The Sword with no Name (cunoscut si ca The Last Empress) a fost un succes de casa in Coreea, timp de 5 saptamani la rand aflandu-se in top 10 in box-office, si avand peste 1.680.000 de bilete vandute in cinematografele coreene. Dincolo de succesul de casa, filmul marcheaza revenirea in prim plan a regizorului cunoscutului horror „Red Shoes” (2005), Kim Yong-Gyun, care are sub bagheta sa doi actori de top din noua generatie, Soo-Ae (ce a impresionat cu rolul din „Sunny”) si Cho Seung-woo (vedeta din „Marathon”, care nici nu a putut participa la lansarea filmului, trebuind sa-si indeplineasca serviciul militar obligatoriu de 2 ani). Filmul este inspirat din fapte reale, mai exact dintr-un eveniment tragic pentru istoria Coreei, insa povestea de dragoste dintre personaje si existenta eorului principal este una fictive. Filmul beneficiaza de o coloana sonora superba (mai putin muzica zilelor noastre plasata pe fundalul anilor descrisi in film), costume de epoca de o rara frumusete si de efecte speciale poate putin exagerate pe alocuri.
La sfarsitul secolului XIX, marile puteri imperiale incearca sa-si extinda influenta in Coreea, aflata in sfera lor de interes. Catolicismul, textile scrise la tiparnita, obiceiurile occidentale sunt aproape in pragul de a distruge Coreea, asa cum opiul a distrus dinastia Qing din China. In fata acestei situatii, Daewongun, tatal lui Gojong, duce o politica izolationista, inchizand portile natiunii in fata influentelor externe. Insa fiul sau, Gojong – cunoscut in istorie drept ultimul rege coreean, este adeptul deschiderii spre Occidente si al schimburilor comerciale intense cu acesta. Astfel Coreea e inghitita de un conflict intre 2 principii: reforma sau conservatorism. In aceste timpuri, intr-o zi obisnuita, un barbat si o femeie se intalnesc accidental si se indragostesc. El este Moo-myung, un mercenar iscusit in manuirea sabiei, ea este Ja-young, cea care peste cateva zile urmeaza sa devina Regina Coreei prin casatoria cu regale Gojong. Scurta pasiune care se naste in acele clipe intre cei doi va da nastere unei adevarate iubiri. Moo-myung nu-si va accepta soarta de perdant si isi jura sa devina aparatorul din umbra al Reginei.
Un film cu un buget si niste costuri de productie consistente, care a starnit si controverse datorita faptului ca japonezii sunt infatisati intr-o ipostaza complet negativa (dar daca asta e istoria, ce poti sa faci ?) Actorii care interpreteaza japonezii, in film, au fost imbracati in mod deliberat ridicol, iar actele lor de cruzime au fost in mod special accentuate. Insa nu este primul film in care acest eveniment trist din istoria Coreei e relatat, si cam toate prezinta acelasi scenariu, astfel ca protestele partii japoneze nu se justifica. Un film ce merita vazut pentru frumusetea si tristetea lui, pentru intelegerea unei epoci care a schimbat soarta Coreei pentru totdeauna, aducand un prejudiciu ireparabil istoriei acesteia.
„To be, or not to be…” este probabil cea mai cunoscuta expresie din istoria literaturii universale. A devenit un etalon al sufletului omenesc pentru nesfarsitele panici si frici existentiale. Un drum cu o singura banda spre o lume necunoscuta. Un fel de „ONE WAY”. De-a lungul timpului, sensul si dimensiunea shakespeariana a fost eliminata, fiind inlocuita cu un continut mult mai diversificat si mai permisibil.
A sosit si vremea unui film mult asteptat de cinefili si de fanii lui Donnie Yen, „14 Blades”. Daca va era dor de un wu xia veritabil, cu „zburatori”, efecte speciale deosebite si aventuri intr-o atmosfera mai degraba specifica filmelor de aventuri cu Margelatu decat westernurilor gen „Sukiyaky Western Django” sau cu viziuni a la Tarantino, ati gasit raspunsul la asteptarile voastre. „14 Blades” amesteca toate aceste ingredient intr-o realizare de senzatie a lui Daniel Lee, nimeni altul decat „specialistul” pe aceasta epoca din cinematografia contemporana din Hong Kong, cel care acum 2 ani a impresionat cu „Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon”. La un buget de peste 20 de milioane de dolari, distributia este pe masura: Donnie Yen tine capul de afis, dar este perfect secondat de stralucita Zhao Wei (Mulan), Wu Chun (Butterfly Lovers) si Kate Tsui (Lady Cop & Papa Crook). Si cum in filmele de rasunet nu poate lipsit – din umbra sau pe ecran – Sammo Hung, si de aceasta data cunoscutul actor are o aparitie episodica care doar confirma incheierea unei stralucite cariere de actor. „14 Blades” este un remake dupa un film din 1984, care la vremea lui a avut succes: „Police Pool of Blood”.
Filmul a fost nominalizat in acest an la cea de-a 29-a editie a Festivalului de Film de la Hong Kong care va avea loc in aprilie, la 2 sectiuni: Cea mai buna coregrafie a scenelor de lupta si Cele mai bune efecte sonore. Probabil Zhao Wei merita o nominalizare pentru interpretare, reusind sa para mult mai tandra si delicate decat razboinica Mulan din celalalt succes al ei recent. Se asteapta ca filmul sa fie un blockbuster in China, unde se estimeaza incasari de peste 30 de milioane de dolari. Dar poate cea mai buna recomandare pentru vizionarea acestui film vine de la starul sau, Donnie Yen: „De fiecare data cand accept un rol, imi place sa aduc ceva proaspat si inedit audientei…14 Blades va aduce o multime de standarde specific filmelor wu xia”. Iar pentru fanii lui Wu Chun care au citit 
Cu cat ne apropiem de punctul culminant al serialului, cu atat conflictul care a fost construit treptat si secvential se va amplifica. E semnul unei confruntari decisive intre fortele implicate. In acelasi timp vom descoperi secretele unor personaje si sensurile unor fapte de neinteles initial.
EP.9. „Ultima noapte”
Mult asteptata biografie ecranizata a marelui intelept chinez Confucius a ajuns, in sfarsit, dupa o indelungata asteptare, in fata (asia)cinefililor. O grandioasa productie regizata de Mei Hu da viata unei povesti biografice unice, intr-un film care preia mult din atmosfera unui “Emperor and the Assassin” si care se ridica fara probleme la nivelul asteptarilor tututor. In rolul Maestrului Confucius, marele actor Chow Yun-Fat isi demonstreaza inca o data clasa. Filmul nu a avut un buget impresionant (doar 2,8 milioane de dolari), insa reuseste sa isi atinga telul. Chiar daca uneori impresia generala este ca la un moment dat s-a trecut mult prea usor peste anumite etape din evolutia vietii Maestrului, regizorul a reusit, cu mijloacele disponibile, sa realizeze un film artistic biografic de o profunzime miscatoare.
Regizorul lui “Sarkar Raj”, Ram Gopal Varma, reia tema coruptiei la nivel inalt in “Rann”, un film despre lumea media si dezvaluirule sale, cu Amitabh Bachchan in rolul principal. Filmul a starnit o cotroversa inca de la lansare, promo-ul lui fiind interzis in India datorita introducerii pe coloana sonora a unei melodii inspirate din imnul national compus de Rabindanah Tagore. In cele din urma, ca urmare a decizie Curtii Supreme, acele promo-uri au fost interzise, iar melodia de pe coloana sonora a fost inlocuita. In India, cenzura este la ordinea zilei, infranand orice tendinta a vreunui regizor de a da nastere prin filmul sau la controverse de natura a aduce atingere imaginii nationale sau cutumelor indiene. Filmul s-a lansat de o luna si jumatate in India, insa desi a avut un buget de 30 crore (circa 6,5 milioane dolari) pana acum nu a avut incasari mai mari de 9,5 crore (2 milioane dolari). Si asta cu toate ca a fost foarte bine primit de critici. Insa este stiut faptul ca filmul indian este mult mai apreciat peste hotare decat in propria tara, astfel ca se asteapta ca eventuala exportare a lui sa completeze veniturile si sa nu faca din el un esec financiar.
Ram Gopal Varma expune in filmul sau adevarul din spatele media si al micilor ecrane, intr-un mod inteligent si caracteristic si filmelor sale anterioare. E remarcabil modul in care reuseste sa prezinte, fara eforturi deosebite si extrem de simplu o chestiune sociala atat de serioasa. Toate personajele din film se bucura de o importanta egala, cu un plus pentru Big B (Amitabh Bachchan), al carui personaj este cel mai bine conturat. Povestea redata in film e realista, estetica, iar dialogurile joaca un rol crucial in succesul filmului. Va veti convinge de asta savurandu-l, pentru ca nu veti avea ce regreta !
Dennis Law, unul din producatorii lui „Election”, si regizorul lui „Fatal Contact”(2006) si „Fatal Move” (2008) revine cu o noua productie exploziva, „Bad Blood”. Filmul insista, ca si in celelalte realizari anterioare, pe explorarea vietii unei organizatii de falsificatori de bani, deci a lumii interlope din Hong Kong si a transformarilor sale inerente pe fondul luptei pentru bani si suprematie. De aceasta data actiunea este la maxim, iar scenele de lupta beneficiaza de supravegherea si ideile celebrului Li Chung-Chi (cunoscut si ca Nicky Lee), omul din spatele scenelor de lupta din filme ca „Legendary Assassin”, „Lethal Ninja”, Fatal Contact”, „Invisible Target” sau „Vengeance”. La acest capitol filmul este ireprosabil ca realizare. Scenariul este, insa, punctul slab al lui. Lucrurile se leaga repede, insa totul este previzibil sau aproape previzibil, asemeni unei productii hollywoodiene de gen. Mai mult, se pare ca tot mai des regizorii din Hong Kong preiau elemente specifice filmelor americane (yachturi, jet ski-uri, modele de eroi etc), fapt ce duce la pierderea originalitatii si farmecului acestor productii.
Simon Yam are o prestatie de calitate, insa se pare ca in ultimul timp este tot mai mult cooptat pentru roluri negative (in Storm Warriors a fost din nou personajul negativ). De aceasta data e personajul cel mai putin negativ dintr-o lume… negativa prin excelenta. Bernice Liu, cre din personaj secundar devine, cu o rasturnare de situatie, protagonista, dovedeste nu doar ca arata bine si ca fizic, si ca stapanire a artelor martiale, ci si ca e o actrita foarte talentata, care intra perfect in rolul personajului interpretat. Desigur, nelipsitul Suet Lam apare si in acest film in rolul unui avocat, inca un rol pe care nu l-a mai avut in filme anterioare (a fost ofiter de politie in Tactical Unit, un adjutant al eroilor in „Storm Warriors”, interlop intr-o multime de filme, asasin platit in „Assassins”, dar niciodata… avocat !) Cu o asemenea distributie si cu scene de lupta senzationale, filmul nu poate fi decat unul agreabil. Din pacate nu unul iesit din tipare, din cauza scenariului mai putin inspirat. Pentru fanii filmelor de actiune filmul va fi cam ce isi vor dori. Dar cam atat. Lipseste sclipiciul.
E timpul schimbarii! Gestul lui Hong Gil Dong, acela de a distruge opiul, in fata reprezentantilor guvernamentali si a emisarilor chinezi, reprezinta un act de curaj, semn ca eroul nostru si-a insusit cu barbatie (demnitate) rolul de haiduc, de viitor stalp al unei societati dezrobite.
Insertiile unor elemente moderne reprezinta sarea si piperul acestui serial deosebit de antrenant. Ochelari de soare, ritmuri hip-hop, tehnici medicale. Pana la urma, daca in dragoste si in razboi, cam totul este permis, de ce intr-o k-drama sa nu se aplice si acest principiu?
Actiunea filmului „Wheat” este plasata in perioada antica a Chinei Statelor Razboinice, intre 475-221 i.e.n, perioada incheiata prin unificarea Chinei de catre dinastia Qin. Pe atunci asa-numitii „lorzi ai razboiului” isi consolidau puterea prin unificarea micilor statulete in jurul lor. Principalul conflict a fost intre statul Zhao si Qin, fiind zugravit intr-o multime de filme de epoca chinezesti, dintre care cele mai cunoscute au fost „Emperror and the Assassin” sau „Hero”. Filmul a fost prezentat in deschiderea Festivalului international de film de la Shanghai, fiind regizat de apreciatul He Ping („Warriors of Heaven and Earth”, dar mai ales „Sun Valley”). Cu un buget de 6 milioane de dolari, „Wheat” o are in rolul principal pe Fan Bingbing, care a putut fi urmarita recent in filme ca „Shinjuku Incident”, „Bodyguards and Assassins” sau „Sophie’s Revenge”. He Ping revine la dramele istorice, de aceasta data mai putin preocupat de reflectarea violentei in scop epic si mai mult preocupat de drama personala a eroilor.
O poveste cu un mesaj anti-razboi clar, cu o prestatie impresionanta a superstarului Fan Bingbing intr-un rol subtil si complex prin care ofera gratie si generozitate si, nu in ultimul rand, cu o regie maiastra a lui He, toate sunt atu-urile unui film bine construit. O pledoarie pentru inutilitatea razboiului si a violentelor sale, o productie de o frumusete aparte ce nu trebuie ratata !
EP.8. „Sfarsitul moratoriului”
Importanta si legitimitatea incriptiei de pe sabia Sa Yin naste controverse in mintea tuturor. Cel care va intra in posesia ei si ii va intelege secretul, va detine controlul regatului. Se pare ca doar pe Hong Gil Dong nu il intereseaza o piesa demna de un muzeu. El este manat in lupta sa revolutionara de o dorinta arzatoare, aceea de a schimba lumea. In bine.
EP.7. „Sa mergem acasa”
Main Aurr Mrs. Khanna – cu titlurile alternative „Mr and Mrs Khanna” sau „Mrs Khanna and I” este o comedie indiana agreabila care ii aduce in prim plan pe doi din cei mai bine platiti actori de la Bollywood: Salman Khan (recent vazut in „Wanted” sau „Yuvvraaj”) si Kareena Kapoor (din recentul „Kurbaan”). La acestia se adauga inca un nume important, producatorul si actorul Sohail Khan, nimeni altul decat fratele lui Salman Khan, pe care fanii filmelor indiene l-au putut vedea intr-o alta comedie recenta, „Do Knot Distrurb”. „Main Aurr Mrs. Khanna” e regizat de debutantul Prem Soni. Initial se pare ca filmul ar fi trebuit sa-i aiba in prim plan pe Salman Khan si Priyanka Chopra, insa in cele din urma Priyanka a renuntat la rolul „Mrs.Khanna” datorita programului incarcat. S-a incercat aducerea unei alte actrite, iar din cele propuse sanse mari ar fi avut Lara Dutta (din „Do Knot Disturb”), insa din motive necunoscute si aceasta a fost indepartata. Zvonurile spun ca de fapt Salman Khan ar fi ales-o ca partenera pentru acest film pe Kareena Kapoor, iar in final producatorul a anuntat ca vedeta a semnat pentru acest film. Zvonurile sustineau chiar aparitia lui Shah Rukh Khan si a Priyankai Chopra in film, insa in final acest lucru nu s-a intamplat. Filmarile s-au realizat in Mumbai si Melbourne, iar pentru Salman Khan, acest film a fost una din marile lovituri ale anului 2009, chiar daca filmul nu a avut un succes deosebit in India.
Legatura dintre Hong Gil Dong Si Lee Chang Hui devine una puternica, ei fiind aliati datorita unui scop precis. Acest fapt se poate transforma intr-o arma cu doua taisuri, mai corect intr-un bumerang prost manuit. Adversarul celor doi este ministrul de interne, Hong Seo Hyun. Un om cu principii, de neinteles in aceste momente. De ce tatal lui Hong Gil Dong devine cel mai aprig vanator al haiducilor? De ce se incapataneaza si ramane langa rege? Cateva intrebari care puncteaza si individualizeaza un destin remarcabil.
„Spirited Killer” este filmul de debut al celui care peste un deceniu avea sa devina un model pentru toti tinerii practicanti de arte martiale in cautarea succesului pe marile ecrane: Tony Jaa. Cu o zi in urma asiacinefil v-a oferit in premiera subtitrarea la un film care marcheaza debutul pe ecrane al lui Iko Uwais, pe care multi l-au comparat cu Tony Jaa, datorita asemanarii fizice. Mai mult, in Thailanda, succesul lui Jaa a fost urmat de cel al lui Jeeja Yanin, o varianta feminina a superstarului. Iar de atunci, toata lumea se asteapta ca un nou Tony Jaa sa explodeze in fiecare film de actiune. Dar astfel de actori nu se nasc peste noapte. „Spirited Killer” este si primul film dintr-o trilogie care la vremea ei a fost destul de cunoscuta in Thailanda. Insa in 1994, filmele de actiune se faceau cu totul altfel decat in zilele noastre, iar scenariile erau scrise special pentru filme low-budget. „Spirited Killer” nu face exceptie, iar calitatea imaginii si a sunetului lasa de dorit, filmul fiind oglinda fidela a nivelului cinematografiei thailandeze de atunci.
Spre sfarsitul anilor ’80, o echipa de cascadori renumita in Thailanda a inceput sa-si ofere serviciile in filmele de actiune, fiind implicata chiar in crearea de filme in care-si demonstrau doar talentul, fara a avea un subiect prea important. Aceste filme independente, in care scenele de lupta se succedau intr-un ritm alert si spectaculos, l-au adus in lumina reflectoarelor pe Panna Rittikrai, cineast, cascador si actor, o figura influenta care si-a dus echipa de cascadori pe culmile succesului in Thailanda. Dar la inceputul anilor ’90 a scazut interesul pentru astfel de productii, trupa s-a spart, iar totul parea a se destrama. Insa Rittikrai a re-format grupul si dupa aproape un deceniu a readus la viata genul filmelor de actiune alaturi de protejatul sau, Tony Jaa. Filmul se numea Ong Bak, si trecusera 9 ani de cand Jaa debutase. Si totusi, desi odata cu lansarea dvd-ului la intreaga trilogie „Spirited Killer” figura lui Tony Jaa apare pe coperta din motive lesne de inteles, trebuie spus ca starul apare doar in prima parte a trilogiei, si si acolo are o singura scena de lupta (e adevarat, consistenta). Cam acesta a fost primul cuvant spus de Jaa in materie de film.
„Merantau”, primul film indonezian tradus in limba romana de Asia Team Romania, este, in acelasi timp, si un blockbuster in tara lui de origine. A fost cel mai bun film de actiune indonezian din 2009. Cinematografia indoneziana nu a excelat niciodata, insa calitativ este peste cea din tarile din regiune (Filipine, Malaiezia). Nu este un film care sa beneficieze de efecte speciale, insa scenele de lupta sunt foarte bine lucrate, iar intriga si scenariul in ansamblu sunt inchegate, transformand filmul intr-unul agreabil. Poate ceea ce lipseste cinematografiei din Asia de Sud Est este talentul coreenilor de a transforma un film, indiferent de ce gen ar fi, in ceva profund, care sa transmita mai mult decat scrie in scenariu. Filmarile la acest film s-au facut in mare parte in Jakarta, insa si intr-un sat al populatiei indigene Minangkabau, din a caror traditii s-a inspirat subiectul acestui film. Nu in ultimul rand, „Merantau” aduce pee crane asa-numitul „silat” – in fapt denumirea data artelor martiale adaptate specificului zonei Asiei de Sud Est, stilul de lupta prezentat in film purtand numele „Silat Tigru”. La coregrafia scenelor de lupta s-a lucrat 6 luni, iar filmarile propriu-zise ale acestora au durat 4 luni. Insa efortul a meritat, rezultatul fiind unul excelent.
Per ansamblu, „Merantau” este o drama reusita despre un tanar in cautarea raspunsurilor de la viata, aflat pe calea maturizarii. Singurul lucru ce poate fi reprosat acestei realizari este ideea tipic hollywoodiana a lui, care aminteste de numeroasele filme avand ca tema luptele de strada, viata de cartier si de ce nu cele cu eroi ce stapanesc bine artele martiale si, in numele unor idealuri morale se tranforma in justitiari contemporani si bat pe toata lumea. Dincolo de aceasta privire simplista, „Merantau” transmite si altfel de mesaje, ascunse. De exemplu, pe toata durata filmului, nu apare, pe strazile laturalnice ale Jakartei, nici macar un om al legii. Fiecare trebuie sa supravietuiasca pe cont propriu, dupa propria lege. Prin aceasta in mod sigur filmul se doreste a fi critic la adresa autoritatii statului indonezian, o tara lovita de atentate frecvente (vezi perla Sumatra) cu tenta separatist, dar si de coruptie.
Gil… Gil Dong! Un vis care devine realitate. Momentul reintalnirii este unul extraordinar si este insotit de o melodie sensibila si frumoasa, interpretata de Tae Yeon. Dorind sa afle motivul disparitiei, Yi Nok afla cu amaraciune ca a fost singura care nu cunostea adevarul. Lee Chang devine mai uman; descatusarea si lepadarea interiorizarii este rezultatul unei singure persoane: Yi Nok. Cum a reusit? Simplu. Cu rabdare si sinceritate. O vorba buna spusa intrun moment potrivit, face cat o mie de statuete de aur. O grimasa reusita iti poate lumina ziua si iti va indulci
EP.6 „Noaptea cand m-a muscat”