admin – Pagina 95 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: vineri 18 ianuarie 2013

Unul din cele mai apreciate thrillere coreene ale anului 2012 a fost “Neighborhood”, debutul in regie al lui Kim Whee, La o prima vedere numele acestuia nu spune prea multe, insa daca amintim faptul ca a produs comedia de succes “Sex is Zero 2” si mai ales a scris scenariul lui “Haeundae”, “Over My Dead Body” sau “Midnight FM”, deja lucrurile se schimba. Si de aceasta data a contribuit la adaptarea scenariului, filmul avand la baza o “web manhwa” omonima publicata de celebrul si controversatul Kang Pool in 2008. Filmul este un thriller electrizant despre un criminal in serie care terorizeaza un cartier linistit al Seulului, semanand panica in randul pasnicilor locatari din vecinatate. Nu vorbim de “inca un thriller” coreean psihologic in care jocul de-a soarecele si pisica e redat din clasicul unghi de vedere al asasinului ci de unul in care perspectiva se schimba, preotagonistii fiind locatarii panicati, din viziunea carora e construita piesa cu piesa o atmosfera ce escaladeaza pe masura ce povestea se dezvolta. In rolul principal al criminalului in serie apare un actor aproape debutant, Kim Sung-kyun, despre care sa vor auzi multe, cu siguranta, in viitor. A debutat in industria coreeana de film (nu are roluri in seriale tv la activ, si se pare ca a optat pentru o cariera direct pe marele ecran) in 2012, cu un rol in megasuccesul “Nameless Gangster”, rol ce i-a adus si premiul pentru “Cel mai bun actor debutant”, la Baeksaeng Arts Awards. Insa prestatia din “Neighborhood” ia adus alte doua premii de interpretare – unul acordat de criticii de film din Coreea, iar celalat la festivalul Daejong. Ceilalti actori sunt figuri familiare, nume de prima mana ale filmului coreean actual: Kim Yunjin (actrita protagonista din “Heartbeat”), Ma Dong-seok (vazut si el in recentul “Nameless Gangster” dar si in numeroase alte filme cunoscute), plus veteranii Cheon Ho-jin (City Hunter) si Lim Ha-ryong (I Am Dad). Intr-un rol secundar apare si Jeong In-gi, interpretul tatalui lui Se Kyung din “Cheongdam-dong Alice”.

Gangsan-dong e un cartier linistit al Seulului, o zona rezidentiala pentru oamenii din clasa de mijloc. Si totusi, viata locatarilor complexului de apartamente Gangsan va fi curand data peste cap de un eveniment tragic. Intr-una din seri, o eleva de gimnaziu isi asteapta mama in statia de autobuz. Dar incepe ploaia, iar mama fetei nu mai vine. Noroc cu o masina care opreste in statie, iar in urma unei discutii, fata urca la bordul ei si… de atunci nimeni nu a mai aflat nimic de ea. Peste 10 zile, cadavrul acesteia e gasit indesat intr-o geanta de voiaj pe malul raului Han. Oribila crima a ingrozit intregul cartier, semanand spaima in randul locatarilor complexului de apartamente unde locuia familia fetei – mama vitrega si tatal ei. Politia nu a reusit sa gaseasca criminalul, iar locatarii se mobilizeaza pentru a-si lua masuri de precautie. In scurt timp, comportamentul bizar al unui vecin nou mutat in zona incepe sad ea de banuit celor care intra in contact cu el: un livrator de pizza prea curios din fire realizeaza ca livreaza tot la 10 zile o pizza acestui client tacut si secretos, coreland acest fapt divers cu relatari de crime produse exact la acelasi interval de timp; un vanzator de marochinarie isi aminteste ca a vandut unui anume domn Ahn o valiza similara cu cea in care a fost gasit cadavrul fetitei de gimnaziu. Un gangster certat cu legea intra in conflict cu misteriosul vecin dupa ce acesta a parcat masina pe locul sau de parcare. Toate aceste povesti legate pot duce undeva… Si cum crima perfecta nu exista, in scurt timp curiozitatea vecinilor ii duc pe acestia prea departe, patrunzand in intimitatea straniului lor vecin. Ce vor descoperi, ramane sa vedeti.

Ce e interesant la “Neighborhood” e modul in care e cladita povestea. Fiecare personaj are o viziune proprie despre ce se intampla in jurul sau (dupa vechiul proverb “Cate capete, atatea pareri”), si fara sa realizeze, fiecare viziune reprezinta o piesa a puzzle-ului pe care spectatotul are privilegiul de a le pune cap la cap. Acestea sunt pigmentate de flashback-uri ale personajelor, care completeaza viziunea globala a celui ce priveste filmul, intarindu-i banuielile. Locatarii complexului de apartamente se cunosc vag intre ei, mai mult din vedere; acestia interactioneaza in diverse ipostaze si astfel se creeaza tipologiile: femeile barfitoare ce stau pe balcon si privesc curioase cum un vecin de-al lor gangster e ridicat de politie, condamnandu-l; paznicul complexului, obisnuitul batranel in uniforma de guardian, total inofensiv, ce nu sperie pe nimeni, cazut in patima alcoolului; gangsterul scandalagiu care rezolva totul prin dueluri fizice unu la unu; sotul ocupat cu serviciul si aducerea banilor in casa si sotia casnica gospodina; asociatia femeilor din bloc, plina de guralive cu initiative ciudate. Iar enumerarea ar putea continua, peisajul fiind tipic realitatii de oriunde de pe glob cand vine vorba de viata de la bloc. Fiecare personaj e pus intr-o ipostaza in care trebuie sa aleaga daca se implica sau nu in gasirea criminalului care ii terorizeaza prin crima comisa, iar insasi aceasta intrebare starneste curiozitatea privitorului, care oricum nu se plictisea. Si chiar daca la un moment dat ai impresia ca totul este previzibil, intorsaturi de situatie neasteptate nuanteaza dramatismul si sporesc tensiunea. Fara indoiala “Neighborhood” e un thriller ce te tine lipit de ecran fara a te misca din fata lui pe toata durata celor aproape 2 ore ale sale. Un film care sub nici o forma nu trebuie ratat, senzatiile care te trec urmarindu-l facand toti banii si ridicandu-se la nivelul pana si al celor mai pretentiosi fani ai genului.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de uruma44 – asiacinefil.com.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 17 ianuarie 2013

Anul 2012 a adus pentru filmul coreean o abundenta a filmelor de actiune in care umorul se imbina echilibrat cu drama si momentele de tensiune. Nu a existat un an mai bun pentru comediile de actiune in cinematigrafia coreeana ca anul 2012. Varful a fost atins de “The Thieves”, dar numeroase alte productii au incercat sa dea lovitura dupa aceeasi reteta: “Over my Dead Body”, “Runway Cop”, “A Millionaire on the Run”, “The Scent” sau “Spy”, ca sa amintim doar cateva dintre ele. Iar genul place mai mult decat oricand, poate si pentru ca exista o multime de actori consacrati ce apar in continuu in astfel de filme, aducand spectacolul si buna dispozitie. “Spy” (cunoscut si ca “The Spies”) se poate asemana pana la un punct cu “The Thieves”: se strange un grup de fosti spioni “expirati” infiltrati de ani buni in Sud, scosi de la naftalina de noul regim dictatorial din Nord, si primesc o misiune dificila in numele patriei mama pe care au servit-o in trecut. Asemanarile insa se opresc aici, deoarece mai apoi filmul evolueaza intr-o directie surprinzatoare, scenariul luand o turnura total neprevazuta. “Spy” este al doilea film al carierei regizorului Woo Min-ho, ce a debutat reusit in 2010 cu “Man of Vendetta”. Ca in filmul de debut, acesta a reusit sa-l convinga pe excelentul Kim Myung-min sa apara in rolul principal, rezultatul fiind inca un rol de zile mari pentru acesta. Pe langa el il putem revedea pe Yoo Hae-jin, din nou in rolul celui rau si urat, pe actrita Yum Jung-ah (din The Old Garden sau Lovely Rivals), pe veteranul Byun Hee-bong (70 de ani, devenit cunoscut la nivel international dupa aparitia in “The Host”) si pe debutantul pe marele ecran Jung Gyu-woon (cunoscut din multe seriale de televiziune). Scenariul – scris tot de regizorul Woo Min-ho – este unitar, fara momente nereusite sau haotice, curgand lin sip e placul spectatorului. Daca in prima parte filmul este o comedie ce graviteaza in jurul personajului lui Kim Myung-min, odata cu intrarea in a doua jumatate filmul se transforma intr-o drama tensionata, plina de actiune, suspans si neprevazut. De remarcat si coloana sonora ritmata, ce da tot timpul senzatie de relaxare si impresia ca de fapt urmaresti o comedie din care nici o clipa nu lipseste buna dispozitie, inclusiv in momentele cele mai tensionate.

Dupa celebrul atentat din Birmania de la Mausoleul lui Aung San prin care Coreea de Nord a incercat sa-l asasineze pe presedintele sud-coreean Chun Doo-hwan, a urmat un veritabil razboi rece intre Nord si Sud, Nordul incercand sa infiltreze spioni in Sud si sa-i sustina cu fonduri pentru a executa misiuni in special punitive la adresa dezertorilor incomozi regimului de la Phenian. Dar vremurile de aur ale spionajului au apus de mult, si si spionii s-au schimbat. Lim Jung-su e un spion nord-coreean infiltrat in Sud in 1989, aflat de ani buni sub supravegherea serviciilor secrete. In ciuda “profesiei” sale, acesta a incercat sa duc ao viata normala, casatorindu-se, intemeindu-si o familie si deschizandu-si o mica pravalie. Cum criza economica nu a crutat Coreea, deseori facea drumuri pana in China de unde achizitiona la negru Viagra contrafacuta, vanzand-o pe bani grei distribuitorilor la negru din Seul. Banii ii punea bine ascunsi in tavanul biroului unde accesul se facea pe baza unui cod electronic, pentru ca cei doi angajati sa nu ii creeze surprize. Dar curand, acesta avea sa cunoasca ce inseamna cea mai proasta zi din viata sa. Mai intai descopera cu stupoare ca banii negri pusi deoparet din vanzarea de Viagra contrafacuta i-au fost sustrasi de angajatul chel trimis mai in gluma mai in serios cu o zi in urma sa-si faca implant de par. Mai apoi afla ca chiria locuintei familiei sale a fost marita din nou. In plus, se trezeste cu masina ridicata de o firma specializata pentru parcare ilegala. Iar ca totul sa fie perfect, mai asista si la un jaf, in direct, intervenind si salvand situatia. Ca si cum toate acstea nu i-ar fi fost de ajuns, curand soseste pe telefon si… chemarea patriei: “Bujorii au inflorit” e mesajul care il anunta ca o misiune urmeaza sa fie primita spre indeplinire de la Phenian. Fiorosul sef Choi e trimis sa coordoneze misiunea, in timp ce Lim Jung-su, pe numele conspirativ “d-l Kim” primeste sarcina de a aduna vehea gasca in vederea indeplinirii unei misiuni neasteptate.

“Spy” aduce in prim plan viata de spion nord-coreean intr-o Coreea de Sud a secolului XXI in care multe lucruri nu mai sunt ce au fost odata. Cei patru spioni reactivati pentru indeplinirea unei misiuni sangeroase au fiecare povestea lor de viata, insa desi de varste diferite, un lucru ii uneste: greutatile din viata de zi cu zi, cu care au trebuit sa lupte pentru a supravietui. Yeo-jin e o mama singura ce are de crescut un copil cu probleme si care lupta pentru fiecare banut pe care il castiga. Byung-jik e fostul ei prieten de pe vremuri, parasite de aceasta si care s-a retras la tara, crescand vaci si remarcandu-se in timpul protestelor din Coreea din anul 2008, cand guvernul a decis ridicarea embargoului asupra carnii de vita americane suspectata a avea boala vacii nebune, masura ce a dus la falimentarea crescatorilor autohtoni de vite (sub acest aspect nu lipseste critica sociala si economica, acest personaj afirmand la un moment dat fara menajamente ca investeste 3000 $ in hrana unei vite, insa o vinde pe 500 $ din cauza… americanilor). Yoon e un batranel simpatic, nostalgic dupa vremurile de altadata (e spion de 40 de ani si a vazut multe la viata sa) dar care recunoaste ca a cam sosit timpul sa se “pensioneze”, cerand ca dupa indeplinirea misiunii sa i se permita sa se intoarca acasa, in Nordul natal. In sfarsit, Lim Jung-su (alias “d-l Kim”) e un personaj plin de culoare, viata si farmec, de care ti-e imposibil sa nu te atasezi imediat.

Exista mai multe scene memorabile in acest film,m prin care “meseria” de spion e dezbracata de orice ascunzisuri. Intr-una din aceste scene, Yoon, un spion cu vechime de 40 de ani in “campul muncii” rememoreaza la o masa “conspirativa” alaturi de amicul nostru Kim, vremurile de altadata: “Ce mai vremuri, pe atunci aveam convingerea si mandria de a fi spioni, de a ne da viata pentru reunificare.” La care d-l Kim, sfios si zambitor, ii da dreptate, dar nu ezita sa afirme cu incrancenare apusul acelor vremuri: “Asta e istorie. Acum sunt ocupat sa-mi castig existenta.” Pana si spionii nu mai sunt ce au fost odata… Globalizarea si mai ales criza economica mondiala ii afecteaza si pe ei, in special ca d-l Kim solicita de la centru 30.000 $ pentru a-si plati chiria locuintei ce a crescut brusc, si primeste in schimb misiunea de a reuni vechea gasca si a inchiria un birou… cu bani de nimic. Sa fi lovit criza economica si “prosperitatea” din Nord ? Vorba aceea: “La toti ne e greu…”. Nu, nu criza economica e problema, si progresul tehnologic. Sopinii de altadata nu mai au de lucru. De ce ? In secolul XXI, toate informatiile se transmit pe internet. Regizorul parodiaza, pe langa statutul spionilor din secolul vitezei, si atitudinea lor, rememorand 2 scene memorabile redate intai in “Nameless Gangster”, apoi in “The Thieves”: momentul in care spionii merg, in multime, unul langa celalat asemeni unor neinfricati cowboy din (V)Estul Salbatic. In “Nameless Gangster” regasim aceeasi scena impozanta, reluata in “The Thieves”, intr-un alt context. Prin ea, regizorul incearca sa sugereze gloria apusa a respectivilor spioni, care in multime sunt niste anonimi, dar care impreuna, pasind deodata in acelasi ritm, cu privirea fixa si, eventual, cu ochelari fumurii mai mult de decor formeaza un tandem imbatabil, ca in vremurile bune. Tot filmul “Spy” e de fapt o satira la adresa unei “meserii” ingrate care a marcat istoria ultimei jumatati de secol din Coreea de Sud, semanand spaima si ingrijorare in randul autoritatilor sud-coreene. Abia odata cu serialul IRIS si mai apoi cu filmul “Secret Reunion”, tema spionilor a ajuns in filmul coreean, prezentand o realitate de multe ori musamalizata de Serviciile Secrete sud-coreene. Dar tentativele de asasinat sau asasinatele reusite impotriva unor transfugi sau dizidenti politici ce au tradat Nordul, ajungand via ambasada sud-coreeana din China in Coreea de Sud au starnit imaginatia scenaristilor, si e de asteptat ca in anii care vor urma sa explodeze acest gen de succes (deja “The Berlin Files” e pe drum…) Cu peste 8,3 milioane de dolari castigate la box-office, “Spy” ramane unul din filmele de succes ale anului 2012, o propunere antrenanta si perfecta pentru iubitorii de actiune combinata cu ironii fine si umor de calitate, in interpretarea unor actori consacrati, cu un scenariu si o regie excelente. Un film ce merita pe deplin savurat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 17 ianuarie 2013

In sfarsit In Wu isi poate privi in fata adevarata sora. O priveste cu caldura si-i povesteste, la cererea ei, ce copil nesuferit dar afectuos a fost. Astfel se creeaza un moment unic, de apropiere intre cei doi frati. Fratele ii multumeste cu afectiune surorii lui pentru ca traieste. In drumul spre casa, Jun Yeong observa cu parere de rau ca “umbra” ei nu o mai asteapta pe banca, aspect care nu-i scapa lui Jae Ha care tocmai venise sa-i aduca un cadou. Bomboane de ciocolata, la fel ca in copilarie, cand era suparata. Dar tanara ii cere sa o ignore, asa ca Jae Ha ii promite ca dupa ce va fi reprimita de drept in familia ei, va pleca, daca nici atunci nu-l va mai vrea. Dupa un cosmar in care ii apar scene din nefasta croaziera, Seong Do Hee se trezeste, memoria ii revine, dar nu are putere sa-si strige adevarata fiica pe nume; sufletul ei este ravasit, sufera ingrozitor. Kim Do Yoon, pus in garda de Jae Ha, isi ia mama pe sus si o duce la ramasitele fratelui lui geaman si-i cere sa-l salute si sa-i ceara iertare pentru ca nu a fost niciodata la el, apoi ii reproseaza ca a murit din cauza ei. Dar, spre dezamagirea lui, mama speriata, ravasita, cu lacrimi in ochi sustine ca nu a gresit cu nimic, isi reaminteste competitia din urma cu 22 de ani si, aproape in pragul nebuniei, sustine cu tarie ca Seong Do Hee i-a ucis fratele. Do Yoon nu-si poate ierta mama si o santajeaza ca va dezvalui lumii cum i-a omorat fratele, daca va publica articolul defaimator la adresa Marelui Bucatar Sef.
In timp ce alerga in parc, Jun Yeong il intalneste pe Do Yoon, care insa nu-i da atentie. Fata insista, isi cere iertare pentru comportamentul anterior si-i marturiseste ca s-a intalnit cu Presedinta Baek Seol. Do Yoon o linisteste ca articolul nu va fi publicat, iar aceasta ii multumeste cu bucurie si-i marturiseste ca are incredere in el. Are incredere in el… aceste cuvinte l-au facut fericit pe Do Yoon. Dar oare Presedinta Baek Seol Hee s-a lasat intimidata de santajul fiului ei ?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: marți 15 ianuarie 2013

Zvonul inceputului de an in show-biz-ul coreean este cel ce priveste un posibil cuplu Rain-Kim Tae Hee in viata reala. Agentia coreeana de stiri “Dispatch” a dezvaluit ca cele doua vedete se intalnesc in secret de aproape 3 luni. Rain si Kim Tae Hee s-au intalnit prima oara in octombrie 2011, chiar inainte ca Rain sa-si inceapa serviciul militar obligatoriu, cand au filmat impreuna o reclama. Au devenit prieteni si zvonurile spun ca Rain a trecut la “ofensiva”. Cei doi au inceput intalnirile de rutina in martie 2012, cand Rain a fost transferat la Agentia Media a Ministerului Apararii Nationale chiar in Seul. Mai apoi, pe 23 noiembrie 2012, cei doi au avut o intalnire intr-o masina intr-un parc din Seul, pe atunci Rain primind o permisie ca recompensa pentru “interpretarea consolatorie pentru armata” din provincia Gangwon. In timpul lunii decembrie 2012, zilele de duminica erau cele ale intalnirilor celor doi. Dupa emisiunea din programul radio al armatei, difuzata in fiecare sambata, Rain primea o scurta invoire, si profita de aceasta pentru a o conduce pe Tae Hee acasa cu masina ei, dupa care revenea cu taxi-ul la baza militara. Cuplul si-a petrecut Craciunul impreuna, Rain fiind in permisie si Tae Hee vizitandu-l acasa pe 23 decembrie.

Dupa ce vestea a aparut in media, pe 1 ianuarie 2013, agentiile de impresariere atat lui Rain cat si a lui Kim Tae Hee au declarat doar ca nu au auzit de nimic despre o eventuala intalnire a celor doi. Dar la nici 12 ore, cand lucrurile au devenit evidente, agentia ce o reprezinta pe Kim Tae Hee a recunoscut public relatia celor doi: “Cei doi sunt in stadiul incipient al relatiei si acum incearca sa se cunoasca mai bine”. In tot acest timp, Rain e criticat de gurile rele deoarece in pozele facute de paparazzi de la intalnirile cu Kim Tae Hee, vedeta purta uniforma militara fara chipiul soldatesc pe cap, lucru ce contravine normelor privind tinuta soldatilor in uniforma aflati in permisie. Totodata, permisiile dese ale starului au readus pe tapet problema tratamentului special de care celebritatile se bucura in timpul satisfacerii serviciului militar. Kim Tae Hee, mesuferita in Stairway to Heaven si incantatoare in IRIS, va aparea, din martie, in primul rol dintr-o drama istorica, intr-un serial produs de SBS, “Living by Love”, in timp ce Rain, starul din recentul R2B Return to Base (Soar into the sun) isi va incheia serviciul militar pe 10 iulie 2013. Ramane de vazut daca relatia celor doi va continua si dupa momentul in care Rain va reveni in show-biz.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 14 ianuarie 2013

Este ca si cum ai fi pe o alta planeta. Aceasta insula depaseste orice notiune de normal pentru un piesaj de pe Pamant. Imaginati-va ca va treziti pe insula Socotra si va uitati in jurul vostru. Dupa un moment de ezitare, ai fi inclinat sa crezi ca ai fost teleportat pe o alta planeta sau ai calatorit intr-o alta era din istoria Pamantului. A doua varianta ar fi mai aproape de adevar pentru ca insula, care face parte dintr-un grup de patru insule, a fost izolata din punct de vedere geografic de continentul Africa acum 6 sau 7 milioane de ani.

Situata in Oceanul Indian la 250 km de Somalia si 340 de km de Yemen, Socotra este un mic arhipelag de patru insule care pare un loc extraterestru . De pe plajele de nisip se ridica platouri de calcar pline de pesteri (cu o lungime de aproximativ 7 km) si munti a caror inaltime ating 1525 de metri. La fel ca insulele Galapagos, pe aceasta insula gasim peste 800 de specii de flora si fauna extrem de rare, din care peste 1/3 sunt endemice, nu se gasesc nicaieri altundeva pe Pamant. Clima este uscata, calda si aspra, dar totusi viata plantelor este uimitor de prospera. Copacii si plantele de pe aceasta insula au fost conservate prin izolare geologica, unele varietati de specii avand o vechime de peste 20 de milioane de ani. Socotra este considerata bijuteria biodiversitatii in marea Arabiei. Primele triburi care au populat aceste locuri au fost arabe, in urma cu trei mii de ani. Insula a fost cunoscuta de vechii greci care au numit-o Discordia, dar si de romani, ca Dyo-Socor-Yahlas sau Dyo-Sotori. Devenind una din cele mai mari rezervatii naturale, 70 la suta din insula avand acest statut, constructia statiunilor turistice este interzisa.

Una din cele mai neobisnuite plante de pe insula Socotra este “dracaena cinnabari” sau Sangele Dragonului, care are un aspect ciudat, putand fi asemanata cu o umbrela copac, farfurie zburatoare sau ciuperca, si a carui rasina de culoarea purpurei este o sursa valoroasa pentru lacuri si vopsele, industria farmeceutica si de asemenea, dupa cum era de presupus, era utilizata in ritualurile medievale de magie sau alchimie. Una dintre intrebuintari este in industria lutierilor, printre primii care a folosit rasina de cinnabar fiind Stradivarius. O alta planta remarcabila in insula Socotra este Trandafirul Desertului care infloreste in luna aprilie si ofera privelistea unei gigantice flori de culoarea roz. Este de fapt un arbore care atinge inaltimea de 5 metri si poate avea un diametru de pana la 3 metri.
In insula Socotra exista cea mai veche padure de arbori de tamaie. Vechii greci importau de aici substanta folosita in ceremoniile religioase si ritualuri de imbalsamare.

Din cele 100 de specii de pasari din Socotra, 6 sunt unice in lume, iar 30 clocesc doar pe teritoriul insulei. O ciudatenie a insulei este lipsa cainilor iar pisicile sunt de dimensiuni mult mai mari decat in Europa. Condorii egipteni sunt cei mai raspanditi “locuitori” ai insulei. Din cele 22 de specii de reptile, 90 % nu se gasesc nicaieri altundeva in lume. Civeta (un mic mamifer carnivor de marimea unei pisici) este renumita pentru secretiile sale pe care localnicii le prelucreaza pentru a obtine o substanta asemanatoare moscului folosit de creatorii de parfumuri. Mediul subacvatic este si el de o mare diversitate, cu peste 250 de specii de corali, 730 de specii de pesti si peste 300 de specii de crabi, homari si creveti.

Insula are aproximativ 50.000 de locuitori a caror principala ocupatie este pescuitul, cresterea animalelor si cultivarea pamantului. Cunoscuta si ca “Galapagosul Oceanului Indian”, Socotra este cel mai bogat loc din lume in privinta florei si faunei endemice. Este si cea mai mare insula din Orientul Mijlociu cu o lungime de 125 de kilometri si un diametru de 45 de kilometri. Totodata este si un loc al contrastelor, cu flora si fauna care nu mai exista nicaieri altundeva in lume, pe de o parte, si plajele pitoresti pe de alta parte. Cu toate aceste minunatii, Socotra este o adevarata enclava pasnica si linistita intr-o altfel de lume…

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Publicat: luni 14 ianuarie 2013

Shin In Ha, frustrata de situatia jenanta in care a fost pusa in fata familiei, a colaboratorilor si a altor persoane din high-life-ul Tarii Minunilor Cheongdam-dong de catre Jean Thierry Cha si logodnica surpriza, mai are un singur dor: sa afle de ce a fost refuzata, de ce ii este interzis sa viseze si ea la fericire, chiar daca aceasta se traduce prin succes in afaceri si nu prin sentimente sincere fata de un eventual partener. Si primul la care apeleaza e Iepurele Imaculat, care, crede ea, i se simte dator ei si familiei ce l-a angajat. Lasata cateva clipe libera in biroul lui Tommy Hong, da intamplator peste inregistrarea discutiei dintre Se Kyung si Suh Yoon Ju, si, intrigata, pune la cale un plan perfect ce functioneaza ca la carte, ajungand in posesia inregistrarii. De acum, adevarul despre Suh Yoon Ju si Han Se Kyung a fost aflat. Urmeaza dulcea razbunare. Doar ca aceasta trebuie putin amanata, deoarece un personaj nou intra in scena: tatal ei se intoarce din Paris, si toata lumea e preocupata sa-l intampine. In plus, curand urmeaza sa vina in Coreea presedintele Robert al companiei mama Artemis. Dup ace anterior Artemis refuzase colaborarea cu GN Fashion, considerand-o o companie prea mica, datorita muncii asidue de convingere si a planurilor lui Shin Min Hyuk si Shin In Ha care au deconspirat relatia tata-fiu dintre presedintele Cha Il Ran si Cha Seung Jo, Artemis si-a schimbat parerea. Aceasta a acceptat incheierea unui memorandum in privinta asocierii cu grupul de companii coreene nou creat, format din Royal Group, GN Fashion si Artemis Coreea. Aceasta importanta intalnire pentru viitorul GN Fashion e motivul principal pentru care In Ha nu da in vileag, inca, ceea ce stie. Iar daca unii se gandesc la razbunare, altii se gandesc la… nunta. Se Kyung incearca sa rezolve principala problema ce-l impiedica pe tatal ei sa accepte casatoria fiicei sale cu Cha Seung Jo: relatia tata fiu din familia viitorului ginere. Doar ca lucrurile nu ies asa cum isi doreste ea… Cel putin nu de data asta.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 13 ianuarie 2013

Indragitul actor coreean Uhm Tae-woong, in varsta de 38 de ani, s-a casatorit pe 9 ianuarie cu o balerina profesionista, Yoon Hye Jin. Nunta a fost anuntata oficial inca de pe 4 noiembrie 2012 si s-a desfasurat intr-un cadru privat, la ea participand doar prietenii apropiati si familia celor doi miri, neavand loc nici o conferinta de presa in ziua desfasurarii ei sau dupa ea. Mireasa, Yoon Hye Jin, in varsta de 32 de ani, e fiica unui actor veteran celebru in Coreea, Yoon Il Bong, care in acest an implineste 80 de ani si are la activ peste 200 de filme. De profesie balerina, Hye Jin a fost acceptata in Baletul National Coreean in 2001, castigand de atunci numeroase premii. Cei doi miri s-au intalnit prima data la inceputul lui 2012, prin intermediul surorii lui Uhm Tae-woong, celebra actrita si cantareata pop Uhm Jung-hwa. De atunci cei doi au avut o relatie serioasa si discreta, tinuta departe de ochii presei. Intr-o emisiune tv, Tae-woong a declarat despre viitoarea lui sotie ca “m-am gandit la casatorie la doar doua zile dupa ce am cunoscut-o. Cred ca am intalnit companionul meu de viata”. Conform agentiei de impresariere a lui Tae-woong, Sim Entertainment, vedeta din “Never Ending Story” a fost atras de aspectul elegant si intelectual al lui Hye Jin, dar si de sufletul bun al acesteia, in timp ce mireasa a fost foarte atrasa de imaginea onesta si sarguincioasa a lui Tae-woong.

Ceremonia de nunta, ce a avut loc, asa cum e moda in Coreea, la un hotel din Seul, a fost oficiata de presedintele Sim Entertainment, in timp ce presedintele TV Chosun a fost gazda receptiei ce a urmat, la care si-au facut timp sa participe, intre altii, Lee Hyori,Suzy, Park Hee Sun, Kim Seung Woo, Hwang Jung-min sau Eric Moon. Peste nici o jumatate de an, proaspetii miri vor devenii parinti, Hye Jin fiind insarcinata in 3 luni. Cu doua zile inaintea nuntii, Tae-woong a fost invitat intr-un show de varietati, ocazie cu care producatorii emisiunii i-au facut cadou niste… papuci de bebelus pentru viitorul copil al cuplului. Primele poze de la nunta celor doi au fost deja facute publice, le puteti vedea mai jos. Casa de piatra proaspat casatoritilor !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 13 ianuarie 2013

Cha Seung Jo este acceptat de Se Kyung, astfel ca cei doi devin oficial un cuplu. Atata tot ca Seung Jo ii pregateste o surpriza de proportii fetei, in momentul in care o cheama in fata unei locatii unde urmeaza a se desfasura o petrecere caritabila organizata de Royal Group. Fara a ezita, o ia pe aceasta de mana si in fata “amicilor” sai, arunca bomba: un anunt de nunta cade din senin ca un traznet asupra tuturor: a sefei de echipa In Ha, a mamei acesteia, odata increzatoare intr-o nunta reusita cu fiul presedintelui Royal Group, a lui Tommy Hong, pus in fata esecului propriei sale meserii de… petitor ar si in fata unor doamne din inalta societate care doreau sa obtina confirmarea zvonurilor despre o iminenta nunta intre Jean Thierry Cha si Shin In Ha. Dar poate cel mai socat dintre toti este insusi Cha Il Ran, tatal mereu sarcastic al fiului abandonat si dezmostenit cu ani in urma, care inca testa terenul in vederea unei inrudiri cu familia Shin. Se Kyung insasi ramane surprinsa, neasteptandu-se ca noul ei iubit sa fie atat de direct si… de grabit. Pesemne ca informatia secreta obtinuta de la fosta lui, Suh Yoon Ju, cum ca i se coace un mariaj de convenienta cu cumnata ei, l-a pus in garda pe Seung Jo. Aripile complotistilor trebuiau taiate din start, pentru a nu se naste neintelegeri. In plus, prin tot ce a facut pana atunci, a incercat sa-i demonstreze tatalui sau ca fiecare succes obtinut a fost prin eforturi proprii, prin talentul si calitatile personale, nu prin banii sau faima parintelui sau rauvoitor. Cu Se Kyung chiar langa el, strangand-o de mana ca si cum n-ar dori sa-i mai dea drumul vreodata, Seung Jo isi savura dubla victorie: asupra tatalui sau si asupra siesi. Dar dupa ce momentul a trecut, toata lumea incearca sa-si revina, iar Shin In Ha incepe a caute raspunsuri. Si in primul rand la intrebarea pentru ce Jean Thierry Cha a optat pentru cea mai umila dintre angajatele sale de la GN Fashion… Iar sapaturile duc la rezultate neasteptate…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 12 ianuarie 2013

Mult asteptatul “The Thieves”, filmul care de o jumatate de an uimeste intreaga Asie, a ajuns in sfarsit si in fata asiacinefililor. Iar tot ce a reusit sa obtina in aceste 6 luni e pe deplin meritat. In primul rand, vorbim de o productie a carei filmare durat nu mai putin de 7 luni, din mai pana in decembrie 2011, iar faza de post-procesare pana la pemiera din iulie 2012 inca 6 luni. Cu filmari in Macao, Hong Kong, Seul si Busan, “The Thieves” a avut parte de o echipa de actori comuna, atat coreeni cat si chinezi, doar nume unul si unul: Gianna Jun, Kim Yun-seok, Lee Jung-jae, Oh Dal-su, Simon Yam, Angelica Lee, Joo Jin-mo, Kim Hae-suk sau Kim Hye-soo. Regizorul si scenaristul Choi Dong-hun (ce s-a impus in industria coreeana de film cu productii de succes ca Woochi, Tazza sau Big Swindle) a reusit o munca perfecta, uniformizand si eliminand posibilele diferente ce puteau exista datorita conlucrarii dintre cele doua echipe – chineza si coreeana -, filmul fiind vorbit in nu mai putin de 4 limbi (coreeana, chineza, japoneza si engleza) fara ca acest lucru sa strice farmecul vizionarii sau sa deranjeze uin vreun fel privitorul. Cu un buget de 14,3 milioane dolari, “The Thieves” a dominat box-office-ul coreean timp de o luna de zile, obtinand incasari de 82,6 milioane de dolari, suma ce i-a conferit pozitia de lider al box-office-ului coreean din 2012. Parcursul acestui film la box-office a fost fenomenal: La scurt timp de la lansare, a fost primul film coreean din 2012 (la inceputul lui august) care a depasit 2 milioane de bilete vandute in Coreea. La 9 zile de la lansare, “The Thieves” a depasit liderul autohton la incasarile de la box-office de pana atunci, “Nameless Gangster”, devenind cel mai vizionat film coreean al anului cu 4,87 milioane de bilete vandute. La 13 zile de la lansare, “The Thieves” a depasit productia hollywoodiana cea mai vizionata in 2012 in Coreea, “The Avengers”, devenind cel mai vizionat film al anului 2012 in Coreea (incluzand aici si productiile straine, deci si cele americane, principalul competitor la box-office), cu 7,27 milioane de bilete vandute ! La 22 de zile de la lansare, “The Thieves” a intrat in clubul select al filmelor coreene care de-a lungul timpului au deposit 10 milioane de bilete vandute, ocupand pozitia a 6-a dupa “The Host” (locul 1 all time, cu 13 milioane bilete vandute), The King and the Clown, Brotherhood of War, Haeundae si Silmido. La 33 de zile a depasit 12 milioane bilete vandute, devenind al treilea cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, dupa The Host si King and the Clown. Pe 2 octombrie 2012, la 70 de zile de la lansare, “The Thieves” a devenit cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, cu peste 13 milioane de bilete vandute, si al doilea cel mai bine vandut film din Coreea din toate timpurile (dupa “Avatar”, ce are 13,3 milioane de bilete vandute in Coreea). Filmul a si fost apreciat la diverse festivaluri coreene de film si internationale, avand 11 nominalizari si castigand 9 premii. S-a vorbit, cum era de asteptat, si despre o asemanare intre “Thieves” si succesul hollywoodian “Ocean’s Eleven”, ins aregizorul Choi Dong-hun a declarat ca a realizat acest film fara a se gandi constient la productia de peste ocean. Desi asemanatoare ca subiect, regizorul a declarat ca filmul e mai apropiat de productia sa anterioara “Tazza The High Rollers” decat de filmul american, investind mai multa emotie in scenariul lui “The Thieves”.

In secolul XXI, nici hotii nu mai au frontiere, globalizarea afectand si aceasta bransa. Popie Lee Jung-jae), Zampano (Kim Soo-hyun), Guma de Mestecat (Kim Hae-suk) si Yenicall (Gianna Jun) sunt 4 hoti profesionisti din Coreea, fiecare specializat pe o anumita parte a operatiunii: Popie e cel mai vechi in bransa si totodata seful bandei. Zampano e baiatul ce se ocupa de tractarea corzulor cu ajutorul carora Yenicall patrunde pe geam sau in interiorul cladirilor unde urmeaza a avea loc spargerea, in timp ce Guma de Mestecat e o batranica simpatica care desi toata viata ei s-a ocupat de furturi, nu a reusit sa puna mai nimic deoparte. Si asta pentru ca exista o vorba in lumea hotilor: “hotii trebuie sa fure lucruri pretioase, insa pentru a scapa rapid de ele trebuie sa accepte preturi derizorii”. La fel se intampla cu ultima lor operatiune, cand reusesc sa fure de la fiul naiv al unui bogatas, impatimit colectionar de obiecte de arta valoroase, un obiect de patrimoniu chiar de sub nasul acestuia, in cel mai profesionist mod cu putinta (o munca colectiva ce reuseste sa pacaleasca pana si vigilenta agentilor de paza). Problema e ca in schimbul obiectului pretios gastii i se ofera o suma derizorie ce va trebui mai apoi impartita la 4, plus ca politia ajunge la locatia lui Popie in foarte scurt timp, iar problemele abia acum par sa inceapa. In fata acestei situatii, din senin celor 4 le pica o afacere “babana”. Macao Park (Kim Yun-seok), un fost partener de furturi de-al lui Popie, le propune celor 4 jefuirea unui seif ce contine un diamant pretios, “Lacrima Soarelui”, tocmai de la etajul 30 al unui cazinou celebru din Macao. Cei 4 urmeaza a fi ajutati de o echipa de hoti chinezi in frunte cu Chen (Simon Yam), carora li se mai adauga si Pepsee (Kim Hye-soo), fosta partenera a lui Popie si Macao Park pe vremuri, tocmai eliberata conditionat dupa un jaf esuat. Cele doua echipe – coreeana si chineza – vor trece peste neincrederea reciproca si vor colabora pentru atingerea telului comun. Dar desi se afla in fata jafului vietii lor, fiecare din cei 10 hoti are si alte ganduri…

“The Thieves” este unul din cele mai antrenante filme coreene facute vreodata, un proiect ambitios in care au fost inclusi si cativa actori din Hong Kong, cel mai sonor nume fiind, de departe, veteranul Simon Yam. E greu sa caracterizezi separate fiecare personaj in parte; in fapt, exista un singur personaj ce poate fi caracterizat in acest film, personajul colectiv, numit generic prin termenul de “hot”. Desigur, fiecare hot in parte e o individualitate, insa valorile fiecaruia se rezuma la un numitor comun: obtinerea unui lucru pretios prin inselatorie, prin trucuri, prin metode care ii deosebesc de persoanele obisnuite, cu anumite valori morale. In lumea hotilor nu se poate vorbi de moralitate ci doar de o lupta, cum spunea unul din personaje, Pepsee, cu sine. Tanara Yenicall chicoteste in momentul in care Pepsee ii spune aceasta vorba (de ce din toate lucrurile din acesta lume sa luptam cu noi insine ?”), dar va realiza pe parcurs cata dreptate avea “mama curvelor”, asa cum ii spunea ea experimentatei partenere de jaf. Acest personaj colectiv – Hotul – cu H mare, are un chip bizar, fiecare dintre cei 10 hoti imprumutand ceva din gena sa acestui erou negativ. Partea interesanta e ca Hotul nu fura de la oamenii cinstiti, ci de la cei ce prin bani negri au reusit sa faca averi, colectionari de arta avari si ingamfati, jucatori de poker inraiti ce traiesc pe picior mare si pierd la o mana zeci de mii de dolari. Lumea victimelor lor e intotdeauna un vis la care ei doar viseaza si si-l inchipuie in rolurile pe care le joaca la perfectie, intruchipand falsi jucatori de poker, oameni de afaceri instariti, uneori chiar playboy. Deci Hotul nu are motive sa regrete fapta care o comite, ce apare, in viziiunea sa, ca un act de “haiducie” pentru binele personal, pentru implinirea visului unei vieti lipsite de griji si, pe cat posibil, traite pe picior mare. Fiecare personaj isi aduce aportul la acest portret generic al hotului: Popie e razbunatorul dispus pentru bani sa faca orice, insa nu e in stare nici macar sad ea un pumn; Yenicall e mezina naiva si descurcareata in orice situatie, sloganul ei fiindu-i tatuat pe picior: “Happy end-ul e al meu”. Zampano e mai mult preocupat de aspectul propriu si de a o cuceri prin orice metoda pe Yenicall, deci e personajul ce aduce o nota de romantism Hotului. Guma de Mestecat afiseaza imaginea unei batranici dure, insa in realitate e o alcoolica ce mereu se teme in timpul misiunilor, oricat de usoare ar fi acestea. Pepsee e, asa cum se caracterizeaza, “frumoasa pe dianafara datorita fardurilor, dar putreda pe dinauntru”, in timp ce coordonatorul intregii misiuni, Macao Park, a facut avere cu doar 700 de dolari in buzunar, riscandu-i pe toti intr-un cazinou din Macao si castigand peste 8 milioane de dolari intr-o singura zi. Desigur, in 3 nopti i-a pierdut pe toti, dar asta nu mai conteaza pentru cineva care castiga usor banii. Din echipa hotilor chinezi, cel mai proeminent e Chen, un tip calculat, aparent echilibrat, serios, a carui neincredere e usor risipita de atractia ce o manifsta pentru Guma de Mestecat. Nu in ultimul rand, Andrew (inegalabilul Oh Dal-su) e hotul guraliv, caruia ii sare repede tandura si care are tendinta de a-i ironiza pe ceilalti, dar care la partea practica are carente grave. Julie e agenta dubla, ce alege o cale total diferita de urmat decat tatal ei – un renumit hot in arhivele politiei -, si sub acoperire accepta sa fie cea care urmeaza a sparge prin dibacia ei seiful cu pricina, insa ea nu e hoata decat pe jumatate. Imaginea hotului e completata de gena misteriosului Wei Hong, pe care nimeni nu l-a vazut dar care e un Traficant de arme si de obiecte de arta violent, temut in lumea interlopa, lipsit de orice scrupule, pentru care totul se rezolva nu prin dialog sau prin baterea simbolica a palmei, ci prin forta. Daca amestecam toate aceste trasaturi la un loc, regasim o imagine generica bizara a Hotului, care este si siret, si dibaci, si violent, si romantic, si naiv, si guraliv etc etc. Niciodata personajele de hoti nu au fost mai perfect intruchipate intr-un film coreean decat acest personaj colectiv al celor 10 personaje atat de diferite, in cele din urma…

Daca va intrebati de ce acest film a atins culmile si a devenit cel mai bine vandut film coreean din toate timpurile, trebuie neaparat mai intai sa-l urmariti. “The Thieves” are farmecul sau aparte, iar multitudinea personajelor si diversitatea de caractere sunt ca un joc de sah in care cunosti cu ce piese pornesti la drum dar nu stii care e deznodamantul, de ce e capabila fiecare piesa in parte. Nu doar distributia exceptionala a asigurat succesul productiei, ci si scenariul cu rasturnari de situatie, coerent datorita unor flashback-uri ponderate. Si nu in ultimul rand, mesajul subliminal transmis de scenarist, care cata vreme va exista aceasta lume, va fascina: nu e fermecator sa visezi ca peste noapte poti deveni, printr-un efort minim, lipsit de griji in ziua de maine, in aceste vremuri de incertitudine economica si sociala ? Curiozitatea i-a impins pe multi coreeni sa doreasca sa viseze la un astfel de mod de viata fie si doar pentru 2 ore si 15 minute cat dureaza acest film. Dar ce pacat ca nu poti devein bogat peste noapte decat in filme…

Traducerea acestui film a fost efectuata in premiera in Romania de uruma44 si gligac2002 – Asia Team Romania. In conditile in care limbajul de argou abunda in aceasta productie, neredarea conforma a acestuia ar fi scazut mult din farmecul filmului, din comicul de situatie si din gestica anumitor personaje. Din fericire, traducerea Asia Team a stiut sa puna in valoare fiecare replica, in mod fidel, lucru pentru care aceasta traducere merita apreciata. Vizionare placuta asiacinefililor a celui mai bun film coreean al anului 2012 !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 11 ianuarie 2013

“Oppa” In Wu incepe sa-si ia in serios rolul de frate al Jun Yeong-ei. Asa ca pe de o parte incearca sa-l indeparteze pe Do Yoon de aceasta, pentru ca este fiul presedintei Sanarae. Iar pe de alta parte incearca sa faca ceea ce tatal sau nu are curajul, anume sa-i redea locul in familie. Pentru aceasta invita familia sa ia cina impreuna la restaurant si o invita si pe Jun Yeong. Bineinteles ca Seong Do Hee nu vede cu ochi buni venirea ei si din pacate cuvantul “oppa” pe care il pronunta tanara il interpreteaza cu totul gresit. Asta este prea mult pentru doctor, asa ca adevarul pur si simplu ii explodeaza din gura…Din pacate Do Hee nu intelege ce a auzit, nu accepta, asa ca o ia pe In Ju si pleaca, dar In Wu este mandru de tatal lui si-l incurajeaza. Jun Yeong profund tulburata de scena la care tocmai a asistat cauta consolarea la Kim Do Yoon. Tanarul emotionat face ordine in casa si ii pregateste cina pe care nu a reusit niciodata pana acum sa i-o ofere. In Ju isi cauta fratele si-i reproseaza ca mama lor sufera din cauza lui. In Wu nu crede in sinceritatea ei si-i reproseaza la randul lui tot ce avea pe suflet. O gaseste infricosatoare si josnica pentru ca a vrut doar sa fie Ha In Ju, a vrut sa-i ia totul. Culmea este ca Jae Ha ii ia apararea si-i trage un pumn prietenului sau, reprosandu-i ca si el a fost un las ca a fugit in urma cu 20 de ani, fara a face nimic. Plecati impreuna de la bar, In Ju recunoaste in fata lui Jae Ha ca reprosurile lui In Wu sunt adevarate si-i dezvaluie toate temerile ei legate de sentimentele viitoare fata de ea ale parintilor care tocmai si-au regasit adevarata fiica. Dupa o intalnire cu Jun Yeong in curtea Arirang-ului, in care aceasta ii readuce in memorie scene din copilarie si-i spune in fata ca ea este adevarata In Ju, Seong Do Hee are un soc si doarme incontinuu… Isi va reveni ? Isi va accepta adevarata fiica ? Dar ce se va intampla cu cealalta fiica… ?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Publicat: joi 10 ianuarie 2013

Un temut terorist venezuelean care pe vremuri a avut legaturi cu organizatii nationaliste, comuniste si islamiste din intreaga lume – in prezent condamnat la inchisoare pe viata – a facut celebru porecla “Sacalul” la nivel mondial. A sosit timpul ca si producatorii coreeni de film sa introduca aceata porecla in vocabularul cinematografic autohton, si cum altfel daca nu cu zambetul pe buze ? “Codename: Jackal” e o comedie de actiune a anului 2012 ce spune povestea unui asasin platit poreclit “Sacalul” care, asemeni mai celebrului sau “tiz” Carlos asasina la comanda si mereu scapa ca prin urechile acului, desavarsindu-si “opera” pana la acel nivel incat autoritatile au ajuns sa considere cazurile de crima ale acestuia simple accidente. Intreaga poveste e, bineinteles, o fictiune bine pusa in scena de Bae Hyeong-jun (Too Beautiful to Lie, Once upon a time in Seoul), cu o distributie atragatoare: Song Ji-hyo (regina din “A Frozen Flower” sau concubina din “Gye Baek”), Oh Dal-su (extrem de amuzant in “Detective K” sau “Private Eye”), Han Sang-jin (Deep Rooted Tree, All for Love) sau Seo Dong-won, un actor ideal pentru rolurile comice. In rolul considerat principal ar fi trebuit distribuit Im Seul-Ong, in viata reala membru al formatiei k-pop 2AM, dar cum acesta a renuntat din motive personale la rol, starul k-pop din film a fost interpretat de Kim Jaejoong (la debut pe marele ecran), cunoscut mai mult pentru activitatea sa muzicala, dar si din seriale precum Dr Jin sau Protect the Boss, sau din productia de televiziune “Postman to Heaven”. Nici prezenta starului k-pop in distributie nu a reusit sa transforme filmul intr-un succes de box-office, “Codename: Jackal” obtinand incasari de doar 1,2 milioane de dolari in cinematografele coreene. Cum era de asteptat, coloana sonora e asigurata de melodiile lui Jaejoong.

Choi Hyun e un star Hallyu din lumea k-pop ce participa la filmarile unui clip muzical prin care urma sa-si promoveze noua melodie. Urmarit indeaproape de managerul sau, se comporta arogant, dandu-si aere de mare star. Tocmai a gasit ca masina ce o luase cu numai o saptamana in urma nu e potrivita pentru gusturile sale, motiv pentru care isi doreste una noua. Cu fanii se comporta elegant mai mult din complezenta, insa in intimitatea sa nu ezita sa-si exprime filosofia de a fi star Hallyu: “intai sa te lansezi si sa fii cunoscut la nivel international, apoi e timp si pentru mai multa munca”. Intr-una din zile, cu prilejul amanarii filmarilor din cauza unei mese festive organizate de producatori, Choi Hyun gaseste o fereastra in program si da fuga la “Paradise Hotel”, unde inchiriaza camera VIP. O intalnire misterioasa il asteapta. Deodata cu el in hotelul pana in urma cu cateva zile fost motel soseste o tanara japoneza care se intersecteaza cu starul Hallyu, dar care e cazata cu un etaj mai sus. Ce nu stie Choi Hyun e ca in ultima perioada, in capitala au avut loc mai multe crime ciudate care au fost in cele din urma catalogate de autoritati drept accidente. Serviciile secrete insa stiu ca e vorba de altceva: un individ poreclit Sacalul, un asasin profesionist feroce, isi indeplinea misiunile ca la carte in schimbul unor sume frumoase de bani. La ultima crima comisa, acesta a lasat un biletel la fata locului, in care anunta ca ultima lui misiune va avea loc in hotelul din oraselul Seonjusa. Drept urmare, seful de echipa Shin e trimis de serviciile secrete cu inca doi agenti sa organizeze o misiune de filare in singurul hotel din Seonjusa, unde vor fi ajutati de seful de echipa Ma de la politia locala. In ultima clipa afla, spre suprinderea lor, ca in orasel mai exista un hotel, fostul motel “Paradise”. Si astfel la fata locului isi face aparitia si politia. Ce urmeaza e o nebunie de comedie, pentru ca Sacalul intarzie sa apara, starul Hallyu e rapit si tinut ostatic, iar politistii incep sa inspecteze fiecare camera din hotel pentru a-l localiza pe fantomaticul Sacal. Ce secrete vor fi date in vileag si mai ales unde se ascundea Sacalul ramane sa descoperiti.

“Codename: Jackal” e o comedie – savuroasa pe alocuri – despre aroganta de a fi star Hallyu sau despre andria de a purta temutul nume Sacalul. Personajul Choi Hyun e o vedeta a tinerei generatii, urmarit peste tot de fani, dar care e departe de ceea ce fanii isi inchipuie ca este idolul lor. Dar si viceversa e valabila, uneori nici fanii nu sunt ceea ce starurile se asteapta sa fie. Hyun e fitos, face lucrurile doar asa cum isi doreste el, dar are si o calitate: niciodata nu e multumit cu prestatiile sale pe ecran sau pe scena. Din multe puncte de vedere distribuirea in rolul lui Choi Hyun a starului k-pop Kim Jaejoong este ideala, povestea vietii acestuia si a daruirii din viata de zi cu zi pentru ceea ce face suprapunandu-se perfect peste idealurile personajului pe care il interpreteaza. In schimb, poate parea paradoxal, dar desi Jaejoong interpreteaza rolul principal, acest lucru nu se oberva. In prima jumatate a filmului prestatia lui e una stearsa, aproape inexistenta, redresandu-se putin in a doua jumatate, insa prestatia lui lasa un gust amar: ezitanta, in multe locuri nesigura, cu zambete fortate si cu lipsa de naturalete in interpretare. In mod sigur pe o scena Jaejoong se simte mult mai in apele sale decat in fata camerei de luat vederi. Practic rolul din “Codename: Jackal” e primul dintr-un film pentru marele ecran in care s-a investit ceva si in care are parteneri actori cat de cat cu nume. Anteriorul proiect “Postman to Heaven” era o productie pentru televiziune din cadrul unui proiect mai larg (Telecinema), in care nu existau atat de multe pretentii, insa de aceasta data Jaejoong s-a aflat in fata primului rol adevarat din cariera din lumea filmului, iar lipsa de experienta s-a vazut. Filmle pentru marele ecran nu sunt nici conerte de o ora, nici intalniri cu fanii, nici roluri din seriale de televiziune, ci creatiile supreme din industria filmului, cel mai inalt nivel la care un actor poate aspira. Si chiar daca in prezent in Coreea serialele de televiziune pot adue uneori incasari mai mari ecat multe filme pentru marele ecran, aceste din urma productii sunt miza pentru care se bat agentiile ce impresariaza tinerele vedete. E de condamnat tendinta de promovare a cantaretilor din industria muzicala in lumea filmului, dar e o tendinta de moment ce face parte dintr-o strategie de marketing si de creare a unei imagini de star international care aduce multi bani atat celor deveniti vedete peste noapte, cat si agentiilor de impresariere. Fara talent e greu sa rezisti in lumea filmului, iar viitorul va confirma sau infirma talentul de actor al lui Kim Jaejoong. “Codename: Jackal” e adevaratul inceput sau, la fel de bine, poate fi si un sfarsit. In schimb, ceilalti actori, mult mai experimentati, sunt pilonii acestui film: Song Ji-hyo ne aminteste de rautatea concubinei Eun-go din “Gye Baek”, avand o prestatie de nota 10. Oh Dal-su, in rolul detectivului Ma, e responsabil din nou cu buna dispozitie, iar Han Sang-jin incearca un rol comic ca seful de echipa Shin, dupa ce l-am vazut in recentul “Deep Rooted Tree” intr-un rol dramatic (se potriveste neasteptat de bine in roluri comice). Nu trecuie trecuta cu vederea interpretarea actritei debutante Seo Yi-an in rolul ofiterului Lu, a carei asemanare cu vedeta feminine din Deep Rooted Tree, Shin Se-kyung, poate fi un mare atu in cariera, pe langa talentul pe care l-a demonstrat de la primul ei rol. Scenariul este unul simpatic, insa pe la mijloc devine putin ambiguu, unele aspecte nefiind suficient lamurite pentru a fi intelese imediat de privitor. Finalul e cu rasturnari de situatie, insa la fel de lipsit de consistenta in privinta dialogurilor. “Codename: Jackal” ramane o comedie ce aduce buna dispozitie, cu o echipa de actori “pe plus”, in care tineretea se imbina cu experienta unor actori mai in varsta, astfel ca la finalul vizionarii nu mai esti tentat sa te intrebi cine au fost protagonistii, deoarece buna dispozitie alunga astfel de intrebari.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de uruma44 si gligac2002 – Asia Team Romania, timingul fiind refacut manual, linie cu linie.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 8 ianuarie 2013

Lucrurile incep sa se complice pentru Chang Hee care, dupa cum ii spune Jang Do Hyeon a deschis Cutia Pandorei, desi a fost avertizat sa nu mearga mai departe. Placuta cu numarul de inmatriculare isi are povestea ei, exista insasi marturia audio a tatalui sau prin care acesta recunoaste crima si, in plus, exista si un martor care e dispus oricand sa depuna marturie impotriva lui Gi Cheol. Tot elanul lui Chang Hee este frant, in special ca realizeza de ce tatal sau s-a opus cu atata ardoare relatiei cu Hae Joo. Nici In Hwa nu o duce mai bine. Dupa o discutie intre patru ochi cu Kang San, acesta ii marturiseste ca nu o iubeste, fapt ce o face sa sufere mult dar pe de alta parte sis a caute un vinovat pentru decizia lui San, ce ii marturiseste ca o iubeste pe Hae joo de mic. Si, desigur, cine altcineva poate fi acel vinovat daca nu chiar Hae Joo, care se allege cu o palma si o mustruluiala zdravana de la In Hwa, o persoana schimbata fata de cea pe care o stia. Aceasta ii cere autoritar sa ii dovedeasca ca nu are nimic cu Kang San sis a se desparta de el. Iar ca toata nebunia sa fie completa, “delincventa” Yoon Joo e oprita pe strada de insusi… Il Moon, care o invita sa ia masa cu el, iar mai apoi ii face o propunere…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 8 ianuarie 2013

Muzeul Miniaturilor din orasul Taipei (Taiwan) este primul muzeu din Asia in care au fost colectionate miniaturi. Muzeul a fost fondat la 28 martie 1997 de catre domnul Lin Wen-ren si sotia lui. In timpul calatoriilor in scop de afaceri pe care Lin Wen-ren si sotia lui le faceau, au cumparat pentru copiii lor case mici si masini de jucarie. Pasiunea pentru miniaturi au descoperit-o in timpul calatoriei in regatul Tarilor de Jos si astfel cuplul a inceput sa cumpere accesorii, mobilier pe care au inceput sa-l asambleze. In acelasi timp, au participat la licitatii internationale si s-au alaturat asociatiei de arta in miniatura. Ei au inceput planificarea muzeului lor inca din anul 1993.

Logo-ul muzeului vine de la “Rose Mansion”, unul dintre cele mai renumite exponate din colectia muzeului. Aleasa ca una din cele zece cele mai semnificative opere de arta miniaturala din America in ultimii 25 de ani, “Rose Mansion” a fost realizata in aproape patru ani de catre Dr. Reginald Twigg (doctor in istoria arhitecturii). dupa modelul unei case reale construite in anii 1885 in Los Angeles. Aceasta versiune in miniatura a conacului ( scara este de 1:12), realizata de Dr. Reginald Twigg ca parte a lucrarii de doctorat, in 1993, este de o uluitoare detaliere atat in exterior cat si in interior. Logo-ul exprima delicatete, natura reala, visele, romantismul si istoria artei in miniatura.

Originile miniaturilor se regasesc in Germania secolului al XVI –lea ca instrumente de predare pentru copiii aristocratiei, dar ca forma de arta a fost cunoscuta in lume mult mai tarziu, in secolul al XIX- lea. Astazi capodopere in miniatura se regasesc in Europa si America de Nord si acopera o arie vasta de subiecte, de la seturi complete pana la accesorii complicate de pictura pe vesela sau tablouri pe pereti. Reproducerile sunt, in general, realizate la o scara de 1:12, sau la jumatate 1:24.

Muzeul din Taiwan este primul specializat in miniaturi contemporane si are doua formate: “Doll House’ si camere sectionate asezate in vitrine prevazute cu o lupa imensa – singurul mod de a admira toate detaliile. Muzeul este clasat pe locul al doilea in lume, cu o colectie de aproape 200 de ariticole. Exponatele muzeului pot fi clasificate in strazi medievale europene, arhitecturi baroce, arhitecturi din Epoca Victoriana din Anglia si case din perioada coloniala din SUA.

Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com

Publicat: luni 7 ianuarie 2013

Surpriza pe care Cha Seung Jo dorea sa i-o faca lui Se Kyung cu ajutorul complicilor prieteni comuni la galerie e un fiasco total. Se Kyung nu cade in capcana si nu vine la intalnire. Cha Seung Jo nu renunta cu una cu doua, si cu ajutorul lui Ah Jung reuseste sa-i detecteze telefonul lui Se Kyung si in cele din urma sa o gaseasca pe malul raului Han. A doua marturisire sincera e convingatoare, iar Se Kyung inainte de a-i da un raspuns, ii cere o ora, doar o ora. Timp suficient sa dea buzna in culcusul Iepurelui Alb Tommy Hong si sa-i transmita ca exista lucruri mai de pret decat contractul cu el, cum ar fi o “iubire urata”. Drumul pe care va pasi a fost deja ales, si de acum chiar nu mai exista cale de intoarcere. Dupa aceasta seara ametitoare, Cha Seung Jo nu obtine confirmarea ca a reusit sa cucereasca definitiv inima printesei Alice, cu toate ca aceasta i-a acceptat cu un semn discret din cap dreptul de a o curta. Mai mult, se trezeste cu o invitatie sa ia masa de la nimeni altul decat presedintele Royal Group, tatal sau, Cha Il Ran. Intalnirea bilaterala fata in fata intr-o atmosfera degajata nu reuseste decat un lucru: sa-i confirme lui Seung Jo ca “batranul” a ramas neschimbat fata de acum 6 ani, cand l-a umilit, desmostenindu-l. Dar in spatele intentiei “sincere” a presedintelui Il Ran se afla si dorinta de a testa terenul in perspectiva unei posibile casatorii intre fiul sau si Shin In Ha de la GN Fashion, in special ca inca nu a luat o decizie in aceasta privinta. Aceasta din urma se zbate din rasputeri alaturi de aliatii ei pentru a da impresia unei relatii solide bazata pe potrivire de caracter cu Cha Seung Jo, cand, de fapt, nimic din afirmatiile sale nu se verifica in realitate. Ce nu stie ea e ca cineva e cu ochii si mai ales cu urechile pe tot ce se vorbeste despre aceasta casatorie, o persoana dispusa sa faca orice pentru a o impiedica, care sufera in tacere: Suh Yoon Ju. Lucrurile, insa, se precipita, si multe secrete ajung sa fie date in vileag…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 6 ianuarie 2013

Se Kyung, asemeni unei Alice speriate in Tara Minunilor, isi ia lumea in cap si se ascunde de secretarul Kim (sau sa fie presedintele Cha ?). Doar prietena ei si sora Se Jin stie unde se afla, mai exact la un loc de recreere si refacere fizica destinat femeilor. Insa toata lumea afla de locatie datorita indiscretiei lui Se Jin, si toti dau buzna in acel loc, de la presedintele Cha la Iepurele Alb Tommy Hong, ce sinte ca e pe cale sa prinda un peste mare aducator de multe zerouri in cont. In parcarea centrului, Se Kyung nu mai are unde sa se ascunda, iar in momentul in care presedintele Cha o striga pentru a-i face marturisirea eliberatoare, decide sa infrunte situatia si se arata. Presedintele Cha recunoaste smerit ca a gresit si isi afirma aproape teatral identitatea, crezand ca o va surprinde pe Se Kyung. Dar aceasxta, cunoscand deja adevarul, nu poate decat sa se prefaca surprinsa si sa-si repete in gand ca e ultima fapta de acest gen. Mai apoi invoca diferenta de statut social ce o desparte de al ei presinte Cha, si da fuga la biserica, rugandu-se sa-I fie iertata aroganta de a se fi prefacut in fata marturisirii sincere a lui Cha. Acesta e usor descumpanit dar si usurat ca a scapat de povara jocului pe care tot el il incepuse. Ce poate sa faca mai departe ? Simplu: trebuie sa cumpere mult soju si… sad ea fuga la familia lui Se Kyung, unde fara a mai ascunde ceva, sa recunoasca faptul ca a fost respins de fiica cea mare a familiei si, mai ales, ca nu mai e secretarul Kim, ci insusi presedintele Artemis Coreea. Dar oare aceasta cale va functiona pentru a-i schimba parerea lui Se Kyung ? Va obtine vreun aliat in acest nobil scop ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 6 ianuarie 2013

Intr-un an 2007 in care cinematografia coreeana cunostea succesul international prin “Secret Sunshine” al lui Lee Chang-dong si in care productii precum “D-War”, “May 18”, “Voice of a Murderer” sau “Going by the Book” dominau box-office-ul autohton, indraznetul regizor Lee Myung-se (autorul noncomformistului “Duelist” din 2006 pentru care a si fost pemiat) a reusit sa-si faca loc in filmele de top ale anului cu productia “M”, total inedita prin tema sa in peisajul industriei coreene de film. Cu o poveste aproape suprarealista, Lee Myung-se reuseste ceea ce un pictor precum Dali sau Picasso au reusit in pictura: sa realizeze un tablou viu, colorat, al gandurilor si sufletului unui om rascolit de amintiri triste si frumoase deopotriva din trecut, ajuns in pragul unei crize emotionale si de inspiratie. “M” are un aer misterios si “mai putin poetic”, cum la un moment dat personajul central isi scrie pe pc in continuu (“Mai specific, mai putin poetic”), desi cele doua notiuni nu se chiar exclud (un scriitor, fie el poet sau romancier, are nevoie de imersiunea in concret, in specific, pentru ca poeticul sa iasa la suprafata sub forma unor idei sau ganduri mai mult sau mai putin originale, deci specificul si poeticul sunt strans legate una de cealalta, sunt definitia… muzei, nu se exclud). Imaginile au o forta senzuala, seducatoare, insa numeroasele divagatii si incursiuni in imaginatia intunecata pe alocuri a personajului central pot distrage atentia privitorului de la a simti frumusetea extraordinara a acestui film – probabil unic pentru cinematografia coreeana.

“M” nu este un omagiu adus productiei omonime clasice din 1931 a lui Fritz Lang, si tot ce imprumuta de la aceasta e nota de mister care si aceea e mai mult cu iz hitchcockian. Actorii din rolurile principale au o interpretare la ianltime. Kang Dong-won era deja un nume cunoscut, dupa aparitia in filme precum “Too Beautiful to Lie”, “Duelist”, “Maundy Thursday” sau “Voice of a Murderer”, iar interpretarea personajului Min-woo, situat undeva intre romantismul de vis si eruptia brusca a vulcanului de elemente absurde a fost una extrem de dificila, dar dusa la bun sfarsit de talentatul actor. S-ar putea chiar spune ca rolul lui Kang Dong-won din “M” l-a transformat pe acesta intr-unul din actorii-cheie ai generatiei sale. Cele doua partenere ale sale, Kong Hyo-jin (in rolul logodnicei Eun-hye) – pentru care “M” a constituit o trambulina spre succes – “Happiness” (2007), “Rolling Home with a Bull” (2010), “Love Fiction” (2012) – si frumoasa Lee Yeon-hee (in rolul “muzei” Mimi) – ce debutase cu un an in urma pe marele ecran in “A Millionaire’s First Love” alaturi de Hyun Bin, – sunt “poeticul”(Mimi) si “specificul”(logodnica Eun-hye) din ecuatia acestui film. “M” nu a trecut neobservat criticilor de film, avand 11 nominalizari si 5 premii castigate la festivaluri precum “Korean Film Awards” (2007), “Grand Bell Awards” (2008) si “Blue Dragon Film Awards” (2008). La box-office a castigat aproape 3 milioane de dolari, insa nu e un film comercial 100% destinat box-office-ului, nota de mister si realizarea sa indreptandu-l mai mult spre zona artisticului.

Ea il numeste “Domnul M” deoarece ii place tot ce incepe cu litera M (Mozart, Modigliani, Luna – Moon). Il zareste intr-o biblioteca, citind de zor si se indragosteste de el la prima vedere. Il urmareste din umbra si-si repeta in gand tot ce nu are curajul sa rosteasca cu glas tare, minunatele sentimente ce-i invapaiaza inima adolescentina. El e un scriitor de succes, deseori in pana de inspiratie si preset de editori sa mai scrie un roman care sa aduca frumoase castiguri editurii. Dar are o problema cu lipsa de inspiratie si… trecutul, motiv pentru care consulta un psihiatru ce nu ezita sa-i recomande “clasicul” tratament cu prozac. Bantuit de cosmaruri si de halucinatii pe canicula unei veri toride, acesta nu reuseste sub nici o forma sa-si recapete inspiratia pentru a scrie un nou roman in continuarea succesului anteriorului. Iar inspiratia i-o aduce cu atat mai putin sotia lui, fata de care e destul de distant si nu pare a se simti in largul sau. Si totusi, intr-o zi gaseste niste vechi poze, imagini pe care nu le recunoaste ale unor momente traite in trecutul indepartat. Din acel moment, se simte urmarit din intuneric de cineva: e vorba de Mimi, prima lui iubire. Treptat, sentimentele ce au existat odata fata de ea ii inunda sufletul si-l fac sa retraiasca trecutul in care se simte pierdut, alunecand parca din cosmarurile prezentului. Mimi devine muza lui, si cu ajutorul ei va incerca sa-si regaseasca inspiratia.

Filmul e o drama psihologica plina de mister, desprinsa parca din filmele noir hollywoodiene ale anilor ’30-’40 sau din scrierile absurde ale lui Kafka. Personajul central, Min-woo, interpretat excelent de Kang Dong-won, e un scriitor de succes parasit de inspiratie. Macinat seara de seara de cosmaruri care ii aduc insomnii si nenumarate intrebari fara raspuns, acesta devine pacientul unui psihiatru recomandat de tatal sotiei sale pentru editura caruia urma sa-si scrie urmatorul roman. Tema scriitorului lipsit de o muza o regasim in numeroase filme si scrieri (proza sau versuri) de-a lungul timpului, fiind o preferata a clasicismului. Doar ca de aceasta data regizorul Lee Myung-se ralizeaza un adevarat spectacol de lumini si umbre ce redau fidel trairile interioare ale personajului aflat in criza. Decorurile luminoase ale unei toride zile de vara in care oamenii se plimba pe strazi inguste cu umbrele pentru a se feri de razele fierbinti ale soarelui, in vacarm, contrasteaza cu decorurile intunecate, protagonistele cosmarurilor lui Min-woo. Il regasim pe acesta ratacind pe o strada ingusta si intunecata in cautarea unui misterios local, barul Lupin, locul de intalnire dintre trecut si prezent, puntea de legatura intre doua lumi – cea reala si cea imaginara, o locatie invaluita in mister in care serveste un barman aproape senile, tot timpul curios la discutiile putinilor clienti ce trec pragul locatiei.. Muza Mimi, de care se reindragosteste Min-woo in visurile sale, e neschimbata, ca in anii adolescentei cand s-au cunoscut. Min-woo nu se intreaba de unde a aparut prima lui iubire, total neschimbata, purtand acelasi costum scolar din tineretea sa. I se pare doar familiara si se multumeste sa-si creeze scenariile care ii convin, in special ca tanara e aceeasi adolescenta timida pe care a cunoscut-o odinioara, cu ezitari si dezinvoltura tipica adolescentelor visatoare. Mimi ii aduce in suflet romantismul – sau amintirea lui fada, si il determina pe Min-woo sa faca anumite conexiuni la nivel neuronal in masura a porni masinaria inspiratiei. Filmul nu are o liniaritate clar definita al carei traseu sa-l urmeze, regizorul purtandu-ne din realitate in imaginatie si viceversa fara a realiza uneori momentul saltului in spatiul temporal; acum suntem in prezent, imediat un flashback ne duce in trecut sau in imaginatia scriitorului sau a fetei. Totul este, insa, extrem de dinamic, de viu si de colorat, scenele se succed intr-un ritm alert iar daca nu urmaresti atent firul povestii risti sa te pierzi in detaliile misterioase si sa nu ajungi cu bine la final – adica sa intelegi intentia regizorului (care e totodata si scenaristuil filmului). Muzica este superba, decorurile misterioase si fascinante, imaginile – un adevarat spectacol vizual de lumini si umbre, culori si monocromism, regia – de zile mari, iar jocul actorilor e convingator, in special al lui Kang Dong-won. Un film deosebit, care pentru iubitorii cinematografiei asiatice nu trebuie scapat din vederi.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre elenas – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 5 ianuarie 2013

Filmele de epoca japoneze au fascinat mereu prin profunzimea mesajului lor, indiferent ca vorbim de perioada de aur a filmului japonez, cand regizori precum Akira Kurosawa sau Hideo Gosha ridicau la rangul de arta genul jidaigeki (ecranizari epice cu precadere din perioada Edo a istoriei Japoniei -1603-1868 -) sau de realizarile secolului XXI. In anul 2010. doua filme de gen au facut inconjurul lumii, fiind prezente la festivalurile internationale si atragand atentia iubitorilor lumii apuse a samurailor. “Sword of Desperation” spunea povestea unui samurai expert in lupta cu sabia prins in mijlocul unui complot in care trebuie sa intre pentru a-si salva onoarea. In schimb, “The Last Ronin” a fost un proiect despre care s-a vorbit mult si despre care inclusiv site-ul nostru a amintit intr-un articol anterior. Filmul este regizat de Shigemichi Sugita, care la cei 69 de ani ai sai a lasat la o parte activitatea de producator, regizand la 14 ani distanta de filmul de debut probabil capodopera vietii sale, cu care va ramane in memoria cinefililor. Acesta a reusit sa transpuna pe marele ecran o noua punere in scena a celebrei povesti clasice a literaturii japoneze, “Chushingara”. Sugita s-a inspirat din romanul lui Shoichiro Ikemiya, anterior adaptat intr-un serial pentru televiziune in 2004, in 6 episoade, si are in centrul ei pe cei doi supravietuitori ai atacului celor 47 de ronini. Koji Yakusho il interpreteaza pe razboinicul Seo Magozaemon, care fuge in noaptea de dinaintea raidului, in timp ce Koichi Sato il interpreteaza pe Terasaka Kichiemon, un servitor loial care se ascunde dupa atac timp de 16 ani, cand cei doi, unicii supravietuitori ai evenimentului tragic, se reintalnesc… “The Last Ronin” a fost primul film japonez realizat de echipa locala a companiei americane Warner Bros, avand un staff si o distributie in totalitate formata din japonezi. Filmul a avut nu mai putin de 11 nominalizari la premiile Academiei Japoneze de Film, si a castigat unul, pentru Cea mai buna scenografie.

Terasaka Kichiemon e singurul supravietuitor al incidentului cunoscut ca “Razbunarea celor 47 de ronini”. Cu saisprezece ani mai devreme, un grup de samurai ai domeniului Ako, apartinand casei Asano, au intreprins un atac asupra resedintei seniorului Kira, ucigandu-l pe acesta drept razbunare pentru moartea stapanului lor. Dar cum un asemenea gest echivala cu un act de razvratire impotriva Sogunului, la scurt timp dupa indeplinirea misiunii cei implicati si-au facut seppuku, murind cu onoare si ramanand in memoria colectiva drept eroi. Doar lui Terasaka Kichiemon i s-a dat misiunea de a trai si a depune marturie despre batalia vazuta. Timp de saisprezece ani a cutreierat tinuturile si a cautat membrii familiilor celor ucisi, relatandu-le povestea si impartind ajutoare banesti . Dupa ce a intalnit si ultima persoana, Terasaka Kichiemon isi poate considera misiunea incheiata, asa ca se indreapta spre Kyoto pentru a participa la cea de-a saptesprezecea comemorare a celor 46. Pe drumul de intoarcere, il zareste in treacat pe Seno Magozaemon, un fost camarad care a parasit grupul roninilor cu doar o noapte inainte de misiune. Disparitia lui Magoza a fost inexplicabila pentru toti, deoarece acesta nu avea nici sotie nici copii, si era foarte devotat scutierului Oishi, conducatorul grupului. Asa ca sa-l revada in viata dupa atat de mult timp, a fost o mare surpriza.

Seno Magozaemon si-a schimbat radical viata dupa disparitie. A renuntat la statutul de samurai, devenind negustor de antichitati. Acum traieste retras, sub un alt nume, intr-o casuta dintr-o padure de bambus de la periferia Kyoto-ului, impreuna cu o frumoasa tanara pe nume Kane. Magoza a crescut-o de mica pe Kane, ajutat de doamna Yu, o fosta curtezana din faimosul cartier Shimabara. Doamna Yu a educat-o pe Kane, predandu-i muzica, etica, scrierea, si avand grija de ea in perioadele de absenta ale lui Magoza, cand era plecat cu afaceri. La intoarcerea din ultima calatorie, Magoza o duce pe Kane la o piesa de teatru de papusi, spectacol aflat la mare cautare, fiind un nou gen de distractie. In timpul spectacolului Kane e zarita de Shuichiro, fiul mostenitor al unui bogat negustor de tesaturi, Chaya, care se indragosteste de fata la prima vedere. Doar ca Magoza il zareste printre spectatori pe Terasaka Kichiemon si pleaca panicat la jumatatea spectacolului impreuna cu Kane. Shuichiro isi doreste o casatorie cu frumoasa necunoscuta, si pentru asta negustorul Chaya il roaga pe Magoza sa o gaseasca. La randul lui Terasaka Kichiemon il cauta pe Magoza, asa ca anonimatul si pacea in care Magoza si Kane au trait in ultimii saisprezece ani par sa se destrame. Ce secerete se vor dezvalui?

Adio acestei lumi si noptii.
Cine-i cel ce calatoreste catre moarte?
E polei pe drumul catre cimitir.
Urme de pasi ce dispar unii dupa altii…
Dar vai, un vis e doar, in vis!

Versurile de mai sus apar in deschiderea filmului si sintetizeaza intr-un mod fermecator esenta povestii. De fapt sunt mai multe povesti. Una din ele e despre “a fi samurai” si acel devotament complet de care sunt capabili membrii castei. Fie ca sunt in postura de a sfida stricta oranduire feudala si autoritatea shogunului pentru a restabili onoarea seniorului lor, fie ca sunt in situatia de a-si face harakiri, fie ca li se interzice moartea onorabila pentru a indeplini o alta misiune, cu riscul de a purta eticheta de tradator, acestia se supun fara ezitare si se dedica pe de-a-ntregul misiunii, lasand deoparte orice nevoie personala. E uimitor cum pot trai dedicati unei misiuni care le acapareaza intreaga viata! Si totul se desfasoara cu onoare, indiferent de greutati, dupa un cod strict, iar singura recompensa e satisfactia indeplinirii in mod impecabil a sarcinii primite. Koji Yakusho face un rol superb interpretandu-l pe Magoza, rol cu care reuseste sa exemplifice la superlativ cat de departe si cat de profund poate merge un samurai in a-si indeplini misiunea. Chiar daca trebuie sa renunte la statutul castei, chiar daca trebuie sa se ascunda saisprezece ani, chiar daca trebuie sa indure umilinte de neindurat, chiar daca trebuie sa-si recladeasca din temelii existenta, in interior si in esenta el nu poate fi altceva decat samurai. O alta poveste este despre iubire si sacrificiu personal. Frumoasa Kane e personalizarea iubirii impetuoase si a sacrificiului de sine. Interpretarea tinerei Nanami Sakuraba este minunata si desi rolul ei e unul secundar, reuseste sa transmita valuri de emotii. Si ea e membra a aceleiasi caste a razboinicilor, iar Magoza, crescand-o, i-a isuflat toate valorile statutului ei. Desi pare ca nu pretuieste aceste valori, exista un punct in procesul de maturizare in care fata constientizeaza dimensiunea sacrificiului lui Magoza. In acel punct manifestarea iubirii ei ia o alta directie, transormandu-se in sacrificiu, pentru a-i da posibilitatea lui Magoza sa-si finalizeze misiunea. Povestea din spatele acestor povesti e cea spusa in piesa de teatru. Muzica si versurile ce insotesc jocul papusilor exprima ceea ce ramane nespus intre protagonisti.
Cine se asteapta ca “The Last Ronin” sa fie un film de actiune, va fi cu siguranta dezamagit, existand doar cateva scurte secvente de lupta, in momentele de evocare a razbunarii celor 47 ronini. Totusi, filmul este o adevarata bijuterie cinematografica, dar pentru a o putea intelege, spectatorului i-ar fi de folos sa fie familiarizat cu conceptul Bushido care subliniaza importanta loialitatii si a sacrificiului personal. Lentoarea povestii poate pune la incercare rabdarea privitorului, dar ii lasa timp sa patrunda admosfera si sensurile profunde din substraturi. Caractere puternice sunt zugravite treptat, pe masura ce se dezvaluie increngaturile sociale ale acelor vremuri, reusind sa ofere spectatorului o fresca a societatii medievale nipone. Iar finalul, subliniaza inca o data ceea ce inseamna “adevaratul spirit al samuraiului”.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania a acestui film lui lasedan – Asia Team Romania.

Articol realizat de corina1002001 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 4 ianuarie 2013

Jang Do Hyeon se decide sa actioneze in momentul in care e incoltit de procurori pentru afacerile necurate ale companiei Cheonji. Dar inainte incearca sa foloseasca din nou vechile sale metode de operare si il santajeaza pe Park Gi Cheol cu numarul masinii care l-a accidentat pe sergentul Chun. Numarul masinii contine amprentele lui Gi Cheol, deci ar fi o dovada suficienta pentru a-l arunca pe acesta dupa gratii pentru accident urmat de moartea victimei si fuga de la locul faptei. Disperat, Gi Cheol isi cauta fiul la procuratura, tocmai inainte ca acesta, alaturi de grupul de procurori, sa se indrepte spre sediul Cheonji sis a opereze arestarea presedintelui Jang. Chang Hee se simte umilit cand de fata cu colegii sau, il vede pe tatal sau ingenunchind in fata lui, insa nici gestul de umilinta al parintelui nu il poate indupleca, amenintand chiar ca daca obstructioneaza misiunea, ar putea fi chiar el arestat. Mai apoi, acuzatii precum manipulare, deturnare de fonduri si evaziune fiscala curg in fata Presedintelui Jang, caruia ii sunt puse catusele pe mana de insusi Chang Hee. Inevitabilul s-a produs, ramane de vazut in ce masura amenintarile lui Do-hyeon se vor materializa.
In tot acest timp, Hae Joo are nevoie de ajutorul ori a unchiului sau, ori a lui Chang Hee, in conditiile in care sora ei mai mica, Yoon Joo ajunge la politie in urma furtului banilor lui Jang Il Moon in noaptea de pomina pe care acesta o astepta de la misterioasa “blonda”. Dar niciunul nu-I raspunde apelului, in conditiile in care tocmai urma a se desfasura operatiunea de arestare a lui Jang Do-hyeon, la care cu totii lucrasera luni de zile. Singurul care raspunde apelului lui Hae Joo e Kang San, care vine imediat in ajutor, saritor. Acesta va si rezolva problema rpin mijloace specifice, reusind sa-l umileasca din nou pe Il Moon. Inca o bila alba pentru Kang San in ochii lui Hae Joo. Incet si sigur, Chang Hee incepe sa o piarda pe Hae Joo. Dar lucrurile se complica si mai mult, si nori negri se abat asupra viitorului relatiei lor.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 3 ianuarie 2013

“Edge of the Empire” (2010) ne introduce in atmosfera secolului VIII din sudul Asiei, intr-o poveste ce are la baza un best-seller omonim scris de Sunya Polprasit si castigator al premiului “J.F.Kennedy” pentru literatura. Filmul nu beneficiaza de un buget ridicat, nu are actori cunoscuti in Thailanda in distributie, insa are un scenariu reusit ce poate fi pus in valoare si de actori fara nume. Datorita unor scene destul de violente, filmul s-a lansat pe dvd cu interdictie de vizionare pentru persoanele sub 18 ani. In ultimii ani, cinematografia thailandeza a indraznit mai mult in materie de filme de epoca, incurajata fiind de succesul lui “Ong Bak”. Intre 2 continuari mergand pe aceeasi reteta a succesului, dar mai putin reusite, un “Queens of Langkasuka” a dus faima filmelor de gen thailandeze peste hotare, in timp ce sequel-ul lui “Bang Rajan” s-a bucurat de un succes moderat. “Edge of the Empire” se doreste un film istoric care cu siguranta promite multe, insa bugetul mai redus decat necesitatile unui astfel de proiect si accentele melodramatice ale scenariului au indepartat productia de asteptari.

In secolul VIII, imperiul chinez incearca sa se extinda spre sudul continentului asiatic, populat de grupuri etnice libere pana atunci. Privite ca asezari de barbari necivilizati, aceste populatii au fost exploatate si persecutate, pana cand singura altrenativa ce le-a mai ramas a fost sa fuga din teritoriile ajunse sub stapanirea armatei Han. Si totusi, un grup etnic pe nume Thai (stramosii actualei populatii majoritare a Thailandei) a incercat sa se opuna stapanitorului Han. Lumpoon e un iscusit luptator Thai, ce participa cu placere la intrecerile anuale de lupte la care participa luptatori din toate tinuturile populate de Thai. Daca la o prima vedere aceste intreceri par o ocazie de distractie pentru toata lumea, in realitate erau atent supravegheate de spioni sau trimisi de-ai Imparatului Qin in regiune. De orasul Ler raspundea Tiewliang, un comandant Han, care, in ciuda originii sale, proteja populatia Thai prin reguli ingaduitoare dar ferme. Toata lumea il respecta, iar acesta oferea in schimb un respect similar. Dar cu prilejul intrecerii anuale de lupte din orasul Ler, la eveniment participa si noul consilier militar al lui Tiewliang, Libong, fiul ingamfat al Lordului Liboon dintr-un oras apropiat de Ler. Acesta intra in conflict cu castigatorul intrecerii, Lumpoon, dupa ce ii ia banii obtinuti ca premiu. Mai apoi vede ca sora acestuia, o Thai, era indragostita de un soldat Han, lucru care il scoate din sarite. In momentul in care incearca sa abuzeze de sora lui Lumpoon, Tiewliang afla si il pedepseste conform regulilor sale, alungandu-l din oras. Plin de ura, Libong se intoarce in orasul invecinat si impreuna cu tatal sau pune la cale schimbarea lui Tiewliang cu un Lord tiranic, Litongjia. Si ca si cum aceste uneltiri n-ar fi fost de ajuns, o nenorocire petrecuta in urma unui accident va starni furia nebuna a noului stapan al Ler-ului, ce se va razbuna pe populatia Thai. Totul pana cand aceasta se decide sa riposteze…

In buna traditie a filmelor istorice thailandeze, avem parte intai de toate de o adevarata lectie de istorie si patriotism. Este stiut faptul ca Thailanda de azi nu e formata dintr-un singur grup etnic, ci dintr-un amalgam etnico-cultural datorat zbuciumatei istorii a regiunii. De exemplu, in anii ce au urmat actiunii din acest film, in zona, puterea va reveni unui puternic imperiu – Imperiul Khmer -, care va dainui din 802 pana in 1431, controland intregul teritoriu prosper al actualelor state Laos, Thailanda, Vietnam, Birmania si Malayezia. In aceasta situatie, nu e de mirare ca in Thailanda de azi exista nu mai putin de 3 grupuri entice principale: Thaii reprezinta aproape 90% din populatie (thaii din sud, thaii centrali, thaii din nord-est, thaii chinezi), urmati de khmeri si malayezieni. Nu intamplator am amintit procentul de 90% din populatie ca fiind thai, deoarece filmul prezinta perioada in care stramosii Thailandei de astazi au fost nevoiti sa-si paraseasca teritoriile in fata invadatorului chinez si sa se retraga spre sud, in locul unde vor ramane secole la rand. Pe atunci, prin secolul VIII, thaii nu erau decat un mic grup etinic de cateva mii de persoane ce populau 6 regiuni manoase, insa pentru “civilizatii” chinezi nu erau decat niste barbari ce trebuiau tratati ca atare. Pe de alta parte, nu e ocolit deloc specificul realizarii acestui gen de filme sub aspect visual. Cu puternice influente dinspre cinematografia mult mai experimentata de la Bollywood, filmul istoric thailandez nu iese dintr-un anumit tipar aplicat tuturor productiilor de gen. Se poate spune ca realizatorii thailandezi au un talent deosebit in a reda personajele negative in toata rautatea lor, fiind zugravite la propriu si la figurat in culori sumbre. Un ramjet sadic, un act atroce comis impotriva unor neajutorati, o tinuta majestuoasa pentru un tiran abject, toate sunt personificate intr-o singura fiinta, iar decorurile sunt in consonanta cu felul de a fi al tiranului (tunete, nori negri si cer rosiatic). Acesta e domeniul in care exceleaza realizatorii thailandezi, reusind sa insufle unui privitor non-asiatic sentimentul ca in acele tinuturi exotice au trait de-a lungul istoriei doar tirani necrutatori si eroi care au incercat sa li se opuna. O asemenea imagine e in contrast cu ceea ce Thailanda de azi ne arata ca este si ne poate face sa intelegem evolutia acestei natiuni ce porneste din timpurile din “Edge of Empire”.

Ca realizare, filmul nu este rau, insa totul e destul de simplist redat, uneori cu exagerari inclusiv artistice (fluturii ce apar in film, avand culori mult prea vii, sunt realizati pe calculator, contrastand prea mult cu decorurile). Scenele de lupta nu au prea multe efecte speciale, insa sunt suficient de dinamice si realiste cat sa contribuie la spectaculozitatea povestii. La acest capitol, scenaristul ce a adaptat un roman de succes a facut o treaba foarte buna, povestea desi usor previzibila beneficiind de numeroase rasturnari de situatie petrecute rapid, care capteaza atentia spectatorului. Totusi, in conditiile in care povestea se intinde pe durata mai multor ani, prezentand o evolutie nu atat a personajelor cat a unei perioade istorice zbuciumate, durata filmului se impunea sa fie de cel putin 2 ore. Chiar si asa, chiar si daca peste unele momente s-a trecut mult prea repede cu privirea, filmul nu dezamageste, mesajul sau putand fi inteles usor de oricine. Nu e un film care sa fie peste nivelul altor filme istorice thailandeze in care in ultimii ani s-au investit bugete uriase, insa merita vazut pentru a intelege si invata franturi din istoria acestei natiuni care azi e una din cele mai importante atractii turistice ale Asiei.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romanai de gligac2002 pentru asiacinefil.com.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 3 ianuarie 2013

Perseverenta si aluziile lui In Wu au reusit sa-l tulbure atat de mult pe doctorul Ha Young Beom, incat cere sa fie cautat Go Jae Chul, tatal adoptiv al Jun Yeong-ei. De la acesta afla uluit ca Jun Yeong este fiica lui pierduta si se grabeste sa ajunga la locul competitiei pentru a dezvalui adevarul. Cu toate ca In Wu il preseaza, privirile disperate ale In Ju-ei sunt mai convingatoare, asa ca, neputiincios, paraseste sala. Durerea celor doi, tata si fiu, este la fel de sfasietoare. Primul nu are curajul sa-si recunoasca public fiica si sa-si asume vina, al doilea nu-i poate spune pe nume surorii lui adevarate. Concurentele au terminat de pregatit meniul ce si l-a ales fiecare. Dar, stupoare, juriul constata ca amandoua au preparat acelasi sos din floare de lotus, ba mai mult gustul este acelasi. Prin urmare incep acuzele. Seong Do Hee o acuza pe Jun Yeong ca a vazut-o preparand sosul. Tanara nu neaga, dar precizeaza ca niciodata nu a invatat-o sa-l pregateasca. In Ju nu scapa ocazia, asa ca iese in fata si o acuza ca a copiat sosul mamei ei. Juriul, publicul, presa… toata lumea este scandalizata. Doar Jae Ha, Do Yoon si… In Ju stiu care este misterul… talentul uimitor al Jun Yeong-ei care poate reproduce orice aroma gustata vreodata. Asa ca juriul decide castigatorul…Presedinta Baek Seol banuieste ca este trasa pe sfoara si cere secretarului sau sa faca cercetari pentru a afla ce invart cei doi la Arirang. Din pacate dovada nu intarzie sa apara… In Wu care intre timp a observat ca Jae Ha vorbeste numai despre Jun Yeong, vine la Arirang sa cunoasca concurenta acestuia. Si se pare ca Do Yoon si-a gasit nasul… In bucataria Arirang angajatii arata aceeasi ostilitate fata de Jun Yeong. Sunt nesupusi, nu-i asculta ordinele, o barfesc. Dar “umbra” ei este vesnic in preajma si… o scoate la timp din incurcatura, ceea ce amplifica furia presedintei Baek Seol. Pe langa asta, a realizat ca remarcabilul ei fiu a pacalit-o…

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Author: admin

Neighborhood (The Neighbors) (2012) – undeva, în vecinãtate, cineva ţine cartierul sub teroare…

Spy (The Spies) (2012) – nici spionii nu mai sunt ce au fost odatã…

Feast of Gods (2012) – episodul 27 subtitrare in romana

Rain şi Kim Tae Hee sunt oficial un cuplu, deşi Rain mai are 6 luni din serviciul militar

Curiozitãţi ale naturii: Insula Socotra (Yemen)

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 12 subtitrare in romana

Uhm Tae Woong s-a cãsãtorit, la 39 de ani, şi în curând va deveni tatã !

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 11 subtitrare in romana

The Thieves (2012) – cel mai bine vândut film coreean din toate timpurile, tradus în premierã în România de Asia Team !

Feast of Gods (2012) – episodul 26 subtitrare in romana

Codename: Jackal (2012) – Kim Jaejoong la debutul pe marele ecran în operaţiunea Şacalul

May Queen (2012) – episodul 16 subtitrare in romana

Civilizaţie şi culturã asiaticã: Muzeul miniaturilor din Taiwan

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 10 subtitrare in romana

Cheongdam-dong Alice (2012) – episodul 9 subtitrare in romana

M (2007) – „mai specific, mai puţin poetic”, Kang Dong-won – într-un rol unic în cinematografia coreeanã

The Last Ronin (2010) – o poveste plinã de subtilitãţi despre a trãi şi a muri în spiritul Bushido

May Queen (2012) – episodul 15 subtitrare in romana

Edge of the Empire (2010) – povestea triburilor thai ce au sfidat un imperiu

Feast of Gods (2012) – episodul 25 subtitrare in romana