Kiha, care i-a marturisit lui Ho-Gae ca il iubeste pe Dam-Duk, e practic prizoniera Hwachunului, de aceea il roaga pe Sa-Ryang sa angajeze mercenarii care sa elibereze echipa neagra din temnita. Acesta ii indeplineste rugamintea, dar este pedepsit crunt de seful Hwachunului pentru asta. Pe cand Hyun-Go soseste in cetate sa o salveze pe Sujini, lucrurile sunt deja in plina desfasurare.
Regele Ji-Ji il trimite pe generalul Go in cautarea lui Dam-Duk cu porunca de a se convinge daca acesta e adevaratul Rege Jooshin sau nu. Daca nu e el Regele, generalul Go va trebui sa il ucida pe Dam-Duk, pentru a impiedica luptele civile pentru tron, care ar face rau poporului si tarii.
Cetatea e in fierbere, caci sefii de clan se ridica impotriva regelui Ji-Ji, acuzat de ei ca le-ar fi rapit fiii si fiindca vor sa il introneze pe Ho-Gae, dar regele e de neclintit in hotararea sa de a-si pãstra tronul, pentru a-l transmite lui Dam-Duk. In Goguryeo totul este pe dos, iar maestrul Guh-Mool, in mana cu toiagul cel stramb, simbolul Sarpelui Testos, nu poate face altceva decat sa urmaresca neputincios evenimentele…
Un episod plin de neprevazut, care va va tine lipiti cu ochii de ecran o ora fara intrerupere si care va spori apetitul pentru episodul 9, care se anunta exploziv.
Vedeta coreeana Ha Jeong-woo din filme precum „The Chaser”, „Forever the Moment” sau „My Dear Enemy” are o relatie cu modelul Koo Eun-ae, cu 8 ani mai tanara decat el. Ha, in varsta de 29 de ani, fiul actorului Kim Yong Gun (recent vazut in serialul „Temptation of Wife”), a cunoscut-o pe Koo in perioada facultatii, si pana anul trecut au fost simpli prieteni. Presa coreeana s-a intrebat cine este tanara, iar dupa cateva cercetari a aflat: Koo Eun-ae a absolvit prestigioasa universitate pentru femei Ehwa. A activat ca model pentru prezentari de moda si a aparut, anul trecut, intr-un videoclip al cunoscutului Kim Gun-mo (cel care detine recordul vanzarilor pentru un album din Coreea).
Cu toate ca Edison Chen a primit in repetate randuri scrisori de amenintare, acesta continua sa zboare nestingherit peste tot in lume, fara a acorda o aparenta atentie acestora. Intr-una din diminetile din saptamana trecuta, actorul a aparut pe aeroportul din Hong Kong, iar presa si-a amintit despre aceste amenintari. Pe 11 martie 2009, i-Cable, o companie cu care Edison Chen colaboreaza, a primit o scrisoare de amenintare adresata lui Chen, scrisa in limba engleza. Autorul scrisorii ameninta ca, indiferent unde s-ar afla, Edison va fi omorat de catre acesta. In plic se mai afla, pe langa scrisoare, si un glont aurit. I-Cable a sunat imediat la politie, care a preluat cazul spre solutionare. Cand managerul lui Edison a fost informat de incident, acesta l-a alertat imediat pe actor.
Lumina ciudata izbucnita din palatul seniorului Yon in momentul cand Kiha, sub efectul vrajilor capateniei Hwahun il recunoaste pe Ho-Gae ca Rege Jooshin, aduce discipolii la sfat in Guh-Mool. Concluziile sunt ingrijoratoare: gardiana Fenixului e insemnata de Hwachun. 
Ecourile celei de-a 62-a editii a festivalului de film de la Cannes nu s-au stins, inca, in Asia, unde presa nu mai conteneste cu elogiile la adresa castigatorilor. A trecut o saptamana de cand juriul de la Cannes, prezidat de Isabelle Huppert, a anuntat castigatorii, cu ocazia ceremoniei de inchidere a festivalului. Asia a fost, dupa Europa, continentul cu cei mai multi laureati. Cel mai bun regizor a fost desemnat Brillante Mendoza pentru filmul „Kinatay”; premiul juriului a fost acordat filmului regizat de coreeanul Park Chan-Wook, „Thirst”. Premiul pentru cel mai bun scenariu a revenit lui Mei Feng pentru scenariul filmului lui Lou Ye, „Spring Fever” (China). Iranianul Bahman Ghobadi a castigat cu filmul sau „No One Knows About Persian Cats” premiul special „Un Certain Regard”. In sfarsit, in privinta premiilor „Cinefondation” acordat pentru sustinerea tinerilor cineasti aflati la inceput de drum, Song Fang (China) a castigat cel de-al doilea astfel de premiu pentru filmul „Goodbye”, iar cel de-al treilea premiu a revenit coreeanului Jo Sung-hee pentru „Don’t Step out of the House”.
Palme D’Or-ul a revenit in acest an regizorului veteran Michael Haneke pentru filmul „The White Ribbon”, iar Marele Premiu – filmului „Un Prophete” al lui Jaques Audiard. Cele mai bune interpretari au fost considerate cele ale lui Christoph Waltz din „Inglorious Bastards” al lui Quentin Tarantino si a actritei Charlotte Gainsbourg in filmul lui Lars von Trier, „Antichrist”. Premiul „Un Certain Regard” a revenit filmului regizorului grec Yorgos Lanthimos, „Dogtooth”, iar premiul juriului la aceeasi sectiune – filmului regizorului roman Corneliu Porumboiu, „Politist, adjectiv”. Alain Resnais a primit premiul onorific pentru exceptionala contributie la istoria filmului universal.
Tara: Japonia
Pregatindu-se pentru trecerea la transmisia digitala integrala incepand cu 2012, cand toata semnalele de televiziune analoaga vor inceta, guvernul coreean va investi 546 bilioane de woni (aproximativ 433,7 milioane dolari) in urmatorii 5 ani pentru a inzestra posturile de televiziune din Coreea cu echipamente adecvate noilor standarde. „Intentionam sa schimbam parerea ca dotarile studiourilor tv locale sunt de proasta calitate”, a declarat ministrul coreean al economiei. Cam 25% din aceste fonduri vor merge la producatorii de dotari pentru televiziuni, aceasta fiind una din modalitatile prin care statul coreean isi incurajeaza propria industrie autohtona, in vreme de recesiune mondiala. Totodata vor spori, prin aceasta, si exporturile de materiale necesare tehnologiei televiziunii digitale. Anul trecut, Coreea a exportat astfel de materiale in valoare de peste 362 milioane de dolari.
Actorul coreeano-american Daniel Henney a fost distribuit intr-un nou serial in Statele Unite. Intitulat „Three Rivers”, noul serial inspirat din viata colectivului de doctori ai unui spital care se ocupa cu transplantul de organe va fi difuzat din toamna de postul CBS. Henney va juca rolul unui specialist in transplantul de rinichi/ficat/pancreas, avand ca adversary, pe micul ecran, pe Julia Ormond, Alex O’Loughlin si Katherine Moennig. Fanii coreeni nu pot decat sa exulte de bucurie vazand ca „mostenirea” actritei Kim Yoon-jin din „Lost” este dusa mai departe in lumea televiziunii americane. Henney a declarat ca a terminat deja filmarile la episodul pilot, iar dupa prestatia din „X-Men Origins: Wolverine” (Agentul Zero) se asteapta ca acest serial sa-l propulseze la Hollywood inspre alte roluri mari.
In 1943 si-a facut debutul cu primul sau film: „Judo Saga” („Sanshiro Sugata”), care contine o magnifica scena de arte martiale in care 2 maestri se lupta pe viata si pe moarte pe un camp maturat de vant. Scena (foto) a fost reluata de Ang Lee in „Crouching Toger, Hidden Dragon”, in anul 2000. Era evident, asadar, de ce in 1943 lumea filmului a inceput sa vorbeasca despre un tanar cineast cu un stralucit viitor. Filmele sale timpurii au fost produse in timpul celui de-al doilea razboi mondial, astfel incat acestea trebuiau sa se inscrie in temele agreate de politica de propaganda a statului. Abia in 1948 cu „Drunken Angel” putem vorbi de o adevarata exprimare a personalitatii sale ca regizor, odata cu lansarea lui Toshiro Mifune, care va si deveni actorul preferat al regizorului. Kurosawa remarca, mai tarziu: „In acest film m-am descoperit, in sfarsit, pe mine„.
Ce alte subiecte puteau fi mai bine abordate de un artist care viza omul si imperfectiunea firii acestuia, decat acestea ? Cu fiecare film in parte, Kurosawa revenea la aceste teme, schimband in mod neinsemnat locatiile, perioadele istorice, costumele actorilor, insa niciodata sufletul acestora. Cateodata, actorul de pe scena fimului lui Kurosawa e un Hamlet deghizat intr-un afacerist modern („The Bad Sleep Well”) sau un Macbeth ocupand un castel medieval japonez („Throne of Blood”), alteori un cowboy intr-un kimono („Seven Samurai”, „Yojimbo”, „Sanjuro”) sau un oarecare sub masca unui neinsemnat birocrat japonez („Ikiru”). Identitatea acestor personaje, insa, nu e greu de recunoscut, iar pasiunile care ii motoveaza ne sunt familiare tuturor.
Tara: Coreea de Sud
Acesta avea numeroase accente comice, rolul principal urmand a reveni poate celui mai mare comedian japonez al tuturor timpurilor (un fel de Charlie Chaplin al Japoniei), Kenichi Enomoto. Filmul urma a prezenta o batalie desfasurata in 1560, insa in ultimele zile ale razboiului, Kurosawa nu a reusit sa faca rost de caii necesari filmarii scenei luptei, astfel ca s-a vazut nevoit sa abandoneze proiectul. Peste 35 de ani, a realizat Kagemusha, care prezenta si scena care in 1945 nu a putut-o filma. Data fiind situatia ivita, Kurosawa a propus studiourilor Toho, ca alternativa, sa realizeze „The Men who Tread on the Tiger’s Tail”. Ca si „The Lifted Spear”, acest film urma a fi un „jidaigeki”, dar la o scara mai restransa, cu un fir narativ mult mai simplu. Filmul este inspirat din repertoriul kabuki (acel teatru traditional japonez, narat si cantat), astfel ca nu i-a luat mult lui Kurosawa sa scrie repede un scenariu. De fapt, in asta si rezida geniul lui Kurosawa, anume in refuzul de a accepta cu pasivitate toate limitarile fizice ale timpurilor lui si in gasirea inovatiei artistice in conditiile constrangerilor existentiale.
Distributia ii aduce din nou pe ecran pe cativa din actorii preferati ai lui Kurosawa: Susumu Fujita (nimeni altul decat interpretul lui Noge din „No Regrets for our Youth”), Denjiro Okochi (profesorul Yaghihara din acelasi „No Regrets for our Youth”), Kenichi Enomoto (marele comediant al Japoniei) si Masayuki Mori (din „Rashomon” sau „The Idiot”).
Astfel, filmul lui Kurosawa, neregasindu-se pe lista ajunsa la americani, a fost considerat ilegal, iar in anul lansarii sale, studiourilor Toho li s-a interzis sa-l aduca la cunostinta populatiei. Trei ani mai tarziu, comisia de cenzura a trupelor de ocupatie a ridicat interdictia asupra acestui film, insa abia dupa redobandirea suveranitatii Japoniei si odata cu premiera celui de-al 12-lea film al lui Kurosawa, „The Idiot”, „The Men who step on Tiger’s Tail” a avut onoarea de a fi prezentat pentru prima oara publicului japonez, in 1952.
Pentru a salva echipa neagra si pe Sujini, printul Dam-Duk paraseste cripta regala pentru se duce la palatul Yon. Acolo el promite ca va ceda tronul lui Ho-Gae, atunci cand va fi incoronat, deoarece si el stie ca Ho-Gae e viitorul rege Jooshin, nascut sub semnul stelei Jooshin, si deci viitor rege de drept. In schimbul promisiunii cere insa eliberararea prizonierilor. La intoarcere e descoperit de rege, tatal sau, ca a fost iar nesupus. Regele considera ca trebuie sa ia masuri urgente pentru ca fiul sau de nestapanit sa nu ii creeze suprize pe viitor si sa fuga in lume cu fata iubita, de aceea decide incoronarea imediata ca mijloc definitiv de a-l lega de coroana.
O mare stea a cinematografiei coreene, care a adus prin prestatiile sale bucurie si buna dispozitiei spectatorilor ei, a urcat la ceruri, intre stele. Actrita coreeana Yeo Woon-kye, care a dus o lunga lupta cu cancerul la plamani, a incetat din viata la varsta de 69 de ani. Se lupta cu aceasta boala din 2007, de cand starea ei de sanatate a continuat sa se deterioreze. In 2007, aceasta adevarata personalitate din lumea filmului si a televiziunii coreene a fost diagnosticata cu cancer la rinichi in timpul filmarilor la serialul SBS „Kingd and I”. In ciuda acestei lovituri, actrita a continuat sa accepte roluri de bunica sensibila in alte seriale coreene. Aparent parea ca se recupereaza, Yeo fiind distribuita in recentul serial „Janghwa and Hongryeon” produs de KBS2. In cele din urma a fost nevoita sa renunte la serial din cauza unei pneumonii, care ulterior s-a dovedit a fi o consecinta a metastazei. Aparent, cancerul la rinichi s-a extins la plamani, iar la inceputul acestei luni Yeo a fost internata de urgenta la terapie intensiva. Dupa unele relatari, actrita si-ar fi pierdut cunostinta, ajungand sa fie tinuta in viata cu ajutorul aparatelor. Pe 22 mai, aceasta a decedat, fiind organizata o ceremonie funerara la capela spitalului, 3 zile mai tarziu, la inmormantare, participand multe vedete din lumea filmului si a show-bizului coreean .
Yeo a pasit in lumea actoriei inca din anii studentiei, continuandu-si in paralel studiile pentru marea ei pasiune, literatura, la Korea University. In anii ’50 si ’60 a fost cunoscuta, alaturi de alti actori veterani din zilele noastre (inclusiv alaturi de Lee Soon-jae) ca una din primele vedete ale „daehakgeuk” – teatre studentesti de nivel amatorial. In 1962 si-a facut debutul profesionist ca parte a unei trupe de teatru, iar mai apoi a facut pasul spre televiziune. A ramas in memoria fanilor ei pentru rolurile de „bunica” pe care le-a interpretat magistral in ultimele 2 decenii de viata, incepand cu rolul din serialul „Toji” din 1986 pana la cel din „Jewel in the Palace” din 2003.
Aratosul Hrithik Roshan (cunoscut la noi prin rolul recent din „Jodhaa Akbar”) a „renuntat” la o imagine de tip dur, ascunzandu-si muschii si capatand un look total diferit pentru o reclama pe care a filmat-o pentru un brand de haine. Un prieten apropiat al actorului a declarat ca „realizatorii spotului au vrut ca Hrithik sa aiba un aspect sportiv. Fiind un perfectionist, asa cum toata lumea il stie, acesta a fost hotarat sa-si dea silinta sa arate ceea ce producatorii spotului se asteptau, chiar daca tatal sau, Rakesh Roshan, nu a fost prea fericit pentru faptul ca fiul sau urnma sa-si ascunda muschii.” Se spune ca Hrithik ar fi avut chiar o disputa verbala cu tatal sau, nemultumit de faptul ca fiul urma sa afiseze un look care nu se potriveste cu viitorul lui rol din filmul reputatului Sanjay Leela Bhansali.
Tara: Coreea de Sud
„Marine Boy”, unul din thriller-urile care ar fi trebuit sa fie un succes in acest an, a trecut aproape neobservat la box-office. Cu incasari sub 4 milioane de dolari, filmul s-a clasat, dupa nici jumatate de an, abia pe pozitia 20 in Coreea de Sud. Filmul este regizat de un debutant, Yoon Jong-seok, dar are in rolurile principale doi actori bine cotati, unul mai tanar (Kim Kang-woo din „Hello, Schoolgirl” sau „Rainbow Eyes”) si altul mai in varsta (Jo Jae-hyeon din „Hanbando” sau „The Isle”). Liantul intre acestia este frumoasa actrita Park Si-hyeon, din „A Love” sau „The Fox Family”. Filmul este realizat intr-un pur stil hollywoodian, lipsind originalitatea asiatica si elementul care sa te tina cu sufletul la gura pana in ultimul moment.
Actorul Tsuyoshi Abe, in varsta de 27 de ani, a anuntat, pe neasteptate, ca se va insura. Viitoarea lui sotie este actrita chineza Shi Ke (de 29 de ani), pe care a cunoscut-o in timpul filmarilor din 2006 la „Stand in Love”. Nunta a avut loc intr-un cadru discret, la o saptamana de la anunt. Abe, care este doar un sfert japonez, s-a nascut in China, insa s-a mutat in Japonia la varsta de 9 ani. Nu este un lucru iesit din comun in acea parte a Asiei, un alt mare nume al cinematografiei asiatice contemporane, Takeshi Kaneshiro, avand o situatie similara (s-a nascut in Taipei, dar s-a mutat, ulterior, in Japonia, unde si-a facut un nume). Revenind la Abe, trebuie spus ca in prezent acesta e inca o celebritate activa in China, unde e cunoscut sub numele Li Zhendong. Sotia lui, Shi Ke, a jucat, acum 2 ani, in „The Postmodern Life of my Aunt”, acesta fiind cel mai important rol al carierei sale de pana acum. In aceasta vara, actrita a anuntat ca va lua o pauza, prilej cu care va veni in Japonia.
Dam-Duk a parasit iat in travesti palatul si il regasim alaturi de smechera lui prietena Sujini, printre spectatorii interecerii. remarca repede ca echipa galbena, condusa de Ho-Gae, triseaza: crosele folosite in concurs sunt neregulamentare, umplute cu metal si deci periculoase pentru adeversar. Sujini profita de acest amanunt si incearca sa santajeze pe cei din echipa lui Ho-Gae, dar acestia se dovedesc niste clienti foarte dificili. Sujini scapa de o scarmaneala numai la interventia lui Dam-Duk, care e nevoit sa isi dezvaluie astfel identitatea.
Compania de productie Fox International e in negocieri pentru adaptarea benzilor desenate ale lui Ai Yazawa, „Paradise Kiss” intr-un live-action vorbit in japoneza. Povestea se centreaza asupra unei eleve de liceu pe nume Yukari, care e descoperita de „Paradise Kiss”, un grup de studenti energici de la o facultate unde studiaza moda. Acestia o transforma pe Yukari intr-un model, iar aceasta descopera o noua pasiune pentru o viitoare cariera, ar si pentru o potentiala poveste de dragoste, in viata ei personala.
