The Sword with no Name (cunoscut si ca The Last Empress) a fost un succes de casa in Coreea, timp de 5 saptamani la rand aflandu-se in top 10 in box-office, si avand peste 1.680.000 de bilete vandute in cinematografele coreene. Dincolo de succesul de casa, filmul marcheaza revenirea in prim plan a regizorului cunoscutului horror „Red Shoes” (2005), Kim Yong-Gyun, care are sub bagheta sa doi actori de top din noua generatie, Soo-Ae (ce a impresionat cu rolul din „Sunny”) si Cho Seung-woo (vedeta din „Marathon”, care nici nu a putut participa la lansarea filmului, trebuind sa-si indeplineasca serviciul militar obligatoriu de 2 ani). Filmul este inspirat din fapte reale, mai exact dintr-un eveniment tragic pentru istoria Coreei, insa povestea de dragoste dintre personaje si existenta eorului principal este una fictive. Filmul beneficiaza de o coloana sonora superba (mai putin muzica zilelor noastre plasata pe fundalul anilor descrisi in film), costume de epoca de o rara frumusete si de efecte speciale poate putin exagerate pe alocuri.

La sfarsitul secolului XIX, marile puteri imperiale incearca sa-si extinda influenta in Coreea, aflata in sfera lor de interes. Catolicismul, textile scrise la tiparnita, obiceiurile occidentale sunt aproape in pragul de a distruge Coreea, asa cum opiul a distrus dinastia Qing din China. In fata acestei situatii, Daewongun, tatal lui Gojong, duce o politica izolationista, inchizand portile natiunii in fata influentelor externe. Insa fiul sau, Gojong – cunoscut in istorie drept ultimul rege coreean, este adeptul deschiderii spre Occidente si al schimburilor comerciale intense cu acesta. Astfel Coreea e inghitita de un conflict intre 2 principii: reforma sau conservatorism. In aceste timpuri, intr-o zi obisnuita, un barbat si o femeie se intalnesc accidental si se indragostesc. El este Moo-myung, un mercenar iscusit in manuirea sabiei, ea este Ja-young, cea care peste cateva zile urmeaza sa devina Regina Coreei prin casatoria cu regale Gojong. Scurta pasiune care se naste in acele clipe intre cei doi va da nastere unei adevarate iubiri. Moo-myung nu-si va accepta soarta de perdant si isi jura sa devina aparatorul din umbra al Reginei.

Un film cu un buget si niste costuri de productie consistente, care a starnit si controverse datorita faptului ca japonezii sunt infatisati intr-o ipostaza complet negativa (dar daca asta e istoria, ce poti sa faci ?) Actorii care interpreteaza japonezii, in film, au fost imbracati in mod deliberat ridicol, iar actele lor de cruzime au fost in mod special accentuate. Insa nu este primul film in care acest eveniment trist din istoria Coreei e relatat, si cam toate prezinta acelasi scenariu, astfel ca protestele partii japoneze nu se justifica. Un film ce merita vazut pentru frumusetea si tristetea lui, pentru intelegerea unei epoci care a schimbat soarta Coreei pentru totdeauna, aducand un prejudiciu ireparabil istoriei acesteia.