Prima misiune a lui Yoo Joong Won primita de la IRIS este recuperarea lui Rey si a lui Lee Soo Jin din mainile NSS. Naivul director al NSS, Kang Chul Hwan, interesat doar de cum sa-si intareasca pozitia in fata directoarei delegate Choi Min, cade in cursa intinsa de Rey, care ii promite ca il va vinde pe d-l Black. Dar pentru asta are nevoie sa fie eliberat pentru a putea pleca, chipurile, in Elvetia, impreuna cu Lee Soo Jin. Contactul cu d-l Black urma a avea loc printr-un telefon ascuns intr-o cutie de valori, doar ca in momentul in care e trimis codul de operatiune, practic IRIS se pune in miscare pentru recuperarea celor doi. Yoo Joong Won ia ostatici mai multi credinciosi dintr-o biserica si solicita ca in schimbul eliberarii lor sa le fie predati Rey si Lee Soo Jin. Din nou intreaga raspundere cade pe umerii directoarei Choi Min, care trebuie sa ia o decizie dificila. In special ca nu a reusit – inclusiv prin mijloace neortodoxe – sa scoata informatii de la Rey. Abia acum toti realizeaza ca de fapt a fost un plan bine pus la cale din timp de membrii IRIS, iar ei au cazut in cursa datorita naivitatii directorului Kang. La fata locului soseste incognito si seful de echipa Jung Yoo Gun, care se infiltreaza in biserica fara a fi observat de cineva. Ji Soo Yun, insa, e ingrozita: e exact biserica in care preot este fratele ei. Cum vor decurge lucrurile ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
The Last Supper (2012) – povestea primului Împãrat al Chinei, fondatorul dinastiei Han
“The Last Supper”, ultima productie chinezeasca de epoca a anului 2012, e genul de film ce confirma proverbul “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Pentru China, productiile de arte martiale si cele de epoca, in care se imbina istoria milenara a Chinei cu stapanirea artelor martiale si filosofia chineza traditionala constituie de decenii principala atractie pentru publicul iubitor al celei de-a saptea arte. Nu se mai realizeaza zeci de filme de epoca cu eroi populari ce-si demonstreaza maiestria in lupte spectaculoase ce atrag publicul, epoca filmelor Show Bros realizate in Hong Kong a apus de mult. Ultimii ani au adus investitii majore ale comapniilor de productie in filme epice, in China, iar succesul unor productii precum “Mulan” sau “Red Cliff” au incurajat investitorii. Insa in ultimii ani, filmele epice cu adevarat de succes s-au rarity foarte mult, in lipsa unor scenarii coerente si a unor subiecte care sa capteze atentia si publicului non-chinez. Secolul XXI este, totusi, un secol al globalizarii, iar daca nu-ti prezinti istoria in asa fel incat intregul mapamond sa ti-o inteleaga, nu poti avea pretentii de recunoastere internationala atat la nivel de festivaluri de film cat si pe piata internationala de film. “The Last Supper” e o productie bine realizata, dar care pacatuieste la capitolul dinamica si tematica. Regizorul, scenaristul si totodata partial si producatorul filmului, Lu Chan (Nanking:City of Life and Death, Mountain Patrol) ne prezinta o perspectiva prea inradacinata in culisele unui eveniment important din istoria antica a Chinei, neoferind publicului non-chinez nici o sansa sa se bucure cu adevarat de intelegerea acestei realizari. In fapt, filmul este o adaptare dupa evenimentele consemnate de scribii imperiali in “Analele Marii Istorii” in perioada 220-193 i.e.n, anii in care dinastia Qin unificatoare este detronata, locul ei fiind luat de dinastia Han. In rolurile principale apar Daniel Wu, Liu Ye si Qin Hong, dar o vreme s-a vorbit chiar de distribuirea lui Chow Yun-fat in film. In cele din urma acesta a renuntat, o decizie inteleapta pentru cariera sa relansata odata cu Confucius si aflata intr-o continua ascensiune odata cu The Assassins si The Last Tycoon. Evenimentele din acest film au fost prezentate si in recentul serial chinezesc de televiziune “Legend of Chu and Han”, dar si in filmul “White Vengeance”.
Filmul prezinta ceea ce in istoria Chinei a ramas cunoscut sub numele “Disputa Chu si Han”, in fapt momentul controversat al preluarii puterii de la dinastia Qin de catre dinastia Han si fondatorul acesteia, Liu Bang si luptele ce au precedat fondarea dinastiei. Ajuns la 61 de ani, primul Imparat al dinastiei Han are cosmaruri, traind in frica si suspiciune. Se teme de moarte si de un posibil complot. In toata viata sa s-a temut de doar doua persoane: Lordul Yu si Generalul Xin. In tinerete, viitorul general Xin si Liu erau prieteni nedespartiti si de incredere. Avand insa o origine umila, marele lor vis era sa ajunga sa-l slujeasca pe Lordul Yu. In momentul in care dinastia Qin ii ocupa orasul si ii ia ostatica familia, Liu implora ajutor militar Lordului Yu. Spre marea lui surprindere, acesta ii acorda 5.000 de oameni sa-si elibereze orasul, dar in schimbul promisiunii loialitatii sale. Dar prietenia care se leaga intre Liu si lodul pe care il slujeste se sfarseste brusc, transformandu-se in ura si intr-o lupta pentru stapanirea Chinei si ocuparea capitalei Qin-ului. Generalul Xin il slujeste si el o vreme pe Lordul Yu, dar mai apoi trece in tabara lui Liu Bang. Pe masura trecerii anilor, generalul se umplea de glorie, in timp ce Liu Bang imbatranea in palatal imperial. Cand generalul Xin a devenit deja o amenintare pentru popularitatea sa, si obsedat de un posibil complot de tradare, Liu Bang isi intemniteaza generalul. Dar cosmarurile continua sa-l framante seara de seara…
Sub aspect istoric, perioada 206-202 i.e.n (denumita “Disputa Chu si Han) se refera la luptele dintre Yu Xiang (in film Lordul Yu) si Liu Bang, viitorul fondator al dinastiei Han. Dupa caderea dinastiei Qin. Yu a impartit fostul Imperiu Qin in 18 Regate. Doua din ele, cele mai puternice (Chu-ul de Apus si Han) s-au angajat intr-o lupta pentru suprematie, sfarsita prin proclamarea de catre Liu Bang ca “primul Imparat al Chinei” si cu uciderea Lordului Yu. Perioada istorica pare atragatoare pentru un film epic de amploarea lui “The Last Supper”, insa filmul se multumeste sa prezinte jocurile de culise din spatele luptelor pentru putere. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, iar putinele scene de pe campul de lupta sunt aproape formale, nici macar nu reprezinta centrul de interes pentru regizor. Intrebat cat e de diferit filmul sau fata de alte filme de epoca chinezesti, regizorul Lu Chuan a spus: “Doresc sa prezint audientei ceva credibil. Multe filme istorice despre perioada timpurie a istoriei Chinei prezinta scene spectaculoase si costume extravagante, dar ceea ce s-a intamplat de fapt in istorie cu mii de ani in urma nu a fost astfel. Vreau sa arat istoria in forma sa adevarata si lucruri care s-au petrecut cu adevarat in trecut.” Regizorul a depus toate eforturile necesare in acest sens, de la citirea a numeroase carti de istorie la crearea unor costume de epoca cat mai apropiate de ce s-a purtat in acele timpuri. Desi sub aspectul scenariului actiunea e aproape inexistenta, “The Last Supper” ofera un spectacol vizual total, de la peisaje si costume la slow-motion-uri care iti taie respiratia.
Un nou film surprinzator realizat de producatorii chinezi, care pare lipsit de inteles pentru cei care cunosc prea putin istoria Chinei – am putea spune ca sub acest aspect e chiar un film plictisitor – dar care impresioneaza prin frumusetea vizuala si mesajul artistic transmis de echipa de realizatori. Nu este un film usor de urmarit, iar calificarea lui drept “surprinzator” vine un contextul recentului “The Grandmasters” al lui Wong Kar-wai, care asemeni acstui film a pus accentual pe partea vizuala, neglijand scenariul. Sa fi patruns, oare, un nou curent in cinematografia chineza ? Ramane sa vedem in viitor, insa astfel de filme sunt destul de incomode pentru publicul european, obisnuit cu ralizari comerciale spectaculoase venite din China.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui Redscorpion– Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 15 subtitrare in romana
Amintirile clipelor fericite petrecute in compania lui Oh Soo ii dau tarcoale lui Young, care retraieste cu zambetul pe buze fiecare clipa din trecut ce ii vine in minte. Desi simte absenta lui Oh Soo, se incapataneaza sa ramana la fel de rece, sau mai degraba realista. Ce poate spera o fiinta ale carei clipe sunt numerate ? Pentru ce sa se amageasca, cand cunoaste atat de bine realitatea ? Ultimele zile inainte de operatie sunt petrecute in compania noii sale familii, avocatul Jang, Jung Tae si Jung In, si a prietenei Mi Ra. Un festin cu prietenii, o vorba de la avocatul Jang cum ca Oh Soo a refuzat banii, o plimbare cu prietenii nevazatori de la Asociatie si o urmarire mai mult sau mai putin intamplatoare pe strazile Seulului de catre Oh Soo, ce o zareste intr-o masina intorcandu-se spre casa, cam astfel se scurg ultimele ore dinaintea operatiei. Young se teme – ea spune putin, insa adevarul e altul – iar noaptea nu poate dormi. In miez de noapte o sun ape nimeni alta decat secretara Wang, iar aceeasta ii raspunde, asemeni unei mame ingrijorate. Nici viata lui Oh Soo nu e pe roze. A intrat intr-un periculos joc, o capcana intinsa de presedintele Kim, iar Jin Sung nu vrea sa stea deoparte, astfel ca fara stirea lui hyung planuieste sa participe la partida de poker care urmeaza sa il transforme pe Oh Soo intr-un om fara datorii sau, din contra, sa-i aduca sfarsitul. Si in tumultul de evenimente ce se succed intr-un ritm alert, un suflet ratacit cauta raspunsuri si, poate, o umbra de afectiune din partea celor pe care i-a terorizat toata viata lui: Moo Chul. Pentru el, are cineva ochi de vazut si urechi sa-i auda suferinta launtrica ?
Directoarea delegata Choi Min reuseste sa obtina un arest la domiciliu pentru Yoo Gun, mult mai convenabil decat o retinere a acestuia in catuse in temnita NSS. Yoo Gun descopera ca e urmarit in casa unde e arestat de camere de supraveghere si ramane dezamagit sa afle faptul ca cel care a facut acest lucru a fost chiar bunul sau prieten Hyun Woo. De acum, intra oficial sub aripa directoarei Choi Min, care ii incredinteaza o misiune secreta. Intr-o cutie de depozitare de la o gara i se spune ca va gasi toate lucrurile necesare misiunii, urmand a pastra legatura pe un telefon nedetectabil direct cu directoarea. Misiunea este clara, capturarea lui Baek San si a lui Yoo Joong Won. Insa curios de aflarea adevarului legat de identitatea tatalui sau si la sfatul lui Soo Yun, Yoo Gun face o greseala si da buzna in miez de noapte in casa lui Ui Sang Chul, gasindu-l fara suflare. In tot acest timp, Yoo Joong Won devine noul sef de operatiuni al IRIS, obtinand acordul d-lui Black de a se ocupa de misiunile de teren ale IRIS. Yun Hwa ramane tot mai suspicioasa in privinta lui Joong Won, care incearca s-o convinga de faptul ca desi lucreaza pentru Nord, o face formal, scopul lui fiind ca si al ei, sa se razbune pe Nord. Dar Yun Hwa e foarte sceptica, mai ales ca in momentul in care Park Tae Hee, agenta pe care se bizuie Joong Won, urma a-i transmite acestuai decizia d-lui Black, Joong Won ii cere lui Yun Hwa sa paraseasca o clipa incaperea. Aceasta stare reciproca de suspiciune intre cei doi marcheaza o importanta fisura, in special ca Yoo Joong Won joaca la doua capete si inca nu se stie ce urmareste cu adevarat: sa se razbune pe Nord, sa fie sluga IRIS sau sa razbune moartea fratelui sau, ucis de Sud ? Un lucru este cert: intai de toate trebuie sa-l captureze pe Baek San. Iar in momentul in care primeste informatia locatiei unde se afla acesta, porneste spre casa parinteasca a lui Yoo Gun…
Inconjurata de diferite mituri si legende, floarea de lotus este considerata o creatie divina si mistica a naturii care reprezinta puritatea mintii si a sufletului. In religiile si culturile din Asia, in special in Budhism si Hinduism, reprezinta intruchiparea perfectiunii. Aceasta floare magnifica care isi are radacinile in pamantul de pe fundul mlastinilor dar a carui tulpina se inalta prin apa, iar frunzele si florile stau deasupra apei neatinse de noroiul ce o inconjoara bucurandu-se de lumina si soare, se considera ca reprezinta spiritul pur, renasterea, frumusetea, fertilitatea, transcendenta si invierea. Lotusul este considerata una din cele mai frumoase flori din lume si una din cele mai vechi si profunde simboluri umane.
“Asa cum floarea de lotus s-a nascut in apa, a crescut in apa si s-a inaltat din ea pentru a sta deasupra-i neprihanita, asa m-am nascut si eu in aceasta lume, m-am ridicat in ea, trebuind s-o biruiesc, traind neprihanit prin ea.” ~ Buddha
Floarea de lotus sta la baza principiilor Budhismului, reprezentand drumul din intuneric (iazurile pline de noroi) spre lumina cunoasterii sau intelepciunii. Culorile lotusului au diferite semnificatii religioase si spirituale in Budhism. Lotusul roz este lotusul suprem, ceea ce semnifica cea mai mare iluminare si este asociat cu Buddha; lotusul albastru este asociat cu intelepciunea; lotusul alb reprezinta desavarsirea spirituala, iar lotusul rosu simbolizeaza inima. Conform unui mit, Buddha ar fi aparut in mod miraculos dintr-o floare de lotus. Unele legende spun, de asemenea, ca in fiecare loc in care Buddha punea piciorul rasarea o floare de lotus.
Floarea de lotus este considerata sacra si are conotatii si in Hinduism. Ea reprezinta centrul energetic al corpului uman, cunoscut si sub numele de chakras si este asociat cu frumusetea, prosperitatea, eruditia, fertilitatea, si mai presus de toate, eternitatea si spiritualitatea. Lotusul este asociat cu mai multe zeitati hinduse, de exemplu zeita hindusa a prosperitatii, Lakshmi, este intotdeauna asezata pe o floare de lotus roz inflorita, din care ea se considera ca s-ar fi nascut. Brahma, zeul creatiei, se presupune ca ar fi aparut dintr-o floare de lotus alaturi de zeul Vishnu. Floarea nationala a Indiei, Vietnamului si Macao (Regiune Administrativa Speciala a Republicii Populare Chineze) si simbol al Asiei in general, floarea de lotus a fascinat omenirea din cele mai vechi timpuri cu frumusetea exotica si misterioasa. Simbolistica ei a inspirat lucrari de arta, de la pictura la sculptura, decoratiuni si gravuri; in anul 1986, arhitectul Fariborz Sahba a reusit sa incheie constructia la Templul Lotus, una din cele mai vizitate caladiri din lume. Sarbatoarea anuala a Felinarelor Lotus precede celebrarea nasterii lui Buddha.
Lotusul este un izvor al ‘vietii vestice’; in semintele de lotus s-a descoperit o enzima care opreste lezarea substantelor proteice proprii celulelor, cu alte cuvinte opreste procesul de imbatranire. Semintele de lotus rezista sute de ani; cercetatorii au reusit sa scoata o planta noua dintr-o saminta veche de 1228 de ani care provenea dintr-un iaz de lotusi din China. Floarea de lotus reactioneaza la fel cum reactioneaza corpul animalelor sau al oamnilor pentru a ramane cald. O singura floare produce o putere calorica de 1W, “ 40 de flori albe sau roz produc toata energia pe care o consuma intr-o ora un bec” au constat cercetatorii de la Universitatea Adelaide. Ar fi suficiente 20 de flori pentru a lumina o camera, putand sa citesti ziarul! Un alt lucru neobisnuit este faptul ca nu exista ulei esential pur din lotus; parfumierii nu au gasit, inca, o modalitatea de a capta mirosul florii.
Lotusul face parte din dieta chinezeasca. De fapt, planta intreaga – de la flori la radacina – este comestibila. Plantele sunt recoltate la sfarsitul verii si cea mai mare parte din recolta ajunge in bucatariile chineze ca materie prima, iar altele pe rafturile farmaciilor unde sunt utilizate in pregatirea preparatelor din medicina traditionala. Semintele de lotus (lianzi) pot fi consumate crude dupa ce a fost eliminata partea verde care este amara. Lianzi este utilizata in medicina traditionala chineza si este buna pentru inima si tensiune arteriala. Semintele de lotus indulcite cu zahar pot fi utilizate sub forma de pasta in produsele de patiserie si in deserturi. De asemenea, semintele care sunt de marimea alunei, fierte in zahar devin bomboane care sunt deosebit de apreciate de copiii din Asia. Sunt utilizate in prepararea supelor de pui, rata, peste, fructe de mare. Semintele au prorietati anti-imbartanire, ceea ce a facut ca in ultimii ani sa fie utilizate in prepararea produselor cosmetice care diminueaza efectele imbatranirii pielii.Staminele lotusului sunt de asemenea dulci, uscate, si sunt utilizate in prepararea ceaiului de plante (lianhua cha). In bucatariile chinezesti se folosesc de asemenea si petalele de lotus – de exemplu, trecute printr-un amestec de faina si ou, prajite si apoi stropite cu zahar constituie o delicatesa. Florile sunt folosite si pentru a decora diferite feluri de mancare – asadar sunt si o incantare a ochiului nu numai a gustului. Frunzele de lotus sunt foarte aromate fiind utilizate in principal pentru infasurarea orezului lipicios dar si pentru cel mai faimos preparat, asa numitul ‘beggar’s chicken/ puiul cersetorului’ in functie de tara si zona. Radacina de lotus, care seamana cu un cartof mare, are un gust delicious si se consuma dupa ce este curatat de coaja si taiat felii, prajit si sarat. Potrivit medicinii traditionale chineze, radacina de lotus ajuta la purificarea plamanilor si la digestie.
In cultura traditionala chineza, termenul Bing Di Liam, ce inseamna “flori de lotus gemene pe o tulpina”, este folosit pentru a desemna un cuplu casatorit. In crestinism lotusul este inlocuit cu nufarul alb. In cultura taoista, floarea de lotus semnifica un mod de viata bazat pe moralitate, puritate, intelepciune si armonie.
Considerata de catre multi maestri Feng Shui ca fiind floarea care, se spune, transforma ghinionul in noroc si da sentimentul de bucurie si pace, lotusul se regaseste in arhitectura, arta, religie aproape in toate colturile lumii dar in special in Asia.
Articol realizat de Doina Ghirca – asiacinefil.com
Nume film: Psycho-metry (aka The Gifted Hands) An: 2013 Tara: Coreea de Sud Categorie: Mister/Drama Durata: 107minute Regia: Kwon Ho-young Distributie:Kim Kang-woo, Kim Bum, Park Seong-woong Data premierei: 7.03.2013
O fetita e rapita si ucisa in jurisdictia energicului detectiv Yang Chun-dong (Kim Kang-woo – Slingshot), ce lucreaza de 3 ani in domeniu. In timpul cercetarii cazului constata ca locul crimei e identic cu un misterios desen ce l-a vazut pe strada si ajunge astfel pe urmele celui ce a facut desenul, un anume Joon (Kim Bum – That Winter, the Wind Blows). Joon e arestat, dar Chun-dong constata ca acesta are o rara abilitate numita “psihometrie”. Mai exact are capacitatea de a vedea trecutul doar atingand pe cineva sau ceva atins de cineva, cu mana lui dreapta. Acesta si-a trait viata singur, invinuindu-se pe sine pentru aceasta abilitate, insa fara sa-si dea seama, a desenat indicii ale unor crime comise. Datorita acestei situatii, devine principalul suspect in cazul de crima anchetat de detectivul Chun-dong. Acesta din urma se va folosi de puterea lui Joon pentru a prinde adevaratul criminal, pe masura ce incepe sa creada ca Joon e singurul martor al cazului sau. Va fi suficient acest lucru pentru a rezolva cazul ?
Articol realizat de MIO si cris999 – asiacinefil.com
That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 14 subtitrare in romana
La dorinta lui Young, Oh Soo o duce pe aceasta la cabana parasite din locul unde a inceput chinul ei in copilarie. Sub ochii ei si ai fratelui ei, parintii au decis sa se desparta, trasand definitive destinul copiilor: Oh Soo urma a ramane cu mama ei, iar Oh Young cu tatal. La randul sau, Oh Soo deapana amintiri triste din perioada orfelinatului, dar nu are nici o pretentie ca Young s ail inteleaga. Din contra, ii cere acesteia sa se descarce pe el, asumandu-si, spasit, orice vina din aceasta lume. Mai apoi, a doua zi, cand fata isi doreste sa fie dusa in grija avocatului Jang, Oh Soo ii spune ca o va duce acasa insa doar seara. Urmeaza o zi petrecuta in oraselul din imprejurimi, iar amintirile continua sa fie depanate. Pana in clipa in care Oh Soo e intrebat pentru ce face toate aceste lucruri. Dar intocmai precum Young ii oferise secretarei Wang, cu cateva zile in urma o amintire de neuitat, cand a fost cu ea sa probeze rochia de mireasa, la fel si Oh Soo s-a gandit la cel mai potrivit mod de a face un lucru pe care nu l-a facut pentru nimeni, niciodata. Nici pentru mama lui ce l-a abandonat, nici pentru Hee Joo care l-a parasit premature: sa-si ia ramas bun asa cum se cuvine de la Young. Desi ramane in continuare impasibila, parca ceva din vantul rece al iernii tocmai trecute incepe sa ii miste incrancenarea lui Young. Totusi, ajunsa seara acasa, redevine persoana rece din ultimele zile. Oh Soo se pregateste de plecare. La fel si secretara Wang…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Slingshot (2009) – episodul 17 subtitrare in romana
Cum planul de a obtine terenul societatii agricole a esuat si de aceasta data, Chae Do Woo a trecut la metode si mai dure de atac. In urma uneltirilor lui au fost arestati sub acuzatii false doi dintre prietenii lui Kim Shin. Lui Park Mun Ho i s-a inscenat o escrocherie cu fonduri si Ahn Kyung Tae a fost acuzat de transmiterea unor informatii false prin intermediul internetului. Si cum ambii sunt recidivisti, risca pedepse destul de severe cu inchisoarea. Cand Chae Do Woo primeste telefonul lui Kim Shin, e cu adevarat fericit sa-i impuna din nou conditiile. Deloc surpinzator, pentru eliberarea celor doi pretinde ca Shin sa renunte la amestecul sau in deciziile societatii agricole si… din nou, sa ingenuncheze in fata lui Do Woo. Momentul e unul dificil pentru Kim Shin. Do Jae Myung se lupta sa inteleaga diferentele dintre sistemul legislativ pe care-l cunoaste si cel cu care se confrunta in acest moment, dar cum el e licentiat in America, se vede nevoit sa apeleze la serviciile unui avocat autohton pentru a putea intra in contact cu cei doi prieteni arestati. Confruntarea dintre Shin si Do Woo, in ciuda calmului afisat de ambii adversari, e una foarte tensionata, iar urmarile nu se lasa asteptate. Organismul lui Shin cedeaza la scurt timp dupa despartirea de Do Woo, dar Eun Soo e din nou pe aproape, ca sa-l sprijine. Dar si interesul lui Do Woo pentru Eun Soo e la fel de treaz, si acesta nu e dispus sa renunte la afectiunea surioarei, asa ca iar se foloseste de parghii emotionale pentru a o avea apoape.
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
Slingshot (2009) – episodul 16 subtitrare in romana
Batranul domn Chae s-a intors in propria-i casa, impreuna cu Eun Soo. Cu aceasta ocazia a angajat-o pe cumnata lui Shin ca menajera, convingand-o sa se mute impreuna cu fetele la resedinta Chae. Seo Kyung Ah a depasit socul aflarii adevaratei naturi a relatiei dinte fostul iubit si actualul sot. Totusi, masura in care reuseste sa se adapteze atmosferei de gheata din interiorul casniciei nu e foarte clara. Tot ce face Kim Shin acum din postura de consilier al Societatii Agricole, e sa-l preseze constant pe Chae Do-Woo sa cumpere pamantul societatii la un pret de patru ori mai mare decat cel oferit initial. Manevrele lui Kim Shin au fost suficient de reusite sa-l faca pe Do-Woo sa-si piarda sangele rece. Si ca de fiecare data cand are nevoie de alinare, acesta o cauta la surioara Eun Soo. Dar Eun Soo e mereu in preajma lui Kim Shin… si daca era posibil, rafuiala devine si mai personala. Chae Do-Woo isi pune la bataie influenta dobandita in cadrul autoritatii locale, foloseste momeli mari pentru aliatii puternici ai lui Kim Shin si momeli mici pentru aliatii marunti. Se foloseste de bani si de orice-i mai vine in minte, si bucata cu bucata demonteaza toate aliantele pe care Shin le-a format. De la extaz la agonie – pare expresia perfecta ce defineste traiectoria lui Shin pe masura ce e abandonat. Dar Eun Soo continua sa-i fie alaturi cu incapatanare.
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 28 subtitrare in romana
Reintalnirea extrem de emotionanta dintre unchi si nepoata lui disparuta este cea mai fericita zi din viata procurorului Yoon. Nu s-ar mai dezlipi de Hae Joo, dar probleme urgente il cheama la procuratura: presedintele Jang este eliberat pentru a fi judecat in libertate. Intre timp Park Chang Hee ii sugereaza cu abilitate magnatului ce pasi sa urmeze pentru a scapa de inchisoare. Prin urmare, abia scapat de la procuratura, Jang Do Hyeon merge la Cheonji si convoaca de urgenta sedinta Consiliului unde anunta, spre uimirea tuturor, ca demisioneaza din motive personale. Va infiinta o societate de caritate si-si va dona averea. Park Chang Hee propune ca succesor la functia de presedinte pe Il Moon, spre uimirea Consiliului si surprinderea lui Il Moon. Membrii Consiliului nu sunt de acord, incep sa vocifereze, dar interventia categorica a lui Chang Hee ii reduce pe toti la tacere. Asa ca Il Moon isi ia postul in primire cu multa satisfactie si infumurare. Prima lui grija ca presedinte a fost concedierea Hae Joo-ei, numai ca Chang Hee se impotriveste si ii sugereaza sa o pastreze macar pana la montarea propulsorului. Jang Do Hyeon, satisfacut de loialitatea lui Chang Hee, aproba casatoria cu In Hwa si stabilesc o data foarte apropiata pentru nunta. Il Moon, proaspat uns presedinte cu ajutorul viitorului cumnat, nu se mai poate impotrivi.
Kang San cade intr-o profunda depresie dupa moartea bunicului. Parca nu ar fi fost suficient ca a pierdut totul, si compania Noble isi retrage oferta de a se asocia cu el pentru realizarea de foreze deoarece intre timp Park Chang Hee il contactase pe reprezentantul companiei si ii facuse o contraoferta pentru a-l abandona pe Kang San. Soseste si ziua nuntii, Il Moon le cere salariatilor companiei, in special Hae Joo-ei, sa participe. Toata lumea este prezenta, numai ca mirele intarzie sa apara. In Hwa are o presimtire, oare ce s-a intamplat cu Chang Hee, va mai avea loc nunta?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
The Contact (1997) – destinul şi amintirile ca factori antagonici, în filmul anului 1997 în Coreea !
In perioada dinaintea declansarii Valului Coreean (2002), filmul coreean se pregatea pentru uriasa transformare la care urma sa fie supus. Filmele din a doua jumatate a ultimului deceniu al mileniului trecut si-au pastrat nota de originalitate si frumusete artistica care nu a lipsit nici unei productii autohtone de la Epoca de Aur a filmului coreean (anii ’60) incoace. Din punct de vedere economic Coreea de Sud nu traversa o perioada extraordinara intre 1995-2000, insa industria autohtona de film continua sa impresioneze nu atat prin numarul productiilor anuale cat prin calitatea lor. In 1997, un film romantic avea sa intre in istoria box-office-ului coreean, constituind una din primele provocari pentru dezvoltarea industriei de film din aceasta tara. “The Contact” avea sa devina filmul numarul 1 al anului 1997, filmul cu cele mai mari incasri din istoria box-office-ului de pana atunci, cu aproape 675.000 de bilete vandute in cinematografe. Pentru a realiza ce a insemnat Hallyu pentru industria coreeana de film, trebuie amintit faptul ca astazi, la 15 ani distanta, filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie a avut peste 3,5 milioane de bilete vandute in cinematografe. Dar fiecare film isi scrie istoria la vremea lui, iar pentru anul 1997, istoria a fost scrisa de superbul “The Contact”, care pana la “Friend” (2001) a ramas in istorie ca cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. Productia a fost recompensata cu 5 premii, intre care premiul pentru Cel mai bun film al anului la Grand Bell Awards si doua premii de interpretare pentru protagonista Jeon Do-yeon (aflata la debut pe marele ecran !). Aceste premii aveau sa deschida drumul unei cariere stralucite acestei actrite, ce a atins apogeul carierei peste un deceniu, cand a castigat premiul pentru cea mai buna actrita la Cannes – “Secret Sunshine”. Premiile pentru rolul din “The Contact” au fost doar inceputul unui deceniu glorios pentru aceasta, Jeon Do-yeon castigand in fiecare an premii de interpretare pentru roluri din filme precum “Harmonium in my Memory”, “You are my sunshine”, “Secret Sunshine” sau “The Housemaid”. In prezent, e una din cele mai premiate actrite sud-coreene si totodata una dintre cele mai bine cotate ale momentului. Partenerul ei din film a fost nimeni altul decat Han Suk-kyu, care un an mai tarziu impresiona din nou in “Christmas in August”, si care in 2011 castiga 2 premii pentru interpretarea ireprosabila a regelui Sejong in serialul de mare succes “Deep Rooted Tree”. Regia filmului a fost semnata de Jang Yoon-hyeon, omul din spatele a doua filme spectaculoase din ultimul deceniu, “Hwang Jin-yi” si “Gabi”.
Doua povesti paralele, doua persoane necunoscute unite de aceeasi suferinta in plan sentimental. Lee Soo-hyun lucreaza ca operatoare la o firma ce vinde diverse produse online, avand de-a face in fiecare zi cu tot felul de oameni. Viata ei este anosta, intrata intr-o oarecare rutina, la sfarsitul zilei intorcandu-se in apartamentul pe care il imparte cu prietena ei Hee-jin, ce e indragostita de fostul ei iubit. Desi acesta face vizite zilnice la apartament pentru a o vedea pe actuala lui iubita, Soo-hyun isi mai face sperante intr-o minune, avand inca sentimente pentru acesta. Dong-hyun e un producator al unei emisiuni muzicale la radio, el asigurand lista de melodii din fiecare seara a emisiunii. Eun-hee, colega lui, e interesata de el, insa sentimentele sunt doar dintr-o singura directie. Intr-una din zile, Dong-hyun primeste un disc cu melodiile formatiei Velvet Underground, cu rugamintea sa fie difuzata melodia “Pale Blue Eyes”. Nimic iesit din comun pana aici, doar ca discul ii fusese trimis de Young-hae, prima lui iubire, care il parasise pentru o relatie cu un prieten de-al lui Dong-hyun cu ani buni in urma. Melodia ce va fi difuzata va rascoli amintirile lui Dong-hyun, ce va cauta un raspuns la nelinistile care brusc il cuprind: pentru ce prima lui iubire ii trimisese acel disc ? In paralel, Lee Soo-hyun, operatoarea de vanzari, intorcandu-se acasa obosita, asculta melodia difuzata si trece pe langa moarte in urma unui accident in care e indirect implicata. Doi oameni raniti, singuri si bantuiti de esecurile sentimentale ajung sa-si lege destinul prin intermediul unei melodii… Soo-hyun il contacteaza pe chat pe Dong-hyun, si dupa o minciuna nevinovata in care pretinde ca ar cunoaste-o pe Young-hae, ulterior descoperita, dialogul dintre cei doi straini se incheie. Dar destinul e de alta parere, chiar daca uneori e orb…
“The Contact” e unul din putinele filme romantice coreene ale anilor ’90 care oricand poate suporta o comparatie cu filmele coreene de gen post-Hallyu. Situat undeva la limita dintre artistic si comercial, filmul ne ofera o perspectiva atragatoare asupra destinului si a relatiilor barbat/femeie asa cum erau acestea percepute de societatea coreeana de acum 15 ani. Facem astfel o incursiune intr-o lume in care internetul abia incepe sa patrunda in viata oamenilor, in care daca exista o urgenta erai anuntat pe pager si – un element de decor ce nu poate fi trecut cu vederea, contribuind din plin la farmecul atmosferei – o lume in care telefoanele publice cu monede erau amplasate in interiorul principalelor institutii sau magazine-restaurant, reprezentand inca principala cale de comunicare telefonica intre oameni.Regasim o lume mult mai linistita decat cea a secolului XXI si o poveste superba plasata in acest decor realist si plin de viata. Cele doua personaje care pe toata durata filmului nu se cunosc decat in urma discutiilor de pe chat, Lee Soo-hyun si Kwon Dong-hyun, provin din doua medii diferite, cu putine sanse in lumea reala de a se fi intalnit vreodata. Ea, Soo-hyun (interpretata de Jeon Do-yeon), e o persoana indaratnica, iar din cauza firii sale a ratat o relatie cu o persoana pe care o iubea cu adevarat. In prezent regreta acest lucru si mai spera ca poate exista o sansa, intr-o zi, sa fie din nou impreuna cu actualul iubit al prietenei sale, insa pe zi cetrece se convinge ca sperantele ei sunt desarte. E prea tarziu pentru ele. El, Dong-hyun (interpretat de Han Suk-gyu), lucreaza ca producator la un post de radio, si desi scenarista emisiunii ii face ochi dulci, ezita in a face pasul spre o noua relatie, fiind inca cu mintea si sufletul la prima lui iubire ce l-a parasit pentru superiorul sau din armata. Si el, ca si Soo-hyun, isi face sperante in momentul in care primeste un disc de la fosta lui prietena, astfel ca incearca cu orice pret sa o gaseasca. Destinul celor doi straini se intersecteaza intamplator prin intermediul unei melodii de pe respectivul disc, care se dovedeste un punct de rascruce pentru vietile celor doi. Ideea de destin e cea in jurul careia e croita intreaga poveste, si este rezumata in cele cateva cuvinte de la inceputul filmului rostite in sinea sa de Dong-hyun: “Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe. Dupa o perioada de rutina apare o problema, si atunci incepi sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante. Poate ca asa e existenta noastra acum, in societatea moderna. Dar viata ne pune in fata dificultatilor, si privind cu nerabdare lungul drum din fata noastra, trebuie sa ne urmam destinul. Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe.” Din aceasta perspectiva, amintirile sunt privite ca un obicei prost si nimic mai mult, fiind cateodata obstacole in libertatea fiecaruia de a-si trai viata asa cum si-o doreste. Iar din pacate, pentru cei doi protagonisti ancorati in trecut, amintirile sunt exact acel lucru dureros care ii tin incatusati. Nici o clipa pe durata filmului nu simt nevoia de a se intalni fata in fata (decat spre final), desi ajung sa comunice in lumea virtuala seara de seara si sa-si dea sfaturi unul altuia. Fara a realiza, cei doi se afla in acelasi cerc rotund din care nu pot evada, si desi suferinta lor e similara, sunt legati la ochi si nu pot sa vadea dincolo de propriile lor amintiri. Soo-hyun si Dong-hyun sunt doua personaje care traiesc, in definitiv, in aceeasi lume – a celor raniti in dragoste -, dar nu se pot vedea din cauza absorbirii lor in problemele prezentului si mai ales trecutului. Destinul chiar ii aduce de mai multe ori la doar cativa centimetri distanta, dar de cate ori, oare, in viata, nu trecem pe langa necunoscuti care, poate, peste ani, ajung sa se intersecteze cu vietile noastre ? Uneori destinul nu e suficient pentru a ne deschide ochii; si sufletul trebuie sa participe la aceasta operatiune, pentru ca omul sa se schimbe, sa aiba puterea de a merge mai departe. Si cum altcumva se poate face asta daca nu cu ajutorul altor oameni ?
Un film rafinat, sensibil si inteligent, cu doi actori exceptionali aflati la inceput de cariera care azi au devenit nume mari ai filmului coreean si cu o coloana sonora remarcabila, cu melodii din anii ’70 pline de culoare si ritm.”The Contact” ramane una din cele mai bune pelicule coreene romantice din toate timpurile, un film premiat si apreciat care cu siguranta va va lasa amintiri de neuitat.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre Elenas – Asia Team Romania.
Ui Sang Chul, fostul agent care a salvat viata lui Baek San si iubitei acestuia in trecut, oferindu-le o noua identitate si permitand, astfel, indirect nasterea lui Jung Yoo Gun, se decide sa vorbeasca in conditiile in care mai are putin de trait. Astfel Soo Yun afla adevarul legat de faptul ca Yoo Gun e de fapt fiul lui Baek San, iar misterul pozei este descifrat. Acesta va fi si argumentul care il va convinge pe Baek San sa accepte sa devina moneda de schimb in targul propus de IRIS: viata lui pentru viata lui Jung Yoo Gun. La data stabilita, undeva la docuri, are loc schimbul, insa planul era ca Baek San odata ajuns in mana celor de la IRIS sa se arunce in ocean, de unde urma a fi salvat de doi scafandri si readus in custodia NSS. Totul dupa un plan conceput chiar de catre Baek San, cu acordul directoarei Choi Min. Dar cum planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele din targ, cand vine vorba de NSS… neprevazutul intervine, iar operatiunea e din nou compromisa partial. O furtuna se declanseaza in cadrul NSS, iar directoarea delegata Choi Min e facuta vinovata pentru esecul operatiunii. Drept urmare, directorul Kang Chul Hwan preia comanda si dispune inceperea imediata a interogarii teroristului Jung Yoo Gun, care a si fost imediat arestat dupa realizarea schimbului. Toata lumea il priveste cu suspiciune pe seful de echipa Jung, iar Seo Hyun Woo e chiar cuprins de un sentiment de gelozie din cauza nu atat a gestului lui Yoo Gun de a fi impuscat-o pe Soo Yun, cat a faptului ca dupa aproape un an, acesta a reaparut, amenintandu-i sentimentele pe care a incercat a i le arate femeii acestuia. Astfel ca atunci cand directorul ii va incredinta o misiune speciala a carei tinta e Jung Yoo Gun, nu va ezita sa spuna “prezent” fara prea multa sovaiala.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 13 subtitrare in romana
Nevastuica Jin So Ra isi joaca ultima carte in fata cruntului adevar pe care nu vrea sa-l accepte, anume ca Oh Soo nu va mai simti niciodata ceva pentru ea. Se trezeste singura la aeroport, inainte de plecarea in Europa, iar la ceasurile 10 implinite printul ei nu-si face aparitia. Drept urmare recurge la un nou act miselesc si nici macar amenintarea initiala de a-i trimite un sms lui Young in care sa-i spuna adevarul nu e in stare sa o indeplineasca; mai mult, o suna direct pentru a se asigura ca a inteles mesajul ei. Poate ca adevaratul gunoi nu e acel Oh Soo ce a stat in preajma lui Young, ci aceasta individa egoista si profitoare de care probabil toata lumea se bucura ca a disparut din peisaj, de la presedintele Kim la Jin Sung si cu siguranta si Oh Soo. In definitive, adevarul era stiut de toata lumea, deja, mai putin de Young, iar situatia nu mai putea continua conform planurilor lui Oh Soo, anume pana dupa operatia lui Young. Adevarul zguduitor o arunca pe Young intr-o valtoare de sentimente contradictorii. Incearca sa se detaseze, dar e asaltata de o avalansa de amintiri recente pe care le simte dintr-odata dureroase. Arunca la cosul de gunoi clopotelul pe care i l-a daruit Oppa si de care nu se putea desparti noptile geroase de iarna, iar comportamentul ei fata de secretara Wang din nou se schimba radical, mergand cu aceasta sa-si aleaga rochia de mireasa. Pe Oh Soo il trateaza cu raceala, dar nu intrerupe comunicarea cu el, ca ultima oara. Stiind ca totul s-a terminat, Oh Soo e hotarat sa joace ultima carte si sa dovedeasca ca n-a fost condus doar de spiritul mercantil. Iar Young ii ofera aceasta sansa in momentul in care ii propune o iesire la cabana de pe munte unde viata celor doi frati s-a schimbat cu ani in urma. In aer se simte mirosul de primavara…
Tentativa de a fugi a lui Yoo Gun cu ajutorul lui Rie, care ii cruta viata, e un fiasco. Rie se intoarce la fata locului si ceilalti agenti IRIS revin si ei, descoperind tradarea lui Rie. Dupa o urmarire spectaculoasa pe snowmobiluri, Yoo Gun e capturat si adus inapoi. Rie e impuscata chiar sub ochii lui, si chiar pe el il asteapta aceeasi soarta. Doar ca in ultima clipa, cand deja aproape apasase pe tragaci, Rey se razgandeste si ramane fidel principiilor care l-au calauzit de cand e in IRIS: “sa te folosesti de cei din jurul tau pana cand intr-adevar nu-ti mai sunt de folos”. La fel procedeaza si acum, iar planul pe care il are in minte e simplu: transmite o inregistrare video catre NSS in care propune un schimb: Jung Yoo Gun pentru Baek San. Va accepta NSS sa negocieze cu teroristii si, mai ales, sa-si dea pretioasa comoara, Baek San, in schimbul unui… terrorist ? Si asta pentru ca Yoo Joong Won a inmanat directoarei Choi Min inregistrarea audio in care Yoo Gun e indemnat sa-l impuste pe Park Chul Young, si desi directoarea delegata incearca sa tina ascunsa informatia, directorul Kang Chul Hwan are grija sa transmita informatia astfel incat sa fie auzita de intregul NSS.
In tot acest timp, Soo Yun isi continua ancheta legata de poza gasita in camera lui Yoo Gun. Unul din agentii NSS ii furnizeaza adresa lui Ui Sang Chul, omul care in trecut schimbase identitatea lui Baek San si a iubitei acestuia, singurul care mai detinea cheia descifrarii acelei poze. Soo Yun se afla la doar cativa pasi de a afla adevarul…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
That Winter, the Wind Blows (2013) – episodul 12 subtitrare in romana
Jin Sung incearca sa faca rost de bani de la prietenii interlopi pentru a-i inmulti si a plati datoria lui Oh Soo. Dar toti ii intorc spatele si il evita. In timp ce incearca sa-l convinga pe unul din “orietenii” sai sa-l imprumute, da peste presedintele Kim si batausii sai. Acesta ii propune ca in schimbul datoriei ce o are Jin Sung la el, acesta sa-l omoare pe Oh Soo, insa cum era de asteptat, Jin Sung refuza si se trezeste in fata cu 7 batausi scoliti carora trebuie sa le faca fata. Noroc ca apare la timp nimeni altul decat Moo Chul care intra in lupta, iar mai apoi profita de neatentia garzilor de corp si se baricadeaza cu presedintele Kim in masina. Dupa ce obtine inlaturarea batausilor din jurul lui Jin Sung, Moo Chul tine sa-si reafirme pozitia, pentru ultima oara: datoria lui Jin Sung intra in contul lui Oh Soo, deci presedintele Kim nu mai are voie sa se atinga vreodata de Jin Sung. Si ii mai reproseaza ceva: modul murder in care joaca. “Pana si golanii joaca dupa niste reguli”, insa presedintele Kim nu, astfel ca il avertizeaza ca la prima abatere de la aceste reguli il va ucide. Departe de zgomotul acestei lumi dure, Oh Soo isi arata adevaratele sentimente fata de Young intr-o seara in care soseste tarziu si o gaseste pe fata dormind. In realitate, Young e partasa fara voia ei la sarutul dat de “fratele” ei, iar in ziua urmatoare se va simti tulburata la fiecare atingere a lui oppa. Acesta se duce in locul secret din sera unde incearca sa inregistreze un mesaj in care ii dezvaluie tot ce mai era de dezvaluit lui Young, in fata unei camere vieo. Dar cu greu isi gaseste cuvintele. A doua zi o duce pe Young la doctorita Sun Hee pentru analizele dinainte de operatie, dupa o noua repriza din confruntarea cu secretara Wang, si o pregateste pe Young pentru un tratament dur din partea “ciudatei” doctorite. Aici, insa, Young se dovedeste din nou surprinzatoare…
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Slingshot (2009) – episodul 15 subtitrare in romana
Chae Eun Soo e mereu prezenta in preajma lui Kim Shin. La funeraliile primarului, la spital, la sectia de politie, in cafeneaua lui Park Mun Ho unde locuieste de ceva vreme impreuna cu tatal ei… Acest fapt nu a scapat lui Chae Do Woo. Unica persoana a carei dragoste si atentie are importanta pentru el, e acum preocupata de altcineva, iar instrainarea pare ireversibila. Asa ca singura reactie pe care si-o poate imagina, e aceea de a se casatori cu Seo Kyung Ah. Nunta are loc, desi Kim Shin a facut o ultima incercare de a o opri pe Kyung Ah. Evenimentul, fara invitati si fara familiile mirilor, nu aduce nici pe departe cu o ocazie fericita. Nici de luna de miere nu poate fi vorba. Do Woo are de tras sfori pentru a dobandi ultima bucata de pamant necesara pentru a-si pune in practica grandiosul proiect. Terenul Societatii Agricole e miza pentru care se fac cartile de aceasta data. Sau e doar momeala cu care Kim Shin incearca sa-l scoata pe Chae Do Woo in afara planului de actiune stabilit initial?
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
The Grandmasters (2012) – tributul grandios al lui Wong Kar-wai adus lumii artelor marţiale şi lui Ip Man
Intr-un interviu acordat cu mai multi ani in urma, celebrul regizor Wong Kar-wai marturisea ca de mult timp vizeaza realizarea unui film biografic despre viata marelui maestru de arte martiale Ip Man, dar ca mereu simtea ca nu a sosit inca timpul pentru a pune acest proiect pe pelicula. Mijloacele tehnice oferite de industria de film mondiala pe la mijlocul anilor 2000 nu i-au putut oferi suportul necesar pentru a realiza acest film asa cum isi dorea, astfel ca ani de zile proiectul a trebuit amanat. Intre timp altii i-au luat-o inainte lui Kar-wai, realizand o trilogie comerciala intitulata, simplu, “Ip Man”, din care pana in prezent au aparut 2 parti (Ip Man (2008) si Ip Man 2 (2010), plus un prequel, “Ip Man: The Legend is Born (2010)) in care protagonistul a fost Donnie Yen, existand in proiect si o ultima parte a trilogiei, despre partea finala a vietii marelui maestru). In ianuarie 2013, in cele din urma, dupa o ultima amanare, “The Grandmasters” a fost lansat in cinematografele din China si Hong Kong, cu o luna mai tarziu de la initiala programare a premierei. Succsul a fost fulminant, tradand marile asteptari ale publicului: incasari de peste 2,7 milioane de dolari in Hong Kong si de peste 50 de milioane de dolari in China continentala, devenind cel mai bine vandut film al lui Wong Kar-wai din toate timpurile. Totodata, aceste incasari au situat pelicula pe una din pozitiile de top ale box-office-ului chinez din 2012. Filmul a avut niste costuri de productie uriase, de peste 38 de milioane de dolari. Pe langa fanii artelor martiale si a celor fascinati de viata maestrului Wing Chun, Ip Man, “The Grandmasters” a atras si prin propunerea lui Wong Kar-wai pentru rolurile principale, in fapt o revenire intr-un film al maestrului a cuplului de indragiti actori din filmul de succes “2046”, Tony Leung Chiu Wai si Zhang Ziyi. Pentru realizarea acestui film,
Wong Kar Wai regizorul lui The Grandmasters
Wong Kar-wai a renuntat din 2007 la orice proiect de lungmetraj. In 2007 realiza o productie la Hollywood, “My Blueberry Nights”, o drama ce nu a avut succesul unui “In the Mood For Love” sau “2046”, care le realizase in Hong Kong, iar de atunci a decis sa se concentreze pe marele proiect “The Grandmasters”, realizand in 5 ani doar 3 scurtmetraje sau segmente din filme omnibus. In tot acest timp de absenta a dus o munca asidua de informare si documentare, strangand informatii de la apropiati ai discipolilor lui Ip Man si chiar de la fiul acestuia. Rezultatul este un film grandios, insa care ii va dezamagi pe fanii filmelor de actiune comerciale, datorita lipsei practic a unui scenariu cu o actiune clara. “The Grandmasters” e, de fapt, un experiment unic, artistic, impresionant sub aspect visual si ambiguu ca fir epic, un tribute adus nu neaparat lui Ip Man ci in general lumii artelor martiale, tuturor maestrilor de arte martiale care si-au dedicat viata acestora. “The Grandmasters” a fost proiectat in deschiderea festivalului de film de la Berlin din acest an si a avut parte de critici extrem de favorabile (sa fi fost din cauza ca regizorul a facut parte chiar din juriul Festivalului ?). Un film care trebuie privit altfel decat tot ce s-a realizat in domeniul filmelor de gen, o viziune indrazneata, din pacate mult prea viscerala pentru cei neobisnuiti cu filmele artistice, un respiro necesar dupa atatea productii comerciale care au spus cam totul in domeniu. “The Grandmasters” ar putea fi un nou inceput pentru filmele de arte martiale din China, prin aceasta realizare Wong Kar-wai practic reinventand genul, oferind o alta perspectiva.
In Foshan-ul anilor ’30, timpul pare a fi stat in loc. Ca adevarat leagan al lumii artelor martiale din China, totul se raporteaza la practicarea lor, tinerii sunt interesati doar sa invete sa-si antreneze tupul si mintea practicand diverse stiluri de lupta, in timp ce seniorii isi impartasesc in cadrul familiilor lor vastele cunostinte pentru perfectionarea stilurilor de lupta. In acele vremuri conservatoare, existau case de placeri pe care barbatii le frecventau pentru placeri frivole, insa cestea ofereau si spectacole muzicale ce atrageau si doamne din lumea buna, iubitoare de muzica traditionala. Cel mai popular local de acest gen din Foshan era Pavilionul de Aur, o sala placata cu aur in interior, prima casa de placeri cu lift din Guangdong. Era locul in care se spune ca intrai print, dar ieseai cersetor. In multimea ce frecventa acest local deseori se ascundeau maestri de arte martiale ce nu-si dadeau in vileag identitatea. Pavilionul de Aur era un loc al extazului pentru oamenii de rand, insa in realitate era un loc al eroilor. Deseori infruntarile dintre diverse scoli de arte martiale se transau in acest loc, astfel ca adevaratul puls al Foshan-ului il puteai lua doar la Pavilionul de Aur. Intr-una din zile in local soseste Batranul Gong, capul unei familii respectate de practicanti de arte martiale din Nordul Chinei. Figura respectata in lumea artelor martiale, acesta a adus tehnicile de lupta din Nord in Sud si le-a impartasit practicantilor de aici, dar marele lui vis, sa transmita artele martiale din Sud in Nord nu mai poate fi indeplinit datorita varstei. Drept urmare il desemneaza pe Ma San, discipolul sau cel mai bine instruit, urmas al sau in calitate de mare maestru al artelor martiale din Nord. Inainte de a se retrage, Batranul Gong doreste sa-si gaseasca un succesor si in Sud. Iar cel mai potrivit pare a fi Ip Man, un practicant ajuns la 40 de ani pe care il considera demn sa-i urmeze. Doar ca fiica lui, Gong Er, e impotriva ideii ca cineva din afara familiei Gong sa obtina aceasta pozitie si se infrunta cu Ip Man, fiind ferm convinsa ca stilul ei de lupta al celor 64 de Maini poate invinge Wing Chun-ul simplist al lui Ip Man.
Filmul se constituie intr-un omagiu adus de regizorul Wong Kar-wai spiritului Chinei de altadata reprezentate de lumea artelor martiale. Actiunea filmului se desfasoara in intervalul anilor ‘30-’50, prezentand partea a doua a vietii maestrului Ip Man, si nu numai. “The Grandmasters” este doar partial un film biografic si nu prezinta exclusiv doar viata lui Ip Man, dintr-o perspectiva mult personalizata, ci si a altor maestri kung-fu al caror destin s-a intersectat cu cel al lui Ip Man. Ca pondere, povestea referitoare la Ip Man reprezinta doar 60% din film, restul timpului fiind dedicat vietii iubirii ascunse pierdute a maestrului. De la inceput trebuie spus ca “The Grandmasters” nu e un film cu o structura a scenariului liniara clasica. E compus din segmente ale vietii lui Ip Man aranjate neglijent, aparent fara o logica, asemeni pieselor unui puzzle, dand impresia unui haos controlat inteligent de mana regizorului. Uneori simti ca ai pierdut cursul evenimentelor si ca te-ai ratacit in detalii nesemnificative, in nume de stiluri de lupta sau in zicatori traditionale chinezesti aparent fara noima, cam in asta s-ar traduce haosul Indus de Wong Kar-wai. Dar acesta este stilul sau, si nici de aceasta data apreciatul regizor nu se dezminte. Inconsistenta scenariului si o firava poveste de razbunare ce se contureaza in a doua jumatate a filmului sunt compensate de spectacolul vizual unic. Si nu e vorba strict de scenele de arte martiale redate in cel mai mic detaliu (stropi de ploaie filmati cu incetinitorul, a caror cadere scoate un sunet ce se suprapune peste sunetul ambiant al scenei respective, ca si cum o mana fina a unui chirurg ar diseca un tesut pana in cel mai mic detaliu cu precizia unui maestru emerit), ci de faptul ca anumite idei sunt inserate in film ca si cum ar fi fost decupate din mintea regizorului si mai apoi lipite cu precizie in locuri bine gandite, aducand o pata de culoare unor scene cenusii, uneori abuzand de obscuritate. Abordarea acestui film, atat ca scenariu cat si ca imagine e una filosofica, meditativa, cu flash-back-uri neasteptate si neanuntate, cu o atentie exagerata acordata detaliului, disecat pana in cele mai mici amanunte vizuale si sonore. Problema lui “The Grandmasters” e ca desi sub aspect artistic poate avem in fata o capodopera, genul filmelor de arte martiale e unul popular, adresat publicului larg, fara aplecare neaparata spre filosofie sau teoretizare. Omul de rand mereu a iubit filmele de arte martiale pentru spectaculozitatea lor, pentru ritmul alert, pentru maiestria actorilor si mobilitatea acestora in fata camerelor de luat vederi, si din aceasta pasiune fierbinte au putut lua nastere legende precum Bruce Lee, Jackie Chan, Donnie Yen sau Jet Li. Wong Kar-wai incearca sa contrazica toate gusturile fanilor genului, servindu-ne un film cerebral, prea schematizat si inchistat, ce nu are o poveste in sine, lucru care il poate face total neinteresant pentru marea masa a fanilor genului. “The Grandmasters” e un film “greu” atat la propriu cat si la figurat, iar amatorii de actiune si de povesti simple cu siguranta ar fi bine sa vizioneze alt film despre viata maestrului Ip Man, cum sunt cele doua productii cu Donnie Yen, mult mai comerciale si mai pe intelesul tuturor. Wong Kar-wai ofera o cu totul alta perspectiva asupra lumii artelor martiale, care nu va multumi decat pe cei mai pretentiosi cinefili, in general abonati ai genului artistic. Un film ce trebuie privit cu alti ochi, ce greu poate fi numit biografic, fiind mai degraba o abordare inedita a lumii artelor martiale din unghiul de vedere al unui regizor noncomformist al secolului XXI, care nu a ezitat sa foloseasca cele mai noi tehnici din industrie pentru a imprima acestui film propria viziune despre o lume de legenda.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 si uruma44 – Asia Team Romania pentru asiacinefil.com, iar timingul a fost lucrat manual, linie cu linie, pentru o calitate deplina a subtitrarii.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 27 subtitrare in romana
Asadar, ticalosul de Jang Do Hyeon mai face o victima… bunicul Kang. Desi batranul a avut norocul de a fi fost descoperit la timp, organismul lui nu a rezistat socului electric si si-a dat obstescul sfarsit, nu inainte insa de a-si preveni nepotul sa nu se mai lupte cu magnatul si pe acesta din urma sa nu-l atinga pe San. Kang San este distrus de pierderea bunicului, iar Hae Joo ii este mereu aproape. Procurorul sef adjunct nu lasa lucrurile la voia intamplarii si incepe cercetarile asupra accidentului pornind de la observatiile Hae Joo-ei. Astfel se descopera multe amanunte nefiresti la care se adauga si informatia de la Sang Tae ca vazuse un automobil in apropierea fabricii in seara accidentului. Aceste amanunte puse cap la cap dau certitudinea ca bunicul a fost omorat. La ceremonia de inmormantare soseste si reprezentantul companiei Noble care ii comunica lui San acordul presedintelui la propunerea ce le-o facuse. Numai ca discutia dintre ei a fost surprinsa de nimeni altul decat Park Chang Hee, care intre timp a devenit un nemernic desavarsit, asemeni patronului lui. El se grabeste sa-i comunice lui Jang Do Hyeon conversatia si-l sfatuieste sa-i rupa definitiv picioarele lui Kang San pentru ca altfel acesta va deveni un concurent serios, iar Cheonji nu va mai obtine drepturile de forare. Jang Do Hyeon, furios ca tanarul se lupta cu atata indarjire, urmeaza sfatul lui Chang Hee, asa ca vazandu-se cu sacii in caruta-adica elicea azimutala, avand in vedere ca in afaceri situatiile sunt schimbatoare, nu mai tine cont de promisiunea facuta Hae Joo-ei si Kang San se trezeste ca nu mai are nimic, decat un munte de datorii. Intre timp, documentele ajunse la procuratura prin mijlocirea lui Il Moon isi produc efectul si procurorul Yoon descinde cu echipa la Cheonji, ridicandu-l cu satisfactie pe invinincibilul Jang Do Hyeon….
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Harmony (2010) – armonia speranţei ce renaşte în abisul penitenciar al pierzaniei
“Harmony” a fost una din melodramele de succes realizate in 2010 in Coreea, o poveste inspirata (care, din fericire, nu are la baza fapte reale) si foarte bine realizata de regizorul debutant Kang Dae Gyu (care a lucrat ca asistent de regie la celebra productie “Haeundae”), dupa un scenariu scris de echipa de scenaristi ai lui “Haeundae”. Mesajul filmului a atins audienta coreeana, reusind sa adfuca peste 3 milioane de coreeni in salile de cinematograf, transformand “Harmony” in unul din filmele coreene cu cele ami mari incasari din 2010. Nu doar scenariul a captat atentia publicului, ci si distributia: Kim Yun-jin (Neighbourhood, Heartbeat), veterana Na Moon-hee (69 de ani la data filmarilor) (Twilight Gangsters, cunoscuta din numeroase roluri de mama sau bunica din filme si seriale coreene) sau Kang Hye-won (recent vazita in Ghost Sweepers sau in Haeundae). Coloana sonora superba e asigurata de laureatul Lee Byung-woo, ce a asigurat si fundalul sonor al filmelor Mother si The Host, in timp ce melodia principala a filmului, “When you believe” e interpretata in duo de Lee Young Hyun si JeA. “Harmony” spune povestea unor detinute condamnate pentru crime care, paradoxal, au toate o justificare, fie ca e vorba de crima comisa pentru sfarsirea unor abuzuri, pentru tradare in dragoste sau chiar crima comisa prin imprudenta (de una din detinute, fosta amatoare de wrestling). Dar nu este deloc un film de duzina, ca multe altele a caror actiune se desfasoara in spatiul restrans si inchis al unei inchisori, neincercand sa trateze fondul moral al problemei sau sa descrie dificultatea vietii in inchisoare, tintind mai mult spectrul umanist al dramei personajelor, cu un substrat sentimental solid. Axat pe tema izbavirii si iertarii, si marsand pe promovarea valorilor sacre ale familiei, ce supravietuiesc si in aceste conditii vitrege pentru eroinele filmului, “Harmony” te prinde din primul moment si reuseste sa atinga coarda sensibila a fiecarui spectator cu povestea sa calda si impresionanta.
Pentru gardieni e doar un numar, condamnata 572. Pentru colegele de celuala e Jeong-hye, o mama condamnata la 10 ani de inchisoare pentru crima. Dupa gratii, in urma cu un an, Jeong-hye da nastere unui baiat, pe care il creste in Penitenciarul de femei alaturi de ea, impreuna cu celelalte condamnate aglomerate intr-o celula mica de cativa metri patrati. Min-woo, pustiul de un an, devine rasfatatul celulei, si n-ai spune ca acele femei ar fi fost in stare vreodata sa faca cel mai mic rau cuiva. Toate sunt ca o mama pentru Min-woo, si cu complicitatea gardienei Kong, atmosfera din celula e una aproape familiala. Fiecare condamnata poarta povara unei crime sau a unei fapte grave. Veterana Moon-ok, respectata de toata lumea, a primit condamnare pe viata pentru uciderea sotului, surprins, in anii tineretii sale, cu o amanta. Au ramas in urma doi copii care o invinovatesc toata viata pentru fapta comisa, trebuind sa creasca singuri, sub ingriojirea unui asistent maternal. La fel de tulburatoare e si povestea lui Jeong-hye, care si-a ucis sotul cand insarcinata fiind a incercat sa-i aplice o corectie. O astfel de poveste se ascunde si in spatele noii detinute trimise in aceeasi celula, Yumi, o tanara abuzata de tatal vitreg, ucis sub ochii mamei sale, care de atunci a aruncat vina pe seama fiicei sale. Dar viata trebuie sa mearga mai departe, in ciuda cosmarurilor pe care aceste femei le poarta toata viata in suflet. Conform legislatiei coreene, Min-woo urma a fi incredintat, dupa un an si jumatate, spre adoptie unei rude, insa cum Jeong-hye nu mai avea nici o familie, micutul urma a fi incredintat spre adoptiei unei familii oarecare. Cum acel moment se apropia, lui Jeong-hye ii vine ideea formarii unui cor al penitenicarului, idee care daca ar fi fost dusa la bun sfarsit, urma a-i aduce o recompensa de o zi in libertate alaturi de fiul ei. Si astfel, afona Jeong-hye incearca sa puna pe picioare in 6 luni un cor pentru a-si implini visul: o zi in libertate cu fiul ei, inaintea despartirii definitive de acesta.
“Harmony” e un film tulburator despre viata si familie, despre acele lucruri care ar trebui sa conteze pentru fiecare, despre rostul insusi al existentei noastre ca fiinte umane in aceasta lume necrutatoare. Titlul filmului e unul simbolic, si coincide cu visul eroinei principale, Jeong-hye (emotonant interpretata de Kim Yun-jin): corul “Armonia”. Numele insusi al corului descrie perfect ceea ce a reusit veterana Moon-ok (interpretata de Na Moon-hee) sa realizeze: o armonie perfecta si mai ales o atmosfera familiala in sanul corului format din persoane cu caractere si temperamente diferite, majoritatea inclinate spre violenta (cel putin verbala). Moon-ok e o fosta profesoara de muzica, care de la uciderea cu masina a sotului si amantei acestuia a rupt legatura cu pasiunea vietii sale. Condamnata pe viata, mai are un singur tel: sa reuseasca sa obtina iertarea fiicei sale, care refuza sa o viziteze la inchisoare. Cu greu accepta rolul de dirijoare si sa realizeze selectia detinutelor, insa cand se implica, devine inca o data, daca mai era nevoie, o adevarata mama pentru toate membrele corului. Iar unele nici nu se feresc sa-i spuna, direct, “mama”. Jeong-hye se implica in proiect desi nu are deloc ureche muzicala, iar sunetele ei false mereu il fac pe cel mic sa planga ori de cate ori ii ingana acestuia un cantec de leagan. Si totusi, cu ajutorul “mamei” Moon-ok, invata sa cante si sa-si faca pruncul sa nu mai planga la auzul vocii sale melodioase. Este o persoana ambitioasa, o mama protectoare, dar realizeaza ca singura salvare pentru fiul ei e sa fie adoptat de o familie buna. Nu-i ramane decat speranta ca dupa ce ii va expira pedeapsa, daca Cerul va dori, isi va reintalni intr-o zi copilul. Filmul trateaza relatia parinte-copil din unhiul de vedere al unei persoane lipsite de libertate, dramatizand totul sub presiunea factorului politico-social. O persoana condamnata este privita cu suspiciune de restul societatii, dar tanara gardiana Kong e unul din personajele cheie ale acestui film. Ea este de partea legii, aplica legea, insa nu poate trece cu vederea dramele personale ale fiecarei detinute. Ea le asculta povestile, este ingaduitoare, e mai mult decat o prietena a lor, e parte din familia lor. Gardiana Kong reprezinta “fata umana” a unei societati absurde in care dreptatea cea oarba uneori e facuta pentru niste fiinte inumane care ele ar fi trebuit sa fie pedepsite sau macar izolate de legile ce se pretind perfecte si egale pentru toti. Intotdeauna va exista o urma de nedreptate intr-o sentinta placida pentru o infractiune grava precum o crima, circumstantele atenuante fiind trecute uneori cu vederea prea usor si judecandu-se prea mult conform literei legii. In cele din urma, o sentinta e data de un om, nu de cineva situat deasupra oamenilor, in baza unei legi egale pentru toti (cel putin in teorie). Legea nu are suflet, legea nu poate intelege anumite contexte, omul insa care aplica legea, da. “Harmony” se constituie intr-o critica severa la adresa anumitor sentinte uneori exaggerate, ale sistemului juridic coreean, criticat de altfel in multe alte filme ale ultimilor ani (Silenced, The Unbow, The Client). Ce raman in urma sunt drame tacute de putini stiute, si chiar daca “Harmony” dramatizeaza la extrem anumite situatii, oare cate astfel de povesti au existat, exista si vor continua sa existe nestiute de nimeni in aceasta lume ? Un film impresionant, o dovada ca o melodrama poate fi si un alt film decat unul in care eroul principal sufera de o boala incurabila, starnind lacrimile spectatorilor. De aceasta data, boala incurabila e ignoranta acestei societati, iar lacrimile, care cu siguranta vor curge siroaie, vor fi unitatea de masura ce va judeca personajele noastre.
Multumiri pentru traducerea in premiera colegei noastre elenas – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Slingshot (2009) – episodul 14 subtitrare in romana
Multumita stradaniilor detectivei Kim Jong Joo, incercarile sefului de politie din Myungdoshi de a musamaliza moartea primarului sunt zadarnicite. Pe baza probelor rezultate dupa autopsie, este demarata o ancheta oficiala. Kim Shin si Do Jae Myung se afla inca in arest, pentru actiunile lor impulsive, dar detectiva Kim are un mod “special” de a aplica legea, asa ca ii ia cu ea peste tot pe unde o conduc investigatiile. Do Jae Myung e acum martor ocular la rapirea primarului si pe baza declaratiei lui, detectiva incearca sa-l prinda pe criminal. Kim Shin si-a facut un obicei din a se pune “in pielea” lui Chae Do Woo si a incerca sa gandeasca la fel ca el. Si devine tot mai bun la asta, reusind sa anticipeze urmatoarele miscari ale acestuia. Si nu doar atat. Pentru ca a ajuns sa-l cunoasca atat de bine pe Chae Do Woo, reuseste sa manipuleze situatia in asa fel incat sa-l constranga sa-si retraga acuzatiile. Raportul de forte pare ca incepe sa se schimbe. Chae Do Woo nu mai are aerul de invincibilitate, iar Kim Shin nu mai e oponentul insignifiant. Dar lupta e in plina desfasurare…
Prima misiune a lui Yoo Joong Won primita de la IRIS este recuperarea lui Rey si a lui Lee Soo Jin din mainile NSS. Naivul director al NSS, Kang Chul Hwan, interesat doar de cum sa-si intareasca pozitia in fata directoarei delegate Choi Min, cade in cursa intinsa de Rey, care ii promite ca il va vinde pe d-l Black. Dar pentru asta are nevoie sa fie eliberat pentru a putea pleca, chipurile, in Elvetia, impreuna cu Lee Soo Jin. Contactul cu d-l Black urma a avea loc printr-un telefon ascuns intr-o cutie de valori, doar ca in momentul in care e trimis codul de operatiune, practic IRIS se pune in miscare pentru recuperarea celor doi. Yoo Joong Won ia ostatici mai multi credinciosi dintr-o biserica si solicita ca in schimbul eliberarii lor sa le fie predati Rey si Lee Soo Jin. Din nou intreaga raspundere cade pe umerii directoarei Choi Min, care trebuie sa ia o decizie dificila. In special ca nu a reusit – inclusiv prin mijloace neortodoxe – sa scoata informatii de la Rey. Abia acum toti realizeaza ca de fapt a fost un plan bine pus la cale din timp de membrii IRIS, iar ei au cazut in cursa datorita naivitatii directorului Kang. La fata locului soseste incognito si seful de echipa Jung Yoo Gun, care se infiltreaza in biserica fara a fi observat de cineva. Ji Soo Yun, insa, e ingrozita: e exact biserica in care preot este fratele ei. Cum vor decurge lucrurile ?
