De la premiera filmului „Haeundae” din 22 iulie pana in prezent, filmul a reusit sa atraga peste 6 milioane de spectatori in cinematografele coreene. Multi critici si spectatori atribuie succesul productiei scenariului inchegat si efectelor speciale captivante, care au consumat o buna parte din bugetul de 10,6 milioane dolari al filmului. Povestea este spusa prin intermediul relatiilor umane stabilite intre personaje diferite interpretate de actori ca Seol Kyeong-gu, Ha Ji-won si Park Joong-hoon, fiind prezentata publicului intr-un amestec inedit de umor cu scene emotionante de-a lungul celor 2 ore ale filmului.
Regizorul filmului, Yoon Je-kyoon (foto), care a scris si scenariul, a spus ca se afla in orasul sau natal, Busan, in momentul in care a auzit prima oara de tsunami-ul care a lovit Asia de Sud-Est in decembrie 2004. „Imediat mi-am inchipuit imaginea a un milion de oameni ce viziteaza plaja Haeundae in concedii fiind inghititi brusc de un tsunami, iar acea idee initiala care m-a strafulgerat atunci am translatat-o in acest film„, a spus Yoon. Yoon Je-kyoon a debutat in cariera regizorala cu comedia despre Mafie „My Boss, My Hero”, in 2001, inainte de a-si consolida pozitia de cineast coreean de top cu productii ca „Sex is Zero” sau „Miracle on 1st Street”. Intr-un interviu acordat luna trecuta, Yoon vorbea despre procesul de realizare al acestui film, de provocarile pe care le-a intampinat si despre gandurile sale legate de personajele principale ale filmului:
Intrebare: S-a spus ca a durat aproape 5 ani de la ideea initiala a acestui film pana la indeplinirea ei.
Raspuns: Sa scrii un scenariu a fost la fel de greu cu simularea grafica a unui tsunami pe calculator. Pentru a iesi la iveala cele 3 cupluri „perfecte” pentru film, am creat o linie a povestii pentru sute de potentiale personaje, timp de mai mult de 2 ani. Exista 3 cupluri care apar in „Haeundae”. Primul cuplu e Yeon-hee, care-si castiga existenta avand un restaurant ilegal de sushi dupa ce aceasta si-a pierdut tatal in tsunami-ul din Asia de Sud-Est, si Man-sik, un vaduv care are o fixatie pentru Yeon-hee. Al doilea cuplu e Kim Hui, un geolog ce avertizeaza in legatura cu tsunami-ul ce va lovi Coreea, si Yu-jin, fosta sotie a lui Kim, o femeie de cariera care lucreaza la o mare agentie de publicitate pentru un mare eveniment cultural din Busan. Ultimul cuplu e format din Hee-mi, o studenta fermecatoare din Seul, aflata in vacanta in Haeundae, si Hyung-sik, un salvamar care o salveaza si, repede, se indragosteste de Hee-mi.
Intrebare: Ce ati avut in minte in momentul in care ati dat nastere acestor personaje ?
Raspuns: Am vrut sa evit eroismul superfluu care se regaseste des in filmele-dezastru hollywoodiene. In aceste filme, eroul e mereu constient de dezastrul pe cale sa se produca si preia controlul asupra situatiei destul de usor. Oricum, catastrophe precum un tsunami nu e ceva ce poate fi controlat atat de usor. De-a lungul filmului, am incercat sa arat cat de pretioase si importante sunt relatiile interumane. Multe personaje mor sacrificandu-se pentru ceilalti. Tot ce am vrut sa spun e ca ar trebui sa pretuim intalnirea cu oamenii. Niciodata nu stii ce se poate intampla in viata.
Intrebare: Pentru „Haeundae”, ati cheltuit aproximativ 5 milioane de dolari pentru efectele speciale pe calculator realizate cu ajutorul unei echipe de la Hollywood. Ati invatat ceva din aceasta experienta ?
Raspuns: Marea provocare a efectelor speciale a fost descrierea apei. Pentru „Haeundae” am adus compania lider in Coreea la realizarea de efecte grafice pe calculator pentru a lucra alaturi de Hans Uhlig, supervizorul efectelor speciale ale mega-productiilor hollywoodiene „The Day After Tomorrow” si „The Perfect Storm”. Deoarece contractul rezultat presupunea un transfer de tehnologie catre compania autohtona, ma simt mandru ca am ajutat o companie coreeana experta in tehnologia graficii pe calculator sa faca un mare pas inainte. Imitarea apei prin intermediul efectelor pe calculator e foarte complicate, in special deoarece majoritatea scenelor din film de petrec noaptea, apa fiind intunecata, aproape invizibila.
Oricum, cea mai dificila a fost filmarea scenei in care oamenii sunt inghititi de tsunami. Nimeni nu stia cum sa filmeze aceasta scena din moment ce nu se mai filmase vreodata asa ceva. In loc sa filmam scena in Coreea, unde costurile – doar ale acesteia – s-ar fi ridicat undeva la 1 bilion de woni si ne-ar fi luat mai mult de 2 luni, am filmat-o in Statele Unite cu doar 5 milioane de woni, intr-un garaj urias. La inceput eram sceptic in privinta acestei metode, cu toate ca expertii din echipa de la Hollywood sustineau ca filme precum „Pirates of the Caribbean” sau „Master and Commander” au folosit metode similare. Apoi mi-am dat seama ca rezultatul a fost aproape real, fiind martor si la realizarea efectelor speciale de la filmarea lui „Terminator Salvation”. Si uitati-va la rezultatul nostru final. Nu e uimitor ? Efectele speciale sunt dificile, fara indoiala, dar merita efortul. Am invatat, realizand „Haeundae”, ca nimic in aceasta lume nu este imposibil, si am incredere ca filmele-dezastru coreene isi pot dezvolta propriul lor stil”, a spus Yoon.
„Haeundae” a obtinut 28 de milioane de dolari incasari la 2 saptamani de la lansare, instalandu-se lejer pe pozitia a doua a podiumului box-office-ului din acest an, dominat de Transformers: Revenge of the Fallen, cu 41 milioane dolari incasari pana in acest moment.
Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com
Se pare ca Chen nu va aparea prea curand pe platourile de filmare. Acesta pare a se concentra mai mult pe celelalte afaceri ale sale, insistand, in conferinta de presa ce a tinut-o recent in Malaiezia, ca in acest moment e mult mai confortabil pentru el sa ramana departe de lumea filmului. Acesta a declarat: „Nu m-am gandit sincer sa prestez munca in domeniul industriei de entertainment. Tot nu stiu, inca, daca ma simt bine cu asta si, desigur, nu stiu daca lumea se simte bine stiind ca fac asta… Nu vreau sa ma grabesc sa reintru in industria filmului pentru ca sunt fericit sa fiu in afara luminii reflectoarelor. Sunt fericit sa traiesc o viata obisnuita. Inca imi place mult sa joc in filme. Inca imi place mult muzica. Dar nu e ceva ce trebuie sa fac. In special acum, daca as face-o, ar fi ca si cum as forta lucrurile, si nu vreau sa fac asta… Insa ma simt bine. Acum imi place ceea ce fac. Imi place sa creez proiecte. Imi place sa fac afaceri. Imi place sa fiu creativ. Si, dupa cum bine stiti, uneori, in domeniul industriei filmului, nu ti s epermite sa fii atat de creativ.” Acesta a continuat: „In ultimul an, nu am fost prea ocupat, ca sa fiu sincer, asa ca am avut timp suficient sa ma asez si sa fiu creativ. Am o multime de lucruri pe care vreau sa le las sa iasa la lumina„.
Dincolo de rivalitatile din breasla, dar si de consecintele nedorite ale acestui scandal, vizita lui Chen in Taiwan pentru filmarea unui spot publicitar la o marca de jeansi a fost interpretata de presa de scandal ca o consecinta a inrautatirii situatiei economice a acestuia in urma retragerii de un an din lumea filmului. Mai mult, pe langa o redresare financiara, acesta, sustine presa, incearca sa-si pregateasca eventual o revenire in lumea filmului, sondand terenul pentru a vedea daca lucrurile s-au linistit, incercand totodata sa-si refaca imaginea. Contractul lui cu compania de jeansi a incetat prematur dupa izbucnirea scandalului, dar in acest an intelegerea s-a reluat, cu girul companiei. Jolin Tsai e imaginea feminina a companiei dupa rezilierea contractului cu Chen, dar revenirea lui Chen o pune pe Tsai in situatia de a lucra cot la cot cu acesta, pentru a-si onora contractul cu compania. In trecut, Tsai a avut un contract de reprezentare cu Coca-Cola, colaborand si acolo cu Chen, chiar foarte bine, la un moment dat vedeta muzicii pop invitandu-l sa participe la filmari pentru rolul principal dintr-un videoclip al ei.
Sa fii Edison Chen nu poate fi usor. Nu poate fi usor sa ai o figura cunoscuta in intreaga Asie pentru motive pozitive sau mai putin pozitive, sa infrunti unul din cele mai mari scandaluri la care a fost martora industria de divertisment din Asia sau sa trebuiasca sa suporti ura, critica deschisa neincetata si amenintari cu moartea. Nu e usor sa fii, intr-un cuvant, in pielea lui Edison Chen.
„Chen este, fara indoiala, unul din cei mai celebri idoli asiatici ai momentului. Educatia lui dobandita peste hotare l-a ajutat mult sa ajunga in aceasta pozitie in lumea vorbitoare de chineza„, a spus editoarea unei publicatii pentru tineri din Malaiezia. „A fost bine cunoscut inca de la debut. Datorita aspectului fizic si a abilitatii de a interpreta, foarte usor a devenit un idol. De asemenea, cred ca pe masura ce a avansat in varsta, perceptia de baiat rebel pe care lumea o avea despre el l-a ajutat in a-l propulsa in pozitia de adevarat star pe deplin matur.” Aceasta opinie a fost formulata din exterior, de cineva din Malaiezia care probabil priveste subiectiv lucrurile. Realitatea, insa, sta altfel in industria de entertainment din Hong Kong, unde valorile culturale si traditiile sunt impuse starurilor. Si asta in ciuda activitatii febrile a paparazzilor si a legaturilor cu lumea interlopa a acestei industrii. Din aceasta perspectiva este lesne de inteles atitudinea ostila a mass-mediei din Hong Kong la adresa lui Chen, care a incalcat toate regulile nescrise ale acestui domeniu.
Scandalul fotografiilor, in urma carora aproximativ 1300 de poze cu Chen si faimoasele „prietene” suprinse in momente private au fost distribuite pe internet, a facut inconjurul lumii, ajungand in ziare precum The Economist si Le Monde. Respectivele fotografii au fost facute inainte de 2004, iar in repetate randuri Chen a declarat ca le-a sters; ei bine, in momentul in care acesta si-a dus calculatorul la reparat, informaticianul le-a regasit pe hardul acestuia si de la el a pornit totul. Luna trecuta, respectivul informatician a fost condamnat la 8 luni de inchisoare, in timp ce cariera actritelor surprinse in aceste fotografii e, inca, compromisa. Tot luna trecuta, Chen a vorbit despre scandal la emisiunea CNN TaksAsia, pentru prima si, probabil ultima oara de la revenirea lui in Hong Kong. Aparand in fata fanilor deznadajduit si resemnat, acesta si-a reamintit momentele dificile prin care a trecut, sustinerea prietenei lui si a familiei, calificand absenta de un an si jumatate din show-biz ca o perioada necesara de introspectie si de revenire la o viata normala. Cu toate acestea, revenirea lui nu a fost lipsita de critici. Cecilia Cheung, una din vedetele implicate in acest scandal din ipostaza de victima, a fost una din cele mai expressive voci impotriva lui Chen, manifestandu-si public dispretul fata de acesta. Intr-un final, Chen a declarat la emisiunea de pe CNN: „Nu-mi pot trai viata speriat si ascunzandu-ma„.
Actorul coreeano-australian David No si-a facut un nume in lumea filmului lucrand alaturi de Jackie Chan la „Mr. Nice Guy” si cu fratii Wachiwski la „Matrix Reloaded”. Dar No nu este doar inca un star aratos care isi cauta un drum in lumea filmului, cum lumea ar putea crede. Pe langa actor, acesta este cineast, producator, cascador, coregraf de cascadorii si expert in arte martiale. Recent, actorul a acordat un interviu publicatiei „The Korea Times”, vorbind despre cum e sa cresti intr-o familie in care artele martiale erau o traditie, despre cum a debutat in filmele de actiune si despre munca lui in cadrul industriei de film din Coreea.
In timp ce cei mai multi copii invatau artele martiale visand sa devina urmatorul Jackie Chan, No niciodata nu s-a gandit la asta pentru ca chiar nu ii placeau filmele cu arte martiale ! Prima incursiune in lumea filmului s-a produs aproape accidental. In 1993, No era student pe specializarea fizioterapie la universitate, cand un cineast i-a cerut sa antreneze actori pentru un film de actiune, insa acest demers s-a sfarsit prin a-l coopta in echipa de actori care a fost distribuita in acel film. „M-am gandit: uau, e atat de amuzant… ! Odata ce incepi sa lucrezi la filme si in televiziune, vezi mai multe dimensiuni ale acestora. Aceasta mi-a permis sa ma bucur de filme la un nivel diferit„, a spus actorul.
Una din cele mai populare coloane sonore a unui serial din ultima vreme este cea interpretata de Baek Ji-young (foto), intitulata „Is Love a Sin ?” din serialul „Princess Ja Myung Go”, cu Jeong Ryeo-won si Park Min-yeong in rolurile principale.Balada ei trista a fost compusa pentru personajul Ja Myung, si desi serialul nu sta prea bine sub aspectul ratingului, cantecul atinge cote de popularitate foarte inalte, ocupand pozitii de varf in topurile muzicale de pe internet. „Am inceput sa lucram la soundtrackul original cu un an inaintea difuzarii serialului la televiziune. Ni s-a dat un program de care a trebuit sa tinem cont, si dupa discutiile purtate cu producatorul serialului am reusit sa cream melodiile care sa s epotriveasca acestui serial cu buget mare„, a spus Lee Sang-ho, producatorul muzical, pentru „The Korea Times”.
In anii trecuti, companiile de productie de seriale pentru televiziune lucrau pe albumele muzicale deja existente, insa datorita dificultatilor financiare, deseori acestea erau excluse de la promovare dupa difuzarea serialului. „Dar acum, cei din media incredinteaza soundtrack-urile unei companii distincte. Investim banii si eforturile noastre in albume, astfel ca ne dam toata silinta pentru a scoate cele mai bune rezultate posibile„, a spus acelasi Lee. Un alt rezultat al acestui efort este graba cu care cantareti de top se alatura acestor proiecte din jurul soundtrack-urilor. „Incercam sa realizam albume de inalta calitate, iar asta presupune si interpreti de prima mana. Discutam in prealabil cu realizatorii serialelor, si cand cadem cu totii de acord asupra unui anume interpret care consideram ca se potriveste melodiei, incepem inregistrarea ei„. Lee a mai spus ca albumele cu soundtrack-uri au atins apogeul odata cu serialul „Boys over Flowers”, iar formatia de baieti SS501, care interpreteaza melodia principala de pe coloana sonora, dintr-una necunoscuta a dat lovitura, avand deja un fan club in Coreea. Dintre interpretii de top care s-au implicat in astfel de proiecte, cei mai importanti sunt Lee Seung-chul (pentru serialul „East of Eden”) sau Girl’s Generation (pentru serialele „Beethoven Virus” sau „Princess Ja Myung Go”).
Mai multi interpreti se asteapta sa atraga noi fani prin aceasta modalitate de promovare a propriilor melodii. Ceo doi membri ai formatiei Big Bang, T.O.P. si Tae-yang, vor lucra la soundtrackul serialului „Friends, Our Story”, produs de MBC. Acestia au acceptat sa se alature proiectului in ciuda programului incarcat de inregistrari din Japonia, declarand ca sunt entuziasmati sa participe la munca la acest serial: „E pentru prima oara cand lucram la un soundtrack original al unui serial, si abia asteptam sa vedem cum vor aparea melodiile noastre pe pelicula.” Formatia pop „Super Junior” va stabili si ea o punte de legatura cu fanii prin intermediul melodiei „Dreaming Hero” de pe coloana sonora a noului serial „The Partner”, difuzat de KBS. „Desi „Partner” e un serial despre lumea avocatilor si a proceselor, e mai mult vesel decat serios. Am incercat sa facem niste melodii excelente. Speram doar ca ascultatorii si telespectatorii sa considere albumul ce il vom scoate un album mai mult decat obisnuit. Soundtrackurile nu mai depind demult de popularitatea serialului, odata acesta terminat de difuzat soundtrackul ramanand pe cont propriu.”
R: Poate arta dvs sa ajunga in cultura populara ?
R: Vin studentii la dvs sa va spuna: „Vreau sa fiu regizor” ?
R: Care e cursul politicii din Filipine, in zilele noastre ?
Cu filmul „Kinatay” – despre un criminalist care aluneca in lumea crimei intr-o singura noapte – Brillante „Dante” Mendoza devine primul regizor filipinez care aduce 2 ani la rand in prim plan la Cannes un film din aceasta tara asiatica exotica. Impreuna cu filmul prezentat in 2008 la Cannes, „Service” („Serbis”) – despre compromisurile pe care le face o familie pentru a-si pastra cinematograful personal din Manila in viata, din lipsa de clienti – „Kinatay” (care inseamna „Macelarita” in tagalong) e mai mult o indrazneata reflectie a regizorului de 48 de ani, vazuta din unghiul de vedere al unei societati filipineze marcate de saracie si coruptie. Avand in distributie un grup restrans de actori prieteni ai regizorului, „Kinatay” e inspirat de o crima reala petrecuta in zilele noastre in Manila. Se pare ca filmul, a carui editare – in coproductie cu colegii francezi – a costat 100.000 $, a fost interzis in Filipine; si totusi, Mendoza a fost premiat, in acest an, drept cel mai bun regizor la Cannes.
Un interviu acordat unei publicatii americane il dezvaluie pe adevaratul Mendoza, departe de imaginea pe care cu greu acesta reuseste sa si-o creeze chiar si in tara lui natala, unde a devenit, probabil, cel mai cunoscut si mai important regizor filipinez din toate timpurile. Datorita lungimii interviului, am hotarat sa-l impartim in 2 parti si sa-l prezentam in premiera in Romania.
R: Cand s-a petrecut evenimentul care a inspirat filmul ?
Park Chan-wook s-a ales, in acest an, cu un premiu la marele festival de film de la Cannes. Acesta a declarat, dupa ce a castigat premiul: „Am simtit ca si cum am castigat deja un premiu in momentul in care am fost invitat sa ma intrec cu cei mai buni cineasti ai lumii. Insa dupa, am primit multe aplauze la gala prezentarii filmului, iar mai apoi un premiu real. A fost ca si cum as fi primit 3 premii intr-unul singur.” Filmul sau, „Thirst”, a castigat premiul juriului la cea de-a 62-a editie a festivalului international de film de la Cannes. Intr-un interviu acordat acum o luna intr-un hotel din Cannes, Park Chan-wook a spus ca dintre toate ovatiile primite la scena deschisa de-a lungul timpului pentru filmele sale, cele de la Cannes din acest an au fost si cele mai impresionante: „Departe de a ma gandi la vreun premiu, ma rugam doar ca spectatorii din sala sa nu-mi ridiculizeze filmul sau sa paraseasca sala de proiectie in mijlocul acesteia. Am fost fericit sa vad ca le-a placut filmul meu.”
Park, care a castigat primul premiu al jurului la Cannes in 2004 pentru „Old Boy”, a pus mana pe inca un premiu similar 5 ani mai tarziu, consolidandu-si renumele de regizor recunoscut la nivel mondial. Intrebat daca era sau nu suparat pentru faptul ca nu a primit un premiu mai prestigios decat cel al juriului, Park a raspuns: „Vampirii nu pot suge cat sange si-ar dori. Cu toate ca prestigiul fiecarui premiu conteaza, sunt fericit ca ma pot alatura celorlalti castigatori, mai ales in acest an, cand au intrat in competitie multe filme de top„. Trebuie remarcat, insa, faptul ca Park a castigat un premiu la Cannes de fiecare data cand a fost invitat sa participe la festival. Chiar a devenit, de fiecare data, unul din cineastii favoriti atat ai publicului, cat si a celorlalti colegi de breasla. „In Coreea sunt privit ca un regizor de varsta mijlocie, insa la Cannes toata lumea se gandeste ca sunt tanar„, a spus Park zambind. „Sunt foarte entuziasmat de fiecare data cand aud numele celorlalti regizori participanti in competitie la festival, ca si cum sunt fanul lor de o viata„, spunea Park acum o luna, cand festivalul era in plina desfasurare.
Cat priveste „standing ovation”-urile pe care filmul sau, „Thirst”, l-a primit pe 15 mai, in seara proiectiei oficiale la festival, Park a spus ca s-a simtit atat de jenat incat vroia sa fuga: „In acel moment, ma gandeam ca a aplauda o perioada de timp atat de lunga trebuia sa fi provocat multa durere. Insa cand am aplaudat „Mother” al regizorului Bong Joon-ho ca simplu spectator, simteam nevoia sa continui sa aplaud pana nu mai puteam„.
Premiul castigat de „Thirst” la Cannes a fost foarte apreciat de industria cinematografica din Coreea, aflata intr-o perioada de recesiune. In acest an, 10 filme coreene au fost invitate la Cannes, cel mai mare numar de prezente de pana acum. Park a declarat ca reusita sa spera sa contibuie la imbunatatirea atmosferei din industria de film coreeana, chiar daca aceasta nu va avea rezultate imediate sub aspectul beneficiilor economice. „S-ar putea ca filmul meu sa nu atraga milioane de oameni in salile de cinematograf, insa va avea o influenta psihologica pozitiva„. Regizorul a mai adaugat ca oamenii care au vizionat „Thirst” si „Mother” l-au felicitat la Cannes si i-au spus ca editia din acest an a fost o celebrare a filmului coreean in ansamblul sau. „Ce conteaza cel mai mult e starea de spirit. Pana nu demult, filmul coreean atragea putin atentia publicului. Sper ca acest succes sa serveasca drept moment de rascruce. Cred ca impreuna, „Thirst” si „Mother” vor avea un mare impact„.
La ceremonia de premiere, pe 24 mai, Park spunea, in discursul de acceptare al premiului, ca a avut un drum lung de urmat pentru a ajunge un artist autentic: „Artistii sunt deseori zugraviti ca niste persoane care isi storc creierii pentru a oferi niste creatii, iar eu respect asemenea oameni, insa eu pur si simplu ma bucur de munca ce o fac si ma simt bine in compania ei. Si eu am incercat sa-mi storc creierii cand mi-am produs primele 2 filme, dar din moment ce au primit un raspuns lipsit de entuziasm, am luat o lunga pauza. Acum, sunt fericit ca pot sa fac filme si sunt recunoscator fiecarui membru al echipei mele. Cand am primit acest premiu, mi-am amintit fata fiecarui membru din staff-ul de productie„, a spus Park. „Cea mai mare recompensa pentru un regizor e sa-si vada actorii ce apar in filmul lui castigand recunoasterea talentului lor. As fi vrut ca si distributia lui „Old Boy”, „Sympathy for Lady Vengeance” si „I’m a Cyborg but that’s ok” sa primeasca un premiu. Insa actorii nu primesc tot timpul premii pentru talentul lor. Deseori, premiile sunt date dinainte„.
Park a spus ca deja s-a gandit la viitoarea lui productie. Acesta doreste sa portretizeze imaginea unor oameni obisnuiti intr-o poveste de viata mai mult decat reala deoarece de departe, filmele lui de pana acum s-au concentrat pe niste personaje excentrice. „Sub aspectul genului filmului, doresc sa incerc o drama western. Din cand in cand cer studiourilor americane sa-mi trimita scenarii bune, deoarece vreau sa produc un film despre fondarea Americii.” Intrebat daca intentioneaza sa debuteze la Hollywood, Park a spus ca depinde de film. „Cata vreme am o idee buna, sunt pregatit sa merg sa filmez chiar si in Bangladesh. Nu aspir sa produc doar blockbuster-uri, astfel ca Hollywood-ul nu e telul meu final„.
„Iris” va inaugura un nou gen de serial in Coreea: actiune/spionaj. Noul serial se asteapta sa aiba premiera in septembrie, fanii lui anticipand o realimentare a pasiunii pentru Hallyu. „Iris” nu este un serial inspirat doar de blockbuster-ul din 1998 „Shiri”, ci si un film in care vor fi distribuiti cativa din cei mai cunoscuti actori coreeni ai momentului. Lee Byeong-Heon, Kim Tae-hee, Jeong Jonn-ho, Kim Seung-woo sau Kim So-yeon vor aparea in acest „blockbuster melodramatic de actiune”, cum a fost deja numit. Insisi actorii isi faceau griji legat de maniera in care regizorii din lumea serialelor vor reusi sa puna in valoare talentul unor actori consacrati in filmele pentru marele ecran. „Ne-am apropiat de „Iris” ca si cum ar fi fost un film de spionaj, astfel ca telespectatorii vor privi scenele filmate in maniera unui film pentru marele ecran, cu detaliile emotionale care au facut serialele coreene atat de populare de-a lungul anilor„, a spus Kim Gyoo-tae, regizorul serialului.
Una din cele mai interesante probleme abordate de serial este separarea Coreei in doua: Nord si Sud. E ceva de care lumea este interesata, insa am evitat sa mentionam cazul la care se face referire. „Iris” se desfasoara in mijlocul a toate astea, asa ca cred ca acesta e unul din motivele pentru care primim recunoasterea internationala„, a adaugat colegul regizorului, Yang Yoon-ho. Povestea serialului se desfasoara in Coreea de Sud, unde Kim Hyun-jun si Jin Sa-woo sunt agenti ai NSS (National Security System) si cei mai buni prieteni. Amandoi se indragostesc de aceeasi fata, colega lor, agenta Choi, insa Kim isi ignora sentimentele fata de aceasta si spera la bucuria prietenului lui alaturi de colega lui. Lucrurile iau o turnura radicala cand Kim e trimis intr-o misiune secreta „solo” si pierde tot, inclusiv prietenia cu cel mai bun prieten al sau si cu iubita acestuia, Choi, si descopera o societate secreta numita „Iris”.
Un scurt documentar de prezentare al serialului, difuzat la televiziunea coreeana KBS, arata castingul si debutul filmarilor care au avut loc in Japonia. Lee Byeong-Heon (foto) este, indiscutabil, marea vedeta a serialului, fiind recent distribuit in 2 productii hollywoodiene ce vor aparea in acest an: „G.I. Joe: Rise of the Cobra” si „I Come With Rain”, avand la active roluri principale in mari succese, precum „A Bittersweet Life” sau „Joint Security Area”. Filmarile la serial s-au facut in mai multe locatii din intreaga lume, inclusiv in locuri in care pana acum nu s-au mai filmat scene in vreun serial coreean, precum Ungaria, echipa spunand ca a fost primita cu bratele deschise. De altfel, acest lucru nu este de mirare, fiind cunoscuta in lume afinitatea vecinilor unguri pentru serialele coreene, Ungaria fiind tara cea mai atasata de aceste seriale din Estul Europei. „Nu stiu cum au aflat, dar peste tot erau fani si niciodata nu m-am simtit mai recunoscator pentru interesul lor„, a adaugat Lee. Sustinerea a fost una mai mult decat speciala, mai ales in Japonia, unde Lee a un mare star Hallyu. Spre exemplu, prefecture Akita a sustinut echipa de filmare si actorii gazduindu-i gratuit pe toata durata filmarilor.
Kim Seung-woo (foto), care la cariera lui a avut cu precadere roluri comice, interpreteaza in serial rolul unui agent nord coreean. Intrebat de reporteri cum se simte in acest rol, singurul actor casatorit si in varsta din distributia serialului a raspuns cu umor: „Agentii nord coreeni sunt foarte diferiti de ceea ce lumea isi poate imagina. Nu folosesc diferite dialecte ale limbii coreene si sunt foarte chipesi, ca mine. Cand am vazut dvd-ul cu popularul serial de televiziune „24” acasa la un prieten de-al meu, m-am simtit putin dezamagit si trist. Vreau ca acest serial sa devina ca „24”, adica ceva pe care sa vrei sa-l pastrezi si la care sa te uiti din cand in cand„.
Pe atunci, insa, Mendoza nu stia ca „Masahista”, primul lui film, va castiga Leopardul de Aur la sectiunea video a celei de-a 58-a editii a festivalului international de film de la Locarno. Cu tot acest premiu, filmul nu a fost un succes deplin. Pentru unii critici, povestea lui Masahista e prea simpla: Iliac, un maseur de 20 de ani, e obligat sa se intoarca in provincie pentru a ajuta la riturile funerale ale tatalui sau. Acesta se resemneza, pana la urma, in a isi indeplini aceasta datorie, amintindu-si de imaginea tatalui care si-a abandonat familia si a cazut in patima alcoolului. Fara a avea un punct culminant, unii critici au numit povestea „plana”. Mendoza, insa, s-a contrazis cu acestia, sustinand ca a realizat „o oglinda a realitatii”. Acesta a spus ca daca o poveste care se petrece in viata reala este „plana”, cum zic criticii, atunci asa trebuie sa fi reiesit din acest film. „Cand te bazezi pe fapte, pe adevar, filmul nu mai este doar pura imaginatie. E ceva nesfarsit. Exista multe lucruri care se petrec in viata reala sip e care nu ni le putem imagina vreodata„, a spus acesta.
Mendoza s-a nascut in San Fernando, Pampanga, in Filipine, si si-a facut studiile la Universitatea din Santo Tomas. Cu un orizont diferit in educatie, acesta admitea ca era un autodidact cand s-a apropiat de lumea filmului. „Am invatat doar observand diferiti regizori„, a spus acesta. „Desigur, experienta in Arte Frumoase m-a ajutat, intr-un fel. M-a ajutat sa manevrez culoarea„. Brillante a inceput sa lucreze in industria filmului ca designer. Si asa, insa, a avut parte de norocul incepatorului. La primele doua filme la care a lucrat a castigat premii; este vorba de „Private Show” (regizat de Chito Roño) si „Takaw Tukso” (regizat de William Pascual). In timp, si-a facut un nume ca „production designer” pentru reclame si videoclipuri. Pe atunci, numele lui era… Dante Mendoza, astfel aparea in credite. Astazi, Brillante zambeste cand isi aminteste de acele vremuri, si incearca sa faca o comparatie intre Dante, „production designer”-ul si Brillante, regizorul care cauta adevarul, in filmele sale: „Ce contrastant ! In reclame, tinzi sa faci lucrururile mult mai stralucitoare, pentru a le vinde !” (e vorba de un joc de cuvinte, Dante fiind un nume mult mai potrivit pentru un regizor care cauta adevarul, dar pe care l-a abandonat, in timp ce Brillante ar fi fost un nume mult mai potrivit pentru designerul care incerca sa faca totul sa… straluceasca). Cu toate acestea, Mendoza recunoaste ca nu intentioneaza sa renunte la design, chiar si acum, dup ace a cunoscut succesul ca regizor de film. „Nu pot renunta la reclamele pentru televiziune pentru ca din ele imi castig existenta. Insa sufletul meu e in filme„.
Multe din scenele din filmele sale sunt preluate din intamplari reale pentrecute in viata de zi cu zi. Conform lui, conceptele filmelor sale s-au schimbat in functie de lucrurile invatate dupa o cercetare prealabila. Mendoza crede ca un concept bine gandit este esential pentru un cineast. „Cel mai mult ma preocupa conceptul. E foarte important, deoarece el este esenta fiecaru film pe care il fac„. In privinta filmelor independente, Mendoza e de parere ca prezenta lor in peisajul cinematografic din Filipine arata o expansiune evidenta a lor. CineManila e principalul studio creditat de regizor pentru aceasta dezvoltare a filmului independent. Cu toate acestea, expansiunea filmului independent contrasteaza cu declinul cinematografiei din Filipine: „Exista multi cineasti talentati in lumea filmului independent. In general, industria nationala de film nu e moarta. E doar neexplorata„. Acesta conchidea ca unul din motivele din spatele declinului e faptul ca „cei mai multi cineasti incearca sa fie Hollywood, ceea ce nu suntem si nu vom fi vreodata„. De asemenea, moda introducerii fanteziei in productiile de televiziune, a supranaturalului, „e rea si nu duce niciunde„, asta deoarece tehnologia si efectele speciale, considera el, distrug filmele.
O mama, Hye-ja (interpretata de Kim Hye-ja), ii da medicamentele obisnuite fiului ei, Do-jun (interpretat de Won Bi), care se usureaza pe strada. In momentul in care Do-jun fuge fara a-si fi terminat de luat toate medicamentele prescrise de medic, mama lui ii spune: „Vino repede acasa, sa nu intarzii”. Pentru fiul rautacios, cuvintele”Vino repede acasa” sunt asemeni unui latrat lipsit de sens, in timp ce „sa nu intarzii” pare o bolborosire neinteligibila. Conform indicatiilor regizorului Bong Joon-ho, prima parte a frazei a fost spusa intr-un mod in care o mama i se adreseaza in mod obisnuit fiului ei, in timp ce partea a doua a fost spusa in modul in care o sotie i se adreseaza sotului sau iubitului ei. Bong a adaugat: „Doamna Kim Hye-ja a gasit asta foarte interesant. Pentru Hye-ja, Do-jun reprezinta tot ceea ce un barbat poate fi in viata unei femei: un fiu, un frate mai mic, un iubit, un prieten si un sot„.
Intors cu mainile goale de la Cannes, Bong Joon-ho, regizorul filmului „Mother”, a acceptat sa vorbeasca despre productia sa. Astfel, acesta a recunoscut ca a fost inspirat, in producerea acestui film, de actrita Kim Hye-ja. Actrita este bine cunoscuta pentru dificultatea cu care accepta roluri, astfel ca nici lui Bong nu i-a fost mai usor sa o convinga. „D-na Kim e o mama a fiecarui coreean in parte. Insa mi-am asumat acest risc, povara acestui titlu putand pune o mare presiune pe ea, chiar putand-o epuiza. Asa ca m-am gandit ca poate i-ar placea acest rol„. In timpul proiectarii filmului la festivalul de la Cannes, Bong a prezentat rolul mamei interpretat pe Kim ca fiind unul „demn, insa salbatic”. Acesta a spus: „Cand instinctele unei mame explodeaza in momentul in care aceasta doreste sa-si protejeze fiul, asemeni unui animal salbatic care musca si ataca dusmanul pentru a-si salva puiul, ea a inceput sa uite moralitatea, pierzandu-si capacitatea de a distinge intre bine si rau. Dragostea unei mame este un lucru demn, impunator, insa la un moment dat poate deveni un viciu, o alienare. Cred ca putem gasi multe exemple ale acestui fapt in viata reala„.
Pana acum, Kim a jucat mai mult roluri de mama ingrijorata si iubitoare, care se sacrifica pe sine pentru binele copiilor ei. Unde a descoperit Bong „alienarea si partea sensibila” a acesteia ca mama ? Bong a spus: „Copil fiind, ma uitam mult la televizor. O vedeam des la televizor pe d-na Kim. Unul din serialele in care a aparut se numea „Yeo”. Avea un rating mic, dar mie mi-a placut foarte mult. A fost ceva inaintat la vremea sa si era deosebit de alte productii contemporane difuzate la televiziune. Din copilarie am avut o inclinatie spre lucrurile intunecate, cum ar fi crima si povestile cu detectivi. D-na Kim a interpretat un personaj isteric si intunecat in acel serial – o femeie care rapeste un copil deoarece nu poate avea unul pe cale naturala. Mai tarziu am vazut-o intr-o emisiune, si am ramas uimit de ceea ce azi numim „personalitate in 4 dimensiuni” Ma intrebam de ce nu si-a aratat niciodata aceasta latura in seriale.”
Regizorul a spus ca nu a incercat, pur si simplu, sa o transforme pe d-na Kim intr-o actrita functionala: „In Coreea, Kim Hye-ja e simbolul unei mame. A o prezenta intr-o lumina complet diferita, inedita, insemna automat o abordare a subiectului „mama” dintr-un unghi de vedere complet diferit. Astfel ca am plasat o mama obisnuita intr-o situatie extrema, mai exact intr-un caz de crima, sa vad cum va functiona. A fost ceva similar rolului de tata din „Host„.” „Mother” incepe cu o scena in care Hye-ja danseaza, absenta, pe un camp larg. Bong isi descrie personajul care interpreteaza acest dans ca „alienat”: „Astfel a fost proiectat personajul inca de la inceput. Am dorit ca filmul sa inceapa intr-un mod neasteptat si bizar. Am vrut sa ofer spectatorilor mai multe indicii asupra acestui personaj”.
Bong, care a primit numeroase elogii la Cannes, a recunoscut ca era foarte agitat la conferinta de presa tinuta in 20 mai. Era epuizat de programul strict si aparea dezinteresat de ceea ce spuneau ceilalti despre filmul sau. Dar cum a ajuns inapoi acasa, a aruncat o privire asupra articolele din presa legate de filmul sau. A spus: „Toti regizorii fac asta. Plang cand lumea le critica productiile si se bucura cand primesc recenzii pline de entuziasm. Am aruncat o privire asupra catorva recenzii postate in primele pagini ale unor ziare si, din fericire, erau pozitive„. Tanarul regizor a mai adaugat: „Acord o mare atentie subtitrarilor, insa uneori sensul original nu e transmis in totalitate in limba straina. De exemplu, in timp ce spectatorul coreean rade la ceea ce simpaticul detectiv spune in timpul unei scene din film, spectatorii straini nu pot simti asta. De asta spectatorii coreeni se pot bucura de toata splendoarea unei productii autohtone. E ceva ce numai noi, coreenii, intelegem„.
