Regizat de debutantul Tatsuya Hagishima, Kimi ni Shika Kikoenai (cunoscut si drept “Calling You” sau “Only you can hear me”) e o drama romantica inspirata dintr-o nuvela omonima scrisa de popularul scriitor japonez Otsuichi. Acesta a inceput sa cunoasca celebritatea inca din anii de liceu, cand a publicat o povestire horror. Cu toate ca s-a consacrat scriind povestiri de groaza inspirate din legende urbane, Otsuichi a reusit sa se remarce in lumea filmului odata cu ecranizarea unei povestiri romantice cu tenta dramatica, “Calling You”. Au urmat mai apoi ecranizarea lui “Goth” si a lui “Kids”, acesta din urma fiind regizat de acelasi Tatsuya Hagishima. Dupa “Calling You” s-a realizat si o manga tradusa in engleza. Ca si in “Waiting in the Dark”, o alta scriere importanta a lui Otsuichi adaptata pe marele ecran, “Calling You” prezinta povestea a doi adolescenti singuratici ce se gasesc intamplator unul pe celalalt intr-o maniera neobisnuita. In rolurile principale apar doi actori tineri a caror interpretare a atras atentia tuturor. La numai 15 ani, Narumi Riko a fost calificata de critici una din cele mai bune tinere actrite japoneze ale momentului, avand deja o experienta de peste 7 ani in actorie (la data filmarilor) si o maturitate in interpretare ce de mult i-a depasit varsta. Nici partenerul ei din film, Koike Keisuke, nu e mai putin popular, aparand in filme pentru adolescenti precum Linda Linda Linda sau Nodame Cantabile, aflandu-se cu aceasta interpretare in fata primului rol principal al carierei.

Filmul incepe cu o sonerie de telefon care tulbura ora clasei lui Ryou si cu acesta cugetand ca e probabil singura adolescenta care nu poseda un celular. Ryou nu vede rostul unui telefon pe care nimeni nu ar suna. In drum spre casa, trecand printr-un parc aude o alta sonerie si gaseste un telefon care desi pare adevarat e doar o jucarie. Fermecata, il ia cu sine si dupa ce-l contempla o vreme il lasa intr-un sertar. Dimineata se trezeste in sunetul aceluiasi telefon care in mod straniu e pe masa. Inainte sa ajunga la telefon, suna ceasul desteptator si pana il opreste, telefonul nu mai e unde-l vazuse initial. In aceeasi zi, in timpul orei, aude din nou soneria, doar ca e singura care o aude. Panicata, cere ajutor medical, dar in timp ce se odihneste la infirmerie, ciudatul telefon suna din nou, langa perna ei de acesta data. Asa ca Ryou isi face curaj si raspunde. Din receptor se aude vocea unui baiat. Cei doi vorbesc unul cu celalalt, si cum Shinya – baiatul caruia-i apartine vocea din receptor, ii spune ca a sunat formand un numar la un telefon stricat, trag concluzia ca ei comunica printr-un telefon mental. Sau Shinya exista doar in mintea lui Ryou? Acesta ipoteza trebuie verificata, dar cum Ryou e in Yokohama, iar Shinya in Nagano, hotarasc amandoi sa se testeze cu ajutorul publicatiilor. Seara, fiecare in fata unui stand de resviste, constata ca sunt reali si se afla in acelasi spatiu temporal, doar ca intre telefoanele lor mentale exista un decalaj de o ora. Prietenia celor doi evolueaza ca o poveste de dragoste adolescentina, cu multe convorbiri care produc o apropiere treptata si demoleaza zidurile interioare ale lui Ryou. Mai apoi au parte de o intalnire “la distanta” si dupa ezitari planifica chiar o intalnire adevarata. Sa se afle fata in fata va fi oare pe masura asteptarilor?

Povestea lui Ryou Aihara (Riko Narumi) e cea a unei eleve de liceu timida, singuratica si introvertita. Un eveniment aparent banal din copilarie a marcat-o profund si de atunci se simte incapabila sa comunice cu cei din jur. Desi isi doreste sa-si faca prieteni, de cate ori incearca sa vorbeasca, cuvintele ii ies ezitante, iar ceilalti s-au obisnuit sa se amuze pe seama ei. Asa ca Ryou s-a inchis in sine tot mai mult, rezumandu-se la minimum de comunicare, fie ca e vorba de colegii de scoala si profesori, sau de membrii familiei. Dupa ce descopera ca poate comunica mental cu Shinya, legatura dintre cei doi prinde contur si se dezvolta intr-o frumoasa poveste de dragoste. Interesant e ca atunci cand Ryou incearca sa-si foloseasca telefonul mental pentru a suna, persoana care raspunde nu e Shinya ci Harada, o tanara cu zece ani mai in vasta decat ea. Aceasta, desi surprinsa de conexiune, o sfatuieste si o incurajeaza pe Ryou, iar mai tarziu se dovedeste ca intre cele doua exista o legatura surprinzatoare.
Shinya Nozaki (Keisuke Koide) e de asemenea un tanar special. Dotat cu foarte multa empatie, el lucreaza intr-un atelier de reparatii, si are obiceiul de a repara lucruri pe care altii le arunca, sau le considera irecuperabile. Felul in care ia legatura cu Ryou pare a fi un dar special al destinului. La un moment dat el comunica cu matusa lui prin limbajul semnelor specific surdo-mutilor, si desi prima impresie e ca matusa e cea cu handicap, ulterior se releva faptul ca Shinya e cel lipsit de voce si auz. Asa ca pentru el, sa poata comunica mental cu Ryou e un lucru extraordinar, iar sentimentele care se nasc se transforma intr-o adevarata poezie de dragoste in interpretarea lui Keisuke Koide. La doar cincisprezece ani si frumoasa Riko Narumi da substanta rolului feminin, avand o prestatie plina de talent si dovedind o maturitate artistica ce intrece cu mult varsta reala a actritei.
Prima parte a filmului se desfasoara lin, pe acorduri suave si linistitoare, si pare ca toata povestea se va derula in acelasi ritm relaxat, dar pentru cei ce au rabdare sa vizioneze pana la final, ultima jumatate de ora ofera o rasturnare de situatie si un val de dramatism care face sa merite asteptarea. Dintr-odata o ora capata dimensiunea unei vieti si zece minute devin extrem de pretioase. Si pe toata durata filmului muzica superba a celor de la “Dreams Come True” se armonizeaza perfect cu exprimarea artistica a tinerilor actori, iar rezultatul e un torent de emotii in voia caruia spectatorul se poate lasa fara regrete.

Multumiri pentru traducere lui lasedan – asiacinefil.com.

Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com