admin – Pagina 103 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 9 septembrie 2012

Cu “Wu Dang” (2012), actiunea se muta in misteriosii munti Wu Dang ai Chinei Centrale, in perioada de inceput a secolului XX, cand tara se afla intr-o transformare profunda dupa caderea dinastiei Qing. In regia lui Patrick Leung, un regizor ce se pricepe bine la filmele de actiune, “Wu Dang” a fost produs, asemeni recentului “The Four” cu actori si echipa din Hong Kong, dar cu fonduri si in locatii din China continetala. In afara lui Fan Siu-wong, nu exista nume prea mari in distributie: Mini Yang (aflata la primul rol important in cariera), Josie Xu (in rolul fiicei profesorului Tang, care, va vine sau nu sa credeti, are doar… 14 ani !), iar in rolul principal, apare actorul veteran Vincent Zhao (vanatorul de comori profesorul Tang). Filmul este primul dupa o pauza de 5 ani a regizorului Patrick Leung, odata asistentul de regie al lui John Woo (chiar a lucrat in echipa de realizatori a superproductiei “Red Cliff”). Scenariul scris de Khan Chan, ce e si producatorul peliculei e acceptabil pana la un punct, cand bugetul neadecvat alocat coroborat cu “gaurile” si lipsa de inspiratie au transformat filmul dintr-unul pentru publicul matur intr-o realizare pentru intreaga familie. Vazut ca un film destinat publicului tanar, “Wu Dang” e o realizare buna: are un secanriu pe care si un copil de 10 ani il poate intelege, efectele vizuale sunt bine realizate (desi destul de putine), coregrafia scenelor de lupta e spectaculos pusa in scena de veteranul Corey Yuen, iar dialogurile sunt simple si se deruleaza in stilul tipic al filmelor chinezesti, adica rapid. Dar poate vedeta filmului e locatia aleasa, zonele muntoase si templele taoiste fiind cuprinde in patromoniul UNESCO.

In perioada de inceput a Chinei Republicane (anii ’20), profesorul Tang se intoarce impreuna cu fiica sa Ning Er de peste Ocean dupa ce afla despre gasirea unei o vestite harti a unei comori inestimabile ascunse de Muntii Wu Dang. In urma unei intalniri cu un afacerist ce pretinde ca detine aceasta harta si sabia Tsuen Tien vche de 2.000 de ani, marele cautator de comori si cercetator fura harta nu tocmai fara greutate, dupa ce distruge sabia Tsuen Tien, calificand-o drept un fals grosolan. Legenda spune ca maretia dinatsiei Tang se datora in intregime puterii misterioase a acestei sabii, ce a intrat in posesia unui trib misterios ce a disparut. Dupa o vreme, sabia a fost regasita in Muntii Wu Dang. Harta in posesia careia profesorul Tang tocmai intrase ascunde in spatele cuvintelor aparent fara noima secretul unei comori inestimabile. Drept urmare, acesta o ia pe fiica lui, impreuna cu care porneste intr-o calatorie cu avionul tocmai in zona izolata a muntilor Wudang, unde urmeaza sa sponsorizeze o competitie de arte martiale la care va participa si fiica sa. Dar competitia este doar un pretext, o acoperire, caci pe toata durata desfasurarii ei, profesorul inspecteaza locurile si templele din zona in cautarea comorilor din harta. Drumurile sale se intersecteaza cu ale unei dragute luptatoare, ultima mostenitoare a tribului disparut caruia ii apartinea sabia Tsuen Tien, ce doreste sa duca sabia la locul proprietarilor de drept. Cum telul celor doi era acelasi – furarea sabiei si a comorilor – acestia isi unesc fortele, infruntand vigilenta paznicilor templului.

Anul 2012 nu pare a fi unul de glorie pentru filmele chinezesti de actiune plasate intr-un decor istoric. Daca in anii anteriori s-a insistat mult pe productii epice reusita, in acest an scenariile oscileaza tot mai mult spre genul aventura/fantezie, amintind de anii de glorie ai filmelor wu-xia. Din pacate lipsa de inspiratie a scenaristilor trag aceste realizari in jos, unele productii nereusind sa se ridice la nivelul unor filme similare din anii precedenti. “Wu Dang” se incadreaza si el in acest context nefericit, beneficiind de o multime de scene de actiune exceptional filmate si redate, insa suferind serios la capitolul fir epic. Scenariul filmului la o prima vedere se constituie intr-o invitatie la aventura intr-una din cele mai frumoase si izolate regiuni ale Chinei, in care traditiile si artele martiale sunt la ele acasa, transmise din generatie in generatie. Mai apoi suntem coplesiti de multitudinea scenelor de lupta spectaculoase, care iti taie rasuflarea, dar si de intriga captivanta. Ins ape masurace ne apropiem de final, dintr-un film de aventura, “Wu Dang” se transforma intr-o fantezie greu de inteles cel putin pentru publicul occidental, caci se face referire la Nirvana, la campul magnetic al muntilor Wudang, la spirite si la magie si supranatural. Evolutia in sine a evenimentelor este previzibila inca de pe parcursul desfasurarii lor, iar rasturnarea de la final vine mult prea tarziu, fara a avea un efect asupra spectatorilor in a-i surprinde cu ceva. Oricum la final, spectatorul va fi neplacut surprins de turnura pe care o vor lua evenimentele, de abundenta de lucruri supranaturale, care pe tot parcursul filmului au lipsit cu desavarsire. Despre interpretarea actorilor nu se poate spune mare lucru deoarece nu prea reusesti sa te atasezi de un personaj, cata vreme scopul tuturor este furtul unei comori ascunse intr-un templu Taoist. Indiferent de telul pentru care se comite furtul, ramane o fapta condamnabila, astfel ca iti este greu sa te atasezi de cineva. Poate trebuie remarcata prezenta in acest film a lui Fan Siu Wong ce s-a distins in “Ip Man”, in rolul unui calugar taoist ce se indragosteste de fiica profesorului, insa prestatia lui este lipsita de culoare si consistenta. Coloana sonora e placuta, are cateva melodii instrtumentale ce potenteaza momentele cheie (poate mult prea mult pentru asteptarile de la scenariu – exista la un moment dat o melodie in momentul in care profesorul si tovarasa ei de cautat comori lupta cu un grup de raufacatori, mult prea inaltatoare pentru momentul respectiv din film filmat in slow-motion, deoarece mereu ai impresia ca unul din personaje va muri in acele clipe, insa in realitate nu se intampla nimic deosebit in afara unei simple lupte spectaculoase).

“Wu Dang” are tot ce ti-ai putea dori de la un film de actiune, aproape tot – de la un film de aventuri, insa ce ofera pe partea de fantezie e o enigma. Cum realizatorii chinezi sunt experti in a integra artele martiale in orice domeniu, probabil asistam la o premiera prin integrarea lor in… starea de vid pur ! Un film deconectant pana la un punct, cu anumite calitati artistice cand vine vorba de spectaculozitata lui, dar lipsit de orice mesaj cu exceptia clasicului “Binele invinge intotdeauna Raul”. Din pacate dupa mai mult de o jumatate de secol de cinematografie chinezeasca, acest slogan trebuie spus intr-o forma cat mai diferita decat s-a spus pana in prezent, altfel aceste filme isi pierd audienta.

Multumiri pentru traducere (in premiera in Romania) lui lasedan – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 8 septembrie 2012

Cea mai noua realizare a apreciatului Kim Ki-duk, “Pieta”, a castigat in aceasta seara Leul de Aur la a 69-a Editie a Festivalului International de Film de la Venetia. Filmul, realizat in stilul obisnuit al regizorului coreean, adica in nici mai putin de o luna de zile, este cel de-al 18-lea film din cariera lui Kim Ki-duk, si urmeaza anterioarei productii “Arirang”, un documentar in care regizorul explica motivele disparitiei din lumea filmului pentru o perioada de cativa ani, cand nimeni nu a mai auzit nimic de el. In Coreea, filmul “Pieta” e unul din cele mai controversate filme ale anului, fiind etichetat ca “Interzis sub 19 ani” datorita scenelor de violenta si a continutului sexual explicit. Prezenta la Venetia a acestui film a dus si la lansarea romanului omonim, dar si a unei marci de vin cu acest nume. Romanul a fost lansat in urma cu cateva zile, pe 6 septembrie, Kim Ki-duk si Hwang Ra-young fiind coautori ai acestuia. Filmul “Pieta” a fost prezentat in premiera pe plan international la Venetia, in cadrul competitiei festivalului, si deja are contractate prezente la alte 3 festivaluri de film: la Toronto (festival in curs de desfasurare), Filmfest Hamburg si la Festivalul de Film Sitges. “Pieta” spune povestea unui recuperator aflat in slujba camatarilor, care in momentul in care nu poate sa recupereze datoriile isi forteaza datornicii sa-si schilodeasca trupurile pentru a pune mana pe banii de asigurare. Dar intr-una din zile, primeste vizita unei femei ce se comporta ciudat si pe care o califica drept nebuna in momentul in care pretinde ca este mama lui si ii cere iertare. Barbatul, care fusese dat spre adoptie inca de la nastere, se vede pus in fata unei situatii dificile: trebuie sa aleaga intre iertare si ignorare. Filmul a fost numit simbolic “Pieta” dupa una din celebrele sculpturi ale lui Michelangelo, fiind un amestec de simbolism crestin cu scene explicite nerecomandate minorilor.
In cadrul aceleiasi gale festive, filmul din Hong Kong, “San Zimei” de Wang Bing a castigat premiul la sectiunea “Orizonturi”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 8 septembrie 2012

Cha Chul-Soo si Go Young-Jae sunt din nou impreuna ! Asa ar suna o stire de prima pagina a revistelor de scandal coreene daca ar fi aflat de regasirea, dupa mai bine de 15 ani, a celor doua personaje ale filmului – un designer de moda la inceput de cariera si un politist oarecare specializat in misiunile sub acoperire – tocmai la capatul podimului de defilare, intr-o imbrasisare tandra ce smulge lacrimi de bucurie si ropote de aplauze stridente audientei. Daca ar fi sa transplantam acest lucru in lumea reala, stirea ar suna in modul urmator: “Senzational ! Kang Ji-hwan si Sung Yu-ri sunt din nou impreuna… intr-un film, la 4 ani distanta de “Hong Gil Dong” !” Dupa 4 ani de cautari, drumurile celor doi actori coreeni foarte iubiti se reintalnesc in productia din 2012 “Runway Cop” (cu titilul coreean “Detective Cha”). El, Kang Ji-hwan, si-a satisfacut intre timp stagiul militar obligatoriu si a revenit in 2010 pe micile ecrane cu rolul din k-drama “Coffee House”, urmata de “Lie to Me” in 2011, dar, dupa cum declara chiar actorul, cel putin “Lie to Me” a fost o mare dezamagire pentru acesta, avand niste ratinguri “jenante” (undeva la 8% media serialului). Nu a mai reusit sa atinga succesul din aparitia din Hong Gil Dong, iar intr-un film pentru marele ecran nu a mai aparut din 2009, de la filmul de succes “My Girlfriend is an Agent”. De cealalta parte, Sung Yu-ri nu a avut nici ea mai mare noroc la rolurile in care a fost distribuita. A aparut in 3 seriale, dupa “Hong Gil Dong” (“Swallow the Sun” fiind capul de afis, in 2009) si a debutat intr-un film pentru marele ecran alaturi de Jang Hyuk, in “Rabbit and Lizzard”. In “Runway Cop”, cei doi au o prestatie remarcabila (in special Kang Ji-hwan), astfel ca regasirea celor doi nu poate fi privita decat un pas inainte in cariera fiecaruia. Oare reintalnirea lor poate sa aduca ceva si in viata private, dat fiind ca dupa Hong Gil Dong, fanii serialului si-I inchipuiau un cuplu si in viata reala ? Ramane de vazut ce va spune timpul, in special ca amandoi au trecut de 30 de ani.

Cha Chul-Soo (Kang Ji-hwan) e un politist supraponderal obisnuit cu misiunile sub acoperire ale departamentului de politie in cadrul caruia activeaza. Dezordonat, nespalat mai tot timpul, cu barba deasa si plete lungi ce-i acopera chipul plin de jeg, acesta traieste ca un om al strazii, fara a avea un domiciliu. Isi petrece mai tot timpul la filaj in masina proprie, care ii e totodata si casa, iar colegii nu indraznesc sa-l ia peste picior deoarece are un mare defect: ii sare repede tandura. Intr-una din zile, seful sau primeste un pont cum ca un cunoscut model, Kim Sun-Ho, ar detine droguri de mare risc, iar in timpul unei viitoare prezentari de moda ar urma sa aiba loc o tranzactie cu droguri. In consecinta, trebuie in scurt timp gasit un politist capabil care sa se infiltreze in lumea modei ca manechin, pentru a putea fi solutionat acest caz. Intr-o prima faza, in urma unor “preselectii” dure, colegul lui Cha, Gyung-Seok, singurul ce avea inaltimea adecvata si fizicul pe masura pentru a fi luat drept model, e desemnat sa preia periculoasa misiune sub acoperire. Dar un incident neasteptat si hazliu provocat din neatentie chiar de Cha il bag ape Gyung-Seok in spital. In absenta unui inlocuitor, mai mult pentru a-i pedepsi aroganta, seful sau decide ca detectivul Cha sa preia rolul de model. Dar a mai vazut cineva un model supraponderal, neingrijit si arrogant defiland pe podiumul de prezentare de moda ? Sarcina de a-i schimba infatisarea intr-o luna de zile ii revine unei domnisoare designer la fel de ingamfate, Go Young-jae (Sung Yu-ri), care nu-l inghite pe detectiv. Dar in scurt timp, Cha realizeaza ca d-soara designer Go e nimeni alta decat prima lui iubire din anii de liceu. Ce urmeaza e o nebunie de comedie, in care Cha trebuie sa slabeasca in timp record, sa-si schimbe stilul de viata si imaginea si, nu in ultimul rand, pe langa rezolvarea cazului sa incearce sa cucereasca din nou inima frumoasei domnisoare Go.

Pentru rolul din “Runway Cop”, Kang Ji-hwan a trebuit sa se ingrase 10 kilograme pentru a putea interpreta un politist supraponderal care mai apoi slabeste miraculous intr-o luna de zile si intra perfect in trupul unui manechin. Din distributia filmului fac parte chiar manechini de top ai Coreei, care isi joaca rolul din film la fel de perfect ca cel din viata reala de pe podiumul de prezentare. Actorii din rolurile secundare sunt figuri foarte cunoscute, care aduc un mare plus acestui film, insa pe langa revenirea celor doi protagonisti, ce a facut sa existe mari asteptari de la “Runway Cop”, publicul a fost cu ochii pe acest film si deoarece regia e semnata de Shin Tae Ra, omul din spatele succsului “My Girlfriend is an Agent”, aflat la a doua colaborare cu Kang Ji-hwan. Poate ca daca partenera lui Ji-hwan ar fi fost Kim Ha-neul, toata lumea ar fi vorbit de un “My Girlfriend is an Agent 2” , insa e cert un lucru: echipa de promovare a filmului a pornit de la o trimitere la acest succes, incluzand chiar la inceputul trailer-ului de prezentare o secventa din genericul lui “My Girlfriend is An Agent”, parodiata dupa inceputul mult mai celebrei productii internationale “James Bond”. “Runway Cop” este, insa, un film total diferit de cel din 2009, ce a obtinut peste 20 de milioane de dolari incasari la box-office, fata de doar 8,1 milioane “Runway Cop”. Si subiectul este complet diferit, din lumea agentilor secreti facandu-se un salt spre lumea modei. Tema filmului este simpla, scenariul e destul de lipsit de consistenta, dar conteaza, oare, acest lucru intr-o comedie exploziva, in care fiecare situatie e speculata la maxim de niste actori exceptionali ? Kang Ji-hwan face un rol ca de obicei memorabil, stiind sa treaca de la o mimica de om serios la una de comediant atat de repede incat nici nu realizezi daca joaca intr-o drama sau intr-o comedie. Sung Yu-ri la randu-i se transforma dintr-o scorpie cu aere in cap intr-o scorpiuta imblanzita de atractia fata de protagonistul schimbat sub aspect fizic (cubuletele lui Ji-hwan sa-si fi facut efectul si asupra ei ?). Cu atatea schimbari de atitudine ale personajelor, “Runway Cop” e un film de totul sau nimic, de “ori la bal, ori la spital”, o comedie spumoasa pigmentata de actiune, ce nu poate aduce decat buna dispozitie si, pentru doamne, “peisaje” apetisante avand in vedere cadrul stramt al podiumului de defilare in care se desfasoara actiunea. Un film placut, o revenire in forta a lui Kang Ji-hwan si Sung Yu-ri, dar si a regizorului Shim Tae-Ra, ce merita toate aprecierile.

Traducerea si adaptarea, in premiera in Romania:
alinabv, gligac2002 – Asia Team Romania

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 8 septembrie 2012

Premiat cu doua pemii la Fant-Asia Film Award in 2003, “Suicide Club” (cunoscut si ca “Suicide Circle”) este primul film, dupa 13 scurt-metraje, documentare si filme experimentale care atrage atentia asupra unui regizor japonez ce avea sa devina unul din cei mai apreciati si totodata controversati ai ultimului deceniu, Sion Sono. Ajuns la 40 de ani, varsta optima pentru a se consacra in acest domeniu al regiei de film, Sion Sono regizeaza un film ce calca parca pe urmele a doua productii anterioare ce au socat Japonia la sfarsitul secolului trecut si inceputul noului mileniu: “Audition” (1999) si “Battle Royale” (2000). “Suicide Club” e o satira agresiva la adresa unei societati capitaliste de consum – Japonia – in care individul e pe cont propriu, si in care counicarea e doar un instrument, un pretext pentru gesturile extreme. Sinuciderea, ca solutie extrema, e tratata ca un trend ale carei produse de succes sunt trupurile sfartecate si mult sange. Tanara generatie – care e atat de draga regizorului – e, si in acest film, in conflict direct sau indirect cu generatiile mai in varsta, ce nu inteleg universil tinerilor, ce se prefigureaza in fata monitoarelor calculatoarelor si a internetului, care la inceputul anilor 2000 incepea tot mai mult sa puna stapanire pe mintile tinerei generatii. Internetul devine principalul mijloc de comunicare al tinerilor, dar si o periculoasa capcana ce poate duce la situatii extreme, precum cele – desigur fictive – prezentate in film. In rolurile principale ii putem recunoaste pe Ryo Ishibashi, cunoscut din rolurile din “The Grudge”, “Shamo” dar mai ales “Audition”, si pe Masatoshi Nagase, cunoscut in special pentru rolul din “Mystery Train” al lui Jim Jarmush si “Hiden Blade”. Filmul, pe alocuri extreme de violent, a aparut pe piata in doua variante: “Rated R”, adica nerecomandata persoanelor sub 18 ani, datorita scenelor violente, si o varianta “unrated”, din care lipsesc 6 scene ce au fost taoate de cenzura pentru ca filmul sa poata fi vizionat in cinematografe. Spre deosebire de filmele mai recente ale lui Sono, “Suicide Club” nu are la baza evenimente reale, totul este o pura fictiune. Insa la un an de la premiera filmului, Sono a scris un roman pe baza lui – “Suicide Circle: The Complete Edition, ce va sta si la baza unui sequel realizat 4 ani mai tarziu, “Noriko’s Dinner Table”. Odata cu dvd-ul, in Japonia s-a lansat si o manga omonima de catre Usamaru Furuya. Deoarece Sono a intervenit si i-a cerut acestuia sa-si scrie propria poveste, in ciuda faptului ca intentiona ca manga sa fie o copie fidela a filmului, manga “Suicide Circle” e, in final, diferita de film, mult mai usor de inteles de publicul larg decat filmul in sine.

Calatorii din statia Shinjuku asista oripilati la sinuciderea colectiva a nu mai putin de 54 de eleve de la mai multe licee din Tokyo, care se arunca in fata trenului. Valuri de sange inunda statia. De nicaieri, apare o geanta sport. Aceasta e preluata de ofiterii de politie care descopera in ea un sul format din fasii de piele umana cusute una de alta, probabil numarul lor fiind acelasi cu cel al victimelor. Detectivul Kuroda si colegii lui primesc telefonic niste indicii de la un preadolescent care le recomanda sa deschida un site format doar din siruri de puncte rosii si albe. Cele rosii reprezinta femeile, celelalte albe sunt barbatii. Chiar inaintea evenimentului din Shinjuku, au aparut 54 de puncte rosii noi. Pe acoperisul unui liceu asistam la scene incredibile de fondare a unui club al sinucigasilor, club care devine efectiv abia dupa ce membrii lui fondatori se sinucid. De data asta nu mai apare nicio sacosa cu sulul de piei umane. Scene incredibile de sinucidere se petrec nu atat in masa, ci si in public, pe scena, acasa, sau prin aruncare de pe acoperisul blocurilor. Iar politistii sunt vizibil depasiti de evenimente. Cand, in sfarsit, acestia dezmembreaza o trupa care se autodeclara „Suicide Club” si care rapeau tinere pe care apoi le torturau si le omorau, sperand ca fenomenul a fost stopat, se anunta sinuciderea a 200 de tineri care s-au aruncat in gol de pe Osaka Castle. Sa aiba trupa de adolescente „Desert”, prin muzica lor, vreo inraurire nefasta asupra tinerilor, impingandu-i spre sinucidere?

Scena de deschidere a filmului introduce spectatorul intr-o stare de conectare deplina la conditia existentiala a societatii contemporane din Japonia – asa cum apare ea in viziunea lui Sion Sono. Avem parte de aglomeratia nocturna a unei statii de metrou, cu multimea de calatori indiferenti, obositi, uzati, insingurati… Camera de filmat urmareste grupurile de adolescente fericite, care rad si fac conversatie. Inainte cu cateva secunde de sosirea trenului, acestea formeaza un sir in fata peronului si tinandu-se de mana, in acelasi ritm numara:… si unu… si doi… si trei… Nimic nu previne spectatorul de explozia gore iminenta! Nauceala si neputinta de pe fetele tuturor e imaginea cultivata de-a lungul intregului film. Aceasta stare se prelungeste in modul de abordare al politiei, care ignora semnele initiale, refuzand sa considere evenimentele drept crime. Pe parcurs, politistii evolueaza diferit. Pe cand Kuroda e contaminat si sfarseste in renuntare, Shibusawa continua sa lupte si sa spere.
Filmul e impanzit cu mesaje codificate si simboluri. Sulul de bucati de piele umana, sirul de persoane tinandu-se de maini, reprezinta conectarea prin intermediul retelelor de socializare.
Desi e prezentata o parada a diferitelor feluri de sinucideri, adevarata tema nu este sinuciderea. Fiind un film de factura japoneza, ceea ce nu se spune e la fel de important ca ceea ce se spune. Sinuciderea e doar una din rezolvarile problemei, nu este problema in sine. Indiciile despre aceasta se afla in versurile cantecelor. La scara mica esenta plagii societatii este redata prin familia detectivului Kuroda. Initial e vorba de o familie echilibrata si fericita. Doi adulti si doi copii care se iubesc unii pe altii si comunica intre ei. Mai apoi in loc de comunicarea directa, se lasa acaparati de media. Si daca media ne indica ce sa consumam, ce sa agreem, iar noi ne lasam manipulati, de ce sa nu ne spuna cum sa murim?
Versurile unui cantec suna asa:“Lumea este un puzzle urias./ Undeva te potrivesti si tu./ Un loc unde sa intre si piesa ta./ Nu se potriveste?/ Fa-o sa mearga!”. Lumea e compusa din multimea de indivizi care nu reusesc sa comunice. Ca sa se potriveasca piesele, e nevoie de efort si nu doar al celui ce trimite mesaje, ci si al celor ce le primesc. Totusi, nu toti esueaza! O avem pe Mitsuko. Dupa momentul emotionant in care se intinde pe conturul cu creta al prietenului ei, descifreaza indiciile si ajunge in fata auditoriului. “Eu sunt eu. Si sunt conectata la mine insami” afirma si o dovedeste, prin alegerile facute. Cantecul de final ne ofera rezolvarea alternativa si concluzia cum ca de fapt intrega pledoarie nu este pentru a muri ci pentru a trai, si a trai in iubire.

Multumiri pentru traducerea in exclusivitate lui lasedan – Asia Team Romania.

Articol realizat de corina1002001 in colaborare cu lasedan – www.asiacinefil.com

Publicat: vineri 7 septembrie 2012

Atitudinea plina de gelozie si de dorinta de razbunare a lui Gun Woo loveste inclusiv in Hae In. Aceasta este lasata o noapte intreaga sa doarma in afara casei de pe insula, iar Joon Young o gaseste a doua zi de dimineata aproape inghetata, imbolnavita, si o duce la prietenul Charlie s-o lase sa se ohihneasca si sa-si revina. Dar cum lucrurile nu mai pot continua in aceasta stare de tensiune, Hae In decide sa renunte la logodna cu Gun Woo si sa uite momentan si de Joon Young, si pleaca fara a anunta pe nimeni. Are nevoie sa-si faca ordine in ganduri, sa gaseasca un punct de unde sa-si reia viata departe de influentele negative aducatoare de nefericre. Cand se trezeste din betie, Gun Woo se trezeste si la realitate, iar cand dorul de Hae In incepe sa-I macine inima, o cauta cu disperare peste tot, dar nici urma de ea. Joon Young ii accepta decizia si o lasa sa-si limpezeasca gandurile, ocazia perfecta pentru a face si el acelasi lucru. Cu chitara in spate, porneste spre locul unde niciodata nu a ajuns cu Hae In sa priveasca stelele, rasaritul si apusul soarelui, pe plaja din Woemok. Dar mare ii e surpriza cand o gaseste aici… chiar pe Hae In !

In tot acest timp, compania KNT urmeaza a sarbatori un anumit numar de ani de la infiintare, prilej cu care se organizeaza o serata. In cadrul ei, urmeaza a fi nominalizat noul successor la conducerea companiei, iar lui Gun Woo i se propune chiar sa anunte nunta cu Hae In. Ce nu stie tatal sau e ca Hae In a disparut, iar Gun Woo nu indrazneste sa scoata o vorba despre asta. In schimb, cumnatul sau, siretul Sang Ji, al carui vis e sa preia conducerea companiei de telefonie, se ofera sa-l ajute pe Gun Woo, care ii incredinteaza sarcina de a o gasi pe Hae In. Si din nou in umbra fericirii lui Hae In sta acelasi nemernic Lee Min Ho…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 7 septembrie 2012

A doua melodie ce a fost introdusa in coloana sonora a serialului “Faith” (“The Great Doctor”) este interpretata de Shin Yong Jae. Intitulata “Because my steps are slow”, melodia – o veritabila balada – are un ritm sofisticat si o linie melodica superba ce pun in valoare vocea interpretului. Melodia va fi tema muzicala specifica personajului Choi Young, interpretat de Lee Min Ho, producatorii serialului declarand ca aceasta “va canta disperarea simtita de Choi Young”. Shin Yong Jae, in varsta de 22 de ani, este membru al formatiei 4MEN, iar in vara acestui an si-a lansat primul album solo intitulat “24”. Shin Yong Jae a impresionat la show-ul de la KBS2 “Immortal Song 2” cu vocea lui exploziva, iar producatorii serialului l-au contactat pentru interpretarea uneia din cele mai importante melodii de pe coloana Sonora. “Iubesc versurile melodiei”, a declarat acesta. “Am simtit cantecul prin intreaga mea fiinta in timp ce-l interpretam. Cred ca intr-adevar pot fi asociat cu Choi Young”. Versurile arata dragostea trista pe care personajul Choi Young o poarta fata de unica lui femeie, venita din alte timpuri in lume alui. Vocea puternica si emotionala a interpretului, dar si versurile triste se asteapta sa tulbure sufletele audientei. “Tot timpul in care cantam aceasta melodie am simtit ca inima mea se scufunda incet in tristete”, a mai adaugat Yong Jae. “Cred ca melodia portretizeaza bine sentimentele lui Choi Young”.

OST-ul serialului “Faith” (“The Great Doctor”) va atrage, dupa spusele producatorilor, cei mai buni interpreti din Coreea, si va umple sufletele multora cu emotie. “Fiti cu ochii pe fiecare melodie interpretata de fiecare star”. OST-ul serialului a fost lansat odata cu melodia “Carry On” interpretata de Ali. Pe 3 septembrie, melodia “Because my steps are slow” s-a lansat pe internet, prin intermediul site-urilor de muzica specializate. Mai jos puteti asculta aceasta superba melodie, ce beneficiaza si de traducerea – in premiera – a versurilor in limba romana. Auditie placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

www.asiacinefil.com

Publicat: joi 6 septembrie 2012

Filmarile la asteptatul film “The Alumni”, in care vedetele sunt Jo Sung Ha (vazut recent in Korean peninsula si Helpless) sar si cunoscutul membru al formatiei Big Bang, T.O.P, au fost suspendate datorita multiplelor probleme ce au intervenit pe platourile de filmare. Conform reprezentantilor companiei de productie ce a finantat acest film, regizorul Park Shin Woo (“White Night”) a renuntat la regizarea filmului in urma unor pareri divergente fata de directia in care scenariul filmului se indrepta. In consecinta, compania de productie cauta, acum, un inlocuitor pentru acesta. “Desi regia artistica s-ar putea schimba odata cu venirea unui nou regizor, filmul va ramane acelasi”, a declarat presedintele companiei. Filmarile la “The Alumni” au mai fost anterior suspendate datorita vremii imprevizibile, ca urmare a unei serii de taifunuri ce au lovit Coreea in ultimele saptamani.

“The Alumni”, in care pe langa T.O.P mai apar Jo Sung Ha, Han Yeri sau Yoon Jae Moon spune povestea unui baiat ce e fortat sa devina spion nord-coreean pentru a-si salva familia. T.O.P va interpreta fiul unui spion nord-coreean acuzat pe nedrept. “The Alumni” marcheaza revenirea acestuia pe marele ecran, la 2 ani dupa rolul din “71 Into The Fire”. Serialul IRIS i-a adus o mare popularitate – chiar daca rolul interpretat a fost unul negativ -, iar impreuna cu succesul din cariera muzicala, toate acestea au facut ca anul 2010 sa fie cel mai prolific din intreaga lui cariera de pana acum, castigand 7 diverse premii si avand 3 nominalizari la diverse festivaluri de film din Asia.. Ramane sa speram ca filmarile vor fi cat mai curand reluate, iar “The Alumni” nu va ramane fara vedetele sale. Pentru T.O.P cel putin, filmul nu poate fi decat o noua provocare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 6 septembrie 2012

Din momentul in care i s-a intins cursa, Choi Young e mereu incoltit de inamic, ce pandeste la orice colt. Intr-un moment de scapare, Gi Cheol reuseste sa ajunga in odaia Printului Kyung Chang si sa-l manipuleze in asa fel incat aproape il convinge sa-i dea otrava ce i-o inmaneaza lui Choi Young. Insa Printul allege sa renunte la propria-i viata, caz in care din nou tapul ispasitor e Choi Young, ce e considerat ca fiind cel care i-a dat otrava Printului. Gi Cheol a gandit totul in asa fel incat si atunci cand pierde, de fapt sa castige. Drept urmare, Choi Young devine principala tinta a armatei de soldati personali trimisi pe urma lui. Prins intr-o inclestare si incercuit de oamenii lui Gi Cheol, si cu Marele Doctor vrajit de Sam Hae, Choi Young isi pierde determinarea si arunca sabia. Imediat este intemnitat si pus in lanturi speciale, facute din cel mai tare metal cunoscut in acele timpuri, ca nu cumva sa reuseasca sa fuga folosind cine stie ce trucuri. In plus, e pazit de cainele de incredere al lui Gi Cheol, si de o intreaga armata de oameni. Cu Wu Dal Chi tinuta captive in baracile sale, singurul ce mai trebuie redus la tacere e insusi Regele. Cum Wu Dal Chi e discreditata si tinuta captive, e momentul ideal pentru indeplinirea si a ultimului pas din planul ingenuncherii Regelui: Gi Cheol isi trimite garzile personale care, impreuna cu garzile Palatului, urmeaza a asigura securitatea Regelui. In realitate, acesta se gaseste aproape intemnitat, captiv in odaia sa unde deseneaza si-si face ordine in ganduri, cu o libertate de miscare limitata la acordul si instiintarea prealabila a gardienilor. Nici Regina nu mai are puterea de a pune la cale vreun plan. Situatia pare fara iesire, iar Marele Doctor desi incearca sa reziste, e tot mai clar acaparata de Gi Cheol, careare un pariu de castigat. De unde poate veni salvarea, pentru Rege ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 4 septembrie 2012

Aparent, Choi Young cade in cursa intinsa de Gi Cheol si se duce pe insula Kanghwado, unde este exilat Printul Kyung Chang. Aici il regaseste pe acesta grav bolnav, iar Marele Doctor se arata la randul ei neputincioasa cu o astfel de boala, in special in lipsa ajutorului instrumentelor moderne. Nu poate face decat sa-i aline durerea micului print cu aspirina lui Choi Young si cu un “descantec” adus de ea din Ceruri, ce (chipurile) alunga durerea. Printul nu are voie sa isi paraseasca domiciliul fortat, insa oamenii lui Gi Cheol ii ataca pe cei trei, iar Choi Young nu are alta alternativa decat sa fuga cu tovarasii lui intr-un loc mai sigur. Incoltit de asasinii lui Gi Cheol, incercand sa scape, Choi Young da peste garzile guvernatorului insulei, care vor sa-l aresteze pentru incalcarea legii. Din nou isi fac aparitia asasinii lui Gi Cheol, doar ca de aceasta data ii iau apararea Printului si lui Choi Young. In haosul creat, in care nimeni nu stie in ce tabara se afla, lui Choi Young i se face o propunere de catre Sam Hae: ramane pe loc si e arestat de garzile guvernatorului, sau se alatura lui Gi Cheol si fuge impreuna cu oamenii acestuia. Asadar, stratagema lui Gi Cheol s-a dezvaluit, iar planul a fost perfect gandit, nedandu-i alternative Comandantului. Si totusi, acesta alege o a treia cale pentru a scapa din incurcatura.
Intre timp, la Palat se adanceste prapastia increderii intre Rege si cel mai credincios supus al sau. Suspiciunile Regelui sporesc, si acesta aproape abandoneaza orice gand ca al lui Comandant i-ar mai fi loial. Regina incearca din nou sa obtina permisiunea Regelui de a “negocia” cu Gi Cheol, punandu-si in joc relatiile din Yuan si insasi propria viata in schimbul vietii Marelui Doctor si mai ales a celei a lui Choi Young. Va accepta Regele noua propunere ? Noi intrigi se tes, iar Palatul fierbe. In tot acest timp, loctiitorul Comandantului si-a trimis in secret un om de incredere pentru a-l aduce inapoi pe Choi Young pana nu este prea tarziu. Consecintele si modul in care aceasta misiune e dusa la bun sfarsit vor complica si vor precipita evolutia evenimentelor.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 2 septembrie 2012

“Veronika Decides to Die”, filmul din 2005 al japonezului Kei Horie, reprezinta prima ecranizare din lume dupa romanul omonim al lui Paulo Coelho publicat in anul 1998. Devenit, in timp, unul din cele mai bine vandute si cunoscute romane ale scriitorului brazilian, “Veronika Decides to Die” ne introduce in lumea terifianta a persoanelor bolnave mintal, din perspectiva unei tinere ce are o tentativa esuata de sinucidere si care ajunge captiva pentru a-si trai ultimele zile intr-un ospiciu. Filmul are la baza ideea din romanul original, insa personajele si situatiile sunt adaptate la realitatile unei tari, Japonia, in care rata sinuciderilor e una din cele mai ridicate din lume (conform statisticilor OMS, in 2011, Japonia ocupa locul 7 in lume sub aspectul numarului de sinucideri, cu aproximativ 238.000 de decese pe an). Desigur ca principalele cauze ale acestor gesturi extreme sunt pierderea locului de munca si depresiile (de orice natura), insa pentru societatea japoneza exista si un cult al sinuciderilor transmis de-a lungul istoriei prin sinuciderile rituale (seppuku) ale samurailor, astfel de gesture avand si alte valente decat in alte tari. Exista undele deosebiri fata de romanul lui Coelho, personajul central nici macar nu se numeste Veronika si nici vorba sa fie de nationalitate slovena, insa titlul este mai mult simbolic, cata vreme povestea este aproape similara ca desfasurare cu cea din roman.

Regizorul Ken Horie (foto) este unul din cei mai promitatori regizori ai scolii japoneze de film din noua generatie. Nascut in 1978, acesta a debutat cu un film experimental studentesc la inceputul anilor 2000 (intitulat, poate nu intamplator… “Suicide”), care a atras atentia in scurt timp si a devenit cel mai puternic si bine realizat film studentesc facut vreodata in Japonia. A aparut in 10 filme ca actor, dar a si regizat 10 filme si a scris 9 scenarii de film. Cel mai rasunator film pe care l-a regizat e de departe “Veronika Decides to Die”, datorita faptului ca are la baza un best-seller international si e si prima ecranizare mondiala a acestui roman. In 2009, o noua ecranizare, de aceasta data la Hollywood, spune povestea tinerei Veronika intr-un cu totul alt stil decat filmul original japonez. In rolurile principale au fost distribuiti actrita japoneza Yoko Maki (“In the Pool”), ce are o interpretare remarcabila, si coreeanul Lee Wan (“Tree of Heaven”), care mai mult e un element de decor al acestui film prin prisma rolului tacut si sters pe care il are (probabil nu rosteste 10 replici in tot filmul, dar vina nu este a lui ci mai degraba a lui Paulo Coelho, care acorda un rol minor personajelor masculine in acesta carte).

Endo Seoko (Yoko Maki) duce o viata aparent obisnuita, lucrand intr-o biblioteca unde clasifica carti si le introduce in baza de date. Desi are 28 de ani, traieste singura si retrasa, in lumea ei interioara. Se simte ocolita de oameni pretutindeni, iar viata brusc devine una anosta. In consecinta, decide sa incheie socotelile cu aceasta, iar intr-o seara ia mai multe somnifere in speranta ca renuntand la suferinta vietii traite in singuratate va gasi un sens acesteia intr-o alta lume. Si chiar se trezeste… intr-o alta lume, numita Iad, dupa spusele unei doamne rautacioase imbracate in alb, care in momentul in care e certata pentru disparitia unor ochelari devine irascibila si administreaza imediat un sedativ persoanei agitate ce o interogase cu nerv. Nu, nu era Infernul acela descris de Dante, ci poate unul mult mai dureros, in aceeasi lume a muritorilor: un ospiciu. In calitatea de proaspata locatara a asezamantului pentru bolnavii mintali, Seoko incearca sa se obisnuiasca cu “colegii” de suferinta, intr-o lume stranie ce seamana mai degraba cu un circ cu saltimbanci si cu clovni in halate albe care se comporta copilareste pentru a-si convinge pacientii sa-si ia tratamentul zilnic sub forma unui ceai “de cea mai buna calitate”. Pana si medicul sef al asezamantului pare o persoana debusolata, doborata de anii lungi petrecuti in umbra acestor oameni. Singura persoana care pare cu capul pe umeri e un tanar taciturn, obsedat de pasiunea pentru pictarea cerului, Kuroda (Lee Wan), fiul unei familii de politicieni ce s-a impotrivit dorintei parintilor de a le calca pe umeri, alegandu-si propriul drum. Si de atunci glasul i-a pierit si a ajuns in sanatoriu, abandonat de ai sai. In momentul in care doctorul ii spune lui Seoko ca nu mai are decat 7 zile de trait, aceasta decide sa se bucure la maxim de ultimele clipe din viata. Va reusi sa se regaseasca pe sine inainte ca sfarsitul sa-i impiedice acest ultim si unic vis sa i se implineasca ?

Personajul central din film, Seoko, poate fi privita si ca exponent al societatii din care face parte, una marcata de o criza morala profunda. Insingurarea acesteia – mai mult sau mai putin autoimpusa – aminteste de problemele generatiei tinere japoneze, chiar daca ea se indrapta vertiginos spre anii varstei de mijloc ai vietii. Ca si iubirea, si singuratatea nu are varsta. Seoko se uraste pe sine, si in mod simbolic chiar lasa un bilet de adio adresat… siesi, scriind: “Pentru mine: te urasc atat de mult !”. Odata tentative se sinucidere esuata, aceasta e nevoita sa-si schimbe atitudinea fata de viata in momentul in care afla ca nu mai are de trait decat o saptamana. Vestea o tulbura, desi nu ar trebui, cata vreme e o sinucigasa care tocmai moartea o cauta. In ospiciu ea trebuie sa invete, paradoxal, sa se iubeasca pe sine, cu tot ce presupune acest lucru, acceptand prietenia celor din jurul ei, care, desigur, numai persoane sanatoase nu erau. Si totul contra cronometru, caci timpul nu mai are rabdare cu ea. Initial se vede captive intr-o lume bizara, cei din jurul ei o vad ca pe Alice in Tara Minunilor, unde ceaiul se serveste la ore fixe dimineata si toata lumea salute soarele de pe cer, chiar si atunci cand locul razelor de soare e luat de o lumina palida. In aceasta lume nu conteaza decat trecutul si prezentul. Trecutul si ranile sale trebuie biruite in prezent, iar asta nu se poate face decat prin desprinderea de trecut, de suferintele sale. Visul, cu o marturiseste insasi “Veronika” noastra, e ceva la care nici ea nu indrazneste, nici macar atunci cand aproape s-a regasit pe sine. De ce ? Pentru ca visul tine de viitor si de imaginar; e acea combinatie magica intre sperante si asteptari, pe de o parte, si ceea ce viata in cele din urma iti ofera, pe de alta parte. E ceva incert, ce nu ai de unde sa stii cum va fi si daca va fi, intr-o zi. De aceea visul ramane in sufletul acestor oameni o himera, ceva la care nu au dreptul sa spere ca ar exista si pentru ei. Dar in ciuda acestui fapt, viata trebuie sa mearga mai departe, iar aceasta este lectia pe care intai de toate trebuie sa o invete Seoko. Iar Kuroda va fi principalul ei punct de sprijin in redescoperirea bucuriei vietii, chiar daca va fi sa fie numai pentru cateva zile, ultimele ei zile in aceasta lume.

O ecranizare reusita, bine adaptata la realitatile societatii japoneze actuale, care cu siguranta va ramane in mintea tuturor si datorita superbei coloane sonore, semnate de Andrea Morricone, fiul inegalabilului Ennio Morricone. Totusi, daca doriti sa descoperiti in amanunt farmecul romanului lui Coelho, e recomandabil sa cititi cartea (usor accesibila in Romania, unde scriitorul se bucura de o mare popularitate). Filmul nu poate reda gandurile scriitorului, poate doar sa le inlocuiasca cu imagini, lasand la latitudinea imaginatiei fiecarui spectator descifrarea misterului ascuns al acestora.

Traducerea si adaptarea filmului, in premiera in Romania:
alinabv si gligac2002 – Asia Team Romania

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 31 august 2012

Fara indoiala, “The Concubine” (cunoscut si ca “The Royal Concubine”) va ramane, odata cu trecerea timpului, unul din cele mai bune filme de epoca coreene facute vreodata. Cu povestea sa fascinanta si cu interpretarea fara de cusur a unor actori in cautarea consacrarii, “Th Concubine” te cucereste din primele sale momente. In prima saptamana de la lansarea in Coreea, in luna iunie a acestui an, filmul a adus vanzari de peste 1,4 milioane de bilete producatorilor, dupa o luna trecand de borna de 2 milioane bilete vandute. Pana in prezent, filmul a avut incasari de peste 16,4 milioane de dolari la box-office, situandu-l pe pozitia a 9-a in topul incasarilor la filme autohtone in Coreea inaintea inceputului sezonului de toamna. Regia este semnata de Kim Dae-seung (care e si co-scenarist), omul din spatele unor filme de succes precum “Bunjee Jumping of Their Own”, “Blood Rain” sau “Traces of Love”. Scenarista principala e nimeni alta decat Kim Mee-jeung, autoarea scenariului si regiei lui “Shadows in the Palace”, iar acest lucru il simti de la primele imagini de interior ale Palatului Regal, cand un mister si un fior de teama te cuprinde, amintindu-ti, involuntary… de “Shadows in the Palace”. In rolurile principale apar doi actori tineri, in jurul varstei de 30 de ani, aflati in cautarea succesului, pe care cu siguranta l-au gasit odata cu aceste roluri. Jo Yeo-jeong (din seriale recente precum “I Need Romance” sau “Lovers of Haeundae”) interpreteaza concubina regala, personajul pilon al filmului, in jurul careia se cladeste intreaga intriga. Jo Yeo-jeong a mai jucat intr-un film de o factura similara, iar iubitorii genului cu siguranta isi amintesc de personajul Chun-hyang din “The Servant”. Rolul regelui ii revine lui Kim Dong-wook (recent vazut in “Romantic Heaven” sau in “Coffee Prince”, ce a marcat debutul acestuia pe micul ecran in 2007). Triunghiul este inchis de Kim Min-jun, un actor cu mare potential dar care din pacate nu a reusit inca sa prinda rolul carierei. Nici de aceasta data acest vis nu i s-a implinit, rolul sau fiind unul secundar, constituind unul din factorii ce complica actiunea, dar nu e asta un capat de tara. Datorita necenzurarii unor scene intime, filmul a fost clasificat in Coreea cu eticheta “Interzis sub 18 ani”. Acest lucru, insa, nu diminueaza cu nimic calitatea acestei productii extraordinare, ce reprezinta o veritabila delectare sub aspect visual, al decorurilor, costumelor, scenariului, interpretari, coloanei sonore etc. Rar gasesti un film de epoca care sa puncteze la toate capitolele si sa constituie o realizare solida.

In perioada timpurie a dinastiei Joseon, Hwa-yeon este fiica unui nobil instarit ce fusese mai demult salvat de la moarte de Kwon-yoo. De atunci, nobilul l-a acceptat pe Kwon-yoo ca pe propriul sau fiu si i-a oferit adapost. In momentul in care insa afla ca fiica lui il iubeste pe Kwon-yoo, tatal se opune relatiei acestora. Intr-una din zile, printul Sung-won se opreste la casa familiei nobilului Shin, dupa o vanatoare nereusita, si in timp ce isi trage sufletul ospatandu-se din bucatele alese puse cu ospitalitate pe masa de niobilul Shin, o zareste pe fiica acestuia, Hwa-yeon. Aceasta tocmai era certata de iubitul ei, Kwon-yoo, pentru faptul ca isi facuse aparitia inainte ca printul sa plece de acolo, temator, parca, sa nu intervina cineva in fericirea lor. Dar printul se indragosteste de fata la prima vedere, iar in momentul in care Hwa-yeon afla ca printul are de gand, cu complicitatea tatalui ei, sa o ia la Palat si sa o transforme in sotia lui, intr-un gest mai mult sau mai putin cugetat fuge cu Kwon-yoo. Dar nimeni nu se poate pune cu puterea unui print, si nimeni nu doreste sa isi complice existenta in acele vremuri tulburi, astfel ca visul celor doi indragostiti de sfaramat de tatal fetei, care o duce intr-un final cu forta pe aceasta la Palat.

5 ani mai tarziu, printul Sung-won vine, dupa lungi peregrinari, in Palatul Regal. Acum aflam ca de fapt el era fratele vitreg al actualului Rege, iar regulile Palatului ii interziceau sa ramana in Palat alaturi de Rege. Si tot acum o regasim pe Hwa-yeon, devenita tocmai… Regina ! Dar Regele era grav bolnav, iar viitorul Reginei si al micului print caruia i-a dat nastere intre timp parea sumbru, datorita prezentei amenintatoare la Palat a Reginei Mama. Regina Mama era mama vitrega a actualului rege, iar unicul ei scop este sa faca in asa fel incat fiul ei, printul Sung-won, sa urce intr-o zi pe tron. Lucrurile se precipita cand se afla ca Regele este pe moarte, si vremuri grele se abat asupra Joseonului. Ambitia cui va triumfa, in cele din urma ?

“The Concubine”, nu am gresi daca am spune-o, se inscrie in seria de filme istorice care de-a lungul anilor au starnit multe discutii in conservatoarea si traditionalista societate coreeana. Aceasta serie a fost inceputa de varianta coreeana a “Legaturilor periculoase”, “Untold Scandal” din 2003 (in care deja superstarul Bae Yong-joon interpreta rolul principal), dar desi filmul a fost apreciat de critici si la box-office, fiind la nivelul anului 2003 cel mai vizionat film in Coreea, societatea coreeana l-a primit cu oarecare rezerve. Timp de mai multi ani nu s-a mai insistat pe filme de aceeasi factura, insa spre sfarsitul primului deceniu al secolului XXI, genul a fost reinventat odata cu A Frozen Flower si Portrait of a Beauty, in anul 2008. In 2010 a urmat “The Servant”, iar acum, in 2012, “The Concubine” reuseste sa se ridice peste nivelul lui “Untold Scandal”, filmul de unde s-a lansat acest gen istoric cu accente de erotism in cinematografia coreeana. Acest film ne ofera mai mult decat o poveste pasionanta si fierbinte plasata in perioada de inceput a dinastiei Joseon. Acest lucru a fost remarcat si de criticii de film coreeni, care aproape in unanimitate au avut pareri pozitive despre “The Concubine”. “Korea Times” l-a numit “unul din cele mai bune filme comerciale ale anului”. Promovarea filmului s-a axat aproape exclusiv pe portretizarea grafica a sexului si a nuditatii actritei protagoniste, Jo Yeo-jeong, lucru care a fost gasit total nepotrivit de criticii locali de film, revoltati de faptul ca explorarea temei tradarii, razbunarii si obsesiei au cazut pe planul second, in conditiile in care acestea sunt profunde si nuantat incluse in realizarea de ansamblu a filmului. “The Concubine” ofera substanta si un spectacol amplu dupa o intriga cu parfum shakespearian, in care latura psihologica e profunda si presupune perceperea mesajului din multiple unghiuri de vedere. Interpretarea actorilor este demna de lauda, in special Kim Dong-wook avand o interpretare de zile mari in rolul Regelui/printului Sung-won. Costumele de epoca sunt fascinante, iar melodia insttumentala de pe coloana sonora reuseste sa transmita tensiunea situatiei, batand parca la unison cu bataile inimii spectatorilor.

Un film deosebit, aproape o capodopera cinmatografica, o noua mostra a talentului cineastilor coreeni, poate cel mai bun film istoric coreean de la “A Frozen Flower” incoace pe tema culiselor vietii de zi cu zi de la Palatul Regal.”The Royal Concubine” ofera doua ore fenomenale tuturor iubitorilor calatoriilor in istoria nevazuta din spatele usilor inchise ale Palatului Regal coreean, o aventura unica despre ambitie, tradare, iubire si razbunare pe un fundal istoric cuceritor.

Traducerea si adaptarea, in premiera in Romania, a fost oferita de

alinabv si gligac2002 – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 31 august 2012

In urma sarcinii secrete pe care au primit-o, Kim Sun Woo si Lee Soo Yoon reusesc sa-l duca la sediu, fara incidente, pe Kim Ju Young – cel ce a intocmit raportul cazului capitanului Lee Jung Un – facut tap ispasitor, in urma cu sapte ani, in afacerea de spalare a unei imense sume de bani pentru Triada Sarpele Negru. Nu acelasi lucru se poate spune si despre operatiunea oficiala a Echipei 9 care, chiar daca era insotita de fortele SSAT, este atacata de banda lui Jung Duk Soo. In aceasta interventie Jung Duk Soo este cat pe ce sa fie executat de capitanul Kang Joo Min, omul lui Choi Hee-Gon, infiltrat in SSAT. Dar planurile acestuia au fost zadarnicite de Kwon Jung Ryul care il surprinde, cu uimire, tocmai cand indrepta pistolul spre capul lui Duk Soo. Cel din urma, ranit fiind , este dus la spital si pazit cu strasnicie atat de trupele SSAT cat si de oamenii Echipei 9. In acest timp, nerabdatoarea Lee Soo Yoon incepe sa-l interogheze pe Kim Ju Young , pentru a afla adevarul despre tatal ei. Omul nu vrea sa coopereze, dar Kim Sun Woo intervine cu siretenie si-l intimideaza, incepe sa ezite si in final dezvaluie cu parere de rau moartea capitanului Lee Jung Un si numele omului de legatura cu invizibilul sef mafiot Choi Hee-Gon, si anume Chang Gil.
Seful Han aduce la cunostinta directorului Pazei de Coasta existenta spionilor lui Choi Hee-Gon in cadrul institutiei, care ii cere sa treaca totul sub tacere deocamdata.
Ofiterul Kim Sun Woo merge la spital pentru a-l interoga pe Jung Duk Soo despre interventia acestuia in operatiunea lor. Intrucat intampina rezistenta, Duk Soo fiind un mafiot dur , infricosator, sfidator si necooperant, Kim Sun Woo recurge la aceeasi stratagema ca si in cazul lui Kim Ju Young. Chiar daca braveaza, Duk Soo este sensibilizat si promite ca va divulga numele “cartitei” daca va fi adus la el ofiterul care l-a impuscat… Oare chiar atat de simplu sa fie, va spune oare adevarul? Ofiterul Kim Sun Woo se va increde deplin in mafiot, sau isi va lua ceva masuri de siguranta?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: joi 30 august 2012

Wu Dal Chi Choi Young isi revine din calatoria in lumea de dincolo, si dupa reintalnirea cu tatal sau se decide sa revina la viata. Afland ca Regele o daduse pe Marele Doctor pe mainile fiorosului Gi Cheol, se indreapta spre resedinta acestuia, decis sa o aduca inapoi pe Eun Soo. Isi croieste drum printre soldatii lui Gi Cheol, dar are de infruntat si oamenii de incredere ai acestuia, dotati cu puteri supranaturale: Cheon Eum Ja ii testeaza capacitatile cantand la flaut si atacandu-l cu sunete, atac la care Choi Young riposteaza aratandu-si puterea fulgerului ce o detine. Scutul; adus din Ceruri, capturat de la politistul pe care il atacase, se dovedeste a-i fi de un real folos. Nici Sam Hae, vicleana ca un sarpe si rapida ca o vulpe nu ezita sa-i testeze puterile lui Wu Dal Chi. In cele din urma, totul se dovedeste a fi fost un test pus la cale de Gi Cheol, care incearca sa-l atraga pe Choi Young de partea sa. Insa planul nu reuseste. Cel putin deocamdata. Invocand “scuza” ca de fapt a venit de unul singur din ordinul propriului suflet pentru a o salva pe aleasa inimii lui, Choi Young reuseste sa tulbure mintea atat a uluitei Eun Soo cat si a lui Gi Cheol, evitand astfel represalii la adresa Regelui. La randul lui, Regele se simte tradat si parasit de persoanele de incredere, dar inca nu reactioneaza pripit. Sa fie oare o strategie inteligenta ? Nu la fel de inteligenta va fi, insa, initiativa Reginei, printesa Yuan-ului, care in fata racelii si indiferentei sotului ei fata de salvarea lui Choi Young decide sa actioneze pripit, periclitandu-si viata: va merge de una singura la resedinta lui Gi Cheol si ii va cere personal sa ii elibereze pe cei doi, mizand pe relatiile sale in cercurile influente din Yuan, ce i-ar fi putut aduce beneficii Excelentei Deok Seong. Dar cei doi… nu se mai afla la resedinta lui Gi Cheol. Ordinul dat de acesta trebuie executat. Sa mai fie, oare, Choi Young, supusul credincios al Regelui, sau a devenit, deja, omul lui Gi Cheol ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 29 august 2012

In urma ultimelor evenimente. Gi Cheol decide ca nu mai poate ramane pasiv, in special ca manusa i-a fost aruncata odata cu incidental otravirii si cu capcana intinsa de Wu Dal Chi. Drept consecinta, acesta da buzna sub pretextul prezentei intr-o audienta la Rege in sala sfatului, unde tocmai fusesera convocati ministrii. In fata Majestatii Sale isi manifesta ingamfarea si dispretul ascuns in spatele unor cuvinte mieroase si taioase, neezitand sa ridice tonul si sa arunce vorbe grele la adresa doctorului Zeilor. In fata audientei, acesta o numeste pe intruparea cu chip de femeie venita din Ceruri chipurile, “vicleana”, iar “demonstratia” nu se incheie aici. Ii cere respectivei sa demonstreze ca ceea ce se zvoneste, originea ei divina, este reala si ca nu e o simpla impostoare. Discutia si pornirea nervoasa a lui Gi Cheol e potolita de interventia Regelui, care il ridiculizeaza cu cuvinte fine, ce-i ating mandria si trufia asemeni unor sageti otravite trimise direct in inima. Cand Gi Cheol solicita prezenta lui Choi Young, doctorul Eun Soo, ca orice medic responsabil, are de spus ceva: pacientul ei nu poate sa se ridice din pat decat cu acordul ei. Aroganta doctorului Zeilor il face pe Printul Buwon-ului sa-si piarda rabdarea si, in mod cu totul neasteptat, sa foloseasca cel mai josnic cuvant la adresa calatoarei in timp. Nici replica acsteia nu se lasa asteptata, iar duelul verbal dintre cei doi devine unul savuros si memorabil. Insa dincolo de hilarul situatiei, ceva neprevazut urmeaza sa se intample: in mod inexplicabil, Regele incheie o intelegere cu Gi Cheol, iar doctorul Zeilor urmeaza a fi predat voluntary de Rege in custodia Excelentei Sale. Care sunt reactiile acestui gest ramane sa descoperiti.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 27 august 2012

“Miss Conspirator” (cunoscut si ca “Miss Go”) e una din comediile de actiune reusite ale anului 2012, ce aduce in prim plan cel putin 4 mari nume ale cinematografiei coreene actuale: Ko Hyun-Jung, Yoo Hae-jin, Lee Moon-sik si Park Shin Yang. Cu totii sunt figuri cunoscute atat iubitorilor de k-drame cat si fanilor filmului pentru marele ecran, iar aparitia lor in acelasi film nu poate fi decat o invitatie la buna dispozitie si adrenalina. In timp ce Ko Hyun-Jung e cunoscuta in special pentru interpretarea rolului Mi-shil in k-drama “Queen Seon-duk”, Yoo Hae-jin e unul din actorii de top ai Coreei, ce nu a jucat in intreaga sa cariera intr-un serial de televiziune, dar care are la activ nu mai putin de 36 de aparitii in filme de diverse genuri, majoritatea succese de casa: Moss, The Unjust, The King and The Clown etc. Lee Moon-sik, ce nu mai are nevoie de nici o prezentare (Battlefield Heroes, Runaway from Home, Romantic Island si, de ce nu, “Queen Seon-duk”), interpreteaza de aceasta data rolul unui mafiot departe de a fi un personaj comic (poate doar prin prezenta fizica), a carui frizura si stil de a se imbraca scot in evidenta tot ce are mai “fioros” personajul si actorul Lee Moon-sik. Park Shin-yang interpreteaza rolul unui alt mafiot, aparitia in acest film marcand revenirea indragitului actor (“Painters of the Wind”, “The Letter”, “Lovers in Paris”) intr-o productie pentru marele ecran dupa 4 ani de absenta. Filmarile la “Miss Conspirator” au inceput in august 2011, dar au fost oprite cand se filmase deja mai mult de un sfert din film datorita starii de sanatate a regizorului Jung Bum-sik (“Epitaph”), ce a scris si scenariul. Pentru a nu compromite investitia facuta de producatori, in scurt timp a fost gasit un regizor inlocuitor, in persoana lui Park Chul-kwan, care de la filmul de debut, “Hi, Dharma” din 2001 nu a mai regizat nimic. Si scenariul a fost modificat, alti doi scenaristi completand si modificand ideea initiala a regizorului Bum-sik. Datorita acestor intarzieri in reluarea filmarilor, Choi Min-sik (ce film ar fi iesit cu Choi Min-sik din nou intr-un rol de mafiot, dupa cel din “Nameless Gangster” !) si Kim Tae-woo au renuntat la proiect, astfel aparand in distributie Lee Moon-sik si Park Shin-yang. Filmul are la baza un roman intitulat “Game Over – Su Ro Virus”, ce spune povestea unei femei ce nu a implinit 30 de ani, ce primeste un pachet de la o alta femeie (ce moare intr-un accident de metrou) si sfarseste prin a fi vanata de cartelurile de droguri si de politie. “Miss Conspirator” a rulat in cinematografele coreene doar 2 saptamani, timp in care a ocupat prima pozitie in box-office-ul coreean timp de o saptamana si a obtinut incasari de peste 3,4 milioane de dolari.

Cheon Su Ro (Ko Hyun-jung) este o tanara de 36 de ani ce traiste cu cea mai buna prietena a ei. Su Ro sufera, insa, de o “boala” destul de grava ce a mostenit-o in urma unei trauma din copilarie: cand ii e lumea mai draga are atacuri de panica care in absenta unor mdicamente cauzeaza lesinul. Daca mai adaugam la asta si faptul ca e o persoana atat de timida incat nu indrazneste nici macar sa-si comande telefonic ci doar printr-un robot cu voce simpatica mancare fast-food, realizam ca avem in fata un personaj cel putin bizar care de da probleme in momentul in care prietena ei pleaca pentru 2 ani la studii in Japonia. Ramasa singura, in timp ce se indrepta spre casa dupa ce a condus-o pe amica ei la terminalul portului Busan, are un atac de panica. O calugarita binevoitoare o ajuta, si, din vorba in vorba se imprieteneste cu ea. Dar naivitatea ii este repede speculata de calugarita, ce i se plange de faptul ca desi a ales sa se calugareasca, sufletul ei tanjeste dupa cineva a carui zi de nastere era tocmai in acea zi. Su Ro, in semn de recunostinta pentru ajutorul si incurajarile primate de la calugarita, se ofera sa livreze pachetul cu tort pe care calugarita voia sa-l ofere ca dar iubitului ei “interzis”, jucand rolul de “inger” trimis de Dumnezeu pentru a ferici un cuplu. Sau cel putin asa isi vedea ea scurta misiune. In timp ce se indrepta spre hotelul une trebuia sa faca livrarea, urmarita indeaproape de calugarita, aceasta din urma e lovita de o masina si moare. Iar de aici incepe o poveste plina de umor si suspans, in conditiile in care se dovedeste ca acea calugarita fusese, de fapt, “Domnisoara Go”, iar prin intermediul ei urma sa se faca o tranzactie intre doua bande mafiote a carei miza erau 50 miliarde de woni (aproape 50 milioane de dolari !). Cum si politia si procuratura erau pe fir, biata Su Ro ajunge in mijlocul celei mai mari tranzactii cu droguri din istoria Busanului, convinsa fiind ca facand pe curierul, va aduce bucurie in sufletul unui cuplu a carei iubire era interzisa de soarta…

“Miss Conspirator” combina actiunea cu comedia savuroasa, si ne descopera valentele nebanuite de comedianta ale simpaticei Ko Hyun Jung. Dupa ce am descoperit-o in rolul dramatic al ambitioasei Mi-shil in drama “Queen Seon-deok”, de aceasta data ne ofera o prestatie plina de culoare si consistenta, in care combina drama personala cu umorul rezultat din anumite situatii pline de neprevazut. Mimica si gesturile personajului cuceresc orice spectator neutru si ridica o fireasca intrebare: pentru ce aceasta actrita nu e distribuita in seriale si filme de comedie, cata vreme are atata charisma si talent pentru astfel de roluri ? Lee Moon-sik este mai putin comic, iar Park Shin-yang joaca rolul unui mafiot dur ce traieste pe picior mare si face afaceri cu sume ametitoare. Yoo Hae-jin, in mod paradoxal, joaca rolul pozitiv al unui politist sub acoperire infiltrat in ambele bande mafiote ce urmeaza a face tranzactia, si, ulterior, si rolul eroului ce-ai asuma periculoasa misiune de a o proteja pe lipsita de aparare Su Ro. Distribuirea lui in acest rol este cel putin bizara, deoarece infatisarea lui Yoo Hae-jin nu e tocmai a unui fotomodel, astfel ca putem vedea relatia dintre protector si protejata drept una similara povstii “Frumoasa si Bestia”. Situatiile din film ii apropie pe cei doi, insa e destul de atipic sa vezi supereroi in genul “Jams Bond” interpretati de… Yoo Hae-jin ! Pana si in “My Girlfriend is an Agent”, Kim Ha-neul l-a avut ca partener pe aratosul Kang Ji-hwan. Chiar daca pe alocuri scenariul se vede ca nu este scris de o singura persoana, in final lucrurile se leaga si firul principal duce unde trebuie.“Miss Conspirator” ne ofera aproape 2 ore mai mult decat agreabile, relaxante, in care buna dispozitie, tensiunea si neprevazutul reprezinta meniul perfect pentru satisfacerea chiar si a celor mai pretentiosi gurmanzi. Vizionare placuta !

Traducerea si adaptarea, in premiera in Romania, au fost efectuate de

alinabv si gligac2002 – Asia Team Romania

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 27 august 2012

Pe data de 20 august 2012 s-a lansat pe piata prima parte a OST-ului serialului de succes “Faith”. In timp ce serialul atrage atentia prin distributia si subiectul sau captivant, interesul internautilor pentru noul serial a inceput sa creasca dup ace au aflat ca interpreta k-pop Ali (Ailee) a fost de accord sa interpreteze o melodie de pe coloana sonora a dramei. Cu o voce captivanta, Ali a incheiat inregistrarile melodiei “Carry On” inclusa in partea intai a OST-ului serialului “Faith”. Interpretarea cantaretei e acompaniata de o orchestra formata din 24 de muzicieni, a carei partitura da un sentiment maiestuos melodiei. “Carry On” s-a bucurat de o reactie exploziva a telespectatorilor dupa ce a fost introdusa in sectiunea de final a episodului difuzat in 13 august, iar cu vocea unica a interpretei, ce misca sufletele ascultatorilor, melodia se asteapta deja sa fie un hit. Ali, pe numele real Cho Yong Jin, a debutat in 2009 in muzica pop coreeana. S-a remarcat in cadrul competitiei muzicale “Immortal Song 2” difuzata de KBS, iar primul album l-a lansat in decembie 2011 (SOULri), relativ tarziu, la 2 ani de la debut, urmat si de primul concert al interpretei de 27 de ani. Includerea melodiei “Carry On” pe coloana sonora a serialului “Faith” urmeaza anterioarei colaborari a interpretei cu producatorii unui alt serial de succes, “Rooftop Prince”, melodia “Hurt” completand soundtrackul respectivului serial.

Mai jos puteti asculta melodia “Carry On”, care beneficiaza si de traducerea in limba romana, in premiera in Romania, a versurilor din limba coreeana, multumita eforturilor colegei noastre Alinabv din Asia Team. Auditie placuta !

Publicat: luni 27 august 2012

De data asta destinul nu a mai fost orb cu Gun Woo si adevarul a iesit la iveala. Bunul lui prieten, Joon Kyu, era una si aceeasi persoana cu iubirea din tinerete a lui Hae In, Joon Young.Un sentiment de furie necontrolata il cuprinde pe Gun Woo, care se simte tradat de toata lumea: de Hae In, care i-a ascuns situatia reala, si de Joon Kyu, cel mai bun prieten al sau, care si el a tainuit totul. Cum e posibil ca cei doi sa fi avut o relatia chiar sub nasul sau, iar el sa fie cel dus de nas ? Cam asta mai poate gandi Gun Woo, iar un astfel de act nu poate fi trecut cu vederea. Hae In dispare la un moment dat de la apartamentul sau, dupa ce Gun Woo o condusese acolo si acceptase sa o ierte doar pentru ca o iubea si voia ca totul sa fie ca inainte. Drept urmare ii ia urma si ajunge tocmai in locul unde amintirile din coplarie erau la ele acasa, la casa parasita. Aici e si Joon Young, iar cand apare la fata locului si Gun Woo, situatia devine exploziva. Vazand comportamentul dezlantuitului Gun Woo, Joong Hyung ia pentru prima oara atitudine si ii transmite acestuia ca daca are de gand sa o faca nefericita pe Hae In, nu i-o va lasa.
Dupa ce incidentul se stinge, Hae In incearca din nous a o ia de la capat. Dar nu are ce face: peste tot pe unde merge da peste Joon Young, intrand in noi buclucuri si starninf gelozia logodnicului ei. In fata acestei situatii, Joon Young isi anunta din nou (pentru a cata oara ?) dorinta de a parasi compania si de a pleca din Seul. De aceasta data, insa, Gun Woo socoteste ca e mai bines a-si bata joc de el si a nu-I dea drumul, profitand de faptul ca avea un contract semnat cu compozitorul Joon Kyu care stipula ca nefinalizarea contractului la termen prevede despagubiri de 3 ori valoarea contractului. Ce incearca sa demonstreze Gun Woo umilindu-l cu fiecare ocazie pe Joon Young ? Nu realizeaza ca prin schimbarea brusca de atitudine, devine o alta persoana, care o inspaimanta pe Hae In si, in definitiv, ca cea care are cel mai mult de suferit e tocmai Hae In ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 26 august 2012

“Unbowewd” este cel de-al 7-lea film coreean al anului 2012 dupa incasarile la box office, resind sa strange peste 22 milioane de dolari. O saptamana a ocupat prima pozitie in box-office, dar a fost repede detronat de blockbuster-ul “Nameless Gangster”. Filmul a fost prezent la mai multe festivaluri internationale de film si succesul sau a determinat distribuitorii americani sa-l achizitioneze. La Baeksang Arta Awards, (aprilie 2012) “Unbowed” a castigat premiul pentru Cel mai bun film al anului, iar actorul din rolul principal, Ahn Sung Ki, a mai adaugat la palmares un premiu pentru Cea mai buna interpretare. Ahn Sung Ki e o legenda vie a filmului coreean, fiind, alaturi de Lee Byung-hoon, primul actor coreean ce are o stea a sa pe celebrul bulevard hollywoodian “Walk of Fame”. Este, poate, cel mai respectat star coreean al momentului (si-l mai aminteste cineva in rolul din clasicul “The Housemaid” 1960 ?), aparand in filmele celor mai mari regizori coreeni ale anilor ’80-’90, cand filmul coreean cunostea o transformare, dupa epoca de aur a anilor ’60. A castigat de 6 ori “Grand Bell Award” – un fel de Oscar al Coreei), si nu e eclus ca la sfarsitul acestui an, rolul din “Unbowed” sa-I aduca un al 7-lea “Oscar” autohton. Filmul este produs, scris si regizat de nimanei altul decat Chung Ji-young, ce a regizat 13 filme din 1982 pana in 1998. Acesta este cunoscut pentru mai multe filme de razboi de la inceputul anilor ’90 (“The South Korean Army”, “White Badge”), “Unbowed” fiind primul sau film dupa 14 ani de absenta din industrie. Industria coreeana de film s-a schimbat radical intre timp, insa filmul sau ramane unul viu si de actualitate, punctele sale forte fiind distributia excelenta si scenariul stralucit. Mai trebuie spus ca filmul are la baza un incident real petrecut in 2007, care a ramas pana in zilele noastre in amintirea coreenilor, poate de aici si interesul urias manifestat pentru acest film.

Kim Kyung-ho (Ahn Sing Ki) este un profesor de matematica la o universitate privata de prestigiu. In 1995, acesta descopera in subiectele de admitere la facultate o problema alcatuita de un coleg mai tanar de catedra, care a fost pusa gresit si care, implicit, nu avea rezolvare. Pentru a nu compromite imaginea si prestigiul universitatii, conducerea decide sa schimbe regulile jocului din mers, punctajul anuntat initial pentru fiecare subiect in parte fiind modificat. Kim Kyung-ho se opune acestei decizii, iar din anul universitar urmator isi pierde catedra. Drept urmare, acesta intenteaza proces impotriva conducerii universitatii pentru discriminare. Dupa ani de judecata, sentinta finala e data de judecatorul Park Bong-ju, care decide ca universitatea are dreptate. In urma acestei sentinte, pe 12 ianuarie 2007 Kim Kyung-ho se decide sa-si faca singur dreptate si, inarmat cu o arbaleta, il asteapta pe judecator in cladirea unde acesta locuia. In momentul in care cei doi se zaresc iar Kim ii cere judecatorului sa recunoasca faptul ca sentinta data a fost nedreapta, are loc o incaierare. La fata locului apare si un agent de paza, care ii desparte pe cei doi. Judecatorul este ranit si solicita ambulanta, dar si anuntara politiei, retinand o sageata rupta ca proba a unui eventual atac asupra lui comis de catre Kim Kyung-ho. Consecinta incidentului este arestarea profesorului de matematica si o adevarata furtuna in media. Curtea Suprema vede in atacul asupra unui coleg judcator un atentat la insasi Justitia din Coreea si ameninta cu masuri legale severe. Urmeaza un proces mediatizat, in urma caruia profesorul e condamnat la 4 ani de inchisoare. Cu ajutorul unui avocat plin de datorii si cazut in patima alcoolului, dar apreciat pentru calitatile sale in lupta pentru dreptul la munca, profesorul Kim incearca sa faca apel si sa-si demonstreze nevinovatia si, mai presus de toate, indolenta, indiferenta si abuzurile sistemului judiciar coreean fata de individ ca parte constituanta a societatii.

“The Unbowed” se inscrie pe linia filmelor coreene ale ultimilor ani in care tema principala este dreptatea sociala. Un subiect similar a fost abordat in “Silenced”, cu referire concreta la un caz grav de abuzuri la adresa minorilor, si si de aceasta data filmul are la baza un caz real petrecut in 2007 si puternic mediatizat la vremea respectiva. Desi o parte consistenta a filmului se petrece in sala de judecata, urmarind rationamentul fiecarei parti in dobandirea adevarului sau, de ce nu, in ascunderea acestuia – nu degeaba se spune ca “justitia e oarba” – , scenariul este construit in asa fel incat din primul moment reuseste sa-ti capteze atentia si sa-ti starneasca curiozitatea. Filmul a avut acelasi succes precum “Silenced”, amandoua fiind niste drame consumate in spatele usilor inchise ale instantelor de judecata si inspirate din evenimente reale. “Unbowed” a devenit in scurt timp un succes comercial dar si un film apreciat de critici, deschizand un subiect sensibil, prea putin abordat in filmle coreene, referitor la sistemul judiciar coreean favoritismul si partinirea lui excesiva. Faptul ca in decurs de doar cateva luni publicul coreean a avut ocazia sa vada 3 filme pe o tematica oarecum apropiata – The Client, Silenced si Unbowed – spune multe despre una din tarele justitiei coreene, iar succesul acestor filme (care toate au avut in distributie cel putin cate un actor foarte iubit in Coreea si nu numai) marcheaza interesul societatii pentru aceasta problema.

Ahn Sung-ki este actorul perfect pentru rolul in care a fost distribuit, cel al profesorului de matematica in cautarea dreptatii. Dupa cum fanii filmului coreean stiu, Ahn este unul din cei mai populari si indragiti actori coreeni din toate timpurile, iar faptul ca un actor de notorietatea lui interpreteaza rolul unui cetatean nedreptatit de sistem a fost si lucrul pe care au mizat producatorii. Acesta este convingator in rolul unui profesor mandru, inteligent si pragmatic ajuns pe culmile disperarii de ceea ce crede el ca este o inscenare pusa la cale de un judecator corupt (interpretat de “antipaticul” Kim Eung-soo, cunoscut in special pentru rolurile negative din seriale coreene de succes ale ultimilor ani). Interpretarea lui Ahn incununeaza o cariera extraordinara, din anii ’80 pana in prezent rolurile sale din filme cu un puternic mesaj de constiinta sociala ale “Noului Val Corean” ramanand intiparite in sufletul publicului coreean. Si chiar daca are un rol “static” in “Unbowed”, fiind mai tot timpul incatusat si stand jos in boxa acuzatilor, interpretarea lui e pasionanta si dinamica. Scenariul contine foarte multe dialoguri legate mult de situatii de context, dar scenaristul reuseste sa adune la un loc toate piesele puzzle-ului intr-un fir narativ agreabil si consistent. Ritmul filmului este unul rapid (spre deosebire de alte filme de gen ce pot aduce plictiseala) dar niciodata nu simti ca scenaristul s-ar grabi cu povestea. “Unbowed” e genul de film cu un subiect dens si complicat care, daca il urmaresti, iti da impresia, la final, ca ai ramas cu mai mult decat un simplu film vizionat. Mesajul sau te face sa reflectezi la tema abordata (ce isi poate gasi similaritatea in orice alta societate decat cea coreeana) si reprezinta un adevarat semnal de alarma tras de regizor, actori si scenarist cu privire la nevoia reala a societatii actuale de dreptate sociala, mult prea corupta pentru a putea da incredere omului de rand ca Justitia inseamna cu adevarat dreptate. Un film revigorant si electrizant, au conchis criticii de film, unul din cele mai bune filme de gen facute in Coreea ultimilor ani. Nu trebuie ratat !

Traducerea si adaptarea filmului: alinabv, gligac2002 – Asia Team Romania

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 25 august 2012

Indiciile date de Park Chil Seong conduc Echipa 9 la descoperirea unui cont bancar pe numele unui fost capitan al Pazei de Coasta implicat in urma cu 7 ani intr-un scandal de spalare a unei imense sume de bani pentru Triada Sarpele Negru. Capitanul Lee Jung Ung, disparut fara urma la acea data, nu este altul decat tatal agentei Lee Soo Yoon. Pentru a nu-i rani sentimentele, colegii de echipa se feresc sa o puna la curent cu descoperirea lor. Din pacate se dovedeste ca, pe langa informatori si cartite, Paza de Coasta nu duce lipsa nici de indiscretie si indisciplina. Astfel ca agenta Hong Ji Ah, prietena Soo Yoon-ei, in loc sa pastreze confidentialitatea datelor, se grabeste sa o puna in tema. Soo Yoon, care isi diviniza tatal, este socata de informatii, drept pentru care ofiterul Kim Sun Woo primeste din partea sefului sarcina de a o supraveghea. Tanarul se conformeaza, o urmareste cu tenacitate si in urma unei reprize de box, fara menajamente de nici o parte, Soo Yoon isi revine. Mai mult chiar, lasa sa cada bariera formalismului si cei doi se trezesc deodata buni prieteni.
Sub lumina ultimelor evenimente, seful Han ia hotararea de a conduce personal Echipa de interventii 9 si solicita redeschiderea cazului capitanului Lee Jung Ung, caz inchis in graba la timpul lui in urma unui raport superficial. Pentru aceasta incep sa caute martori ai investigatiei efectuate de Departamentul de Control al Pazei de Coasta. Cu mare greutate gasesc un chimist, care se presupune a fi ultima persoana care l-a vazut in viata pe capitan, dar acesta refuza sa colaboreze. Si atunci se apeleaza la cel care a intocmit raportul, Kim Ju Young, fost director adjunct, acum contabil fiscal. Pentru ca nici acesta nu este cooperant, seful Han emite un mandat pe numele lui si-l insarcineaza pe Kwon Jung Ryul sa-l aduca in siguranta la sediul Fortelor Speciale. Oare va reusi aceasta operatiune Echipa 9? Ramane de vazut…..

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 24 august 2012

De aproape o jumatate de secol, filmele politiste realizate in Hong Kong nu si-au pierdut din consistenta, ramanand la fel de captivante si de antrenante. Nici macar productiile hollywoodiene recente, pline de efecte speciale si de cascadorii spectaculoase nu au reusit sa detroneze suprematia mondiala detinuta de filmul de actiune realizat in micuta insula ce tine in prezent de China. Care e secretul lor ? Originalitatea. Si atmosfera. Toate acestea sunt artificiale in filmele americane de gen, iar stilul chinezesc de realizare al acestor filme nu va putea fi niciodata egalat. “Motorway” nu este “doar inca un film de actiune” realizat cu zecile in Hong Kong, an de an. Vorbim despre un film produs de cunoscutul Johnnie To si a lui companie Milkyway Image, si regizat de Soi Cheang Pou-Soi, al carui cel mai recent success a fost “Accident” (2009). Prezenta lui Anthony Wong in distributie nu poate reprezenta decat o invitatie la delectare, indiferent ca e vorba de roluri istorice (cum au fost ultimele doua aparitii majore ale acestuia, in “White Vengeance” sau “ The Four”) sau de roluri in filme de actiune (care i-au adus consacrarea de mai bine de 20 de ani de cand joaca in filme). Partenerul lui din film este nimeni altul decat Shawn Yue, unul din cei mai bine cotati actori ai momentului din Hong Kong. Aparitiile in filme de succes recente precum “Reign of Assassins”, “The Return of Chen Zhen”, “I come with the rain” “Invisible Target” sau “The Second Woman” nu au facut decat sa-i sporeasca cota, in special ca e o figura cunoscuta in Hong Kong si pentru cariera muzicala de succes, pana acum lansand 5 albume. Barbie Hsu si Michelle Ye completeaza distributia cu doua roluri secundare feminine intr-un film care la prima vedere pare dedicat in exclusivitate barbatilor. Insa tocmai aici sta farmecul sau, deoarece spre deosebire de celebrele filme hollywoodiene cu tematica curselor de masini, “Motorway” reuseste sa captiveze orice categorie de varsta, indiferent de sex. Prezentele feminine din film (totusi, destul de sterse) si scenariul echilibrat fac din el un film atractiv, calitatea nefiind ceva nou pentru realizatorii chinezi.

Lucrand in cadrul sectiei de politie Kowloon-ul de Est din Hong Kong, la divizia rutiera, Cheung este un tanar politist la inceput de cariera dornic sa se remarce prin prinderea cat mai multor vitezomani. Acesta aplica la sange litera legii oricarui sofer in cautare de senzatii tari pe autostrada, iar astfel de misiuni la mare viteza in urmarirea participantilor la trafic nedisciplinati ii creeaza lui insusi o placere pe care o confunda cu slujba sa. Impreuna cu Lo, partenerul sau aflat in pragul pensionarii, formeaza “Echipa Invizibila”, stand la panda la radar pentru a-si face norma zilnica si a culege laudele sefilor. Totul pana intr-o zi cand depisteaza in trafic doua masini luxoase ce se iau la intrecere pe autostrada. Trase pe dreapta, cei doi politisti incearca sa-i legitimize pe soferi, insa unul din ei calca pedala de acceleratie si reuseste sa fuga e la fata locului. Nerabdator si incalcand protocolul, lasandu-l pe Lo singur cu celalalt sofer sanctionat, Cheung sare in masina politiei si incepe o goanna nebuna dupa fugar. Mai mult, refuza sa raspunda Dispeceratului cand acesta il contacteaza, incalcand inca o norma prevazuta in fisa postului. In urma acestui incident, Echipa invizibila e desfiintata, iar cei doi parteneri sunt trimisi la munca de jos, trebuind sa stea la radar de dimineata pana seara. O munca plictisitoare si umilitoare, tinand cont ca toti soferii stiau de amplasarea radarului, iar la trecera prin fata lor ii “binecuvantau” cu un claxon sau o semnalizare cu faza lunga. Dar la un moment dat, vitezomanul pe care in zilele trecute Cheung nu reusise sa-l ajunga din urma isi face din nou aparitia pe autostrada. Lucrurile se complica cand se dovdeste ca acesta este un sofer renumit in lumea interlopa dar si un infractor ce a comis mai multe jafuri armate de-a lungul timpului, cautat de politie in intreaga tara. Iar acum a revenit la viata pentru o noua misiune. Crima Organizata intra pe fir, iar alaturi de colegii de la circulatie trebuie sa dejoace planul urmaritului general si mai apoi sa il retina alaturi de complicii sai. Dar uneori, costurile indeplinirii unei astfel de misiuni periculoasa sunt foarte mari si trebuiesc platite.

“Motorway” este, inainte de a fi calificat un film dedicat iubitorilor de masini, un film politist de actiune, in care prezenta masinilor scumpe ce-ti iau ochii e doar un pretext, o invitatie la o aventura care te va tine lipit de film pe toata durata lui. “Motorway” poate fi calificat drept imaginea tipica a companiei Milkyway Image, ale carei filme niciodata nu au dezamagit iubitorii de actiune venita din Orientul Indepartat. Daca esti fanul filmelor cu politisti “cool”, al tipilor rai charismatici si inteligenti dar si al productiilor bine realizate, acest film sigur iti va satisface asteptarile. Cuplul de politisti Cheung (Shawn Yue)/ Lo (Anthony Wong) e unul tipic (putem vorbi deja chiar de un cliseu): Cheung e politistul tanar, nerabdator sa calce pedala de acceleratie si sa prinda toti infractorii din lume intr-o secunda, dovedindu-si talentul in sofat si castigand aprecierea superiorilor lui. Partenerul lui, Lo, e politistul aflat in pragul pensionarii, calculat, cu experienta, ce nu-si doreste decat sa aiba un sfarsit de cariera linistit. Intre cei doi exista o deosebire de viziune, puternic marcata de diferenta de varsta si de experienta de viata. Daca tanarul Cheung face drifting in miez de noapte pentru a impresiona domnisoare in scopul de a le “agata”, Lo e un familist convins ce-si traieste viata cumpatat, fara riscuri sau excese. Totusi, in momentul in care vede nerabdarea tanarului sau partener si sotia ii spune ca vede in acesta din urma imaginea lui Lo din tinerete, Lo accepta sa-i destainuie din secretele manuirii masinii tanarului coleg. Personajul lui putem spune ca e un veritabil arhetip – “maestrul” in varsta readus inapoi in joc pentru o ultima cursa. Ca veni vorba de curse, impresioneaza munca omului din spatele scenelor de actiune, Chin Kar Lok, ale carui urmariri puse in scena sunt autentice si precise, amintind oarecum de minutiozitatea stilului lui Michael Bay, atent la detalii si la slow-motion-uri.

Pentru cei ce au masinile si sunetul lor in sange, filmul in mod sigur va fi trait la maxim. Pentru cei nepasionati de masini, “Motorway” ofera 90 de minute agreabile, pline de actiune si suspans, asa cum orice film de gen produs in Hong Kong ofera, fara a afecta negativ in vreun fel interesul privitorului neutru. Personajele par familiare, scenariul este simplu si parca am mai vazut ceva din aceasta poveste in alte filme (poate peste Ocean), iar echipa din spatele acestui film e una de adevarati profesionisti. Un film bine realizat, un respiro necesar si proaspat pentru filmul de actiune din Hong Kong, care ne dovedeste ca ramane mereu acelasi, un nesecat izvor de surprize placute.

Traducerea si adaptarea, in premiera in Romania, a fost efectuata de gligac2002 – Asia Team Romania.

Prezentarea realizata de cris999 – asiacinefil.com

Author: admin

Wu Dang (2012) – aventurã, vânãtori de comori, fantezie şi arte marţiale într-o producţie chinezeascã spectaculoasã

Filmul „Pieta” al lui Kim Ki-duk a câştigat „Leul de Aur” la Veneţia !

Runway Cop (Detective Cha) (2012) – la 4 ani de la Hong Gil Dong, cuplul Kang Ji-hwan – Sung Yu Ri revine pe ecrane

Suicide Club (Suicide Circle) (2001) – strigãtul disperat al unei generaţii puse la colţ de indiferenţa societãţii

Sad Sonata (Sad Love Story) (2005) – episodul 18 subtitrare in romana

PREMIERÃ ! OST k-drama „Faith” (2012) (2) Shin Yong Jae – „Because my steps are slow”

„The Alumni”, cel mai nou film al lui T.O.P, a rãmas fãrã regizor

Faith (The Great Doctor) (2012) – episodul 8 subtitrare in romana

Faith (The Great Doctor) (2012) – episodul 7 subtitrare in romana

Veronika Decides to Die (2005) – o superbã ecranizare a celebrului best-seller omonim internaţional al lui Paulo Coelho

The Royal Concubine (2012) – fascinaţia puterii la hotarul dintre pasiune şi ambiţie, într-un film de epocã cu parfum shakespeare-ian

Poseidon (2011) – episodul 7 subtitrare in romana

Faith (The Great Doctor) (2012) – episodul 6 subtitrare in romana

Faith (The Great Doctor) (2012) – episodul 5 subtitrare in romana

Miss Conspirator (Miss Go) (2012) – o comedie savuroasã de acţiune cu 4 staruri coreene de primã mânã în distribuţie !

PREMIERÃ ! Soundtrack k-drama „Faith” (2012): „Carry On” – interpretã ALi

Sad Sonata (Sad Love Story) (2005) – episodul 17 subtitrare in romana

Unbowed (2012) – dreptatea socialã, între vis şi realitate, într-un film de succes ce i-ar putea aduce lui Ahn Sung Ki al 7-lea „Oscar” autohton din carierã !

Poseidon (2011) – episodul 6 subtitrare in romana

Motorway (2012) – adrenalinã la maxim într-un film de acţiune autentic produs de Johnnie To