Filmul indian „Ishqiya” a intampinat dificultati inaintea premierei sale din 29 ianuarie 2010. Mai intai a fost nevoie de refilmarea lui, iar mai apoi comisia de cenzura a solicitat ca cuvantul „sex” sa fie acoperit de sunetul „beep” in dialogurile din materialul promotional. Lui Vishal Bhardwaj, scenaristul principal al filmului, al carui „protejat” a regizat pelicula, I s-a cerut sa cenzureze acest cuvant in intregul scenariu, ceea ce practice a dus la refilmarea unei parti importante din film. Filmul a obtinut calificativele necesare din partea comisiei de cenzura, care au aprobat difuzarea lui la cinematografe, insa pentru difuzarea promo-ului la televiziune comisia a solicitat un alt calificativ, deoarece impactul promo-ului pe micul ecran ar fi fost mult mai puternic. Cenzurarea solicitata de comisie nu a multumit producatorii filmului, care au facut declaratii belicoase la adresa comisiei. Producatorul a declarat ca din cauza ca in India populatia se teme pana si sa rosteasca cu glas tare cuvantul impricinat, nu ar trebui sa fie de mirare numarul mare de cazuri de SIDA din India. In final a transmis ironic membrilor comisiei ca ar fi bine daca acestia si-ar aminti de faptul ca sunt pe aceasta lume tocmai datorita existentei acelui cuvant.
Filmul, lansat la sfarsitul lui ianuarie 2010 in cinematografele indiene, s-a bucurat de un real succes, atat la box-office cat si sub aspectul criticilor, care au fost extrem de pozitive. „Ishqiya” e un amestec de romantism si suspans, spunand povestea a 2 hoti care fug de seful lor, si care cauta adapost la prietenul lor, ce intre timp decedase. O cunosc pe vaduva acestuia si recurg la violenta pentru a-si atinge scopurile. Filmul exploreaza emotiile umane de baza, influentate de dorinta, lacomie si dorinta de razbunare.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Fixatia publica legata de viata amoroasa a vedetelor dezvaluie dorintele ascunse ale unei societati, sunt de parere psihologii. Accesul omnipresent la internet nu a facut decat sa accelereze raspandirea acestui gen de zvonuri, intretinute de reviste de scandal si de emisiuni specific la posturile de radio si televiziune. Iar acest gen de stiri sa le zicem mondene (mai degraba „zvonistica” s-ar potrivi mai bine) isi are categoria specifica de fani. Pretutindeni pe mapamond. La inceputul Anului Nou, internetul era plin de stirea despre faptul ca vedeta Kim Hye-soo (din „Modern Boy”, „The Hypnotized” sau „Style”) se intalneste cu Yoo Hae-jin (personajul terorizat din filmul „The Truck”). Publicul coreean s-a hranit de-a lungul anilor cu revelatii mult mai de senzatie si mai scandaloase, insa motivul pentru care de aceasta data a fost luat prin surprindere se datoreaza diferentei de clasa sociala dintre cei 2 actori.
In timp ce Kim a jucat roluri de femeie de cariera increzatoare in propriile puteri si deseori aroganta, sau roluri de femeie fatala in calea implinirii dorintelor careia nu poate sta nimeni, Yoo a jucat indeosebi roluri secundare, de mucalit sau infractor. Cand relatia lor a devenit publica, raspunsul publicului a fost coplesitoare. Kim a fost ridicata in slavi pentru faptul ca judeca un barbat dupa personalitatea sa si nu dupa aspectul fizic (care nu este punctul forte a lui Yoo); o alta parte a publicului déjà se intreba ce talente ascunse a putut avea Yoo pentru a cuceri inima unei femei atat de frumoase. O privire atenta asupra comentariilor utilizatorilor de internet pe marginea acestui caz scoate la iveala faptul ca in mentalitatea coreenilor prevaleaza aspectul statutului social sau financiar, in fata sentimentelor autentice pe care doi oameni le pot avea unul fata de celalalt. Multi din acestia au ajuns la oncluzia ca Kim este un „produs” superior pur si simplu din cauza look-ului ei, acestia dezbatand déjà cine are mai mult de castigat de pe urma acestei relatii. Lumea se refera la noul cuplu ca la „frumoasa si bestia” sau pur si simplu s-a rezumat sa il felicite pe Yoo pentru ca a tras biletul cel mare, in ciuda faptului ca e un „loser”, in opinia internautilor.
Tot mai multa lume are tendinta de a judeca cuplurile celebre dupa bani, care sunt considerate principalul metronom al functionarii unei relatii la acest nivel. Cand o femeie celebra se marita cu cineva dintr-o familie instarita, lumea deseori postaza comentarii pe internet sustinand ca familia bogata nu are nici o putere in imperiul controlat de apropiati, sau ca actrita se marita, probabil, pentru proprietatile imobiliare detinute de rudele prin alianta, din moment ce compania sotului nu prea are cu ce se lauda. Dar care sunt zvonurile care de obicei circula in randul internautilor cand o actrita celebra se marita cu un umil functionar ? Intotdeauna lumea spune ca socrul (tatal mirelui) trebuie ca e o figura importanta in orasul sau natal. Iar barfele nu se opresc aici. Cand doua celebritati se casatoresc, lumea incepe sa compare cantitatea de reclame de la televiziune in care a aparut fiecare din cei doi, pentru a putea deduce, chipurile, care persoana din cuplu aduce mai multi bani in casa.
In 2009, firma de „dating” Sunoo a facut o cercetare pe un lot de 20.000 de angajati, care au fost intervievati si intrebati care atribute le considera cu cel mai mare potential intr-o casnicie, si au ajuns la concluzia ca 28,29% din acestia au optat pentru statutul social si economic, urmate de preferintele pentru personalitate (29,27%), aspect fizic (23,82%) si interes familial, rude prin alianta (18,62%). Timpurile s-au schimbat, si pana si celebritatile sunt atrase unele de altele de acest lucru misterios numit „dragoste”. Atunci de ce insista lumea sa vada cuplurile celebre dintr-o perspectiva atat de materialista ? Poate ca modul in care privim cuplurile celebre reflecta modul in care in secret ii percepem pe cei din jurul nostru. Poate ca am devenit atat de uzati incat dragostea a degenerat intr-un plan pentru a gasi un partener instarit, iar aceasta caracteristica a noastra se manifesta prin fixatia la adresa cuplurilor de celebritati.
Tara: Hong Kong
Incoltit de oamenii ministrului de interne, care incearca sa puna mana pe sabia ce contine un teribil secret, Hong Gil Dong este incercuit si o sageata porneste spre inima lui, doborandu-l. Vestea umbla repede, si toata lumea il jeleste si-l regreta pe Gil Dong. De la negustorul Wang pana la printul Hui, cu totii regret fulgeratoarea disparitie a lui Gil Dong, unii din ei chiar invadati de sentimental vinovatiei. Intre acestia, o singura persoana nu crede ca Gil Dong ar fi mort. Cine altcineva putea fi daca nu Yi Nok ? Aceasta porneste disperata in cautarea lui, si incearca sa-l convinga si pe printul Hui sa o ajute. Un episod important, care schimba confuguratia evenimentelor ce vor urma si reaseaza lucrurile.
„Tactical Unit: Human Nature” este al treilea film filmat pentru televiziune din seria de 5 aparute intre 2008 si 2009. Pentru cei care deja s-au obisnuit cu povestile celebrei unitati tactice din Hong Kong (PTU), va fi o frumoasa reintalnire cu personajele preferate, fiecare din ele atent analizate in fiecare din cele 5 filme. Si din distributia acestei parti fac parte acelasi nume mari cunoscute multora: Simon Yam, Maggie Siu si Suet Lam (care depaseste 140 de roluri in cariera, majoritatea covarsitoare a lor – secundare). Si acest film, ca si celelalte din serie, e produs de cunoscutul Johhnie To. Pentru necunoscatori, Unitatea Tactica (PTU) este parte a politiei din Hong Kong care se ocupa de interventiile in situatii de urgenta. Unitatea exista in realitate, fiind echivalentul SWAT din Statele Unite.
Filmul reuseste sa spuna o poveste aparent simpla dar care pe parcurs se complica si aduce cu sine tensiunea ce o regasim si in celelalte pati ale seriei. Jocul actorilor este impecabil, lucrurile se leaga repede, poate chiar prea repede. Nu lipseste nota de imprevizibil, care cu siguranta a asigurat succesul ai acestei parti. O analiza psihologica atenta a inca unui personaj al seriei, pus in fata unor situatii si a tentatiei de a trece dincolo de bariera legii. Constiinta va decide, in cele din urma, alaturi de alti factori decisivi din viata personajului analizat. De urmarit mesajul acestui low-budget pur comercial, care transmite mai mult decat pare a oferi la o prima vedere. Un film care nu doar ca nu dezamageste, ci si surprinde placut prin ingeniozitatea scenariului si prestatia protagonistilor.
Andy Lau a cheltuit 106 milioane dolari Hong Kong (aproximatuv 20 de milioane de dolari americani) pe o noua casa, in speranta ca schimbarea in feng shui ii va aduce un copil, sustine presa din Taiwan. De mai bine de un an si jumatate, Lau si sotia lui, Carol Chu, incearca sa aiba un copil, cheltuind peste 1 milion $HK (2.000 $ US) pentru tratamente de fertilitate, fara succes. Actorul cantaret a cumparat o locuinta in Kadoorie Hill, Mong Kok, o zona selecta din inima Hong Kong-ului, dupa ce a apelat la serviciile unui maestru feng shui. Acesta din urma i-a spus lui Lau ca noua casa ar trebui sa fie tinuta departe de ochii curiosi ai publicului si sub o atenta supraveghere video. Aceste masuri ar preveni ca Chu sa fie constant hartuita de paparazzi si i-ar permite acesteia sa se concentreze pe conceptie.
Dupa spusele lui Kim, MBC ar fi copiat mai multe intrigi colaterale pe care aceasta le-a inventat pentru scenariul musical-ului ei. Kim spune ca a inventat ideea conflictului dintre Regina Seon-deok si Mishil, un personaj flamand dupa putere, dar si o poveste de dragoste intre regina si Yu-sin, protagonistul masculin. De asemenea, autoarea pretinde ca tot ea a inventat scena in care tanara Seon-deok fuge in desert. Serialul produs de MBC contine toate aceste idei in scenariul final, care nu sunt bazate pe evenimente istorice, ci pe care Kim le-ar fi inventat ! „Rivalitatea dintre regina Seon-deok si Mishil nu e un fapt consemnat de istorie, ci propria mea inventie. Nu ar fi fost la fel daca nu ar fi existat plagiatul”, sustine cu convingere Kim. „Odata am impartasit cateva din scenariile mele Agentiei „Korea Creative Content” pentru a atrage investitori in musical, si cred ca atunci s-a produs scurgerea de informatii”. Kim spune ca va solicita un ordin judecatoresc pentru incalcarea dreptului de copyright al musical-ului de catre MBC, musical care in prezent se joaca in teatre in Coreea.
„Queen Seon-deok” a avut un rating in medie de 40%, lucru care este extrem de rar in istoria industriei serialelor pentru televiziune din Coreea. La inceputurile difuzarii sale, serialul a fost considerat unul modest, coloana sonora fiind mult mai apreciata decat povestea in sine. In timp, lucrurile s-au schimbat, serialul reusind sa atraga atentia unui numar tot mai mare de coreeni. Disparitia personajului Mishil (episodul 50) a dus la prabusirea ratingului cu aproape 10 procente in doar 2 episoade, iar pentru telespectatorii din Coreea si fanii serialului, disparitia lui Mishil a insemnat si sfarsitul serialului (desi, paradoxal, serialul e dedicat vietii printesei Seon-deok). Ratingurile o confirma: de la episodul 50, cele 12 episoade aditionale au avut un rating in medie de 36%. E un lucru extraordinar, si asa, pentru un serial coreean, insa trebuie privit totul cumpatat, iar cele 12 episoade aditionale probabil ca sunt regretate, in acest moment, de realizatori, nefiind o incheiere apoteotica, asa cum poate ar fi fost daca serialul se opera asa cum fusese stabilit initial.
Actorul Joo Ji-hoon si-a luat ramas bun de la fanii sai pentru 2 ani, timp in care isi va satisface stagiul militar obligatoriu. „Va multumesc pentru preocuparea voastra si pentru faptul ca ati venit azi aici” a spus Joo fanilor sai. 200 de fani ai starului, din Japonia si Coreea, s-au adunat sa-i ureze ramas bun in fata unitatii militare unde de ieri a fost detasat. Joo s-a adresat fanilor sai si cu o zi in urma pe site-ul sau official, multumindu-le pentru „dragostea lor netarmurita” si promitandu-le ca „se va intoarce o persoana schimbata”. In varsta de 27 de ani, Joo Ji-hoon va servi ca ofiter cu norma plina in fortele rezerviste, dupa ce va face un stagiu de pregatire de 5 saptamani.
Joo este un fost model devenit celebru dupa debutul in 2006 in serialul „Princess Hours”. Ultimul film in care a jucat a fost „Naked Kitchen”, in aprilie 2009 cariera lui ajungand intr-un punct de cotitura dup ace a fost condamnat la 6 luni de inchisoare cu suspendare si 120 de ore de munca in folosul comunitatii pentru consum ilegal de droguri.
Dupa ce anterior evenimente speciale s-au petrecut la Palat, Ministrul de interne investigheaza fiii nobililor prezenti la examen, muncitorii de la vila precum si organizatia Yongmun pentru a gasi creierul loviturii de stat. Totodata,Yongmunul dezvaluie inscriptia secreta scrisa pe sabie, atat guvernului cat si poporului, si arunca vina loviturii de stat pe Gil Dong, cel mai potivit vinovat al tuturor relelor ce se intampla in regat.. Pe de alta parte,Yi Nok realizeaza ce inseamna acel „I Love You” de care auzise in China, aratandu-si si primele semne de gelozie. Intr-o pornire optimista, se hotareste sa-l insoteasca pe Gil Dong in China, la cererea acestuia. Insa Gil Dong afla de la fratele sau cat valoreaza in ochii tatalui sau, iar faptul ca acesta stia adevarul despre jaf il determina sa-si doreasca o confruntare directa cu el, inainte de a pleca in China.
Un coplesitor procent de 90% din investitorii autohtoni din India din industria media si de entertainment prefera sa investeasca, in viitor, in Hollywood decat in Bollywood, ca urmare a veniturilor considerabile pe care aceasta alegere le ofera, spune o analiza realizata de o publicatie indiana. Mai mult de 90% din cele aproape 1.000 de filme produse anual la Bollywood (a doua industrie de film din lume dupa cea americana) nu sunt appreciate de publicul autohton, iar investitorii abia reusesc sa-si recupereze investitia. Acest lucru ii determina pe oamenii cu bani de la Bollywood sa investeasca masiv in filme cu potential de castigare de premii si de mare calitate la Hollywood, in speranta obtinerii de profituri considerabile.
Masato Sakai si Yukie Nakama vor juca impreuna pentru prima oara in „Household Accounts of the Samurai”. Filmul, regizat de Yoshimitsu Morita, este o adaptare dupa romanul jidaigeki al istoricului savant Michifumi Isoda. Povestea filmului este inspirata dintr-un jurnal real ce descrie viata unui samurai dintr-a treia generatie a unei familii de servitori de la sfarsitul perioadei Edo, in plina epoca a Restauratiei Meiji ce a marcat si sfarsitul sogunatului Tokugawa. Sakai il va interpreta pe Hachidaime Naoyuki, un contabil pe odata puternicul domeniu Kaga. In orice alt moment istoric, pozitia lui in societate i-ar fi adus prosperitate, insa Hachidaime si sotia lui (interpretata de Nakama) sunt obligati sa traiasca sobru, in conditiile in care statutul lor social se deterioreaza odata cu sistemul feudal japonez. Cu toata vitregia sortii, Hachidaime isi mentine integritatea, si impreuna cu sotia lui, din putinul lor, incearca sa-si faca viata cat se poate de fericita.
Ca multi regizori americani la varsta lui, Hideo Gosha a iesit la iveala prin intermediul televiziunii. Daca ar fi sa continuam paralela cu Hollywood-ul, l-am putea asemana pe Gosha cu Sam Peckinpah, contemporanul sau, excluzand bataile domestice pe care acesta din urma le aplica sotiei sale, relatia proasta cu presa si conducerea masinii sub influenta alcoolului. Totusi, Gosha a avut o cearta celebra cu un star al vremii, cu marele Toshiro Mifune. Se spune ca Gosha l-ar fi angajat pe Mifune sa joace in „Goyokin”, intr-unul din celebrele roluri de yojimbo care a adus celebritatea starului (similarul rolurilor unui anume Clint, in acele vremuri, la Hollywood). Insa Mifune ura frigul de pe platourile de filmare din Nordul Japoniei si s-a certat cu Gosha. In cele din urma a renuntat, a fost angajat Nakadai, si asa a inceput o lunga si profitabila asociere a acestuia cu Gosha, care a produs 10 filme, intre care si „Tenchu”, pe care multi il considera cel mai mare film cu samurai facut vreodata.
La baza filmelor sale – ca de altfel si la baza celor mai multe filme cu samurai – sta codul razboinicului, un cod nescris in care familia si clanul se afla in prim plan. Un cod care difera crucial de codul din filmele western americane, pentru ca daca in filmele cu samurai se reda un cod al onoarei in cadrul societatii, in filmele western este intotdeauna vorba de onoarea intre barbati. In ambele cazuri, un barbat trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca un barbat, insa in versiunea japoneza aceasta misiune barbateasca echivaleaza cu a te sacrifica pentru onoarea familiei, lucru pe care nu-l regasim la pistolarii Vestului salbatic, care sunt prea putin atasati de familie sau de societate. Pentru samurai lui Gosha lipseste simtul libertatii.
Codul samuraiul este predestinat sa fie manipulat de dorinta populara. De aceea multe din filmele lui Gosha prezinta un samurai desavarsit, un profesionist in manuirea sabiei, ale carui indemanari sunt puse in slujba starpirii celor lacomi si ambitiilor negative ale clanurilor. Samuraiul din filmele lui Gosha lupta impotriva acestui rau si il distruge. „Goyokin” e exemplul suprem, in care eroul, Magobei, se autodefineste nu in sustinerea ci in sfidarea onoarei clanului sau. Onoarea, sustinuta prin crima si jaf, a fost una fictiva. Ca barbat, nevoia acestuia era sa o doboare. In „Three Outlaw Samurai”, ideea dreptului din nastere al celor instariti de a-i exploata pe cei umili, un ordin impus de sus, este unul prefacut si trebuie distrus. Iar pentru aceasta trebuie sa existe un erou. In definitiv, ceea ce este interesant la filmele cu samurai ale lui Gosha e faptul ca acestea sunt despre ceea ce un barbat cu calitati extraordinare TREBUIE sa faca, nu despre ceea ce acesta ar intentiona sau s-ar cuvine sa faca in anumite situatii.
Tara: Japonia
Actrita Ko Hyeon-jeong a fost desemnata in urma unui sondaj vedeta tv a anului 2009, pentru rolul din serialul produs de MBC, „Queen Seon-duk”. Korea Gallup a dat publicitatii faptul ca din esantionul de votanti de 1726 de persoane, 34,8% au ales-o pe Ko cea mai buna actrita a anului de la televiziune in Coreea, pe locurile urmatoare situandu-se Lee Byeong-Heon (20,5%) si Kim Tae-hee (16,3%). Aceste rezultate indica faptul ca actrita se bucura de o renastere a carierei sale, cariera care a atins apogeul in 1995, dupa ce s-a casatorit cu presedintele Grupului Shinsegae. Dupa o pauza de 10 ani, Ko a revenit la cariera ei de actrita in serialul „Spring Days” produs de SBS in 2005, in urma divortului de sotul ei.
Kelvin Tong este unul din cei mai apreciati regizori din Singapore din zilele noastre. Cu o industrie de film slab dezvoltata in comparatie cu tarile din Extremul Orient, Singapore il are pe Tong, cel care din 2000 pana in prezent a reusit sa obtina 4 premii internationale si 3 nominalizari pentru productiile sale. Fostul critic de film a debutat in 1996, iar la cel de-al doilea sau film (Eating Air) a reusit sa obtina 2 premii. Peste 6 ani a urmat „The Maid”, un thriller cu accente horror care a avut un mare impact, spargand recordul la box-office in Singapore all time pentru un film horror. Considerat primul film horror facut un Singapore, „The Maid” a obtinut Asian Film Award si preniul la Festivalul International de film Fantatsic din Europa. Regizorul insusi a marturisit ca influentele preluate sunt de la Lars von Trier pana la Stephen Chow. Impreuna cu fratele sau, producator, are o companie proprie de productie, Boku Films, lucru care ii permite sa dezvolte propriile sale proiecte de film fara a avea grija unor cheltuieli prea mari.
Cu prilejul comemorarii a 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Boku Films a lansant, in 2005, filmul „1942”. Este vorba de un thriller cu accente horror plasat intr-o jungla din Malaezia anului 1942. Filmul a fost lansat direct pe dvd, fiind un „low budget” decent, cu cateva solutii cinematografice ingenioase. Scenariul este unul bun, cu un final surprinzator, iar jocul actorilor compenseaza orice lipsa a productiei (eventual la capitolul profunzime, regizorul prezentand exact atat cat serveste scopului sau), limba filmului fiind japoneza, fiind filmat cu actori japonezi. Apelativul de film „horror” nu are justificare, insa e de apreciat efortul realizatorilor de a folosi niste tehnici care sa compenseze un buget scazut si sa creeze atmosfera stranie dorita, indispensabila redarii povestii.
Desi realizat cu mijloace modeste, filmul reuseste sa mentina viu interesul in a-l viziona de la inceput pana la sfarsit… Si ce sfarsit ! Fanii filmelor de razboi nu au motive sa se astepte la nimic de la acest film pentru ca el exploreaza cu totul altceva decat spectacularul. Nu exista efecte speciale, insa scopul este ingenious atins cu bani putini.
Dupa ce marele sau plan de afaceri cade, Mao scapa de arestare avand asupra sa stickul cu contul bancar al bandei, si fuge cu ajutorul lui Kay, care doreste sa il ucida cu mana lui. Insa prezenta lui Ji Woo il impiedica in ultimul moment sa isi duca razbunarea pana la capat. Directorul Jung doreste sa obtina stickul cu datele bancare ale bandei si pentru asta il contacteaza pe Kay. Convins de Ji Woo sa fuga departe pentru a lasa trecutul in urma si pentru a incepe o viata noua impreuna, Kay e de acord sa se intalneasca cu directorul Jung si sa ii duca stickul. Insa stickul pe care pusese mana Kay se dovedeste fals si demascator. Si destinul ii joaca iar lui Soo Hyun o mare si dureroasa festa…
In acest episod are loc prima infruntare intre Hong Gil Dong si print. O intalnire deloc amicala pe care niciunul din cei doi nu o va uita degraba. Gil Dong afla cine a furat sabia si vrea sa se razbune pentru inscenarea ce i s-a pus in carca, dar pentru asta are nevoie de ajutor. Cine il va ajuta, ramane de vazut. Intre print si Yi Nok se cam schimba rolurile din episodul precedent, iar intre Gil Dong si Yi Nok pare sa se inchege ceva. Yi Nok este inca o fata naiva, ale carei sentimente oscileaza intre firea blanda a printului si cea necizelata a lui Gil Dong. Dar examenele civile apar la orizont, iar ele vor constitui momentul in care toata lumea va incerca sa profite de situatie: trisorii sa triseze, iar cel in cautare de putere trecatoare sa si-o dobandeasca. Si lucrurile iau o turnura cu totul neasteptata…
Park Hyo Shin este un interpret coreean de muzica, celebru pentru vocea puternica, de o profunzime unica. Acesta s-a alaturat proiectului „Iljimae”, o drama istorica plasata in timpul dinastiei Joseon, in care eroul principal este interpretat de Lee Jun Ki. Coloana sonora a serialului in ansamblu a genenat un raspuns favorabil din partea fanilor . Mai mult, ea a constituit un succes remarcabil. In lumina reflectoarelor sta principala melodie a serialului, „Hwa Shin” („Scrisorile florilor”), o tema profunda care isi pune amprenta adanc pe suferinta personajului principal, Iljimae.
Celebrul Jung Il Woo, interpretul lui Iljimae in recentul serial „Return of Iljimae”, a confirmat ca va interpreta un personaj gay in urmatorul sau proiect. Este pentru prima oara in cariera cand va interpreta un personaj cu o asemenea orientare, si nu oriunde, ci intr-o piesa de teatru a carei premiera va avea loc pe 4 februarie. Acesta a comentat: „Deoarece interpretez un personaj gay, exista cateva provocari. In orice caz, am primit spre interpretare un personaj care nu iti apare in cale de prea multe ori in cariera, asa ca astept cu placere acest rol”.
