Multa lume a crezut ca odata cu revenirea lui Joo Ji-hoon din armata in noiembrie 2011, numele acestuia va ramane istorie pentru filmul coreean. Scandalul consumului de droguri din vara lui 2009, urmat de condamnarea lui cu suspendare parea a fi pus capat carierei starului serialului de mare succes “Princess Hours” si al filmelor “Antique” sau “The Naked Kitchen”. Imediat dupa scandal, principalele canale de televiziune au interrupt orice colaborare cu acesta, introducandu-l pe o lista neagra. Drept urmare, in februarie 2010 acesta s-a inrolat in armata, lasand ca pana si ultimele ecouri ale scandalului sa se stinga. Deoarece a fost foarte iubit de fanii din intreaga Asie, se pare ca in acest an soarele a reaparut pe strada sa, Joo Ji-hoon fiind distribuit in serialul “Five Fingers” si in filmul “I Am The King”, unde realizeaza performanta unui rol dublu. “I Am The King” nu a avut un buget extraordinar, fiind lipsit de efecte speciale sau de scene de lupta a caror redare sa fie costisitoare. La box-office s-a comportat modest in ultima luna a acestei veri, avand incasari de aproximativ 4,5 milioane de dolari (locul 60 in box-office-ul acestui an, incluzand aici si filmele non-coreene aparute in cinematigrafele din Coreea). Filmul il are la timona pe regizorul comediei “Lovely Rivals”, Jang Gyu-sung, in timp ce scenariul e scris de scenaristul lui “The Scent”, “My Girl and I” sau “Sad Movie”, fiind prima incursiune a acestuia intr-o alta perioada a istoriei. “I Am the King” nu e un film istoric, insa trateaza realitati istorice cu zambetul pe buze, intr-o atmosfera degajata, fara a evita accentele de critica la adresa unei societati ierarhizate, in care oamenii de rand erau doar o masa amorfa fara identitate, iar nobilii – tiranii galagiosi si obsedati de farmecul puterii banului.

In anul 1418, Joseonul trecea printr-o perioada tulbure. Dinastia chineza Ming isi trimitea periodic emisarii in Joseon, consimtind la inscaunarea de regi sau la primirea anuala a tributului. Pe tronul tarii se afla vulcanicul rege Taejong, caruia toti ministrii ii stiu de frica. Dar a sosit timpul ca tronul sa ajunga in sfarsit pe mana urmasului lui Taejong. Acesta avea trei fii, iar primul nascut, Yang Nyeong, avea si titulatura de Print Mostenitor. Al doilea fiu se calugarise si renuntase astfel definitive la ambitiile sale la tron, in timp ce mezinul, Chung Nyeong, statea toata ziua cu cartile in mana, nefiind preocupat de politica. Cu toate astea, Printul Mostenitor Yang Nyeong se dovedeste nevrednic pentru a conduce regatul, fiind preocupat doar de excese bahice si de placerile vietii in compania gisaeng. Pentru a preintampina un dezastru, Regele Taejong decide sa-i retraga titlul de Print Mostenitor lui Yang Nyeong si sa-l acorde mezinului Chung Nyeong. Intimidat de fratele mai mare, aproape turbat in momentul in care isi vede visul de a deveni Rege naruit si nedorind sa devina nici in ruptul capului Rege, Chung Nyeong se hotaraste sa fuga din Palat. Ii cheama pe cele doua garzi ale sale sa sarbatoreasca numirea sa ca Print Mostenitor in compania vinului, desi Chung Nyeong nu a pus in viata sa in gura un strop de vin, iar cand cei doi gardieni cad lati, Chung Nyeong sare zidul Palatului Regal. Insa inainte de a da de libertate da de un sclav beat turta, peste care se prabuseste cand sare zidul. Profitand de starea de inconstienta a acestuia, ii ia straiele ponosite si fuge in lume. Cand se trezesc, cei doi gardieni realizeaza ca Printul Mostenitor a fugit si inep cautarea. Dand peste sclav, aproape dezbracat si ametit de alcool, il iau in Palat, crezand ca e Printul. La lumina candelelor realizeaza ca sclavul seamana leit cu Printul Mostenitor, doar ca ii lipseste semnul din nastere de pe spate. In acel moment, unul din cei doi gardieni decide ca pana adevaratul print e gasit si readus in Palat, sclavul trebuie sa ramana sa joace rolul Printului. Iar de aici rezulta o multime de situatii tragi-comice si aventuri spectaculoase prin care cei doi “printi” trebuie sa treaca.

“I Am the King” imbina comedia cu aventura si drama, vedeta incontestabila a scenariului fiind Joo Ji-hoon, ce interpreteaza un rol dublu. Pe de o parte e Printul Chung Nyeong, nimeni altul decat viitorul rege Sejong, despre care se stie ca a fost de mic pasionat de lectura si studio, urand exercitiile fizice si invatarea artelor martiale. Poate cel mai bine a fost portretizat in recentul serial “Deep Rooted Tree”, ce a elogiat calitatile intelectuale si umane exceoptionale ale acestei mari personalitati a istoriei Coreei. Insa nu vorbim aici de un film istoric autentic, ci de o comedie mutate in decorul secolului XV coreean, astfel ca aceste calitati sunt relevante doar in masura pastrarii contactului cu realitatea istorica. Ca Print Mostenitor, Chung Nyeong s-a bucurat de toate favorurile pe care un print le putea avea: o masa indestulata la care prefera intotdeauna carnea, placerea studiului si obligativitatea dezbaterilor cu ministrii pe tema unor lecturi de baza; antrenamente fizice – la care Chung Nyeong mereu tragea chiulul – si, desigur, o printesa – nu tocmai Ileana Cosanzeana – care ar fi trebuit sa-l implineasca sufleteste. Monotonia vietii la Palat si mai ales spaima de a deveni Rege pe neasteptate il determina sa fuga din Palat, in timpul calatoriei in lume ajungand sa cunoasca adevaratele probleme ale natiunii si insemnatatea functiei de Rege al unei natiuni, lucru care il va responsabiliza si-l va determina in cele din urma sa accepte functia pentru a schimba starea natiunii in bine. Pe de alta parte Joo Ji-hoon il interpreteaza pe Deok Chil, un sclav slab de minte dar artagos, interesat de un singur lucru: sa ajunga in Palat deoarece a aflat ca marea lui iubire a fost luata ca sclava in Palat si urmeaza a lua drumul Ming-ului. Deci, cineva trebuie sa o salveze, iar misiunea teoretic ar trebui sa-i fie mai usoara in momentul in care trezindu-se din betie se regaseste in interiorul Palatului si si in calitate de… Print Mostenitor ! Dar pana si naivitatea lui Deok Chil are o limita, iar lipsa de cultura si de maniere e compensata de curaj si de stapanirea destul de buna a artelor martiale si de faptul ca e descuracret. Care din cele doua personaje e mai reusit ? Greu de spus, in special ca Joo Ji-hoon e un actor care se potriveste mai degraba in roluri dramatice sau negative. Ramane la aprecierea privitorilor care personaj e mai reusit, cert e ca avem o poveste captivanta, poate putin prea lunga la cele 2 ore ale sale, o comprimare a ei in maxim 100 de minute fiind mult mai benefica. Exista scene comice reusite, dar si multe momente in care se doreste ca spectatorul sa rada insa lipseste factorul declansator al rasului. In plus, “I am the King” nu e o comedie in genul lui “The Grand Heist”, avand pe alocuri si accente dramatice, in special in momentele in care e reflectata viata sclavilor din timpul dinastiei Joseon. Mereu ancorata in realitate, povestea in sine pare realista, chiar daca porneste de la o idee fantezista a la Mark Twain (Print si Cersetor). Una peste alta un film bun, suficient de amuzant si de dramatic totodata pentru a ne capta atentia, doua ore placute petrecute in compania unui actor ce mai are multe de aratat si care trebuie sa se mai perfectioneze.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma44 si gligac2002 (Asia Team Romania) pentru asiacinefil.com.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com