Anul 2012 a adus pentru filmul coreean o abundenta a filmelor de actiune in care umorul se imbina echilibrat cu drama si momentele de tensiune. Nu a existat un an mai bun pentru comediile de actiune in cinematigrafia coreeana ca anul 2012. Varful a fost atins de “The Thieves”, dar numeroase alte productii au incercat sa dea lovitura dupa aceeasi reteta: “Over my Dead Body”, “Runway Cop”, “A Millionaire on the Run”, “The Scent” sau “Spy”, ca sa amintim doar cateva dintre ele. Iar genul place mai mult decat oricand, poate si pentru ca exista o multime de actori consacrati ce apar in continuu in astfel de filme, aducand spectacolul si buna dispozitie. “Spy” (cunoscut si ca “The Spies”) se poate asemana pana la un punct cu “The Thieves”: se strange un grup de fosti spioni “expirati” infiltrati de ani buni in Sud, scosi de la naftalina de noul regim dictatorial din Nord, si primesc o misiune dificila in numele patriei mama pe care au servit-o in trecut. Asemanarile insa se opresc aici, deoarece mai apoi filmul evolueaza intr-o directie surprinzatoare, scenariul luand o turnura total neprevazuta. “Spy” este al doilea film al carierei regizorului Woo Min-ho, ce a debutat reusit in 2010 cu “Man of Vendetta”. Ca in filmul de debut, acesta a reusit sa-l convinga pe excelentul Kim Myung-min sa apara in rolul principal, rezultatul fiind inca un rol de zile mari pentru acesta. Pe langa el il putem revedea pe Yoo Hae-jin, din nou in rolul celui rau si urat, pe actrita Yum Jung-ah (din The Old Garden sau Lovely Rivals), pe veteranul Byun Hee-bong (70 de ani, devenit cunoscut la nivel international dupa aparitia in “The Host”) si pe debutantul pe marele ecran Jung Gyu-woon (cunoscut din multe seriale de televiziune). Scenariul – scris tot de regizorul Woo Min-ho – este unitar, fara momente nereusite sau haotice, curgand lin sip e placul spectatorului. Daca in prima parte filmul este o comedie ce graviteaza in jurul personajului lui Kim Myung-min, odata cu intrarea in a doua jumatate filmul se transforma intr-o drama tensionata, plina de actiune, suspans si neprevazut. De remarcat si coloana sonora ritmata, ce da tot timpul senzatie de relaxare si impresia ca de fapt urmaresti o comedie din care nici o clipa nu lipseste buna dispozitie, inclusiv in momentele cele mai tensionate.

Dupa celebrul atentat din Birmania de la Mausoleul lui Aung San prin care Coreea de Nord a incercat sa-l asasineze pe presedintele sud-coreean Chun Doo-hwan, a urmat un veritabil razboi rece intre Nord si Sud, Nordul incercand sa infiltreze spioni in Sud si sa-i sustina cu fonduri pentru a executa misiuni in special punitive la adresa dezertorilor incomozi regimului de la Phenian. Dar vremurile de aur ale spionajului au apus de mult, si si spionii s-au schimbat. Lim Jung-su e un spion nord-coreean infiltrat in Sud in 1989, aflat de ani buni sub supravegherea serviciilor secrete. In ciuda “profesiei” sale, acesta a incercat sa duc ao viata normala, casatorindu-se, intemeindu-si o familie si deschizandu-si o mica pravalie. Cum criza economica nu a crutat Coreea, deseori facea drumuri pana in China de unde achizitiona la negru Viagra contrafacuta, vanzand-o pe bani grei distribuitorilor la negru din Seul. Banii ii punea bine ascunsi in tavanul biroului unde accesul se facea pe baza unui cod electronic, pentru ca cei doi angajati sa nu ii creeze surprize. Dar curand, acesta avea sa cunoasca ce inseamna cea mai proasta zi din viata sa. Mai intai descopera cu stupoare ca banii negri pusi deoparet din vanzarea de Viagra contrafacuta i-au fost sustrasi de angajatul chel trimis mai in gluma mai in serios cu o zi in urma sa-si faca implant de par. Mai apoi afla ca chiria locuintei familiei sale a fost marita din nou. In plus, se trezeste cu masina ridicata de o firma specializata pentru parcare ilegala. Iar ca totul sa fie perfect, mai asista si la un jaf, in direct, intervenind si salvand situatia. Ca si cum toate acstea nu i-ar fi fost de ajuns, curand soseste pe telefon si… chemarea patriei: “Bujorii au inflorit” e mesajul care il anunta ca o misiune urmeaza sa fie primita spre indeplinire de la Phenian. Fiorosul sef Choi e trimis sa coordoneze misiunea, in timp ce Lim Jung-su, pe numele conspirativ “d-l Kim” primeste sarcina de a aduna vehea gasca in vederea indeplinirii unei misiuni neasteptate.

“Spy” aduce in prim plan viata de spion nord-coreean intr-o Coreea de Sud a secolului XXI in care multe lucruri nu mai sunt ce au fost odata. Cei patru spioni reactivati pentru indeplinirea unei misiuni sangeroase au fiecare povestea lor de viata, insa desi de varste diferite, un lucru ii uneste: greutatile din viata de zi cu zi, cu care au trebuit sa lupte pentru a supravietui. Yeo-jin e o mama singura ce are de crescut un copil cu probleme si care lupta pentru fiecare banut pe care il castiga. Byung-jik e fostul ei prieten de pe vremuri, parasite de aceasta si care s-a retras la tara, crescand vaci si remarcandu-se in timpul protestelor din Coreea din anul 2008, cand guvernul a decis ridicarea embargoului asupra carnii de vita americane suspectata a avea boala vacii nebune, masura ce a dus la falimentarea crescatorilor autohtoni de vite (sub acest aspect nu lipseste critica sociala si economica, acest personaj afirmand la un moment dat fara menajamente ca investeste 3000 $ in hrana unei vite, insa o vinde pe 500 $ din cauza… americanilor). Yoon e un batranel simpatic, nostalgic dupa vremurile de altadata (e spion de 40 de ani si a vazut multe la viata sa) dar care recunoaste ca a cam sosit timpul sa se “pensioneze”, cerand ca dupa indeplinirea misiunii sa i se permita sa se intoarca acasa, in Nordul natal. In sfarsit, Lim Jung-su (alias “d-l Kim”) e un personaj plin de culoare, viata si farmec, de care ti-e imposibil sa nu te atasezi imediat.

Exista mai multe scene memorabile in acest film,m prin care “meseria” de spion e dezbracata de orice ascunzisuri. Intr-una din aceste scene, Yoon, un spion cu vechime de 40 de ani in “campul muncii” rememoreaza la o masa “conspirativa” alaturi de amicul nostru Kim, vremurile de altadata: “Ce mai vremuri, pe atunci aveam convingerea si mandria de a fi spioni, de a ne da viata pentru reunificare.” La care d-l Kim, sfios si zambitor, ii da dreptate, dar nu ezita sa afirme cu incrancenare apusul acelor vremuri: “Asta e istorie. Acum sunt ocupat sa-mi castig existenta.” Pana si spionii nu mai sunt ce au fost odata… Globalizarea si mai ales criza economica mondiala ii afecteaza si pe ei, in special ca d-l Kim solicita de la centru 30.000 $ pentru a-si plati chiria locuintei ce a crescut brusc, si primeste in schimb misiunea de a reuni vechea gasca si a inchiria un birou… cu bani de nimic. Sa fi lovit criza economica si “prosperitatea” din Nord ? Vorba aceea: “La toti ne e greu…”. Nu, nu criza economica e problema, si progresul tehnologic. Sopinii de altadata nu mai au de lucru. De ce ? In secolul XXI, toate informatiile se transmit pe internet. Regizorul parodiaza, pe langa statutul spionilor din secolul vitezei, si atitudinea lor, rememorand 2 scene memorabile redate intai in “Nameless Gangster”, apoi in “The Thieves”: momentul in care spionii merg, in multime, unul langa celalat asemeni unor neinfricati cowboy din (V)Estul Salbatic. In “Nameless Gangster” regasim aceeasi scena impozanta, reluata in “The Thieves”, intr-un alt context. Prin ea, regizorul incearca sa sugereze gloria apusa a respectivilor spioni, care in multime sunt niste anonimi, dar care impreuna, pasind deodata in acelasi ritm, cu privirea fixa si, eventual, cu ochelari fumurii mai mult de decor formeaza un tandem imbatabil, ca in vremurile bune. Tot filmul “Spy” e de fapt o satira la adresa unei “meserii” ingrate care a marcat istoria ultimei jumatati de secol din Coreea de Sud, semanand spaima si ingrijorare in randul autoritatilor sud-coreene. Abia odata cu serialul IRIS si mai apoi cu filmul “Secret Reunion”, tema spionilor a ajuns in filmul coreean, prezentand o realitate de multe ori musamalizata de Serviciile Secrete sud-coreene. Dar tentativele de asasinat sau asasinatele reusite impotriva unor transfugi sau dizidenti politici ce au tradat Nordul, ajungand via ambasada sud-coreeana din China in Coreea de Sud au starnit imaginatia scenaristilor, si e de asteptat ca in anii care vor urma sa explodeze acest gen de succes (deja “The Berlin Files” e pe drum…) Cu peste 8,3 milioane de dolari castigate la box-office, “Spy” ramane unul din filmele de succes ale anului 2012, o propunere antrenanta si perfecta pentru iubitorii de actiune combinata cu ironii fine si umor de calitate, in interpretarea unor actori consacrati, cu un scenariu si o regie excelente. Un film ce merita pe deplin savurat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com