„Intr-o lume nebuna, doar nebunii sunt sanatosi”

                                                                                                              Akira Kurosawa

Partea 1: Geniul lui Kurosawa si crezul sau

Partea a 2-a: Universalitatea lui Kurosawa

In 1930, Kurosawa a dat curs unui anunt la mica publicitate dintr-un ziar, unde se cauta un asistent de regie la un studio de film.

Astfel si-a inceput viitorul maestru prodigioasa cariera in lumea filmului, ca asistent al lui Kajiro Yamamoto, cel mai cunoscut regizor japonez agreat de militaristi, din perioada celui de-al doilea razboi mondial. Yamamoto l-a placut pe Kurosawa si spunea, mai in gluma, mai in serios despre el ca i-a placut faptul ca stia „o multime despre diverse lucruri, mai putin despre filme„. Dar incet, in cei 7 ani care au urmat, Kurosawa a inceput sa scrie scenarii si sa regizeze fragmente din viitoarele filme ale lui Yamamoto. Kurosawa era fiul unui ofiter din armata imperiala si probabil acest lucru a cantarit mult in acceptarea in preajma sa de catre Yamamoto. Cert este ca Kurosawa a pornit la drum cu scopul de a se intretine din munca pe care o presta, insa in timp pasiunea a pus stapanire pe el si i-a modelat crezul in viata.

In 1943 si-a facut debutul cu primul sau film: „Judo Saga” („Sanshiro Sugata”), care contine o magnifica scena de arte martiale in care 2 maestri se lupta pe viata si pe moarte pe un camp maturat de vant. Scena (foto) a fost reluata de Ang Lee in „Crouching Toger, Hidden Dragon”, in anul 2000. Era evident, asadar, de ce in 1943 lumea filmului a inceput sa vorbeasca despre un tanar cineast cu un stralucit viitor. Filmele sale timpurii au fost produse in timpul celui de-al doilea razboi mondial, astfel incat acestea trebuiau sa se inscrie in temele agreate de politica de propaganda a statului. Abia in 1948 cu „Drunken Angel” putem vorbi de o adevarata exprimare a personalitatii sale ca regizor, odata cu lansarea lui Toshiro Mifune, care va si deveni actorul preferat al regizorului. Kurosawa remarca, mai tarziu: „In acest film m-am descoperit, in sfarsit, pe mine„.

Desi materialele si sursele care au stat la baza filmelor care au fermecat Japonia – povestile sale si cadrul lor de desfasurare, actorii lui preferati si exprimarea lor pe ecran – sunt japoneze, autohtone, mesajele lor fundamentale sunt pentru toata lumea, de pretutindeni. Daca ar fi sa aruncam o privire dincolo de modelele culturale de la suprafata filmelor sale, constatam ca in spatele costumelor care ii identifica pe actori ca japonezi, temele care stabilesc legaturile intre ei, pe ecran, nu sunt nici ascunse, nici esoterice: lupta omului pentru implinire si auto-perfectionare, realitatea iluzorie care deghizeaza adevarul prezentului, lupta dintre Bine si Rau. Ce alte subiecte puteau fi mai bine abordate de un artist care viza omul si imperfectiunea firii acestuia, decat acestea ? Cu fiecare film in parte, Kurosawa revenea la aceste teme, schimband in mod neinsemnat locatiile, perioadele istorice, costumele actorilor, insa niciodata sufletul acestora. Cateodata, actorul de pe scena fimului lui Kurosawa e un Hamlet deghizat intr-un afacerist modern („The Bad Sleep Well”) sau un Macbeth ocupand un castel medieval japonez („Throne of Blood”), alteori un cowboy intr-un kimono („Seven Samurai”, „Yojimbo”, „Sanjuro”) sau un oarecare sub masca unui neinsemnat birocrat japonez („Ikiru”). Identitatea acestor personaje, insa, nu e greu de recunoscut, iar pasiunile care ii motoveaza ne sunt familiare tuturor.

Datorita acestor motive de o valabilitate universala, alaturi de incontestabilul talent in domeniul tehnicii de film, Kurosawa ramane o personalitate deosebita in randul cineastilor japonezi din toate timpurile. Desi filmele sale au fost mereu facute pentru audienta din interiorul granitelor Japoniei, acestea au fost adoptate si impartasite de fanii filmelor de pretutindeni, marind statura creatorului lor ca artist-filosof la proportii colosale. In plan virtual, fiecare regizor serios de film din ultima jumatate de secol, indiferent de nationalitate, il recunoaste pe Kurosawa ca pe un maestru de la care are mult de invatat despre arta de a face film.

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com