Procurorul sef adjunct Yoon Jeong Woo afla despre ilegalitatile lui Il Moon ca director la Cheonji si considera ca e ocazia ideala de a lovi in Presedintele Jang Do Hyeon. Impreuna cu procurorul Choi, subordonatul sau, pune la cale arestarea lui Il Moon, insa inainte sa poata face asta, procurorul Choi ii dezvaluie Presedintelui Do Hyeon intentia procurorului sef adjunct. In acest fel, cel decare planul a fost ascuns tot timpul, procurorul Park Chang Hee, afla ultimul, tocmai de la Presedintele Do Hyeon, care ii da o sarcina clara: sa rezolve problema. De probleme da si Hae Joo, care din nou este paruita si lovita de tatal lui Chang Hee, furios ca planurile de casatorie a lui Chang Hee cu In Hwa se naruiesc de la o zi la alta. Nu merge nici prin mituirea mamei lui Hae Joo, nici prin convingerea cu vorba buna a fetei sa renunte la Chang Hee, astfel ca nu ramane loc decat pentru solutii disperate. Intamplarea face ca Kang San sa vada scena umilirii lui Hae Joo sis a o salveze pe aceasta in ultima clipa din mainile lui Park Gi Cheol. Dar cel caruia ii imputa nefericirea lui Hae Joo e chiar Park Chang Hee, care se trezeste gatuit de Kang San in timp ce iesea din cladirea procuraturii. Numai ca momentul ales de Kang San e unul total nepotrivit, astfel ca vorbele si amenintarile acestuia trec impasibil pe langa el. Tocmai aflase ca tatal sau a vandut-o in copilarie pe Hae Joo, prin intermediul camatarilor, si este total descumpanit. O intreaga lume se prabuseste asupra sa, fara ca cineva sa mai stie de clipele ingrozitoare prin care trece. E momentul de rascruce in care trebuie sa ia o decizie: va continua pe mai departe sa ramana alaturi de un tata-monstru, sau o va lua pe drumul lui propriu, departe de tot ce inseamna trecut. In joc e o singur lucru: fericirea lui Hae Joo si a lui, alaturi de ea.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
I Am the King (2012) – Joo Ji-hoon, între „Prinţ şi Cerşetor” şi mãreţul Sejong
Multa lume a crezut ca odata cu revenirea lui Joo Ji-hoon din armata in noiembrie 2011, numele acestuia va ramane istorie pentru filmul coreean. Scandalul consumului de droguri din vara lui 2009, urmat de condamnarea lui cu suspendare parea a fi pus capat carierei starului serialului de mare succes “Princess Hours” si al filmelor “Antique” sau “The Naked Kitchen”. Imediat dupa scandal, principalele canale de televiziune au interrupt orice colaborare cu acesta, introducandu-l pe o lista neagra. Drept urmare, in februarie 2010 acesta s-a inrolat in armata, lasand ca pana si ultimele ecouri ale scandalului sa se stinga. Deoarece a fost foarte iubit de fanii din intreaga Asie, se pare ca in acest an soarele a reaparut pe strada sa, Joo Ji-hoon fiind distribuit in serialul “Five Fingers” si in filmul “I Am The King”, unde realizeaza performanta unui rol dublu. “I Am The King” nu a avut un buget extraordinar, fiind lipsit de efecte speciale sau de scene de lupta a caror redare sa fie costisitoare. La box-office s-a comportat modest in ultima luna a acestei veri, avand incasari de aproximativ 4,5 milioane de dolari (locul 60 in box-office-ul acestui an, incluzand aici si filmele non-coreene aparute in cinematigrafele din Coreea). Filmul il are la timona pe regizorul comediei “Lovely Rivals”, Jang Gyu-sung, in timp ce scenariul e scris de scenaristul lui “The Scent”, “My Girl and I” sau “Sad Movie”, fiind prima incursiune a acestuia intr-o alta perioada a istoriei. “I Am the King” nu e un film istoric, insa trateaza realitati istorice cu zambetul pe buze, intr-o atmosfera degajata, fara a evita accentele de critica la adresa unei societati ierarhizate, in care oamenii de rand erau doar o masa amorfa fara identitate, iar nobilii – tiranii galagiosi si obsedati de farmecul puterii banului.
In anul 1418, Joseonul trecea printr-o perioada tulbure. Dinastia chineza Ming isi trimitea periodic emisarii in Joseon, consimtind la inscaunarea de regi sau la primirea anuala a tributului. Pe tronul tarii se afla vulcanicul rege Taejong, caruia toti ministrii ii stiu de frica. Dar a sosit timpul ca tronul sa ajunga in sfarsit pe mana urmasului lui Taejong. Acesta avea trei fii, iar primul nascut, Yang Nyeong, avea si titulatura de Print Mostenitor. Al doilea fiu se calugarise si renuntase astfel definitive la ambitiile sale la tron, in timp ce mezinul, Chung Nyeong, statea toata ziua cu cartile in mana, nefiind preocupat de politica. Cu toate astea, Printul Mostenitor Yang Nyeong se dovedeste nevrednic pentru a conduce regatul, fiind preocupat doar de excese bahice si de placerile vietii in compania gisaeng. Pentru a preintampina un dezastru, Regele Taejong decide sa-i retraga titlul de Print Mostenitor lui Yang Nyeong si sa-l acorde mezinului Chung Nyeong. Intimidat de fratele mai mare, aproape turbat in momentul in care isi vede visul de a deveni Rege naruit si nedorind sa devina nici in ruptul capului Rege, Chung Nyeong se hotaraste sa fuga din Palat. Ii cheama pe cele doua garzi ale sale sa sarbatoreasca numirea sa ca Print Mostenitor in compania vinului, desi Chung Nyeong nu a pus in viata sa in gura un strop de vin, iar cand cei doi gardieni cad lati, Chung Nyeong sare zidul Palatului Regal. Insa inainte de a da de libertate da de un sclav beat turta, peste care se prabuseste cand sare zidul. Profitand de starea de inconstienta a acestuia, ii ia straiele ponosite si fuge in lume. Cand se trezesc, cei doi gardieni realizeaza ca Printul Mostenitor a fugit si inep cautarea. Dand peste sclav, aproape dezbracat si ametit de alcool, il iau in Palat, crezand ca e Printul. La lumina candelelor realizeaza ca sclavul seamana leit cu Printul Mostenitor, doar ca ii lipseste semnul din nastere de pe spate. In acel moment, unul din cei doi gardieni decide ca pana adevaratul print e gasit si readus in Palat, sclavul trebuie sa ramana sa joace rolul Printului. Iar de aici rezulta o multime de situatii tragi-comice si aventuri spectaculoase prin care cei doi “printi” trebuie sa treaca.
“I Am the King” imbina comedia cu aventura si drama, vedeta incontestabila a scenariului fiind Joo Ji-hoon, ce interpreteaza un rol dublu. Pe de o parte e Printul Chung Nyeong, nimeni altul decat viitorul rege Sejong, despre care se stie ca a fost de mic pasionat de lectura si studio, urand exercitiile fizice si invatarea artelor martiale. Poate cel mai bine a fost portretizat in recentul serial “Deep Rooted Tree”, ce a elogiat calitatile intelectuale si umane exceoptionale ale acestei mari personalitati a istoriei Coreei. Insa nu vorbim aici de un film istoric autentic, ci de o comedie mutate in decorul secolului XV coreean, astfel ca aceste calitati sunt relevante doar in masura pastrarii contactului cu realitatea istorica. Ca Print Mostenitor, Chung Nyeong s-a bucurat de toate favorurile pe care un print le putea avea: o masa indestulata la care prefera intotdeauna carnea, placerea studiului si obligativitatea dezbaterilor cu ministrii pe tema unor lecturi de baza; antrenamente fizice – la care Chung Nyeong mereu tragea chiulul – si, desigur, o printesa – nu tocmai Ileana Cosanzeana – care ar fi trebuit sa-l implineasca sufleteste. Monotonia vietii la Palat si mai ales spaima de a deveni Rege pe neasteptate il determina sa fuga din Palat, in timpul calatoriei in lume ajungand sa cunoasca adevaratele probleme ale natiunii si insemnatatea functiei de Rege al unei natiuni, lucru care il va responsabiliza si-l va determina in cele din urma sa accepte functia pentru a schimba starea natiunii in bine. Pe de alta parte Joo Ji-hoon il interpreteaza pe Deok Chil, un sclav slab de minte dar artagos, interesat de un singur lucru: sa ajunga in Palat deoarece a aflat ca marea lui iubire a fost luata ca sclava in Palat si urmeaza a lua drumul Ming-ului. Deci, cineva trebuie sa o salveze, iar misiunea teoretic ar trebui sa-i fie mai usoara in momentul in care trezindu-se din betie se regaseste in interiorul Palatului si si in calitate de… Print Mostenitor ! Dar pana si naivitatea lui Deok Chil are o limita, iar lipsa de cultura si de maniere e compensata de curaj si de stapanirea destul de buna a artelor martiale si de faptul ca e descuracret. Care din cele doua personaje e mai reusit ? Greu de spus, in special ca Joo Ji-hoon e un actor care se potriveste mai degraba in roluri dramatice sau negative. Ramane la aprecierea privitorilor care personaj e mai reusit, cert e ca avem o poveste captivanta, poate putin prea lunga la cele 2 ore ale sale, o comprimare a ei in maxim 100 de minute fiind mult mai benefica. Exista scene comice reusite, dar si multe momente in care se doreste ca spectatorul sa rada insa lipseste factorul declansator al rasului. In plus, “I am the King” nu e o comedie in genul lui “The Grand Heist”, avand pe alocuri si accente dramatice, in special in momentele in care e reflectata viata sclavilor din timpul dinastiei Joseon. Mereu ancorata in realitate, povestea in sine pare realista, chiar daca porneste de la o idee fantezista a la Mark Twain (Print si Cersetor). Una peste alta un film bun, suficient de amuzant si de dramatic totodata pentru a ne capta atentia, doua ore placute petrecute in compania unui actor ce mai are multe de aratat si care trebuie sa se mai perfectioneze.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma44 si gligac2002 (Asia Team Romania) pentru asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 22 subtitrare in romana
Vestea ca Jun Yeong va veni la Arirang ca reprezentanta a Presedintei Baek Seol aproape il scoate din minti pe Jae Ha care merge la Sanarae sa-i ceara socoteala lui Kim Do Yoon. El nu poate accepta ca Jun Yeong sa fie folosita. Disperat, o ia pe fata aproape pe sus si merg la ocean. Acolo ii cere sa se intoarca pe insula Udo si sa lase totul in seama sa, ii fagaduieste ca nu ii va mai da niciodata drumul la mana. Dar, cu lacrimi in ochi, fata ii refuza si ajutorul oferit si cererea in casatorie deoarece isi va rani mama si niciodata nu va mai putea redeveni Ha In Ju. Si ii pune lui Jae Ha o intrebare fara raspuns. Cum va putea iubi doua… In Ju? Asa ca, indurerata, ii restituie pentru a doua oara inelul. La Sanarae, atat Jun Yeong cat si Do Yoon se poarta docil cu presedinta Baek Seol. Ceea ce o face pe aceasta sa fie suspicioasa cu cei doi: prea usor i-au acceptat propunerile. A venit si ziua in care Presedinata Baek Seol si-a vazut visul cu ochii. A inceput sa-si puna in aplicare planul ei de razbunare. A preluat Arirang-ul si a numit-o pe Jun Yeong reprezentanta ei personala, investind-o cu toata autoritatea, spre stupefactia tuturor. Ba mai mult, il prezinta si pe Kim Do Yoon ca fiind fiul ei. Personalul bucatariei primeste cu ostilitate revenirea Jun Yeong-ei la Arirang in aceasta functie, cu atat mai mult cu cat fata incepe sa ia masuri organizatorice, impuse de investitor, care ii ingrijoreaza pe toti. Jun Yeong incearca sa obtina permisiunea Bucatarului Sef, Seong Do Hee, pentru schimbarile ce urmeaza sa le faca si o asigura ca va proteja Arirang-ul. Dar cine sa o creada? De unde sa stie femeia ca in fata ei se afla propria fiica ce nu-i poate dezvalui adevarul, tocmai pentru a o proteja? Mai mult chiar, atmosfera devine si mai tensionata…
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Calling You (Only You Can Hear Me) (2007) – când telepatia ne învaţã ce este iubirea
Regizat de debutantul Tatsuya Hagishima, Kimi ni Shika Kikoenai (cunoscut si drept “Calling You” sau “Only you can hear me”) e o drama romantica inspirata dintr-o nuvela omonima scrisa de popularul scriitor japonez Otsuichi. Acesta a inceput sa cunoasca celebritatea inca din anii de liceu, cand a publicat o povestire horror. Cu toate ca s-a consacrat scriind povestiri de groaza inspirate din legende urbane, Otsuichi a reusit sa se remarce in lumea filmului odata cu ecranizarea unei povestiri romantice cu tenta dramatica, “Calling You”. Au urmat mai apoi ecranizarea lui “Goth” si a lui “Kids”, acesta din urma fiind regizat de acelasi Tatsuya Hagishima. Dupa “Calling You” s-a realizat si o manga tradusa in engleza. Ca si in “Waiting in the Dark”, o alta scriere importanta a lui Otsuichi adaptata pe marele ecran, “Calling You” prezinta povestea a doi adolescenti singuratici ce se gasesc intamplator unul pe celalalt intr-o maniera neobisnuita. In rolurile principale apar doi actori tineri a caror interpretare a atras atentia tuturor. La numai 15 ani, Narumi Riko a fost calificata de critici una din cele mai bune tinere actrite japoneze ale momentului, avand deja o experienta de peste 7 ani in actorie (la data filmarilor) si o maturitate in interpretare ce de mult i-a depasit varsta. Nici partenerul ei din film, Koike Keisuke, nu e mai putin popular, aparand in filme pentru adolescenti precum Linda Linda Linda sau Nodame Cantabile, aflandu-se cu aceasta interpretare in fata primului rol principal al carierei.
Filmul incepe cu o sonerie de telefon care tulbura ora clasei lui Ryou si cu acesta cugetand ca e probabil singura adolescenta care nu poseda un celular. Ryou nu vede rostul unui telefon pe care nimeni nu ar suna. In drum spre casa, trecand printr-un parc aude o alta sonerie si gaseste un telefon care desi pare adevarat e doar o jucarie. Fermecata, il ia cu sine si dupa ce-l contempla o vreme il lasa intr-un sertar. Dimineata se trezeste in sunetul aceluiasi telefon care in mod straniu e pe masa. Inainte sa ajunga la telefon, suna ceasul desteptator si pana il opreste, telefonul nu mai e unde-l vazuse initial. In aceeasi zi, in timpul orei, aude din nou soneria, doar ca e singura care o aude. Panicata, cere ajutor medical, dar in timp ce se odihneste la infirmerie, ciudatul telefon suna din nou, langa perna ei de acesta data. Asa ca Ryou isi face curaj si raspunde. Din receptor se aude vocea unui baiat. Cei doi vorbesc unul cu celalalt, si cum Shinya – baiatul caruia-i apartine vocea din receptor, ii spune ca a sunat formand un numar la un telefon stricat, trag concluzia ca ei comunica printr-un telefon mental. Sau Shinya exista doar in mintea lui Ryou? Acesta ipoteza trebuie verificata, dar cum Ryou e in Yokohama, iar Shinya in Nagano, hotarasc amandoi sa se testeze cu ajutorul publicatiilor. Seara, fiecare in fata unui stand de resviste, constata ca sunt reali si se afla in acelasi spatiu temporal, doar ca intre telefoanele lor mentale exista un decalaj de o ora. Prietenia celor doi evolueaza ca o poveste de dragoste adolescentina, cu multe convorbiri care produc o apropiere treptata si demoleaza zidurile interioare ale lui Ryou. Mai apoi au parte de o intalnire “la distanta” si dupa ezitari planifica chiar o intalnire adevarata. Sa se afle fata in fata va fi oare pe masura asteptarilor?
Povestea lui Ryou Aihara (Riko Narumi) e cea a unei eleve de liceu timida, singuratica si introvertita. Un eveniment aparent banal din copilarie a marcat-o profund si de atunci se simte incapabila sa comunice cu cei din jur. Desi isi doreste sa-si faca prieteni, de cate ori incearca sa vorbeasca, cuvintele ii ies ezitante, iar ceilalti s-au obisnuit sa se amuze pe seama ei. Asa ca Ryou s-a inchis in sine tot mai mult, rezumandu-se la minimum de comunicare, fie ca e vorba de colegii de scoala si profesori, sau de membrii familiei. Dupa ce descopera ca poate comunica mental cu Shinya, legatura dintre cei doi prinde contur si se dezvolta intr-o frumoasa poveste de dragoste. Interesant e ca atunci cand Ryou incearca sa-si foloseasca telefonul mental pentru a suna, persoana care raspunde nu e Shinya ci Harada, o tanara cu zece ani mai in vasta decat ea. Aceasta, desi surprinsa de conexiune, o sfatuieste si o incurajeaza pe Ryou, iar mai tarziu se dovedeste ca intre cele doua exista o legatura surprinzatoare.
Shinya Nozaki (Keisuke Koide) e de asemenea un tanar special. Dotat cu foarte multa empatie, el lucreaza intr-un atelier de reparatii, si are obiceiul de a repara lucruri pe care altii le arunca, sau le considera irecuperabile. Felul in care ia legatura cu Ryou pare a fi un dar special al destinului. La un moment dat el comunica cu matusa lui prin limbajul semnelor specific surdo-mutilor, si desi prima impresie e ca matusa e cea cu handicap, ulterior se releva faptul ca Shinya e cel lipsit de voce si auz. Asa ca pentru el, sa poata comunica mental cu Ryou e un lucru extraordinar, iar sentimentele care se nasc se transforma intr-o adevarata poezie de dragoste in interpretarea lui Keisuke Koide. La doar cincisprezece ani si frumoasa Riko Narumi da substanta rolului feminin, avand o prestatie plina de talent si dovedind o maturitate artistica ce intrece cu mult varsta reala a actritei.
Prima parte a filmului se desfasoara lin, pe acorduri suave si linistitoare, si pare ca toata povestea se va derula in acelasi ritm relaxat, dar pentru cei ce au rabdare sa vizioneze pana la final, ultima jumatate de ora ofera o rasturnare de situatie si un val de dramatism care face sa merite asteptarea. Dintr-odata o ora capata dimensiunea unei vieti si zece minute devin extrem de pretioase. Si pe toata durata filmului muzica superba a celor de la “Dreams Come True” se armonizeaza perfect cu exprimarea artistica a tinerilor actori, iar rezultatul e un torent de emotii in voia caruia spectatorul se poate lasa fara regrete.
Multumiri pentru traducere lui lasedan – asiacinefil.com.
Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 12 subtitrare in romana
Angajata la compania Cheonji prin intermediul interventiei lui Ryan Kang, Hae Joo da de greu. Sefa ei directa, invidioasa pe angajarea ei pe pile, ii da sarcini imposibile, cum ar fi intocmirea unui referat de 30 de pagini in 24 de ore, rezumand din engleza cam 5 carti din domeniu. Asistent managerul are pretentia ca Hae Joo sa-I pregateasca in fiecare dimineata cafeaua, in timp ce directorul Il Moon readuce relatia cu ea la stadiul din urma cu 15 ani, acela de “print si cersetor”. Insa indemanarea si talentul ei innascut o duc la o disputa cu un specialist in domeniul constructiei de nave, pe marginea grosimii unui material folosit pentru fabricarea elicelor de nave. Intamplator Presedintele Jang Do Hyeon asista la disputa sic ere transarea ei prin masurarea cu un instrument specializat. Surpriza, Hae Joo a avut dreptate, lucru care ii atrage admiratia Presedintelui Jang, care o propune pentru a face parte din echipa de proiectare a propulsorului. Asta spre invidia lui Il Moon, ce nu ezita s ao jigneasca in fata pe Hae Joo. Pe de alta parte, nici relatia ei cu Park Chang Hee nu mergea prea roz, in Park Gi Cheol cei doi tineri avand un contestatar inversunat. Acesta din urma chiar face o vizita mamei adoptive a lui Hae Joo, dandu-i bani pentru a o impiedica pe Hae Joo sa se mai intalneasca cu Chang Hee. Iar peste toate astea, Kang San se trezeste dintr-odata din visul sau de a se casatori intr-o zi cu Hae Joo, in momentul in care intr-un context nu prea placut il reintalneste pe Chang Hee…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Zhang Yimou, cel mai de succes regizor chinez al tuturor timpurilor, premiat pentru întreaga carierã… în Africa
Fani, actori, scenaristi s-au adunat la festivalul de la Marakesh din acest an pentru a-l rasplati pe unul din starurile cinematografiei chineze contemporane. Cel mai de succes regizor chinez, Zhang Yimou, a fost felicitat de oameni din lumea filmului de pretutindeni, fanii acestuia avand ocazia sa vizioneze si ultimul film al regizorului, “The Flowers of War”. “Sunt foarte incantat sa iau parte la a 12-a editie a Festivalului de la Marakech, care imi aduce un omagiu. Cred ca filmul e un pod cultural ce aduce oamenii impreuna si ii ajuta sa-i calauzeasca spre o mai buna intelegere a sa”, a spus acesta. Absolvent al Academiei de Film din Beijing in 1978, Zhang Yimou si-a inceput cariera cinematografica cu filmul artistic “Red Sorghum”, in care actrita Cong Li interpreta rolul principal si care i-a adus lui Yimou Ursul de Aur la Berlin si imediata recunoastere internationala. Filmele care au urmat au fost si ele rasplatite cu premii: “Ju Dou” a fost primul film chinezesc nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film strain, in 1990; “Wives and Concubines” a castigat Leul de Argint la Venetia in 1991 si a fost nominalizat la Oscarul pentru Cel mai bun film strain; “Qiu Ju, a Chinese Woman” a castigat Leul de Aur la Venetia in 1992; “Live !” din 1994 a luat Marele Premiu al Juriului la Cannes; “Not Less” a castigat Leuld e Aur la Venetia in 1999, iar “The Road Home” – Ursul de Argint la Berlin in 2000. “Hero” a fost nominalizat la Oscar, iar “House of the Flying Daggers” a avut un imens succes international. Preocupandu-se si de alte forme de exprimare artistica, Zhang Yimou a regizat in decembrie 2006 spectacolul tinut la Metropolitan Opera din New York de Placido Domingo, inainte sa fie omul din spatele spectacolului ceremoniei de deschidere si de inchidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing. In acest an, organizatorii festivalului de film de la Marakech i-au adus un tribute, iar recent, pe 6 decembrie 2012, reputatul regizor chinez a primit un premiu pentru intreaga cariera in timpul ceremoniei de inchidere a celei de-a 35-a editii a Festivalului International de Film de la Cairo.
Zhang Yimou face filme in tara sa natala China, din interiorul sistemului, de doua decenii si jumatate. De-a lungul acestei lungi perioade, a fost martor si a participat la gradualul dezghet al relatiilor Chinei cu Occidentul si la relaxarea constrangerilor autoritatii guvernamentale asupra productiei de film. Cu prilejul festivalului de la Marakech, Zhang Yimou si-a prezentat noul sau film, “The Flowers of War”, o drama istorica plasata in 1937 in timpul atrocitatilor japoneze din Nanking. Tot cu aceasta ocazie, acesta a purtat o discutie degajata prin intermediul a doi translatori (din mandarina in franceza si din franceza in engleza) cu un grup de ziaristi despre viata lui ca cineast sub un regim opresiv si temele abordate in filmele sale.
Regizorul a marturisit faptul ca, concentrandu-se in filmele sale pe protagoniste feminine, e modul lui de a aduce un tribut mamei sale: “Respect mult femeile probabil din cauza rolului pe care propria mea mama l-a avut in viata mea. Pe cand m-am nascut, din cauza situatiei politice, am fost considerat “nascut sub un semn rau”, dar mama a avut curajul sa lupte cu asta si sa-mi usureze viata si chiar sa aduca bucuria in familia noastra, lucru care nu era usor in acele vremuri”, a explicat regizorul. “Asa ca cred ca am de platit un tribut dificultatilor pe care mama mea le-a avut de infruntat si de depasit. Si, in general, in societatea chineza femeile sunt sub o presiune mai mare decat barbatii, si daca ma uit la munca mea, am incercat sa abordez aceasta presiune careia oamenii trebuie sa-i faca fata, iar femeile au fost un bun unghi din care sa fac asta”. In privinta situatiei politice interne din China si a statutului omului de film, Zhang Yimou a declarat reporterilor: “Multi ani, cenzura a fost foarte stricta in orice segment al realizarii de filme. Dar in ziua de azi, aceste lucruri s-au schimbat. Exista unele subiecte care inca sunt tabu, iar noi, ca regizori, ne-am dori o mai mare libertate. Insa cum orice regizor chinez de film va poate spune, acum putem face, mai mult ca niciodata, ce filme ne dorim; va pot da un indiciu legat de evolutia Chinei: acum ma aflu aici sis tau in fata voastra si vorbesc cu voi” (lucru care inainte nu era permis). Aceasta evolutie si transformare a societatii chinezesti, implicit si a lumii filmului, isi are, azi, propriile provocari: “In fiecare zi se infiinteaza 5 noi cinematografe in China. In ziua de azi, China a devenit a doua cea mai mare piata a filmului din lume, in termini de box-office. Asadar, ca cineasti, trebuie sa ne adaptam acestei evolutii si cererii pietii, si sa folosim in filmele noastre ingredientele care atrag cat mai multi spectatori. Acum simtim presiunea de a face filme comerciale sub influenta Hollywood-ului.”
Intrebat de utilitatea distribuirii in cel mai nou film al sau – “Flowers of War” – a unui actor de top de la Hollywood, Yimou a spus: “Ce conteaza cel mai mult pentru mine e fidelitatea fata de povestea originala. Deoarece in perioada de timp din film (perioada interbelica), a masacrului din Nanking, existau multi straini in China, era logic sa distribui si actori straini. De aceea l-am ales pe Christian Bale. Dar, desigur, exista investitori care vor sa vada cu cine lucrezi si care e distributia filmului, si, desigur, mentionarea numelui lui Bale a fost de folos in a-i convinge sa investeasca mai mult in film. Iar Bale a fost suficient de amabil pentru a accepta o reducere din onorariul sau, astfel ca aparitia lui in film nu a fost prea costisitoare pentru noi. Colaborarea a fost foarte placuta si frumoasa deoarece e un profesionist desavarsit si o persoana foarte amabila, foarte preocupata de copiii din distributie. Sa lucrez cu el nu a fost decat placere”.
Ultima parte a discutiei regizorului cu reporterii s-a axat pe stilul sau de a realiza filme. Desi filmele sale oscileaza intre mici studii si analize ale unor personaje si productii epice uneori chiar grandioase, Zhang Yimou a declarat ca simte ca concentrarea i-a ramas aceeasi. “Nu am schimbat mult.Inspiratia ce o am provine de la fiinte umane si sunt interesat de povesti individuale. Istoria se schimba si societatea chineza evolueaza, dar din moment ce sunt interesat de destine individuale, relatia mea cu sursa de inspiratie a ramas neschimbata”, a reflectat Yimou. “Privind retrospectiv, realizez ca opera mea mi-a permis sa interactionez cu diferite aspecte ale vietii umane si sa stabilesc o punte de legatura cu oameni de pretutindeni. Asta simt ca mi-a adus munca mea: sa fiu in stare sa relationez cu oameni din intreaga lume, din culturi diferite. Iar acum, privind retrospectiv, sunt recunoscator pentru faptul ca am ales meseria de regizor. Dar sunt interesat tot de aceleasi aspecte ale vietii umane, iar urmatorul film pe care il voi realiza e genul de film care aminteste de productiile de la inceputul carierei mele, cu buget redus si cu o abordare mult mai intima”. Nu stim inca la ce film viitor a facut referire Zhang Yimou, insa stim ca la inceputul acestei toamne, regizorul si producatorul de renume mondial Ridley Scott si-a manifestat intentia de a realiza o colaborare cu Zhang Yimou la o ecranizare epica numita “Qin Shi Huang”, al carui protagonist sa fie insusi intemeietorului dinastiei Qin ce a trait intre 259-210 i.e.n. Scott, care si-a facut un nume la Hollywood odata cu filme precum “Aliens”, “Thelma & Louise” sau “Gladiator” a declarat ca s-a gandit la o colaborare cu Yimou in calitate de producator si cu el in rol de regizor de mai multa vreme, dupa ce a vizionat opera “Qin Shi Huang” pe o scena din New York in 2006. Ramane de vazut daca a fost vorba de ceva serios sau doar de o simpla strategie de marketing, deoarece vestea acestei colaborari dorite de Ridley Scott a aparut imediat dupa ce blockbuster-ul sf “Prometheus”, cel mai nou film al lui Scott, s-a lansat in cinematografele chinezesti.
VA URMA
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 21 subtitrare in romana
In Ju se afunda si mai mult, decade tot mai mult datorita urii. Nu mai judeca rational, pune chiar Arirang-ul in pericol pentru a o desfiinta pe Jun Yeong care iar cade victima uneltirilor ei si este considerata tradatoare de Marele Bucatar Sef. Jun Yeong, preocupata de intrebarea de ce o uraste atat de mult In Ju, afla de la Jae Ha amanunte din trecutul acesteia. Ea ii arata medalionul cu poza ei din copilarie, la vederea caruia tanarul este foarte nedumerit. Nedumerire care este risipita cand tatal adoptiv al Jun Yeong-ei il suna si-i spune ca fata si-a gasit tatal natural. Asa ca o abordeaza direct pe In Ju, careia nu-i vine a crede ca a fost descoperita. Dar nu recunoaste nimic, ea este… adevarata Ha In Ju. Apoi ii face marturisiri complete tanarului care o asculta consternat. Jae Ha ii cere sa puna lucrurile la locul lor de vreme ce a aparut persoana reala. Insa In Ju sustine ca este fericita asa si… culmea, cere ca toti sa se prefaca in asa fel ca si cum nu ar sti nimic. Jae Ha si Jun Yeong si-ar dori sa se vada, dar ezita amandoi. Sunt coplesiti de descoperire. La randul lui, Kim Do Yoon descopera si el adevarul despre familia Jun Yeong-ei si despre interesul mamei lui. Asa ca o previne pe tanara, dar ea nu vrea in ruptul capului sa creada ca Presedinta Baek Seol o foloseste ca sa distruga Arirang-ul. Din pacate, Arirang-ul chiar are mari probleme, nu-si mai poate acoperi cheltuielile. Iar Guvernul, care il subventioneaza, nu-l mai poate sustine si propune schimbarea managementului restaurantului. Pentru acest post are deja in vedere o persoana care iubeste bucataria traditionala coreeana si care doreste sa investeasca in Arirang. Oare cine sa fie aceasta persoana?.. Este cineva cunoscut? Este o persoana de incredere? Ramane de vazut…
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 11 subtitrare in romana
Reintalnirea cu Kang San e ca o gura de oxigen pentru Hae Joo, in special dupa ratarea interviului la Cheonji. Cuvantul greu al lui Kang San schimba situatia, acesta aranjand angajarea lui Hae Joo la Cheonji. Desi e curios in gluma de cine a fost iubitul ei din copilarie, Kang San – acum cu numele Ryan Kang – nu stie inca de relatia de ani buni a lui Hae Joo cu Chang Hee. Nici Hae Joo nu are dispozitia necesara pentru a-i spune lucruri atat de personale, insa relatia cu Chang Hee nu merge deloc bine. Tatal lui Chang Hee, Park Gi Cheol, ramas tot administrator al resedintei lui Jang Do Hyeon, se opune vehement relatie cu Hae Joo, in special ca prezenta lui Hae Joo in preajma familiei Jang si mai ales a lui, dupa incidental din trecut, e o adevarata amenintare. In plus, doamna Geum Hee a avut indiscretia de a propune o casatorie intre Chang Hee si In Hwa, starnind nelinistea lui Il Moon. Daca Park Gi Cheol vede in aceasta casatorie sansa fiului sau de a pune mana pe imperiul construit de Jang Do Hyeon, fiul sau nici nu vrea sa auda de aberatiile tatalui sau, de aici si conflictul dintre aceste si parintele sau. Nici Il Moon nu e incantat cu ideea mamei sale adoptive, si, dezvaluindu-I faptul ca stie ca nu e mama lui adevarata, o jigneste, deschizand o rana pe care Jang Do Hyeon mereu a avut grija sa o tina inchisa. Lucrurile se complica atunci cand Geum Hee afla ca Hae Joo e proaspat angajata la Cheonji, si da fuga in graba la companie pentru a se intalni cu fata. Si asta in ciuda eforturilor disperate ale lui Partk Gi Cheol de a ajunge inaintea ei si a repara ceva din situatia aparent fara iesire. Dar din pacate pentru el ajunge prea tarziu, iar Geum Hee si Hea Joo reusesc sa schimbe cateva vorbe… In ce masura acet incident va schimba evolutia lucrurilor, ramane sa descoperim, insa consecintele nu intarzie sa apara intr-un timp destul de scurt. Singurul ce inca nu stie de reaparitia in peisaj a lui Hae Joo e insusi Presedintele Jang. Dar oare pentru cat timp, inca ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 20 subtitrare in romana
Calcandu-si pe sentimente, Jun Yeong se desparte de Jae Ha. Go Jae Chul , desi ia bani de la presedinta Sanarae pentru a o parasi din nou pe Jun Yeong, cuprins de remuscari, face ultima fapta buna pentru fiica lui adoptiva si ii dezvaluie numele tatalui biologic. Tanara este ravasita de adevar si il respinge inca o data pe Jae Ha. Incearca sa ia legatura cu tatal ei biologic, dar esueaza din cauza prezentei In Ju-ei care manipuleaza cu abilitate situatia. Jun Yeong parasind spitalul accepta sa se angajeze la Sanarae. La randul lui, Kim Do Yoon, pentru a o proteja, accepta cererea mamei de a se intoarce si el cu toate ca impresara lui il presa sa se intoarca la Londra pentru a-si onora contractele. Jae Ha paraseste Arirang-ul , iar bunica incepe sa aiba indoieli ca a procedat corect cu el. Tanarul nu poate fi fortat sa se insoare cu In Ju, care bineinteles face iar pe victima si in fata bunicii. Jae Ha reuseste sa afle ca fiul Presedintei Baek Seol nu este nimeni altul decat Kim Do Yoon. Asa ca se grabeste sa-i ceara explicatii pentru ce a spionat Arirang-ul. Do Yoon nu neaga, dar ii marturiseste ca nu are nici o legatura cu mama lui. Iar acum, singurul motiv pentru care se afla la Sanarae este pentru a o proteja pe Jun Yeong de interesul Presedintei Baek, oricare ar fi acela. Jae Ha nu are incotro si trebuie sa se alieze cu Do Yoon. Dar ii pune acestuia o conditie….sa nu…avanseze in relatia cu Jun Yeong. Dar, oare poate garanta Do Yoon asta?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Jackie Chan a intrat în Cartea Recordurilor cu ultimul rol de acţiune al carierei din „CZ12: Chinese Zodiac 12” !
Starul filmelor de actiune Jackie Chan a primit, pe 5 decembrie 2012, la Shanghai, doua certificate de recorduri inregistrate in “Guinness Book”. Unul pentru “Cele mai multe cascadorii realizate de un actor in viata” si altul pentru “Cele mai multe aparitii intr-un singur film”. Actorul a spus ca a ramas surprins si ca nu se gandea sa obtina vreun record mondial cand a realizat ultimul sau film, “CZ12”. “Cand am facut acest film, nu m-am gandit niciodata ca voi intra in Cartea Recordurilor. Nu m-am gandit niciodata la asta, am interpretat, doar, 15 roluri diferite. De fapt, s-ar putea spune chiar mai mult de 15. M-am alaturat, de asemenea, si la dublarea sonora a filmului si la realizarea efectelor vizuale”. In creditele de final ale filmului, Jackie Chan apare in dreptul a 15 rubrici, inclusive de regizor, actor principal, scenarist, regizor al scenelor de actiune si chiar de vocalist al temei muzicale. In film, personajul principal – interpretat de Jackie Chan – porneste intr-o misiune pentru recuperarea unor statui de bronz din zodiacal chinezesc ce-au fost sustrase de europeni din Vechiul Palat de Vara din Beijing pe la mijlocul secolului XIX. Jackie Chan a dezvaluti totodata si faptul ca interpretarea din filmul “CZ12” va fi si ultimul sau rol intr-un film de actiune. “CZ12” va avea premiera in China pe 20 decembrie 2012.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Wings of Kirin (Kirin no tsubasa) (2012) – un thriller psihologic de succes ecranizat dupã romanul omonim al autorului lui „Suspect X”
“Wings of Kirin” este cel de-al patrulea film pentru marele ecran al talentatului regizor japonez Nobuhiro Doi, omul din spatele succeselor “Be With You” si “Tears for You”. Avand la activ nu mai putin de 29 seriale de televiziune regizate si 3 filme pentru televiziune, Nobuhiro Doi e unul din cei mai prolifici regizori japonezi ai momentului, castigand doua premii in cariera inceputa in televiziune in 1994. “Wings of Kirin” e o noua ecranizare stralucita care il are la timona pe Doi, inspirata din romanul omonim al unui romancier de exceptie, Keigo Higashino. Romanele acestuia, pe langa succesul lor, au avut sansa ecranizarii in filme de mare succes, din care merita amintite “Suspect X”, “The Hovering Blade”, “White Night” sau celebrul serial de televiziune “Galileo”. In 2010, postul japonez de televiziune TBS a realizat un serial in 10 episoade inspirit din romanul lui Higashino, ale carui personaje si actori se regasesc in linii mari in distributia filmului “Wings of Kirin”: Hiroshi Abe, Junpei Mizobata sau Meisa Kuroki, nume cunoscute ale filmului japonez. Nici la box-office filmul nu s-a descurcat rau, obtinand incasari de aproape 10 milioane de dolari, aflandu-se in topul 20 al filmelor japoneze ale acestui an dupa incasari.
Podul Nihonbashi, locul unde incepe si se sfarseste povestea filmului, este un element plin de semnificatii. Dobandind notorietate inca din timpul secoluiui al 17-lea pentru ca marca inceputul drumurilor catre Edo si Kyoto, denumit initial “Podul Edo”, a ramas in constiinta poporului japonez ca “punctul zero” – locul de unde se masoara distantele. Reconstruit in 1911 in actuala forma, podul e strajuit de legendarii Kirini, animale fantastice ale culturii asiatice, care prevestesc apropierea unor lideri intelepti si binevoitori. Povestea spune ca accesti Kirini au fost initial neinaripati, dar cei care i-au sculptat au adaugat aripile pentru ca oricare japonez sa-si poata lua zborul spre teluri cat mai inalte. Totodata, aripile Kirinului sunt un simbol al aripilor curajului.
Kyoichiro Kaga (Hiroshi Abe) de la Divizia Criminalistica si Yuhei Matsumiya (Junpei Mizobata) de la Divizia de Investigatii, sunt doi detectivi ai sectiei Nihonbashi care ajung sa investigheze o crima petrecuta intr-un pasaj din apropierea podului Nihonbashi. Victima, un om de afaceri pe nume Takeaki Aoyagi (Kiichi Nakai), desi a fost injunghiat in pasaj, s-a fortat sa mearga pana la pod fara a cere ajutor, doar ca sa se prabuseasca la picioarele Kirinului inaripat ce strajuieste orasul. La cateva minute dupa crima, un tanar agitat trezeste suspiciuni unui politist din zona. Cand omul de ordine incearca sa-l chestioneze, tanarul o rupe la fuga, ajungand sa fie victima unui accident rutier. Inconstient si in stare grava pe patul de spital, nu poate explica de ce avea asupra lui servieta victimei injunghiate, asa ca tanarul Yashima (Takahiro Miura) devine principalul suspect in ancheta politiei. Ulterior, investigatiile scot la lumina faptul ca exista o legatura intre victima si suspect, ultimul fiind concediat in urma cu sase luni de la fabrica unde victima ocupa un post de director. Conducatorii sectiei de politie cauta sa obtina o rezolvare rapida, usoara si convenabila a cazului, iar pentru asta sunt tentati sa treaca cu vederea unele nepotriviri ale dovezilor, fortand concluziile. Din fericire, perechea Kaga – Matsumiya nu se conformeaza cerintelor si investigheaza cu minutiozitate fiecare detaliu ce se dezvaluie, interogand pe rand iubita suspectului, familia victimei, angajatii fabricii. Colectand informatii si probe, din aproape in aproape, ajung sa descalceasca itele ascunse a ceea ce parea initial un caz simplu, si sa dezvaluie o intriga complexa si surprinzatoare, care odata clarificata se treansforma intr-o profunda lectie de viata servita in cel mai calm stil japonez.
Desi e un film politist, “Wings of Kirin” nu ofera acele elemete de actiune cu care producatorii genului s-au obisnuit sa atraga publicul. Nu contine secvente de urmariri spectaculoase, nu sunt schimburi de focuri sau batai intre bande, nu sunt faze de lupta de strada, sau macar cativa pumni dati in stanga si-n dreapta. Totusi, filmul nu sufera in lipsa acestora, deoarece Nobuhiro Doi preia din romanul lui Keigo Higashino misterul si-l transpune in doua ore de intriga psihologica, depanata intr-un ritm lent dar bine masurat, cu atentia fixata pe detalii care capteaza interesul si implica spectatorul in rezolvarea cazului alaturi de cei doi detectivi. Personajul central Kyoichiro Kaga e un detectiv experimentat, cu un fler deosebit de pronuntat si cu indarjirea unui buldog care nu vrea sa-si lepede osul cand e vorba sa scormoneasca in jurul unui indiciu, pentru a gasi noi si noi conexiuni. Actorul Hiroshi Abe ii imprumuta ceva din sarmul personal, cu statura impunatoare si aerul de maturitate, intregind imaginea detectivului dedicat si competent, care prefera sa-si foloseasca intelectul si intuitia desi da senzatia ca ar putea in orice moment sa castige o confruntare fizica. Mai tanarul sau partener, Yuhei Matsumiya e de asemenea o imagine pitoreasca. Interpretat de Junpei Mizobata, nu are tocmai rolul unui ucenic, dar raportat la sobrul si experimentatul Kaga, se regaseste in postura de a-l seconda pe acesta. Si face o treaba excelenta, reusind in actiunile intreprinse sa adune informatii importante. Totodata, prezenta lui e prilej de amuzament iar si iar, cand din postura”juniorului” se trezeste impins in situatii nedorite sau incommode, carora trebuie sa le faca fata. Atractive si destul de bine conturate sunt si personajele secundare, care echilibreaza povestea, intre drama, suspans, si uneori comedie. Asa ca firul narativ tine treaz interesul, dezvaluind gradat amanunte care dau senzatia ca clarifica enigma, doar ca sa indrepte pe o noua directie evenimentele si sa dea noi sensuri circumstantelor initiale. Adevarul complet si revelatia gestului victimei din debutul actiunii, acela de a se sforta sa ajunga sub aripile Kirinului, pentru a elibera cu ultimele puteri un cocor de hartie alba se clarifica abia in final, cand si ultima piesa de puzzle este pusa la locul ei.
Cu o admosfera ce aduce usor spre filmele englezesti facute dupa romanele Agathei Christie, dar si cu adevaruri de viata si lectii existentiale servite in stilul traditionalist nipon, “Wings of Kirin” e o ocazie deosebita pentru consumatorul de cinematogafie care-si doreste ca la finalul vizionarii, pe langa senzatiile unui corp destins sa aiba si sentimentul unei minti antrenate.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan – asiacinefil.com
Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 19 subtitrare in romana
Se pare ca, Kim Do Yoon o intelege mult mai bine pe Jun Yeong decat Jae Ha. Asa ca, dupa disparitia de la spital, el este cel ce o gaseste in bucataria Sanarae, unde tanara deznadajduita alergase sa-si verifice capacitatile mainilor. Do Yoon nu-i permite sa abandoneze si o incurajeaza cu fermitate. Jae Ha ii gaseste tocmai cand Do Yoon o imbratisa cu compasiune, incercand sa-i consoleze durerea. Asa ca, descumpanit si neputiincios, ramane martor nevazut. Insa, intorsi la spital, are loc o explicatie intre cei doi barbati. Presedinta Sanarae este deosebit de atenta cu Jun Yeong, ii cere chiar sa fie fiica ei. Auzind conversatia, Do Yoon vrea sa stie de ce mama lui este atat de interesata de fata, dar fara un rezultat. Totusi mama ii sugereaza sa nu se gandeasca la o casatoria cu ea. Seong Do Hee, afland la ce spital este internata Jun Yeong, ii pregateste un terci de ovaz si merge sa o viziteze. Insa este surprinsa de In Ju, care impinsa de curiozitate o urmareste pana la spital unde, ccoplesita de gelozie, asista la un alt moment de afectiune a mamei fata de Jun Yeong. Jae Ha banuieste ca In Ju este amestecata in accidentul iubitei lui, asa ca o abordeaza direct. Aceasta se dezvinovateste , fara a-l convinge insa. Jae Ha mai are un gand ce nu-i da pace. Cine este de fapt Kim Do Yoon ? De ce Presedinta Sanarae ii permite sa stea la spital cu Jun Yeong ? Pentru dezlegarea misterului isi pune subordonatii sa faca cercetari. In Ju este obsedata de afectiunea pe care mama sa i-a aratat-o la spital Jun Yeong-ei. Ura ei nu are limite. Asa ca ii telefoneaza la spital Jun Yeong-ei…si astfel fata cade intr-o noua capcana ce ii aduce dizgratia mamei. In sfarsit Jun Yeong realizeaza cat de mult o uraste In Ju si… pentru a-l proteja de Jae Ha face un gest care il nemultumeste profund pe tanar…
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 10 subtitrare in romana
La 15 ani dupa anii grei ai copilariei, ii regasim pe eroii nostri teferi, dar cu aceleasi greutati si vise. Hae Joo nu a reusit sa-si termine nici macar liceul datorita grijii pe care a avut-o pentru ceilalti membri ai familiei, astfel ca in cele din urma a ajuns sa lucreze ca sudor pe santierul naval din apropierea Ulsan-ului. Are o motocicleta si a ramas aceeasi fire rebela, cu suflet mare si harnica, adepta a aceluiasi stil vestimentar baietos. Familia ei desi mai implinita, intampina in continuare dificultati financiare, si nu numai. Sang Tae a terminat facultatea, dar tot un ratat a ramas, nereusind sa se acomodeze la nici un post de munca, unde nu rezista mai mult de o luna de zile. Yoon Joo nu a implinit inca 18 ani, insa merge pe furis prin discoteci, machiata strident si cu peruca, in speranta ca va agata un barbat cu bani si viata i se va schimba, uitand de invatatura. Micuta Jin Joo, ultimul suflet nacut in familie pare a fi singura care e apropiata de Hae Joo, o fata cuminte si ascultatoare cum era Hae Joo in copilarie. Mama lui Hae Joo are o rulota de unde vinde bauturi la o terasa improvizata in fata ei, insa banii nu sunt suficienti chiar daca Hae Joo vine si peste noapte o ajuta, dup ace isi termina programul de lucru ca sudor. Visul nu i s-a realizat inca, astfel ca dimineata pe la 4, cand ar trebui sa inchida barul, rapusa de oboseala, in loc sa se culce deschide manualele de constructie a navelor si studiaza, asa prinzand-o si a doua zi. Dar fiecare membru al familiei isi doreste sa traiasca mai bine, fiecare prin felul sau propriu, de unde numeroasele certuri dintre Hae Joo, constienta ca s-a asacrificat pentru familia ei ce nu o intelege, si ceilalti membri ai familiei. Singura alinare o gaseste in bratele lui Park Chang Hee, devenit procuror, cu care a pastrat relatia de mai bine de 15 ani. La un moment dat se iveste si ocazia unei angajari la compania Cheonji, condusa de nimeni altul decat Il Moon, fiul arogant al Presedintelui Do Hyeon. Insa in ziua interviului, un tanar arrogant da buzna in sala de intervievare si strica interviul lui Hae Joo, care isi rateaza din nou sansa. Ce nu stie ea e ca cel din cauza caruia a ratat interviul e nimeni altul decat fostul prieten din copilarie, Kang San, inspector al unui important armator pe langa compania Cheonji, al carui cuvant valora in acel moment mai mult decat al angajatorului Il Moon, la mijloc fiind o afacere de 900 milioane de dolari.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Shadows of Love (Repeat: I Love You !) (2012) – Kwon Sang-woo, prinţul incoronat al lacrimilor, într-o comedie romanticã chinezeascã
In recentul “Dangerous Liaisons”, Cecilia Cheung l-a avut ca partener de “nebunii” pe unul din cei mai atragatori actori coreeni ai momentului, Jang Dong-gun. Intamplarea face ca tot in acest an, cunoscuta actrita chineza sa apara pe marele ecran si alaturi de un alt start al filmului coreean, cel supranumit de fani “Printul Lacrimilor” datorita rolurilor triste din k-drame, Kwon Sang-woo. Acesta din urma se afla, odata cu “Shadows of Love” (cunoscut si ca “Repeat: I Love You !”) in fata unei noi provocari in cariera: primul rol realmente romantic intr-un film pentru marele ecran (“My Tutor Friend” i-a oferit aceasta ipostaza doar pe jumatate). Alegerea de a aparea intr-o productie filmata in China si Hong Kong si regizata de chinezul Calvin Poon e cel putin bizara, stiut fiind faptul ca celebritatea a dobandit-o in Coreea, insa e o dovada a notorietatii sale la nivelul continentului asiatic si a cotei ridicate de care se bucura acesta, companiile de productie chineze platind un onorariu consistent si mizand pe succesul filmului. Din pacate pentru producatori, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de la box-office, filmul obtinand doar 3 milioane de dolari incasari in China si Hong Kong la un loc. Filmul preia elemente din clasica poveste a Cenusaresei, fara a avea accente de fantezie sau fantastic (nu e un basm modern in imagini), insa se pare ca chinezii s-au saturat de acest gen de povesti ce au suprasaturat piata filmelor de gen din Hong Kong si China continentala, nefiind prezenti in numar mare in cinematografe dupa premiera.
Paris (Cecilia Cheung) e fiica rasfatata si artagoasa a unui bogat afacerist detinator al companiei KNC in asociere cu un fost prieten din facultate, d-l Dong. Tatal acesteia i-a incredintat de la o varsta frageda afacerile familiei, iar compania a ramas intacta numai datorita intransigentei si seriozitatii lui Paris. Prietenul acesteia, Kwon Jung-hoon (Kwon Sang-woo), e un coreean ce detinea si functia de director executiv al companiei. De la inceput relatia lui Kwon cu Paris nu a fost stralucita, el fiind nevoit tot timpul sa-i inghita comportamentul si sa se comporte nenatural, doar pentru a-i face pe plac scorpiei. Insa compania ajunge intr-un moment de rascruce. D-l Dong, asociatul tatalui lui Paris, incearca sa preia compania de ani buni de zile, prin intermediul capitalului strain. Ocazia ideala se iveste cand in urma unei certi, Paris pleaca singura in Coreea pentru a convinge actionarii coreeni sa nu isi vanda actiunile lui Dong. Doar ca in Coreea, exact in locul unde urma a avea loc intalnirea cu actionarii, are loc o avalansa soldata cu morti si raniti. Paris nu mai da nici un semn de viata dupa producerea avalansei si toata lumea se gandeste la ce e mai rau. In plus, cum tatal acesteia era in stare grava la spital, toata povara conducerii companiei cade pe umerii lui Kwon. Intre a pleca in Coreea pentru a vedea ce s-a intamplat cu Paris si a ramane in Hong Kong pentru a impiedica planul lui Dong de preluare a companiei, e nevoit sa aleaga ultima varianta. In absenta lui Paris, conform statutului, Dong urma a prelua conducerea consiliul de administratie dupa un anumit numar de zile, deci si conducerea companiei. Pentru a castiga timp pana la eventuala revenire a lui Paris, Kwon trebuie sa gaseasca o solutie. Iar aceasta se iveste din senin in momentul in care zareste in trafic o fata ce seamana leit cu Paris, o florareasa pe nume Qin Xin (tot Cecilia Cheung), careia ii cere ca pentru o vreme sa pretinda ca e… Paris.
“Shadows of Love” e o comedie romantica usoara tipic chinezeasca, cu un scenariu care parca a mai fost vazut in lunga serie de comedii romantice realizate in Hong Kong in ultimul deceniu. In absenta unei intrigi prea complicate, singurul lucru care poate capta atentia e interpretarea celor doua staruri din distributie, Cecilia Cheung si Kwon Sang-woo. Cecilia Cheung, din nou, se autodepaseste, interpretand un rol dublu – Paris si sosia acesteia, Qin Xin, doua femei care chiar daca fizic se aseamana flagrant, sunt total diferite sub aspectul caracterului si temperamentului. Paris e impulsiva, are toane si comanda tuturor celor din jur, fiind situata pe un piedestal tipic oricarei “scorpii” ce trebuie imblanzite. In schimb, Qin Xin e o fata cu sufletul cald, iubitoare de flori pe care le pozeaza toata ziua in floraria verisoarei sale, intelegatoare si cu o mare grija pentru bunica ei bolnava. In momentul in care i se ofera sansa de a intra in pielea lui Paris nu o face decat pentru faptul ca se simte atrasa de domnul Kwon, care ii face propunerea acestui rol temporar de sosie. Desigur, obtine si alte avantaje iar viata i se schimba peste noapte, insa din prima clipa s-a simtit atrasa de chipesul Kwon. In ce-l priveste pe Kwon Jung-hoon, acesta e genul de barbat aratos, sarmant, servil, mereu omul din umbra pregatit cu raspuns la toate problemele. Treptat, se indragosteste de cea care trebuia sa-i tina locul lui Paris tocmai pentru faptul ca gaseste in ea tot ceea ce Paris nu are, in timp ce Qin Xin nu poate nici ea sa puna frau sentimentelor ce o cuprind. Dar vor putea, oare, cei doi sa isi traiasca povestea de iubire, cata vreme cand orologiul suna 12 ceasuri, Cenusareasa trebuie sa dispara ? Un film romantic simplist, pentru toate varstele, care daca ar fi fost facut de coreeni probabil era mult mai profund si mai cizelat. Vocile personajelor au fost dublate, iar Kwon Sang-woo are doar cateva replici rostite in limba lui nativa, coreeana, restul fiind dublat in mandarina, fapt ce scade mult din farmecul atmosferei. Chiar daca interpretarea celor doi protagonisti e la inaltime, e evident faptul ca lui Kwon Sang-woo nu i se potrivesc deloc comediile romantice. Cat o priveste pe Cecilia Cheung, aceasta e o actrita desaravsita, cata vreme ne-a aratat o imagine malefica in Dangerous Liaisons, iar in acest film, e pe de o parte malefica si pe de alta romantica incurabila, deci se poate adapta fara probleme cerintelor oricarui rol.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team – traducatorii din echipa: uruma44, Mi Joo, gligac2002.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Amen (2011) – pe urmele lui „Arirang”, o nouã abordare existenţialã marca Kim Ki-duk
Ati simtit vreodata ca un film de scurtmetraj v-a fascinat, dar ca intotdeauna s-a terminat mult prea repede ? Dintotdeauna a existat tentatia ca atunci cand urmaresti un scurtmetraj experimental sa-ti doresti ca acesta sa dureze mai mult. Ei bine, cel mai cunoscut cineast sud-coreean al momentului, Kim Ki-duk, ne ofera, odata cu cel de-al 17-lea film al carierei, o mostra de “scurtmetraj” de 72 de minute total diferit de filmele pe care le-a realizat pana atunci. “Amen” este, categoric, un film “altfel” decat ne-a obisnuit Kim Ki-duk in cei 15 ani de cariera cinematografica. Cu doar 2 personaje si un scenariu simplist, aproape fara o logica anume, si totusi plin de simboluri, trairi si decizii, “Amen” ne ofera un spectacol experimental existential situat undeva la limita dintre documentar si film artistic. Dupa succesul de la Cannes cu documentarul “Arirang”, castigator la categoria Un Certain Regard, Kim Ki-duk a inceput filmarile la “Amen” in Paris, orasul atat de drag regizorului, unde intre 1990 si 1993 a studiat Artele Frumoase. Ca de obicei, filmarile nu au durat mai mult de o luna, si, cu un buget minuscule, Kim Ki-duk a reusit performanta de a filma in cateva din cele mai frumoase orase ale Frantei si Italiei: Paris, Venetia, Avignon sau Nimes, dand un aer de “coproductie” internationala unei productii realizate de cateva persoane ! In rolul principal apare actrita Kim Ye-na, in timp ce insusi Kim Ki-duk interpreteaza celalalt personaj, un hartuitor ce poarta o masca de gaze pe fata. Filmul a avut premiera anul trecut la Festivalul de la San Sebastian, fiind prezent si la Busan.
“Amen” prezinta povestea unei fete coreeane care isi cauta in lungul si latul Europei iubitul pierdut,in timp ce este urmarita de un barbat ce poarta o masca de gaze. Coborand din avion cu un ruscac drept bagaj, o fata subtirica formeaza un numar de telefon doar pentru a afla ca acel numar de telefon a fost deconectat.Acesta este inceputul unei zile nefericite intr-un oras ciudat cautand un barbat de care este, in mod evident, atasata. Gaseste casa in care locuieste el dar o voce la interfon ii spune ca acesta a plecat la Venetia. In trenul cu care calatoreaste noaptea spre Italia, fata este singura in vagonul de dormit iar barbatul mascat isi face pentru prima data aparitia… Ceea ce se petrece in acel compartiment va marca pentru totdeauna viata acesteia.. Povestea ia o intorsatura neasteptata spre o combinatie nelinistitoare de groaza si simbolism cand barbatul mascat reapare si incepe sa o urmareasca pe fata, dublandu-si atentiile nedorite cand descopera ca fata a ramas insarcinata cu copilul sau…
Intreaga drama traita de fata singura este prezentata in asociere cu locurile prin care umbla si doarme, cu simboluri din religia apuseana. Statui care plâng în cimitirul Pere Lachaise mimeaza disperarea ei interioara, în timp ce ea din cand in cand striga peste acoperisuri, în mod ilogic, numele iubitului. Paralele cu Fecioara Maria si Conceptia Imaculata, culminand cu o scena lunga intr-o catedrala in fata unei statui a Fecioarei Maria cu Pruncul-camera prezentand extrem de aproape de aceasta fata protagonistei fara nume si aproape muta, sunt folosite si ele pentru a prezenta drama fetei dar si pentru a crea simpatie pentru fragilitatea acesteia. Va reusi sa afle cine de ascunde in spatele mastii, va supravietui, va reusi sa treaca peste aceasta drama, ce decizii va lua, ce se va alege de sarcina nedorita… sunt intrebari care isi vor afla,partial, raspunsul urmarind acest film aparte.
Legat de “Amen”, Kim Ki-duk spunea ca prin fiecare film pe care il realizeaza, incearca sa raspunda unei probleme existentiale ce nu poate fi rezolvata altfel. “Am incercat sa caut ceva, care poate nu e raspunsul la o problema. E un fel de sentiment pe care il am in timp ce-mi traiesc viata si in timp ce vad lucruri pe care nu le inteleg. De aceea fac filme: vad ceva ce nu inteleg si atunci fac un film pentru a intelege lucrul respectiv.” In cazul lui “Amen”, Kim Ki-duk aduce in fata spectatorilor drama unei femei tinere, fragile sit acute. Mai ales tacute. Ea vine in Europa pentru a cauta un barbat, si nu putem banui despre cine este vorba decat in momentul in care zarim un inel pe mana fetei. Atunci avem si confirmarea: a venit de departe pentru a-si cauta iubitul. Tacerea personajului nu este intamplatoare. Ea tradeaza o rana interioara profunda a acestuia, dar si faptul ca increderea ei in fiintele umane a fost distrusa. De aici lipsa de comunicare si sociabilitate a personajului lui Kim Ki-duk. Ideea centrala a filmului este, insa, victimizarea femeii. De aceasta data, aceasta victimizare e transformata in sacrificiu. Iar ca in Pieta, cand e vorba de sacrificiu, Kim Ki-duk stie foarte bine sa introduca in ecuatie si simbolurile. Credinta, cu simbolurile sale (statuile din cimitir, crucile, clopotele bisericii, domurile) sunt un reper pentru personaj, dar si parte a scenariului acestei lumi in care personajul trebuie sa se integreze. Nu in ultimul rand, in soarta cruda a acestei femei regasim si soarta oricarui imigrant ajuns in Occident. Ipostazele in care ajunge personajul, sa cerseasca in fata garii din Lyon sau in piata San Marco din Venetia sunt specifice oricarui imigrant, e o realitate adusa de deschiderea rontierelor, de libera circulatie a individului in spatiul european, de globalizare. Personajul cerseste la Venetia pentru a-si lua o pizza, mai apoi doarme prin parcuri, din nou cerseste pentru a-si putea continua calatoria in cautarea iubitului ei. Sunetul ambient are rolul sau in acest film; zgomotele produse de turisti pretutindeni simbolizeaza indiferenta acestei lumi la drama personala a fiecaruia si ideea ca respectivul personaj e doar o piesa neinsemnata dintr-un puzzle urias numit univers. Dincolo de subiectul sau, colateral, filmul ne invita la o plimbare pe Rue Norvin, unde desenatori de ocazie sau pictori al caror talent nu e recunoscut decat de trecatori isi arata calitatile artistice creionand contururile modelelor – oameni de rand doritori de suveniruri cu chipul lor; apoi avem ocazia de a vedea Nimes-ul, Avignon-ul cu statuile si bisericile sale medievale, dar si Venetia mereu atragatoare, inaundata de ape.
Cu siguranta cei care iubesc filmele regizorului Kim Ki-duk vor fi incantati sa vada acest film “ciudat” al maestrului, cu buget redus, pe care insusi regizorul l-a produs si editat. Peisaje superbe din orase cu o lunga istorie, simbolistica, o muzica divina cantata spre final intr-o biserica catolica si un subiect aproape absurd ce trebuie vazut si inteles cu ochii mintii si cu multa rabdare.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania
Articol realizat de poet24 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 18 subtitrare in romana
Faptul ca Seong Do Hee incearca sa-si consoleze fiica pentru despartirea de Jae Ha o incranceneaza si mai mult pe In Ju, considerand ca o mama adevarata nu i-ar fi cerut sa renunte la barbatul iubit. Astfel ca ura ei fata de Jun Yeong creste, iar ticalosia de care da dovada este pe masura urii ei. Jun Yeong desi are varfurile degetelor amortite doreste cu disperare sa participe la concurs pentru a nu-si dezamagi Maestra. Asa ca nu-i spune Presedintei Sanarae despre suferinta ei. La plecarea de la Arirang, Haemil ii da un sfat profesional In Ju-ei, neimaginandu-si ca insasi In Ju este o otrava. Ajunsa la concurs impreuna cu Baek Seol Hee, Jun Yeong este incurajata de Seong Do Hee si Jae Ha. Competitia incepe, dar mainile nu o asculta pe Jun Yeong. Scapa obiectele din mana sub privirile iscoditoare si satisfacute ale In Ju-ei. In final scapa tigaia cu ulei pe picioare si inevitabilul se produce. Go Jun Yeong este descalificata. Concursul este castigat de In Ju. Dar ceea ce trebuia sa fie pentru In Ju un triumf se transforma intr-o mare dezamagire. Nimeni din familie nu o felicita, toti sunt interesati numai de starea de sanatate a Jun Yeong-ei. Presedinta Baek Seol a dus-o imediat la spital si refuza sa dea informatii despre locul unde este internata. Singurul acceptat, dupa mari rugaminti, este Kim Do Yoon care, suspicios, isi amanase plecarea din tara si se transforma in gardianul ei. Manat de dragoste, acesta o vegheaza si ocroteste zi si noapte. Jae Ha, obsedat de ideea inoculata de Baek Seol si In Ju ca totul s-a intamplat din cauza lui, ezita sa o vada pe Jun Yeong, desi Do Yoon i-a dat adresa spitalului. Jun Yeong trece printr-o mare criza… Incotro va merge, ce se va alege de ea, cine o va incuraja?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 9 subtitrare in romana
Problemele familiei adoptive a lui Hae Joo par a se apropia de final in momentul in care Park Gi Cheol se ofera sa plateasca gangsterilor camatari datoria lasata in urma de sergentul Chun. In schimb, familia trebuie sa paraseasca domeniul lui Jang Do Hyeon. Zi si facut, numai ca in timp ce acestia se aflau in camionul ce ii ducea in micutul orasel de unde venisera initial in Ulsan, doamna Geum Hee, sotia lui Jang Do Hyeon, vede hainuta galbena ce o crosetase in trecut fiicei ei disparate Yoo Jin, in lucrurile ce menajera tocmai intentiona sa le arunce la gunoi, lasate in urma de familia ce tocmai a plecat. Drept urmare vrea sa mearga in Hae Nam, la casa unde acestia reveneau. In fata acestei situatii, Gi Cheol ii pune pe camatari sa impiedice revenirea familiei la casa ei, tinandu-i captivi intr-o baraca parasita. Cu ajutorul micutei Yoon Joo, familia reuseste sa scape, dar urmariti de camatari, Hae Joo decide sa le distraga atentia acestora cat familia ei va incerca sa scape. Ajunsa pe o stanca, in fata alternativei de a fi vanduta pentru bani, Hae Joo hotaraste sa sara in gol, in mare. Vorbele tatalui ei sunt cele care o salveaza si ii redau curajul de a iesi la suprafata, reusind sa scape cu viata. Cu asta se incheie ciclul copilariei pentru eroii nostri. Si actiunea se muta 15 ani mai tarziu, cand ii regasim pe fiecare mai mult sau mai putin impliniti, incercand sa razbeasca in viata. Destinul ii va aduce din nou fata in fata, insa de aceasta data rolurile parca nu mai sunt aceleasi din copilarie… Iar ceea ce le uneste din nou destinele va fi imperiul naval cladit prin inselatorie in cei 15 ani de magnatul… Jang Do Hyeon.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
The Assassins (2012) – dupã ce a fost Confucius, Chow Yun-Fat revine pe marele ecran în rolul generalului Cao Cao
Dupa ce a impresionat un intreg mapamond interpretandu-l pe Confucius in blockbuster-ul omonim, legenda filmului din Hong Kong, Chow Yun-fat, revine pe marile ecrane dupa o pauza, intr-un alt rol grandios, cel al generalului Cao Cao, in recenta productie “The Assassins”. Japonezul Hiroshi Tamaki (MW, Ooku, Nodam Cantabile) si actrita chineza Liu Yifei (care in ultimii 2 ani a avut o ascensiune fulminanta, impresionand in A Chinese Ghost Story, White Vengence si in recentul The Four) completeaza distributia acestui blockbuster istoric a carui actiune se petrece in perioada celor 3 regate, spre sfarsitul dinastiei Han (prima jumatate a secolului II e.n). “The Assassins” a obtinut peste 16 milioane de dolari la box-office in China continentala, clasandu-se in top 10 al acestui an in privinta filmelor autohtone. Filmul are la baza clasicul “Romance of the Three Kingdoms” al literaturii chinezesti si reprezinta debutul in cariera regizorala pentru Zhao Linshan. In spatele camerei de luat vederi se afla legendarul Zhao Xiaoding, colaboratorul obisnuit al lui Zhang Yimou, care a reusit sa transforme imaginea tiranului anti-erou Cao Cao intr-una vie, care provoaca chiar simpatie.
La sfarsitul secolului 1/inceputul secolului 2, China e condusa de dinastia rasariteana Han, pe tron aflandu-se regele marioneta Xian. Adevaratul conducator al Imperiului e generalul Cancelar Cao Cao (Chow Yun-fat), cel care il invinge le Lu Bo si alti lorzi locali razboinici, consolidandu-si puterea in nordul Chinei. In timp ce acesta purta campanii victorioase departe de casa, iar Imparatul Xian traia fara griji, in desfatare, in Palatul din capitala Xudu, unde sotia lui era ravnita de fiul lui Cao Cao, Cao Pi, undeva intr-o tabara de prizonieri de razboi, doi copii erau rapiti si dusi cu forta. E vorba de Ling Ju (Liu Yifei) si prietenul ei Mu Shun (Hiroshi Tamaki). Acestia au fost supusi unor antrenamente dure, deseori viata lor atarnand de un fir de par. Fara a li se spune pentru ce se pregatesc si cine e stapanul care ii oblige la antrenamentele draconice, anii trec, si-I regasim pe cei doi in continuare impreuna, dandu-si sperante ca intr-o zi vor putea fi impreuna intr-un loc lipsit de razboaie, trauma si drame. Cand pregatirea lor a fost desavarsita, destinele lor se despart, si tot atunci afla ce misiune au: sa-l asasineze pe cel mai puternic om de pe pamant, generalul Cao Cao. In acest sens, Ling Ju e trimisa ca si concubina in resedinta lui Cao Cao, in timp ce Mu Shun e castrat si devine eunuc tot in resedinta temutului Cancelar. Fara a sti unul de soarta celuilalt, cei doi indragostiti se intalnesc dupa un timp accidental in resedinta lui Cao Cao, care tocmai revenea de pe campul de lupta. Vor reusi cei doi sa duca planul la bun sfarsit ?
Dincolo de partea de fictiune, care da culoare acestui film, “The Assassins” porneste si ramane tot timpul ancorat in realitate, in istoria inceputului de secol II, in care cea mai marcanta personalitate a vremii a fost generalul Cao Cao (pronuntat in chineza Tsao Tsao). Penultimul Cancelar al dinastiei rasaritene Han, acesta a concentrat in mainile sale puterea in ultimii ani de existenta ai dinastiei. Ca figura centrala a perioadei celor 3 regate chinezesti, acesta a fondat ceea ce ulterior avea sa devina statul Cao Wei, fiind cunoscut cu titlul postum de Imparatul Wu al Wei-ului. Cu o personalitate puternica, deseori portretizat ca un tiran necrutator si crud, Cao Cao a fost elogiat de contemporani pentru geniul military si capacitatea stralucita de a carmui, acesta tratandu-si subordonatii ca pe propria lui familie. Ceeace nu reflecta filmul – probabil datorita varstei destul de inaintate a protagonistului Chow Yun-fat – e faptul ca Cao Cao stapanea foarte bine artele martiale dar si poezia, acesta scriind multe jurnale de razboi de pe campurile de lupta. In opera chineza, Cao Cao e reflectat ca un personaj al carui aspect al mastilor subliniaza personalitatea lui inselatoare. Sursa principala a operelor chinezesti a fost “Romance of the Three Kingdoms”, cea mai importanta scriere despre perioada celor 3 regate. Cum de la aceasta au pornit toate ecranizarile, piesele de teatru si scrierile ulterioare, imaginea negative a lui Cao Cao s-a propagate de-a lungul timpului, si in ciuda incercarilor de schimbare a starii de lucru, si in zilele noastre lucrurile au ramas neschimbate. Se spune chiar ca dup ace comunistii au castigat in Razboiul Civil in 1949, Cao Cao a fost asemanat de multi cu liderul comnist Mao Zedong, de unde si efortul autoritatilor couniste de a imbunatati imaginea lui Cao Cao. Cao Cao a sesizat importanta agriculturii si a proviziilor in purtarea razboaielor, dand terenuri spre cultivare refugiatilor loviti de foamete. Chiar daca masura viza crearea unei armate puternice, oamenii de rand si-au imbunatatit mult standardele de viata. Mai mult, a fost preocupat sa dezvolte educatia oamenilor de rand, avand chiar decrete date in acest sens. Ca un simbol al puterii sale, Cao Cao a dispus construirea Fortaretei Vrabiei de Bronz, insa poate mai interesanta decat aceasta a fost descoperirea in 2009 a mormantului lui Cao Cao. Legendele spuneau ca pentru ca locatia lui sa fie tinuta secreta, existau 72 de capcane ce protejau locul de odihna al Cancelarului. Legendele nu au avut o confirmare in realitate, initial descoperirea nefiind raportata la autoritati, iar vanatorii de comori sustragand o parte din lucrurile gasite in mormant. Mormantul avea 740 mp, iar in el au fost identificate 250 de artefacte – arme, armuri, vase din lut, ramasitele unui barbat de peste 60 de ani si a doua femei (de 50 si 20 de ani). N-au fost gasite obiecte de lux, lucru in concordanta cu dorinta lui Cao de a fi inmormantat cat mai simplu cu putinta.Ramasitele se crede ca au apartinut lui Cao Cao si sotiei acestuia, respectiv unei servitoare.
Despre Cao Cao si campanile lui militare s-ar putea spune multe, dar nu e momentul si locul potrivit pentru asta. Revenind la film, dupa prestatia exceltionala din “Confucius”, Chow Yun-fat revine in forta intepretand la fel de stralucit o figura cheie din perioada celor 3 regate. Desi anii au trecut si si-au lasat amprenta si asupra fizicului lui Chow Yun-fat, acesta a reusit sa se ridice la inaltimea personajului istorice Cao Cao. Blandetea din privirea lui si din felul de a fi au reusit sa impregneze o doza de umanitate acestui personaj considerat de scrierile vremii malefic. Ling Ju, interpretata de Liu Yifei, e un personaj cu sufletul pur, curat, ale carei maini nu au fost inca manjite cu sange. Desi trimisa in preajma lui Cao Cao pentru a-l ucide, Ling Ju ajunge treptat sa descopere omul din spatele mitului si temerilor celorlalti, cu slabiciunile si calitatile sale. Prin intermediul monologului, scenaristul exteriorizeaza trairile si gandurile acesteia, curiozitatea descoperirii pas cu pas a omului cu sufletul nepatruns pana atunci de vreo femeie. Actorul japonez Hiroshi Tamaki il interpreteaza pe iubitul din copilarie al lui Ling Ju, Mu Shun, un personaj in cautarea acelui coltisor de pe pamant in care sa poata trai fericit alaturi de iubirea sa. Cum ajunge la concluzia ca acest loc nu exista in lumea dominata de Cao Cao, si-l construieste in suflet, sub forma unei gradini infloritoare si luminoase, unde el si iubita lui aveau ce manca, aveau ce imbraca, aveau urmasi fericiti si puteau lucra pamantul nestingheriti. Personajul lui Tamaki, desi bun din fire, nu e suficient exploatat de scenarist, lipsind parca profunzimea in cadrul relatiei cu Ling Ju. In rest, interpretarea tuturor actorilor e excelenta, cu un plus pentru Chow Yun-fat, scenariul e unul reusit, chiar daca pe la mijlocul povestii dispare putin dinamismul, regizorul insistand pe creionarea portretului lui Cao Cao raportat la anumite situatii si la relatia sa cu celelalte personaje. Coloana sonora e la inaltime, la fel si scenle de lupta, realizate dupa procedeul slow-motion accelerat si viceversa, ce deja l-am vazut si in alte filme chinezesti de gen (Warring States).
Un film plin de prospetime si cu accente artistice, ce ne poarta din nou in perioada tulbure a luptelor dintre cele 3 regate si a sfarsitului dinastiei Han, in care costumele de epoca constituie o alta atractie, pe langa toate celellte enumerate deja. Un lucru este cert, “The Assasssins” e mai mult ca sigur unul din cele mai bune filme istorice chinezesti ale acestui an, realist si plin de mister, o adevarata delectare pentru suflet.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 17 subtitrare in romana
In Ju a devenit o ticaloasa desavarsita. Cu lacrimi mincinoase, joaca in fata mamei comedia nefericirii, iar Seong Do Hee, credula, actioneaza ca o leoaica spre protejarea fiicei ei, folosind metodele necinstite ale Presedintei Sanarae. Presedinta, contrar asteptarilor, este amuzata de reactia “neprihanitei” Do Hee si totodata realizeaza ca aceasta reactie este rezultatul intrigilor In Ju-ei pentru care o si felicita pe aceasta din urma. In Ju ii cere Presedintei Sanarae sa nu o lase pe Jun Yeong sa participe la competitia pentru meniul liniilor aeriene. Dar Presedinta Baek Seol Hee nu este convinsa de motivul pueril pe care il invoca In Ju pentru a o indeparta pe Jun Yeong, astfel ca intelegerea lor cade. Totusi dorinta acesteia starneste curiozitatea Presedintei Sanarae de a afla care este adevarata cauza a urii In Ju-ei fata de Jun Yeong. Si ocazia de a afla adevarul se iveste mai repede decat se astepta… Bunica nu renunta la ambitiile ei si ii intinde o cursa lui Jae Ha invitandu-l la cina impreuna cu Jun Yeong. Tanarul, credul, este fericit ca bunica s-a imbunat. Dar, ajuns ultimul la cina, constata cu uimire ca era intrunita toata familia. Seong Do Hee, indemnata de Maestra, anunta logodna lui Jae Ha cu In Ju spre stupefactia lui Jae Ha si a Jun Yeong-ei. Contrar asteptarilor bunicii, Jae Ha anunta ca nu este de acord cu logodna deoarece el si In Ju s-au despartit. Ba mai mult, are pe altcineva de care ii place. Vicleana In Ju il preseaza sa spuna despre cine este vorba. Jun Yeong simtindu-se vinovata pleaca in graba si isi uita poseta pe care o ia presedinta si o aduce la Sanarae… Intamplator Baek Seol vede medalionul fetei si poza din interior. Si… deodata totul ii devine limpede…
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Over My Dead Body (2012) – o satirã coreeanã dinamicã aducãtoare de bunã dispoziţie
“Over My Dead Body” (cunoscut si ca “Return of the Corpse”) e filmul de debut al regizorului si co-scenaristului Woo Sun-ho, o comedie de actiune tipic coreeana al carei umor poate fi inselator pentru necunoscatorii genului. Prezent la Festivalul International de Film Fantastic Puchon 2012, filmul a reusit sa atraga atentia publicului, chiar daca nu neaparat comedia e punctul forte al cinematografiei coreene. Cu un buget mediu si 6,3 milioane de dolari incasari la box-office, “Over My Dead Body” se inscrie in seria comediilor recente in care accentul scenaristului se muta dinspre romantismul previzibil spre exploatarea absurdului unor situatii extreme, in speranta de a smulge zambete de pe buzele spectatorilor. Din distributie fac parte nume de prim plan ale filmului coreean: actorul de comedie Lee Beom-soo, actrita Kim Ok-bin (premiata pentru prestatia din “Thirst”) si apreciatul Ryoo Seung-bum (The Unjust, The Servant, No Mercy), acestora adaugandu-li-se prestatiile pline de culoare ale actorilor din rolurile secundare, figuri cunoscute din diverse seriale coreene.
Povestea incepe cu o demonstatie de protest a angajatilor unei societati farmaceutice, HS Biotech, al carei presedinte, Kim Taek-su, este acuzat ca ar fi furat un cip ce continea date pretioase din domeniul cercetarilor, in scopul de a-l vinde in strainatate pe multe milioane de dolari. Cum procuratura a esuat in dovedirea furtului, interdictia de calatorie in strainatate pusa presedintelui Kim tocmai a fost ridicata, iar acesta se pregateste sa paraseasca tara. Pentru a trece de barajul protestatarilor care se vad lipsiti de rezultatul muncii lor, Kim se foloseste pe langa multe garzi de corp si de o ambulanta, pretinzand ca este bolnav. In timp ce se indreapta spre aeroport, isi implanteaza cipul in antebrat. Doar ca doi protestatari, Han Jin Su – conducatorul acestora si Baek Hyun-Chul, se lanseaza in urmarirea ambulantei, reusind sa o opreasca in mod ingenios si sa-l filmeze pe presedintele Kim intr-o postura compromitatoare, oprindu-i astfel fuga. Cand la finalul zilei, cei doi cercetatori jubileaza fericiti de reusita, Han Jin Su este lovit in mod premeditat de o masina, iar in urma accidentului ajunge la spital in coma. Pe holurile spitalului Baek Hyun-Chul o intalneste pe fiica sefului sau, Han Dong-hwa. Impreuna cu acesta, Hyun-Chul isi pune problema platii facturii de spitalizare. Cum nu reusesc sa imprumute bani si afla de la stiri ca Kim Taek-su tocmai a murit in urma unui atac de cord, cei doi isi propun sa fure nici mai mult nici mai putin decat cadavrul multimilionarului si sa ceara familiei o rascumparare substantiala. Cu ajutorul unei elaborate planificari, protagonistii reusesc sa patrunda in morga spitalului si sa sustraga cadavrul din spatele etichetei Kim Taek-su. Dar acestia nu stiu cateva lucruri, cum ar fi ca moartea lui Kim Taek-su nu a fost una naturala, ci a fost provocata de omul lui de incredere, Steve Jung care vrea sa-si insuseasca valorosul microcip. De asemenea nu stiu ca ceea ce au luat de la morga nu e un cadavru, ci un corp viu al carui posesor, Ahn Jin-Oh se ascunde de camatari si incearca prin inscenarea mortii sa intre in posesia primei din polita de asigurare. Asa ca dupa primele treizeci de minute, avem un trio inedit, intrucat “cadavrul” Ahn Jin-Oh hotaraste sa li se alature in incercarea de a escroca familia directorului Kim, trio care trece printr-o serie de peripetii care mai de care mai amuzante, deoarece au pe urmele lor nu doar pe Steve Jung si gorilele lui, ci si pe camatarii urmaritori ai lui Ahn Jin-Oh. Si da, mai exista si NIS – serviciul secret corean care urmareste pe toata lumea.
Cele trei personaje create de Woo Sun-Ho sunt cat se poate de nepotrivite unele cu altele si alaturarea lor e elementul pe care se bazeaza toata structura comica. Lee Beom-soo il interpreteaza pe Baek Hyun-Chul, un cercetator inca tanar, analitic si echilibrat, cu un aspect tern, lipsit complet de impusurile caracteristice aventurierilor. Acesta participa la demonstratia de protest fara aplomb, contaminat doar de entuziasmul sefului sau. La fel e prins si in planul de rapire, luat de valul de razbunare starnit de fiica sefului. Actrita Kim Ok-bin are in schimb o aparitie complet diferita, pentru ca personajul ei Han Dong-hwa este prototipul fetei goth. Cu parul vopsit roz si unghii intunecate, cu toate acele accesorii din piele, lanturi si tinte, cu haine negre, cu bijuterii in forma de cranii, vesnic incruntata, razvratita, impulsiva, constituie fermentul si sursa de energie care imprima ritmul alert in desfasurarea evenimentelor. Ryu Seung-Beom jucandu-l pe Ahn Jin-oh, este totusi cea mai pitoreasca aparitie. Personajul lui e un escroc boem, care-si traieste viata fara un tel, si care nu sta prea mult pe ganduri sa-si insceneze moartea pentru e evita confruntarea cu camatarii de la care a imprumutat bani iresponsabil. Nu are nici o problema in a-si schimba planurile sau tabara, cat timp schimbarea e in folosul propriu. Si suprevietuieste mai mult datorita norocului decat inteligentei. Povestea consta in planificarea si punerea in opera a jafului, doar ca desi se schimba succesiv, cu fiecare aparitie de noi elemente si ritmul este alert, actiunea nu e suficient de legata sau de intensa pentru a putea categorisi producatia ca un veritabil film de actiune, ramanand in sfera comediilor usoare. Cine pe cine prinde? Cine isi atinge in final scopul? Cine este perdant? Raspunsurile nici nu sunt foarte importante, pentru ca filmul e facut dupa principiul “sa te bucuri in primul rand de calatorie, si mai apoi de destinatie”. Pentru nonasiatici poate fi dificil sa savureze umorul comediilor coreene, fiind vorba deseori de un umor de dialog, care nu e traductibil in totalitate, sau care poate face trimitere la situatii sociale nefamiliare noua. Desi nu e un film spectaculos, sau memorabil “Over my dead body” ne ofera 110 minute de buna dispozitie antrenata.
Multumiri pentru traducere lui lasedan – Asia Team Romania.
Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com
Procurorul sef adjunct Yoon Jeong Woo afla despre ilegalitatile lui Il Moon ca director la Cheonji si considera ca e ocazia ideala de a lovi in Presedintele Jang Do Hyeon. Impreuna cu procurorul Choi, subordonatul sau, pune la cale arestarea lui Il Moon, insa inainte sa poata face asta, procurorul Choi ii dezvaluie Presedintelui Do Hyeon intentia procurorului sef adjunct. In acest fel, cel decare planul a fost ascuns tot timpul, procurorul Park Chang Hee, afla ultimul, tocmai de la Presedintele Do Hyeon, care ii da o sarcina clara: sa rezolve problema. De probleme da si Hae Joo, care din nou este paruita si lovita de tatal lui Chang Hee, furios ca planurile de casatorie a lui Chang Hee cu In Hwa se naruiesc de la o zi la alta. Nu merge nici prin mituirea mamei lui Hae Joo, nici prin convingerea cu vorba buna a fetei sa renunte la Chang Hee, astfel ca nu ramane loc decat pentru solutii disperate. Intamplarea face ca Kang San sa vada scena umilirii lui Hae Joo sis a o salveze pe aceasta in ultima clipa din mainile lui Park Gi Cheol. Dar cel caruia ii imputa nefericirea lui Hae Joo e chiar Park Chang Hee, care se trezeste gatuit de Kang San in timp ce iesea din cladirea procuraturii. Numai ca momentul ales de Kang San e unul total nepotrivit, astfel ca vorbele si amenintarile acestuia trec impasibil pe langa el. Tocmai aflase ca tatal sau a vandut-o in copilarie pe Hae Joo, prin intermediul camatarilor, si este total descumpanit. O intreaga lume se prabuseste asupra sa, fara ca cineva sa mai stie de clipele ingrozitoare prin care trece. E momentul de rascruce in care trebuie sa ia o decizie: va continua pe mai departe sa ramana alaturi de un tata-monstru, sau o va lua pe drumul lui propriu, departe de tot ce inseamna trecut. In joc e o singur lucru: fericirea lui Hae Joo si a lui, alaturi de ea.
