareau supunerea ei. In fata acestei situatii, Regina Raya Heejao, care avea relatii comerciale cu negustorii olandezi, comanda un tun urias faurit de un maestru olandez. Dar corabia care transporta pretiosul tun este atacata de pirati, iar tunul – scufundat. Unul din discipolii maestrului olandez, un inventiv chinez stabilit in Langkasuka, devine persoana in care vor sta toate sperantele Reginei in vederea fauririi unui tun similar. Situatia devine dificila in momentul in care se incearca asasinarea Reginei de catre piratii condusi de Printul Rawai. O mana de eroi se strange pentru a salva Langkasuka, insa la randul lor piratii incearca sa recupereze tunul ajuns pe fundul marii si sa cucereasca cetatea.

Actiune si efecte speciale de exceptie, magie si fenomene supranaturale, intrigi de curte si o frumoasa poveste de iubire, toate faurite pentru a sublinia splendoarea civilizatiei malayeziene, cam asta ofera „Queens of Langkasuka”. Totusi, ramane un film thailandez, iar thailandezii nu exceleaza in acest gen de filme, influentele dinspre cinematografia indiana fiind vizibile. Exotismul, frumusetea costumelor si a efectelor speciale recomanda acest film tuturor iubitorilor de aventura.

 

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Popularul serial coreean de televiziune The First Shop of Coffee Prince se pare ca va fi transformat intr-un film de lung metraj. Producatorul viitorului film a anuntat ca „in momentul in care scenariul serialului va ajunge la sfarsit, la sfarsitul lunii mai, vom proceda la alegerea distributiei filmului. Exista persoane la care ne gandim, deja, insa nu putem dezvalui despre cine este vorba deoarece nimic nu este inca stability clar.” Cand producatorul a fost intrebat daca actorii ce detin rolul principal in serial, Yoon Eun Hye si Gong Yoo vor participa in noua distributie, producatorul a raspuns ca „inca nu am contactat reprezentantul lui Yoon Eun Hye, astfel ca nu stim ce cred ei despre asta. Participarea lui Gong Yoo e imposibila deoarece in prezent isi satisface stagiul militar obligatoriu„.

Nu exista nici o confirmare daca filmul va fi o continuarea a povestii din serial sau ce actori vor interpreta rolurile principale. Ideea realizarii unui film nu cade bine fanilor serialului, care considera ca absenta din distributie a lui Gong Yoo va duce la o productie de slaba calitate care nu poate aduce decat deservicii imaginii serialului.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Melodie: Love Song (2005)
Interpreta: Park Kiyoung
Extras de pe coloana sonora a filmului „Duelist” (2005)
Traducerea: Asia Team Romania

Delegatia din Goguryeo este invitata sa participe la ritualurile anuale care se tin in Buyeo. Dupa unele ezitari si in ciuda sfaturilor apropiatilor, Muhyul se decide sa se expuna sis a conduca delegatia. Este ocazia ideala asteptata de Dojin, Daeso si Baegeuk, cu toate ca exista o prevedere care interzice atacarea vreunui membru al delegatiei unui stat pe durata sederii la ceremoniile rituale. Ca urmare a tentativei de salvare a Printesei Yeon, Ubo si Chubalso sunt prinsi, in urma unei neasteptate actiuni a noului sef al clanului Biryu, mai vechiul asistent al lui Sanga si mai apoi al lui Baegeuk, care revine misterios in prim plan. Insa Muhyul are un plan bine elaborat si extrem de periculos. Daca va reusi sa-l duca la bun sfarsit si noi rasturnari de situatii, toate ramane sa le descoperiti urmarind unul din ultimele episoade ale serialului.

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Cel mai mediatizat cuplu de actori de la Bollywood, Aishwarya Rai si Abhishek Bachchan, au sarbatorit, pe 20 aprilie, cea de-a doua aniversare a casatoriei lor. Aparent se pare ca cuplul si-a luat liber pentru o saptamana de vacanta intr-o locatie nedezvaluita presei. Presa indiana relateaza: „Anul trecut, Abhishek lucra din greu in Miami pentru „Dostana”, iar Aishwarya i s-a alaturat pentru prima aniversare a nuntii lor. In acest an, cei doi trebuiau sa fie prinsi din nou in proiectele lor, din fericire comune„. Este vorba de filmul lui Mani Ratnam, „Raavan”, in care cei doi interpreteaza rolurile principale. Dar recentul atac de cord al regizorului indian a oferit celor doi ragazul pentru a-si celebra a doua aniversare a casatoriei.

Lucrurile par a fi stat putin diferit. Mani Ratnam se pare ca ar fi sugerat o intarziere a filmarilor la acest film, pentru a da timp celor doi sa-si tina aniversarea. Dar cuplul a refuzat, iar filmarile au debutat conform graficului. Acum, in urma atacului de cord al regizorului, programul a fost decalat, insa cei doi au ales sa-si sarbatoareasca aniversarea casatoriei intr-un concediu de o saptamana. Ce nu este pe dos la Bollywood, in cele din urma ?

Fosta model devenita actrita, Aishwaruya Rai s-a maritat cu celebrul actor indian Abhisheck Bachchan pe 20 aprilie 2007, in cadrul unei ceremonii fastuoase. La 2 ani de la acest eveniment, cuplul se intelege de minune, iar fanii se gandesc deja la perspectiva unui copil. Ramane de vazut cum cariera va permite si reusita in viata personala, stiut fiind faptul ca meseria de actor la Bollywood este una din cele mai grele din domeniu, din intreaga lume.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Studioul american de film Warner Brothers a achizitionat drepturile pentru adaptarea benzilor desenate ale lui Tsugumi Ohba si Takeshi Obata, „Death Note”. Producatorii americani intentioneaza sa realizeze o ecranizare dupa aceste benzi desenate apartinand genului suspans/supranatural. In centrul povestii se afla un tanar care gaseste un carnetel in care daca scrie numele unei persoane aceasta moare. Astfel, acesta incepe o proprie cruciada impotriva criminalilor lumii, incepand un joc de-a soarecele si pisica cu autoritatile si un detectiv genial. In versiunea propusa pentru ecranizare, personajul principal e prezentat ca un student la facultate, iar povestea acopera primele 3 volume din cele 13 ale benzilor desenate.

In 2006 au aparut 2 ecranizari ale realizatorilor japonezi, care au avut un mare succes in Japonia si nu numai. „Live-action”-urile au fost urmate de o serie anime. Vestea unui posibil remake american a fost data in premiera in anul 2007, de o publicatie din Malayezia, care spunea ca mai mult de 10 companii americane si-au exprimat interesul pentru a cumpara drepturile. Compania americana „Vertigo Entertainment” era creditata cu cele mai mari sanse sa preia acest proiect spre realizare, Charley si Vlas Parlapanides fiind cooptati ca scenaristi. Scenaristii vor ramane, insa, in urma cu cateva zile s-a anuntat ca Warner Brothers e cea care a reusit sa achizitioneze drepturile.

In fuga lor disperata pentru salvarea unei industrii a filmului in cadere libera, producatorii americani ajung sa dea adevarate lupte pentru cumpararea drepturilor asupra unor manga japoneze care au fost un mare succes pe piata asiatica. E indoielnic faptul ca inca o versiune de film (dupa cele 2 japoneze plus anime-ul) avand la baza o poveste deja arhicunoscuta (deoarece asiaticii au invatat cum sa-si vanda produsele cel mai bine, nu mai sunt vremurile de altadata) va mai putea starni interesul cuiva. Un lucru este cert: filmul, aflat inca in stadiul de achizitionare a drepturilor, nu va avea cum sa fie terminat mai devreme de sfarsitul lui 2010.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In 2005, Satoshi Miki debuta in cariera regizorala cu „In the Pool”, o savuroasa comedie care avea sa lanseze o serie de comedii extrem de apreciate in Japonia. Productiile care au urmat i-au asigurat succesul pe o piata japoneza de film dominata de drame, comedii precum „Turtles Swim Faster Than Expected”, „The Insects Unlisted in the Encyclopedia” sau „Adrift in Tokyo” consacrand in scurt timp un regizor si totodata un scenarist (pentru ca Satoshi Miki isi si scrie scenariile) necunoscut pana acum cativa ani. In rolurile principale din „In the Pool” au fost distribuiti cativa actori de prima mana din Japonia. In primul rand e vorba de super starul Jo Odagiri din recentul „Dream”, distribuit in alte cateva filme de succes (Mushishi, Adrift in Tokyo, Retribution, Azumi sau Shinobi). Acesta e secondat de Suzuki Matsuo (The Insects Unlisted in the Encyclopedia, Ten Nights of Dreams sau Forbidden Siren) si de Miwako Ichikawa din Princess Raccoon.

Taguchi, un functionar obisnuit, se prezinta la medic pentru o problema destul de jenanta, legata de o erectie prelungita de care nu poate sa scape. Expunandu-si pe indelete problema, acesta se transforma, fara sa-si dea seama, intr-un obiect de studiu pentru medici. Aceasta pana cand isi iese din fire. Un alt personaj al filmului, Oomori, un inginer proiectant, scapa de stresul zilnic inotand cate o ora pe zi. Dar cand nu poate merge la piscina timp de o luna din cauza unor competitii de inot, stresul incepe din nou sa puna stapanire pe el. Mai ales ca afla ca sotia lui sufera de cleptomanie si a mai si contactat o boala venerica. Al treilea personaj principal al filmului este Iwamura, o scriitoare mereu obsedata ca a lasat ceva prin casa in priza sau in functiune. Ea e trimisa sa faca o ancheta jurnalistica in legatura cu niste deseuri aruncate aiurea, dar descopera in loc de deseuri cadavrul unul politician ce avea relatii cu lumea interlopa. Medicul neurolog, ce ar trebui sa trateze aceste cazuri, ca tot balamucul sa fie complet, se dovedeste o persoana la fel de deplasata ca pacientii pe care ii trateaza.

Filmul lui Satoshi Miki este, in fapt, o colectie de oameni bizari cu probleme psihologice hilare, care cu siguranta vor starni zambete, insa si vor ridica intrebari fiecarui spectator in parte. Actiunea filmului este neesentiala, contand mai mult mesajul pe care se doreste a-l transmite: cu totii traim intr-o lume putin deplasata, in care fiecare isi are propriile sale idei care celui de langa noi i se pot parea bizare. Ideea exprimata de psihiatru la inceputul filmului explica cel mai bine mesajul filmului: „In societatea contemporana, psihicul uman are multe regiuni intunecate”. O comedie stranie desprinsa din banalitatea vietii moderne a japonezului obisnuit, cu niste realitati universal valabile, un film pana la urma reusit si de actualitate, in conditiile in care in rolul personajelor din film poti recunoaste tot mai multe victime ale stresului lumii de azi. Un film nerecomandat amatorilor comediilor clasice dupa structura hollywoodiana, deci necunoscatorilor comediei japoneze, cu o mare nota de bizar si umor negru.

Muhyul afla, din pacate printre ultimii, adevarul legat de domnita Yeon, pe care toata Curtea il stia deja. In paralel, insa, se pregateste pentru marea confruntare cu Buyeo, care cucereste cetatea Namso, un important punct strategic. Aceasta in ciuda faptului ca Muhyul ordonase intarirea garzilor. De cetatea Namso se vor lega evenimentele din acest episod 33, mai ales ca va reaparea in scena un personaj mai vechi. O rasturnare incredibila de situatie va adauga un dusman in plus lui Muhyul. Iar pe taramul lui Daeso are o loc o reintalnire (hilara pentru spectator dat fiind anterioarele evenimente) intre rege si o mai veche „cunostinta” a lui. Tot in acest episod, Hye Ap pleaca impreuna cu Chubalso intr-o misiune extrem de riscanta, pentru a o salva pe Yeon si a-l aduce pe printisorul Hodong in Goguryeo. Dar, indiferent cum ar evolua lucrurile, soarta face ca marile evenimente sa se petreaca tot in Buyeo. Ramane sa descoperiti de ce, partial in acest episod, partial in episodul urmator, care se anunta de pe acum unul „greu”.

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Nu cu mult timp in urma s-a anuntat intentia producatorilor americani de a realiza un remake dupa filmul de mare succes al faimosului regizor coreean Park Chan Wook, „Sympathy for Lady Vengeance”. Compania coreeana CJ Entertainment, detinatoarea drepturilor pentru scenariul acestui film, a declarat, printr-un purtator de cuvant: „Am semnat un contract de copyright inca din 2005 cu partea americana. Totul este inca in curs de pregatire. Regizorul si ziua de inceput a filmarilor la versiunea americana a filmului nu s-au desemnat inca, insa este sigur ca actrita Charlieze Theron o va interpreta pe Geumja” (personajul principal care in versiunea coreeana e interpretat de actrita Lee Young Ae).

Intrebata intr-un interviu despre acest proiect, actrita sud-africana Charlize Theron a declarat: „Sunt interesata cu adevarat de povestile despre femei. Am fost de-a dreptul fericita sa fiu invitata sa interpretez rolul principal in „Sympathy for Lady Vengeance”, versiunea hollywoodiana. Sper ca voi interpreta bine personajul.”

Va fi, probabil, inca un esec rasunator pentru industria americana de film. Pentru cei care inca nu au reusit sa vada aceasta ultima parte din „trilogia razbunarii” a lui Park Chan Wook, trebuie spus ca este vorba despre povestea razbunarii unei femei inchisa pe nedrept la inchisoare multi ani din cauza unei crime.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In zilele noastre, in Franta, cinematografia asiatica este perceputa prin excelenta una a personalitatii realizatorilor, nu a unor curente. Fie ca e vorba de japonezi (Kurosawa, Ozu), coreeni (Kim Ki-Duk, Bong Joon-Ho) sau chinezi (John Woo), regizorii asiatici sunt niste realizatori cu o viziune subtila, atenta la aparente si detalii. In Franta, modelul asiatic scoate la iveala egocentrismul cultural francez si tragicele sale efecte. Francezii, de la Renastere incoace au avut o nevoie incredibila de a lauda meritele autorilor, indiferent de domeniul de activitate. Unii considera ca apropierea de arta a francezilor semnifica nimic mai mult decat victoria unei societati materialiste asupra uneia spirituale, in care artistul artizan se afla in slujba Artei. La nivelul cinematografiei franceze, unii critici au incercat sa sublinieze meritele deosebite ale artizanilor din studiourile de film, dedicarea lor pentru Arta. De aceea nu intamplator filmul francez mai reuseste, in zilele noastre, sa scoata o multime de productii artistice, de calitate, intr-o lume a filmului (chiar si cea europeana) tot mai aplecata spre comercial.

In Japonia sau in Hong Kong, filmul s-a impus ca o industrie a spectacolului. De-a lungul mai multor decenii, marile studiouri de film au produs mii de filme, practic realizate cu ajutorul unor artizani care au dobandit tainele meseriei lor pe platourile de filmare din cadrul restrans al studiourilor de film. Saptamanal spectatorii au posibilitatea de a descoperi filme noi, pentru marele ecran sau pentru televiziune, de unde si acest ritm specific unei productii industriale. Daca e sa ne intoarcem putin in timp, trebuie spus ca pe vremea marilor studiouri, nu exista film independent. Sau daca exista, acesta facea primii pasi. Cu alte cuvinte, istoria filmului asiatic de la inceputuri pana foarte recent este legata iremediabil de studiourile de film. Realizatori sau mari maestri, cu totii au cunoscut universul inchis al studiourilor.

De la Kurosawa la Misumi, de la Chang la Chu Yuan, cu totii s-au aflat in slujba unei povesti pe care au spus-o cu o acuratete ce se apropie mereu de perfectiune. E evident ca produsele studiourilor sunt inegale sub aspect calitativ, ca exista o parte uriasa de esecuri, insa, pe de alta parte, exista si o eficacitate incredibila, o calitate remarcabila, idei surprinzatoare transpuse genial pe ecran si, in consecinta, si povesti uimtoare bine prezentate, inradacinate des in teatrul traditional. E o influenta cruciala, ce vine in sprijinul ideii de cinema-spectacol, cand vorbim de filmul asiatic.

Filmul independent a schimbat lucrurile. Radical. Acesta si-a dorit sa interogheze societatea, moravurile sale, izoland si clasificand spectatorii printr-o sintagma transanta: „cinema-ul lui tata”. Tot ceea ce se castiga la nivel de idee, de exprimare, de contestare, de teorie, se pierde la capitolul spectacol. Sa se cada, cumva, in domeniul domniei Autorului, in detrimentul artizanului, a omului platit sa faca film pentru a scoate un profit de pe urma unui spectacol cat mai amuzant ? Nu cumva noua generatie de regizori Independenti asiatici a fost influentata de Noul Val de regizori francezi ? Nu cumva Kim Ki-duk si-a petrecut o parte din viata chiar in Franta, asemeni altor regizori asiatici pentru care Europa si ideile filmului european au insemnat mai mult decat o experienta pe care au insusit-o si pus-o in practica in filmele lor ?

Lumea de astazi este intr-o continua schimbare. Criza economica globala isi pune amprenta crucial asupra filmului contemporan. Multe studiouri sunt nevoite sa-si reduca personalul in lipsa de fonduri pentru finantarea proiectelor. Cu toate acestea, festivalurile de film europene reusesc sa faca fata acestei schimbari de context. Dar unde sunt povestitorii de altadata ? John Woo ne prezinta niste batalii grandioase, Tsui Hark incearca sa bulverseze China continentala, Yoji Yamada ne face tot timpul sa plangem iar Bong Joon-Ho le ofera criticilor un motiv sa indrageasca un film cu un monstru… Regizorii independenti, cei care mai fac filme ca pe vremuri, sunt pe nedrept dati la o parte, marginalizati, datorita absentei succesului comercial. Poate ca adevaratii artisti niciodata nu vor putea fi intelesi si respectati pentru talentul lor remarcabil, asa cum din plin ar merita-o. In orice loc si in orice epoca. Dilema: film comercial sau film de arta ? ramane una de actualitate, doar constiinta fiecaruia si aplecarea spre intelegerea gandurilor unui artist putand salva de la disparitie filmul artistic (asiatic sau european).

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Tara: Thailanda
An: 2009
Gen: Actiune/Thriller
Regia: Toranong Sricher
Cu: Pisan Srimankong, Sirinda Jensen
Data lansarii: 30 aprilie 2009

Bollywoodul nu este inca pregatit pentru a permite nuditatea barbatilor pe ecrane, comisia de cenzura facandu-si cu loialitate treaba. In recentul film (aflat in stadiul de post-productie) al lui Madhur Bhandharkar („Chadni Bar”, „Page 3”), „Jail”, actorul Neil Nitin Mukesh apare intr-o scena importanta a filmului, nud. Actorul si-a exprimat parerea fata de aceasta scena, in momentul in care a fost intervievat de presa. „Am incercat sa fac scena cat mai realist posibila. Inainte de a participa la un proiect indraznet, unii au unele inhibitii. Mai intai a trebuit sa inteleg personajul pe care il interpretam. Filmul a fost filmat in ordine cronologica. „Jail” este un film despre un subiect la care omul obisnuit este expus. Nu am vrut sa aratam lucruri care sa para artificiale. Personajul meu este perchezitionat, si a fost important sa prezentam acest lucru cat mai realist posibil. Nu am vrut sa o fac sa para o pacaleala sau ca prin aceasta scena filmul s aintre in atentia publicului. Scena este punctul crucial al filmului. Umilirea unui condamnat cand este dezbracat este similara cu un viol, la adresa unui barbat. Madhur a filmat scena foarte frumos, astfel incat spectatorii sa nu fie scandalizati. Ca actor, nu cred ca un barbat ar trebui sa aiba inhibitii. Mult mai importanta decat rusinea filmarii unei astfel de scene este trauma personajului interpretat.”

Intrebat in legatura si cu o scena de baie in care actorul apare alaturi de alti 40 de condamnati, Mukesh a spus: „Nu vad nici o problema, daca scena este filmata corect. De ce n-ar accepta oamenii adevarul ? Acesta este adevarata arta cinematografica. Oamenii nu sunt constienti despre viata din spatele gratiilor. Daca nu as fi facut acest film, niciodata n-as fi stiut despre aceste fapte tulburatoare din viata unui condamnat. Pentru mine, filmarea unei astfel de scene nu e o problema.”

In India, pana si sarutul este privit cu suspiciune de comisia de cenzura. In urma cu 4 ani, aceasta specifica faptul ca daca o astfel de scena se producea intr-un „context relevant”, sarutul va fi permis si nu va fi cenzurat. Viitorul va aduce noi provocari pentru filmul indian, care va trebui, pana la urma, sa se elibereze de mentalitatea ce incorseteaza exprimarea unor sentimente sau comportamente umane.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

In sfarsit a sosit timpul pentru un film mult asteptat, despre care s-a vorbit foarte mult: „A Frozen Flower”. Vorbim de un blockbuster cu un buget de 10 milioane dolari, care a avut incasari de peste 18 milioane la box-office, situandu-se pe pozitia a 14-a in box-office-ul coreean din 2008 (al 7-lea film coreean al anului trecut). Premiera a avut loc in prima saptamana a anului 2009, filmul dominand autoritar box-office-ul 3 saptamani la rand. Filmul este unul extrem de controversat, nefiind recomandat persoanelor minore. Filmul e regizat de genialul Yu Ha (regizorul lui „A Dirty Carnival”), iar distributia este una stelara: Ju Jin-mo (nimeni altul decat chipesul cuceritor din „200 Pounds Beauty”), Jo In-sung (din Classic, Love of South and North sau A Dirty Carnival) si Ji-hyo Song din „Jumong” si „Goong”.

Filmul este bazat pe o poveste reala din timpul dinastiei Goryeo, numele lui – „O Floare Inghetata” – fiind inspirat dintr-un cantec al acelor timpuri ce descria relatiile de natura sexuala dintre barbati sau dintre femei. Jo In-sung a interpretat in „A Frozen Flower” renuntand la alte roluri, fiind ultima prestatie inaintea inrolarii in armata. Acesta a ales sa apara in film fara a sti detaliile exacte ale subiectului acestuia, avand incredere in regizorul cu care a colaborat anterior la „A Dirty Carnival”. Cu aproape un an inainte de debutul filmarilor, Jo In-sung a inceput antrenamente intensive pentru acest rol, invatand arte martiale, sa lupte cu sabia dar si sa calareasca.

In timpul regatului Goryeo (derivat din cunoscutul Goguryeo antic, locul actiunii din Kingdom of the Winds), undeva intre 1300-1360, stravechiul stat coreean a ajuns sub controlul dinastiei mongole Yuan. Obligat sa trimita soldati si fecioare imparatului mongol, regele Goryeo-ului (interpretat de Ju Jin-mo) se vede redus la simpla calitate de vasal. Acesta era casatorit, prin traditie, cu fiica imparatului mongol al dinastiei Yuan. Regele din Goryeo, insa, a avut ambitia de a crea Kunryongwe, o Garda Regala bine instruita, cu baieti crescuti si antrenati de mici chiar in Palatul regal. Acestia erau niste soldati mai mult decat instruiti si loiali regelui, oricand dispusi sa-si sacrifice viata pentru acesta. Dar Regele incepe sa nu mai fie pe placul imparatului mongol in momentul in care nu se intrevede un urmas la tron; de aceea se incearca, la sugestia imparatului, desemnarea ca print mostenitor a unui var al Regelui, Lordul Kyungwon, sustinut de ministri. Pentru a evita aceasta umilinta, Regele pune la cale un plan imoral: ii cere Sefului Garzii Regale sa o lase insarcinata pe Regina. Insa Seful Garzii nu era nimeni altul decat… amantul regelui, iar de aici ia nastere un triunghi amoros cu consecinte catastrofale nu doar pentru cei 3, ci pentru insusi soarta regatului.

„A Frozen Flower” este, probabil, unul din cele mai bune si, totodata controversate filme coreene de la „Untold Scandal” (2003) si „The King and the Clown” (2005) incoace. Povestea este senzationala, cu o evolutie lenta dar deloc plictisitoare intinsa pe mai bine de 2 ore si 10 minute. Filmul ofera absolut de toate: intrigi elaborate, scene de lupta foarte bine realizate, povesti de iubire si drame cutremuratoare. La un moment dat, cruzimea regelui aminteste de figura lui Vlad Tepes (poate nu intamplator, actiunea filmului fiind cam prin aceeasi ani cu cei ai domniei lui Tepes). Un film ce nu trebuie ratat de fanii productiilor asiatice. E fara indoiala o productie de referinta pentru cinematografia coreeana.

 

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Intr-un articol anterior aparut pe site-ul nostru vorbeam despre actele caritabile ale unei actrite extrem de populare in Coreea, Moon Geun-yeong. Vedeta din recentul serial de succes „Painter of the Wind” a predat, in aceste zile, cheile unei sali de studiu la care a contribuit financiar in vederea impiedicarii inchiderii acesteia, unei organizatii neguvernamentale dedicate ajutorarii copiilor defavorizati de soarta. Actrita a ajutat cu bani aceasta institutie privata localizata in Jeolla de Sud inca din 2007, cand a aflat ca exista riscul sa fie inchisa. Datorita lui Moon, binecunoscuta in Coreea pentru donatiile si actele de caritate, cladirea, altadata darapanata, s-a transformat, astazi, intr-un centru regional pentru educatia copiilor, care detine toate facilitatile necesare. Actrita a decis sa dea centrul pe mana unei organizatii profesioniste („Good People”) care sa il administreze.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

„Geisha Assassin”, cunoscut si ca „Geisha vs Ninja” este un film de actiune excelent pus in scena de Go Ohara, aflat la primul lung-metraj regizat. Ohara este nimeni altul decat omul din spatele coregrafiei unor filme precum „Death Trance” sau „Chanbara Beauty”. Filmul nu exceleaza la capitolul efecte speciale, fiind vorba de un film cu buget redus, undeva intre categoria B si A. Dar nici asa nu se poate compara cu filmele de categoria B facute la Hollywood, evident inferioare. S-ar asemana, mai degraba, cu o productie americana pentru televiziune. „Geisha Assassin” are scene de lupta bine lucrate si dublate de efectele sonore specifice filmelor cu ninja chinezesti din anii ’70-’80. In rolul principal e distribuita frumoasa Minami Tsukui, o debutanta de perspectiva a cinematografiei japoneze contemporane.

Kotono (Minami Tsukui) este o frumoasa gheisa din perioada Edo (epoca pre-moderna a Japoniei) care, pe langa arte, muzica si o educatie specifica cunoaste si artele martiale si arta manuirii sabiei. Tatal sau a fost un maestru in manuirea sabiei si a invatat-o de mica tehnica lui de lupta. Nu a putut-o impiedica, insa, sa devina o gheisa. Kotono a ramas, in cele din urma, cea care a mostenit sabia Yamabe, iar acum cauta sa razbune moartea tatalui ei. Aflata pe urma asasinului tatalui sau, nimeni altul decat un fost elev de-al acestuia, Hyo-e, ea are de infruntat cei mai puternici asasini si ninja din Japonia.

Unii considera ca „Geisha Assassin” marcheaza, dupa „Kill Bill” si „Resident Evil”, nasterea unui nou stil de filme de actiune cu arte martiale, in Japonia. Mai degraba filmul pare un amestec de stil intre „Afro-samurai” si „Lady Snowblood”, cu putin parfum de filme clasice chinezesti de arte martiale, cu ninja si eroi neinfricati. Punctul slab al filmului este scenariul, extrem de simplist, care nu e deloc dezvoltat, tot filmul fiind o cursa contra-cronometru pentru gasirea razbunarii. Nici un moment de sensibilitate, doar lupte dupa lupte, incat ai impresia ca joci un joc pe calculator in care trebuie sa-ti elimini toti adversarii iesiti in cale. In mod indiscutabil un film pentru toti fanii genului actiune/arte martiale. Sa nu va asteptati la nimic in plus de la el.

SUBTITRARE IN LIMBA ROMANA

Prezentabilul star din filmul „Antique”, „The Naked Kitchen” si din serialul „Goong”, Joo Ji-hoon, in varsta de 27 de ani, a fost prins consumand droguri ! Este a doua stire socanta a acestui an din lumea filmului coreean, dupa moartea actritei Jang Ja-yeon din „Boys over Flowers” (despre care in curand vom avea un articol mai vast). Joo Ji-hoon a debutat ca manechin si ca actor in „Princess Hours” („Goong”). Avea tot viitorul in fata, fiind extrem de popular mai ales in randul admiratoarelor. De curand stabilise cu producatorii colaborarea intr-un nou serial, „Tokyo Tower”, care va incepe luna viitoare. Cu toate acestea, se pare ca vedeta s-a aflat intr-o stare de depresie datorata faptului ca nu a mai reusit sa joace intr-un serial care sa aiba succesul lui „Goong”.

Arestarea lui Joo Ji-hoon vine in continuarea unui val de arestari facute de politia coreeana, inceput in anul 2008. Au mai fost arestati pentru acelasi motiv si alte vedete de film, ce s-a dovedit ca-si procurau ecstacy din Japonia. Se pare ca in acest scandal mai sunt implicate 14 sau 15 persoane. Un trist sfarsit de cariera pentru unul din cei mai promitatori actori coreeni ai zilelor noastre. Aceasta demonstreaza o data in plus ca nu este greu sa ajungi in varf, ci mai greu este sa te mentii acolo. Doar caracterele puternice, care stiu ce inseamna modestia, echilibrul, cumpatarea si sa nu calce stramb reusesc sa ramana pentru totdeauna in sufletele fanilor lor si sa le castige recunostinta. Vom reveni cu noi detalii pe marginea acestui scandal, pe masura ce vor mai fi dezvaluite de presa din Coreea.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

Un stire incredibila despre un fapt care se intampla pana si in lumea filmului a facut inconjurul lumii. Stirea vine de la Bollywood si depaseste orice imaginatie: tatal copilei-actor Rubina Ali (interpreta rolului Latika in copilarie), care a jucat in filmul „Slumdog Millionaire”, a facut o intelegere cu un seic arab pentru a-si vinde fiica pentru 1,08 crore (1.080.000 rupii, aroximativ 21.000 $) ! O echipa de reporteri ai publicatiei „News of the World” a facut un reportaj cu camera ascunsa, deghizandu-se in seici arabi care i-au facut propunerea lui Rafiq, tatal copilei, sa-i cumpere fiica. O sursa spune ca „familia Rubinei a furioasa deoarece, in ciuda faptului ca filmul a avut un asemenea succes iar fiica lor a devenit atat de cunoscuta, ei inca traiesc in niste conditii mizere.”

Intre altele, sursa a mai spus: „Cei din familia Rubinei s-au apropiat de o familie instarita din Orientul Mijlociu, care i-au vazut situatia dificila intr-o emisiune difuzata de postul Al Jazeera TV. Cuplul si-a manifestat interesul pentru adoptarea micutei Rubina, iar ochii parintilor acesteia au inceput sa tresara. Tatal Rubinei este inteligent si stie ca in curand succesul fiicei sale va fi uitat, si se va sfarsi cu momentul ei de glorie. El are o familie de hranit si pur si simplu nu-si permite sa o faca. Astfel se face ca acesta este interesat sa gaseasca o familie bogata care sa o creasca pe Rubina, insa doar daca aceasta familie e dispusa sa ajute intreaga familie a Rubinei sa scape de viata din mahala. Familia din Orientul Mijlociu a fost miscata pana la lacrimi de situatia critica a tinerilor orfani prezentati in „Slumdog Millionaire” si s-au atasat de Rubina. Dupa modelul unor vedete din Occident, precum Madonna, si acestia si-au dorit sa adopte copii din zonele sarace ale lumii si sa le ofere o viata mai buna. Aceasta familie a vrut sa o ia pe Rubina peste hotare. Au cazut de acord sa vina la Mumbai si sa discute problema adoptiei in luna mai a acestui an.”

Propunerea odata facuta, l-a transformat pe Rafiq, tatal Rubinei, intr-o persoana extrem de lacoma, spunand ca se va gandi la cea mai mare oferta pe care o va primi pentru copila lui. Acesta a realizat ca, in curand, banii vor inceta sa mai vina de pe urma succesului filmului, astfel ca s-a aratat deschis la toate propunerile care i se faceau. Cand stirea ca totul nu a fost decat o inscenare a fost adusa la cunostinta presei, Rafiq a facut stanga-mprejur si a inceput sa nege ca ar fi incercat s-o vanda pe fiica lui vedeta. Acesta a afirmat cu nonsalanta: „Ei m-au contactat, spunand ca au fost miscati de saracia noastra, si ca seicul vroia s-o intalneasca pe fata. Cand s-a intamplat asta, au vorbit de adoptie. Dar eu am refuzat. De ce sa-mi vand fiica ? Vocea din inregistrare (care cere bani) nu e a mea. E o conspiratie, sa mi se ia fiica. Fosta mea sotie, Khurshid, e implicata.”

Tanara Rubina, care fara voia ei a fost implicata in acest scandal, mai intai a sustinut declaratia tatalui ei legat de faptul ca nu a vrut niciodata sa o vanda, dar ulterior a spus: „Nu stiu ce s-a intamplat. Pe cand ma intorceam acasa, tata m-a intrebat daca as vrea sa merg in Arabia Saudita. Am spus „da”. Ei mai vorbeau, de asemenea, si despre niste pasapoarte pentru ei„.

Cazul a starnit un val de indignare in India. Nu este primul scandal in jurul unor copii actori care au jucat in „Slumdog Millionaire”. Cu nici 2 luni in urma, actorul-copil Azharuddin a fost palmuit in public de tatal sau deoarece a refuzat sa acorde interviu presei, pe aeroport. Probabil si acel tata realiza ca nu strica sa fii in atentia presei cat mai mult timp, din moment ce, inevitabil, intr-o zi, izvorul numit „Slumdog Millionaire” va seca. In India, peste 22% din populatie traieste sub pragul de saracie, avand un somaj ce depaseste 8% (peste 40 milioane de oameni) din populatia activa.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com