admin – Pagina 43 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: miercuri 10 iunie 2015

Influenta nociva a k-dramelor a dus la prabusirea genului romantic abordat in filmele pentru marele ecran. Alaturi de filmele cu gangsteri, comediile, melodramele si filmele de groaza, filmele romantice coreene au intrat si ele intr-un evident declin, datorat in primul rand afluentei de k-drama romantice pe micul ecran – de cele mai multe ori de proasta calitate. Publicul coreean, satul de atata romantism si de clisee specifice abordate de fiecare serial vazut la tv, a devenit mult mai pretentios cand vine vorba sa vada o productie romatica intr-o sala de cinema. Intr-o piata media in care subiectul este suprasaturat, filmele romantice tot mai greu reusesc sa ia nastere in lipsa unor scenarii care sa aduca ceva nou in acest gen, care sa-l revigoreze. De aceea, nu trebuie sa ne mire ca la scrierea scenariului lui “Love Forecast” au contribuit pe langa regizor, inca doi scenaristi ! Iar rezultatul e departe de asteptarile publicului larg, din pacate. Acum cativa ani, o productie romantica cu un buget redus, “Very Ordinary Couple”, dadea lovitura, obtinand premii si castiguri importante pentru o comedie romantica la box-office. “Love Forecast” incearca sa imite acest film, atat in privinta ideii centrale – o relatie mai putin obisnuita de cuplu, in care totul se centreaza pe discutiile dintre cei doi prieteni ce nu reusesc nicicum sa devina un cuplu -, cat si a posterului cu care filmul a fost promovat, foarte asemanator cu cel al lui “Very Ordinary Couple”. Daca scenariul nu exceleaza, singurul lucru ce pare a salva pe moment genul este distributia. Indiferent cat de slab e scenariul, daca distribui actori populari in productie, reusesti sa atragi atentia si ai sanse sa si castigi ceva la box-office. E cazul si lui “Love Forecast”, ce a obtinut 13,5 milioane de dolari la box-office doar datorita popularitatii actorilor din rolurile principale. E vorba de Lee Seung-gi, care dupa rolurile de succes din seriale precum “My Girlfriend is a Nine-tailed Fox” si mai ales “Gu Family Book”, debuteaza pe marele ecran, la 28 de ani. Partenera lui e Moon Chae-won, mai vechea noastra cunostinta din “Princess’s Man”, “Good Doctor” sau “The Painter of the Wind”, care e din nou incantatoare, ca si partenerul sau. Lee Seo-jin a fost adus in distributie ca element de decor, pentru a atrage publicul in salile de cinema, rolul sau neavand in total nici macar 10 minute de aparitie pe ecran (insusi personajul lui e unul neconvingator, ca sa nu spunem dezamagitor, in rolul de amant). In alte roluri secundare, nu pot fi trecuti cu vederea Kim Kap-soo (din nou in rol de tata, ca in mai toate filmele si serialele in care apare) si tanarul Jung Joon-young in rolul sergentului fotograf Andrew, pe care iubitorii show-ului “2 Days and 1 Night” il cunosc foarte bine, fiind una din cele 6 vedete ce primesc saptamanal misiuni trasnite de la producator. Regia filmul e semnata de Park Jin Pyo, ce are cateva filme de succes la activ, printre care si “You Are My Sunshine” (2005) despre o poveste imposibila de iubire dintre un fermier disperat ca nu reuseste sa se casatoreasca si o lucratoare la o cafenea care se dovedeste a fi bolnava de SIDA; “Closer To Heaven” (2009), in care avem de-a face cu o alta poveste de iubire neconventionala dintre un barbat ce sufera de boala Lou Gehrig si cea angajata sa se ocupe (cand va veni vremea) de funeraliile sale; si „Voice of a Murderer”, un thriller inspirat dintr-un caz real de rapire din anii ‚90. De aceasta data regizorul schimba din nou genul, regizand un film romantic pe alocuri destul de vesel si realist, ce nu se sfarseste in lacrimi, ca precedentele sale realizari.

Kang Jun-su (Lee Seung-gi) e un tanar invatator fara succes in dragoste. Toate relatiile ce le are se sfarsesc inainte de sarbatorirea a 100 de zile de cuplu, spre dezamagirea sa. Iar pe masura trecerii timpului, constata ca fiecare relatie noua se sfarseste mai repede decat cea anterioara… De 18 ani o stie pe prietena lui din copilarie, Hyeon-woo (Moon Chae-won), ce e o adevarata vedeta a internetului dupa ce si-a deschis un canal online unde transmite prognoza meteo pe cont propriu, atragand privirile tuturor barbatilor, fermecati de frumusetea ei. In ciuda acestui fapt, nici ea nu are noroc in dragoste. In prezent, aceasta e indragostita de producatorul Lee Dong-jin (Lee Seo-jin), un barbat mult mai matur si pe deasupra casatorit, cu familie si copil, cu care are o relatie secreta ascunsa ochilor presei. Cu toate ca stie ca niciodata nu va putea spera la mai mult de la chipesul ei amant, Hyeon-woo se complace in acceptarea acestei situatii, fiind dependenta de partenerul ei. Dar cand acesta incearca sa se debaraseze de ea pentru a o proteja, un eventual scandal putand sa-i ruineze si unuia, si celuilalt cariera, iar Jun-su e din nou parasit de fata care abia se agatase de el intr-un bar, Hyeon-wo si Jun-su se vad in aceeasi situatie disperata. Inecandu-si amarul in bautura si „indopandu-se” cu racituri, mancarea preferata a ei, cei doi isi propun sa iasa la intalniri cu toata lumea si sa traiasca la maxim clipa, lasand la o parte sentimentele si iubirea. Si totusi, dupa 18 ani de prietenie, Jun-su isi incearca pentru ultima oara sansa in incercarea de a-si depasi conditia… Oare Hyeon-woo il va putea privi ca pe un barbat, sau va ramane eternul prieten din copilarie ce ii e tot timpul alaturi la greu sa o consoleze ?

Pot fi o femeie si un barbat doar prieteni ? Jun-su (Lee Seung Gi) si Hyeon-woo (Moon Chae Won) sunt indiscutabil prieteni. Genul de prieteni care se ajuta atunci cand unul dintre ei are o problema de natura romantica. Ironia consta in faptul ca desi se inteleg mai bine decat se intelege fiecare dintre ei cu partenerul, totusi nu sunt decat prieteni.

Jun-su a realizat ca din pacate toate relatiile lui au o durata de viata nu prea lunga din motive care nu au de-a face cu el. Niciodata. Cand Jun-su isi arata dezaprobarea fata de insistenta lui Hyeon-woo pentru importanta “fluturasilor” simtiti atunci cand iubesti, nu este neaparat din cauza interesului pe care l-ar avea fata de Hyeon-woo ci pentru ca a vazut acest motiv folosit in mod meschin si egoist pentru incheierea a nenumarate relatii. La randul ei, Hyeon-woo este o femeie atractiva care graviteaza in jurul relatiilor care nu necesita cine stie ce mare efort in a le face sa mearga. Surprinzator, acest lucru a avut ca rezultat o viata lipsita de romantism. Din fericire, Hyeon-woo isi iubeste foarte mult serviciul, altfel ar fi avut ceva mai mult timp sa reflecteze mai intens asupra lucrurilor care au importanta in viata ei.

Jun-su nu face o fixatie pentru Hyeon-woo. Trebuie sa fie provocat, atras pentru a face o miscare in acest sens si chiar si dupa aceea el inca are ceva dubii. Lee Seung Gi si Moon Chae Won se potrivesc de minune in acest film, in special pentru ca rolurile lor sunt in cautarea unui lucru clar, nu neaparat iubire plina de romantism ci mai degraba o iubire plina de intelegere. Cele mai bune scene sunt de departe cele in care cei doi se plang unul altuia de faptul ca intalnirile cu potentialii parteneri nu sunt asa de interesante si amuzante. Fara sa cautam personajul negativ, scenariul face ca cei doi sa fie usor de inteles de spectator. Scenariul e usor mai slabut cand ataca subiectele mai serioase ale cuplului central. Nu este neaparat rau, este ca oricare alt scenariu obisnuit, poate cu ceva clisee evidente pe care fiecare le poate detecta.

Cu personaje destul de interesante si glume mai putin sau mai mult amuzante, cu neintelegeri nu prea serioase, suficient cat sa te faca sa razi si bineinteles cu un final fericit, “Love Forecast” este un film relaxant, potrivit iubitorilor de productii romantice ce nu s-au saturat de atatea k-drame similare ce abordeaza clasica tema a relatiei de cuplu.

Traducerea a fost efectuata in premiera si exclusivitate pentru asiacinefil de uruma (Asia Team).

Prezentare realizata de chocolate_cleo si cris999 pentru asiacinefil.

Publicat: marți 9 iunie 2015

Iata ca nu a trecut prea mult timp si s-a aflat suma totala cheltuita pentru organizarea nuntii private a lui Won Bin si Lee Na-young. Acum cateva zile, reporterii cunoscutei emisiuni despre vedetele din show-biz-ul coreean, „Entertainment Weekly”, difuzata de postul KBS, au discutat costurile recentei nunti a celor doua vedete. Conform acestora, costul mediu de inchiriere al locului unde multe celebritati si-au tinut ceremoniile nuptiale e de aprximativ 120 milioane woni (circa 107.000 $). Tot prin comparatie, reporterii au pornit de la rochiile purtate de actrite precum Lee Min-jung si Jun Ji-hyun, despre care se stie ca au costat 89.000 $, respectiv 71.000 $. Ei au concluzionat ca cheltuielile de nunta ale cuplului recent casatorit nu s-au ridicat la sume atat de mari, costurile reduse ale nuntilor private, cu putini invitati, devenind un veritabil trend in ultimii ani in Coreea. Acestia au ajuns la concluzia ca insumand cheltuielile cu mancarea, ceremonia propriu-zisa si nunta in sine cu toata recuzita ei, costurile nu au fost mai mari de… 1,1 milioane woni, adica nici 1.000 de dolari ! Suma poate parea incredibila daca ne gandim la statutul lor de vedete (in Romania, 1.000 $ ar fi bugetul aproximativ al unei nunti obisnuite cu 100 de invitati), insa daca suma e reala, tot respectul pentru modestia celor doi.

Si, cum poate gurile rele ar barfi, nu e vorba de faptul ca cei doi ar avea probleme financiare datorita neaparitiei in ultimii ani in nici o productie de pe micul sau marele ecran. Si asta pentru ca Won Bin a obtinut 1,9 miliarde woni (aproximativ 1,7 milioane dolari) profit de pe urma investitiilor sale imobiliare in mai putin de un an ! Actorul detine doua cladiri in Seul, un imobil cu apartamente inchiriate, si o casa. In urma cu un an, pretul combinat al celor doua a ajuns la aproximativ 4 milioane dolari. In prezent, pretul lor a urcat la 5,6 milioane dolari, insisi expertii din domeniu fiind impresionati. Cladirea de apartamente are 4 etaje si subsol, fiind cumparata in 2014 cu 1,9 milioane dolari, valorand azi 2,7 milioane dolari. Situat langa padurea Seul, cartierul e in extindere in prezent, fiind, asadar, o zona atractiva pe piata imobiliara. Celalat imobil detinut, o casa, a fost achizitionata tot inb 2014 cu 2,1 milioane dolari, valorand, azi, 3,1 milioane. Majoritatea caselor din imprejurimi au fost achizitionate de proprietarii unor mari companii, deci casa lui Won Bin, aflata in prezent in renovare, e intr-o companie selecta, dupa finalizarea lucrarilor probabil costul ei fiind si mai ridicat. Conform unui expert imobiliar, Won Bin probabil asculta de un sfatuitor priceput. „Daca nu are un sfatuitor,” a mai adaugat acesta, „atunci Won Bin e un adevarat profesionist.”

Se pare ca Won Bin are de gand sa inchirieze apartamentele din imobilul cu 4 etaje, situarea ideala a cladirii putandu-i aduce chirii frumoase luna de luna. Cat priveste casa ce o detine, se pare ca intentioneaza sa o foloseasca ca resedinta proprie a familiei, ea fiind si in trecut locul unde relatia cu Lee Na-young a fost tinuta secreta fara nici o problema. Agentia de impresariere a celor doi e precauta in a comenta despre investitiile imobiliare ale lui Won Bin. Aceasta a confirmat actuala resedinta a cuplului proaspat casatorit, o locuinta in Bangbae-dong, dar a declarat ca nu poate confirma nici o speculatie legat de locatia unde se vor muta in viitor cele doua vedete.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 8 iunie 2015

Deoarece Hallyu a reprezentat explozia care acum mai bine de un deceniu a dus la exportarea a tot ce inseamna entertainment, cultura in general coreeana peste hotare, ne punem intrebarea in ce masura acest termen mai este nu de actualitate, in 2015, ci in ce masura isi mai pastreaza sensurile si scopul initial. In doar un deceniu s-a produs o evolutie, o transformare in industria muzicala oreeana, in cea de film, in cea a productiilor de televiziune, aceasta implicand un intreg aparat uman ce s-a pus in miscare pentru a servi acestei evolutii. In acest context, principala consecinta a dezvoltarii industriei de entertainment a fost inmultirea agentiilor de talente (sau de impresariere), aceasta la randu-i ca urmare a faptului ca tot mai multi coreeni tineri isi doreau o cariera in industrie. Azi exista agentii care organizeaza castinguri nu doar pe teritoriul Coreei, ci si in numeroase alte tari asiatice, un intreg continent visand parca peste noapte la celebritate. Puterea Hallyu se face din plin simtita la 13 ani de la explozia ninitiala.

Pentru a analiza acest fenomen, asiacinefil.com va propune o serie de articole sub forma unui serial, care va vor dezvalui, cu bune si cu rele, cu marturii ale persoanelor implicate si cu date statistice oficiale, ce se ascunde in spatele imaginii stralucitoare numite Hallyu. In primul episod vom prezenta cateva cazuri concrete pentru a intelege ca de fapt lumea agentiilor de talente este o jungla aparent fara reguli, in care hazardul face casa buna cu talentul…

Episodul 1: Talentul, hazardul si bunul plac din jungla afacerilor de impresariere

O agentie de de impresariere a unei trupe formate din 5 membri si a mai multor celebritati a fost pusa sub acuzare in zilele trecute sub suspiciunea de neplata a datoriilor catre 9 firme diferite, incluzand un salon de coafura, un studio foto, o echipa de marketing si una de dans. Suma totala datorata de aceasta este de 130 milioane woni, aproximativ 120.000 $. Cu o saptamana in urma, o sectie de politie din Seul a dezvaluit faptul ca un salon de coafura din Gangnam, impreuna cu alte 8 firme si companii, au depus plangere impotriva presedintelui agentiei de impresariere sub suspiciunea de frauda, la sfarsitul lui aprilie. Reprezentantii salonului s-au plans in declaratia facuta la politie ca respectivul presedinte a apelat in martie 2014 la serviciile salonului de hair-style si make-up necesare artistilor companiei. Mai mult, acelasi presedinte sustinea ca are o trupa de fete ce ar debuta in curand, si ca odata ce debutul va avea loc salonul va fi platit din banii obtinuti in urma promovarii trupei. Salonul a luat drept corecte aceste promisiuni si s-a angajat sa se ocupe de artistii companiei timp de 7 luni. Doar ca trupa a debutat, iar salonul nu si-a vazut banii promisi pentru serviciile prestate.

S-a descoperit ulterior ca acel salon nu a fost singurul ce a patit asa ceva. Inca 8 firme din alte domenii au facut angajamente similare cu agentia de impresariere si nu au fost platite. Suma totala datorata celor 9 firme pagubite se ridica la aproximativ 120.000 $, motiv pentru care acestea au decis sa sesizeze agentia la politie pentru frauda. In replica la aceste plangeri, agentia a afirmat din nou ca isi va plati datoria, insa ca momentan acest lucru nu e posibil datorita situatiei financiare cu care se confrunta. In cele din urma, salonul de coafura a decis sa renunte la acuzatii, temandu-se ca afacerile ii vor fi afectate negativ de zvonurile raspandite in jurul acestor acuzatii. Nu se stie ce vor decide celelalte 8 firme. Politia a declarat ca are de gand sa convoace toate partile implicate in acest scandal pentru a pune cap la cap toate datele acestei povesti.

Aceasta este una din fetele a ceea ce inseamna show-biz-ul in Coreea anului 2015, la mai bine de un deceniu de la debutul Hallyu. Legea coreeana a stabilit cadrul in care poate functiona industria de entertainment, dand nastere fenomenului numit „agentii de impresariere”, insa nu a putut prevedea inmultirea vertiginoasa a numarului lor. In prezent, in Coreea sunt 48 de agentii de talente ce impresariaza mii de actori, cantareti, tineri aspiranti la o cariera in show-biz. Afacerea e profitabila atunci cand ajungi sa impresariezi actori sau cantareti ce explodeaza, devenind vedete peste noapte. In general actorii si cantaretii cunoscuti ajung sa fie impresariati de cele 3 mari companii, iar companiile mici se ocupa cu transformarea in vedete a tinerilor aspiranti necunoscuti. E greu, insa, sa razbesti in domeniu ca agentie fara nume, deoarece investitiile intr-un aspirant costa o multime de bani, iar pregatirea unui debut poate dura ani de zile. Insa odata aspirantul devenit celebru, investitia incepe sa se recupereze. Promovarea trupei, a concertelor, incasarile din concerte, din intalnirile cu fanii, distribuirea actorilor in seriale, toate aduc bani. E suficient sa amintim doar faptul ca pe 20 mai, starul Kim Soo-hyun s-a intalnit cu fanii in Shenzen (China). Intalnirea a durat doar 45 de minute si se spune ca pe piata neagra, un bilet la eveniment a ajuns sa coste si 3.200 $ !

Un alt caz recent ce ne arata jungla din spatele show-biz-ului coreean e cel al actorului Ko Soo, care a facut o plangere la politie, prin agentia ce-l impresariaza, BH Entertainment, impotriva unei agentii de modele. Plangerea era legata de faptul ca actuala agentie de impresariere nu a primit banii pentru o reclama filmata de actor. Conform politiei din Gangnam, Ko Soo a facut o plangere in iulie 2014, sustinand ca agentia de modele a delapidat 170.000 $. Actorul a sustinut: „Am semnat un contract cu agentia „S” in 2012, si am filmat o reclama, dar nu am primit suma promisa de 170.000 $.” Reprezentantii politiei au declarat ca actorul a mai fost implicat intr-o sesizare similara inainte, cu o agentie de modele numita „K”, insa in prima instanta actorul a pierdut procesul si a fost nevoit sa plateasca ca pedeapsa o suma mare de bani agentiei.

Nu trebuie sa ne cream, insa, o imagine gresita despre aceasta lume a agentiilor de talente. Au fost destule cazuri ajunse in presa in care cantareti si actori cunoscuti au ajuns veritabili „sclavi” ai acestor companii (dupa cum au numit unele surse media relatia dintre acestia), insa viata de vedeta si mai ales pregatirea ascensiunii presupune o munca de sclav la propriu, pe care fiecare aspirant si-o asuma. E adevarat ca exista si tendita de a profita de pe urma aspirantilor ce reusesc sa ajunga vedete, e adevarat ca exista abuzuri, dar de aceea exista si politie si autoritati, pentru a se lua masuri impotriva profitorilor.

O stire recenta ne arata si o alta fata a culiselor show-biz-ului coreean. Starship Entertainment, o agentie de impresariere ce tinteste sa se alature celor 3 mari colosi din domeniu (KeyEast, JYP Entertainment si SM Entertainment), care ii impresariaza intre altii pe SISTAR, K.Will, JunggiGo etc, a achizitionat 100% din actiunile King Kong Entertainment, fiind pregatita sa tinteasca piata asiatica, nu doar cea coreeana. „Am semnat un parteneriat strategic prin metoda achizitionarii a 100% din actiuni cu compania King Kong Entertainment”, a declarat reprezentantul Starship. King Kong e o agentie de manageriere ce se concentreaza in principal pe actori, avand contracte cu nume mari precum Kim Bum, Yoo Yeon Seok, Lee Dong Wook, Lee Kwang Soo, Park Min Woo. Concentrata anterior in principal pe industria muzicala, Starship Entertainment e pe cale sa devina o companie mare, datorita acestui parteneriat.

Am vazut doar cateva exemple concrete despre fata nevazuta a lumii agentiilor de impresariere. O veritabila jungla, cu interese, escroci, abuzuri, dar si cu agentii serioase, cu un management transparent, ce tintesc sus. In ce masura toate acestea influenteaza vedetele dragi noua si in ce masura isi pun amprenta asupra Hallyu, vom descoperi in episoadele urmatoare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 7 iunie 2015

Zhang Yimou ramane unul din marii regizori pe care China i-a dat lumii filmului, iar pasiunea cu care prezinta drame umane consumate in timpul Revolutiei Culturale Maoiste si vremurile tulburi ale anilor ’70 izvoraste din propria experienta de viata, cum el insusi o declara intr-un interviu. Sunt vremuri care inspira si oameni inspirati ce stiu sa le prezinte, iar inspiratia, cum spunea Yimou, si-o ia de la fiinte umane si de la povestile lor individuale. Aceasta e povestea simpla care l-a determinat sa filmeze “Under the Hawthorn Tree”, inspirandu-se din popularul roman omonim scris de Ai Mi in 2007. Romanul insusi are la baza o poveste reala, cea a prietenei autoarei, Jing (ce pastreaza acelasi nume si in film). Citindu-l, Zhang Yimou a fost atat de miscat de poveste, incat s-a hotarat sa o ecranizeze. Si asa a luat nastere unul din cele mai sensibile filme ale lui Zhang Yimou, ce a obtinut aproape 24 de milioane de dolari incasari la box office (ceea ce e enorm pentru un film necomercial). Productia a castigat 3 premii si a avut 6 nominalizari oficiale, insa a fost prezenta la mai toate festivalurile internationale ca invitat de seama in afara competitiei, fie in deschiderea, fie in inchiderea lor (in anii trecuti a fost chiar prezentat si in cadrul TIFF Cluj Napoca). In rolul principal feminin o vom vedea pe debutanta Zhou Dongyu, o frumoasa actrita care la data filmarilor avea 18 ani, insa ai spune, dupa aspectul fizic, ca are undeva la 14-15 ani. In acelasi timp, interpretarea ei e atat de matura, incat ai senzatia ca ai in fata un actor-copil genial descoperit de magicianul Zhang Yimou. Actrita a castigat 3 premii pentru interpretare si a avut o nominalizare pentru acest rol interpretat magnific, si desi din 2010 pana in prezent a mai aparut in 8 filme, niciun rol nu i-a mai adus vreun premiu. Partenerul masculin e nimeni altul decat taiwanezul Shawn Duo, pe care l-am putut vedea atat in “Dangerous Liaisons” (2012) cat si in recentul “The Queens” (2015).

In China Revolutiei Culturale, familia adolescentei Jing (Zhou Dongyu) nu poate decat sa suporte consecintele vederilor de dreapta ale tatalui ei, care e arestat ca detinut politic. Familia acestuia e stigmatizata de autoritati, cei trei copii ai familiei avand de indurat barfa colegilor de scoala, in timp ce mama, profesoara, suferinda, e obligata sa mature curtea scolii si sa faca plicuri pentru a castiga existenta familiei inghesuite intr-o locuinta cu o singura incapere. Constienta ca singura solutie pentru a nu fi o proscrisa pe viitor este sa primeasca recomandarea scolii in vederea unei cariere ca profesoara, Jing, fiica cea mare a familiei, se implica activ in tot ce inseamna aplicarea doctrinei maoiste in scoli: participa activ la antrenamentele de dansuri muncitoresti, se ofera voluntara la diverse activitati in vacanta si participa la “reeducarea” maoista bazata pe principiul “cladirii salilor de clasa pe ogoare”. Astfel, aceasta se stabileste pentru o perioada in satul Xiping alaturi de alti elevi veniti la practica, unde trebuie sa ajute la muncile campului taranii si sa-si expuna gandurile intr-o lucrare puternic ideologizata. Cazata in locuinta primarului satului, il cunoaste pe Sun, un tanar ce lucreaza in echipa de exploatare geologica din sat. Sun era fiul unui influent membru de partid, si fusese primit in familia primarului ca un adevarat fiu. Cei doi tineri se indragostesc unul de celalalt, dar soarta si vremurile sunt impotriva iubirii lor inocente…

“Under the Hawthorn Tree” ne poarta inapoi in timp in perioada Revolutiei Culturale chinezesti, o perioada tulbure ce va paraliza politic China, afectand economia tari si structura sociala. Revolutia avea ca scop conservarea “adevaratei” ideologii comuniste in tara prin curatarea ramasitelor capitaliste si a elementelor traditionale din societatea chineza. Cine avea vederi de dreapta era arestat si trimis la “reeducare”, in timp ce familia acestuia era periferizata de societate. Practica in mediul rural in vederea “reeducarii” infaptuite de tarani era doar una din torturile ce desparteau tinerii elevi provenind din familii cu vederi anti-comuniste, ca mijloc de a le da o sansa sa nu calce pe urmnele parintilor lor. Povestea acestui film porneste de la o astfel de situatie, reala, si, fara sa ne dam seama, se transforma intr-o fresca a unor timpuri pe care multi, astazi, si le doresc uitate. E greu sa surprinzi intr-o astfel de perioada, pe pelicula, un crampei de viata privata intr-o lume dominata de ideologie, in care si barbatii si femeile se imbraca in salopete muncitoresti si singurul dicton pe care il auzi pretutindeni este “pentru Revolutia tovarasului Mao”. Si totusi, in acest peisaj cenusiu, Zhang Yimou reuseste sa zugraveasca o poveste de iubire vie si plina de culoare, interzisa si privita ca o crima de o societate foarte stricta.

Pentru a intelege iubirea celor doi protagonisti, trebuie intai inteleasa mentalitatea vremii, iar pentru noi, cei din lumea occidentala, asemenea lucruri pot parea bizare. Poate pentru noi, ca romani, ce am trecut printr-un regim comunist, anumite lucruri ne pot parea familiare, insa privind asta din perspectiva occidentala, capitalista, e greu de inteles mentalitatea impusa de partidul communist chinez in acele vremuri. Casatoria in vremea lui Mao nu era privita doar ca o relatie intre doua persoane. Casatoria era, totodata, si o institutie publica, ce statea la baza societatii. Institutia casatoriei era o parte integranta a unui proiect disciplinar mai larg ce avea ca scop instaurarea unei noi ordini sociale. Erau abolite casatoriile aranjate, casatoriile intre copii si poligamia, se permitea divortul, se afirma egalitatea intre sexe si emanciparea femeii. Asa a luat nastere asa numita “iubire socialista”, cu casatorii in numele Revolutiei si cu sotii care trebuiau sa lucreze in afara caminului pentru a oferi copiilor “un exemplu revolutionar”. Ce insemna o asemenea casatorie “revolutionara” ? Respect mutual, camaraderie si constiinta politica. Poligamia, casatoriile aranjate, toate erau piuvite drept practici feudale, iar concubinajul si prostitutia duceau la o risipa a resurselor societatii (prin jocuri de noroc sau dependenta de opiu, de exemplu). Drept urmare, casatoriile monogame erau private ca un pas spre modernitate, ce duceau la fericirea familiilor. Fericirea familiilor insemna productivitatea poporului, si, deci, o tara cu temelii puternice. Moralitatea sexuala, ce se incerca a fi reglementata prin aceste masuri, trebuia sa conserve standardele morale ale Partidului unic. Asa a luat nastere asa-numita imagine a “femeii de fier”. Cum femeile si barbatii erau considerati egali, in egala masura femeile trebuiau sa munceasca, sa se imbrace si sa arate ca barbatii. Hainele nu aveau voie sa dezvaluie formele femeii, astfel ca in perioada maoista, moda femeilor avea la baza… salopeta muncitoreasca ! Aceasta era, in inchipuirea Partidului, modalitatea perfecta de a distinge femeia din “noua China” de cea din societatea burgheza, unde feminitatea putea fi folosita pentru coruperea barbatilor. Chipurile robuste si ochii stralucitori trebuiau sa sugereze devotamentul revolutionar, tineretea, puterea si determinarea, iar “femeia noua” trebuia sa provina, evident, din randul clasei muncitoare. In ziarele vremii, in pamflete, pe afise aparea acest gen de femeie, puternica, robusta, ce putea oricand sa preia muncile barbatului.

Revenind la povestea noastra, interesant e modul in care intr-o societate in care accentul se pune pe reeducare prin munca, iubirea reuseste sa-si faca loc printre strictele invataturi maoiste. In definitiv vorbim despre fiica unui tata cu vederi de dreapta, inchis intr-o inchisoare politica, a carei familie e persecutata de regimul maoist si in care mama considera ca fiica ei se poate indragosti doar dupa ce implineste 25 de ani. Dar poti infrana iubirea sau poti sa-i stabilesti niste limite, sa spui: poate incepe de acum si se poate termina atunci ? La randul sau, Sun, iubitul fetei, se indragosteste in ciuda faptului ca parintii lui vorbesc de prezentarea in viitor a unei fete cu care baiatul lor sa se insoare, fara a sti macar ca acesta iubeste deja pe cineva. Astfel, iubirea celor doi tinde sa fie prezentata ca un tabu, ca un secret ascuns la care cei doi devin partasi si complici in acelasi timp. Iar acest lucru nu trebuie sa ne mire, daca ajungem sa intelegem realitatea acelor timpuri. Tot ca un tabu este privita relatia fizica dintre un barbat si o femeie, iar Zhang Yimou nu ezita sa critice dur aceasta lipsa de educatie in randul tinerei generatii, controlate orbeste de un partid la fel de orb. Iar consecintele sunt dramatice, cum e si cazul unei situatii de avort ce intervine in acest film. Desi poate parea amuzant faptul ca eroina principala are impresia ca daca a stat imbracata in pat cu baiatul iubit, tinandu-se doar de mana cu acesta, cu siguranta a ramas insarcinata, aceasta situatie aleatorie arata lipsa oricarei educatii in acest sens si modul in care societatea trata chestiunea relatiilor dintre un barbat si o femeie, ce era privita aproape ca si o crima, ca ceva de condamnat. Zhang Yimou a realizat o analiza fina a acestor lucruri nespuse, si mai cu umor, mai cu tragism reuseste sa zugraveasca o realitate crunta a unei societati ce se autoproclama perfecta.

Muzica e aproape absenta, in aceasta excelenta productie, totul decurge natural, in tacere, atmosfera fiind una fireasca. De obicei muzica potenteaza anumite trairi interioare, insa de data asta Zhang Yimou ne lasa sa descoperim personajele sale in primul rand prin trairile interioare, pe care le putem intelege doar punandu-ne in locul celor doi protagonisti. N-avem nici un indiciu despre sentimentele lor interioare, pur si simplu trebuie sa le descoperim intr-o liniste diafana, pas cu pas, de la prima vedere a celor doi indragostiti pana cand relatia lor se transforma intr-una serioasa, ca si trairile lor.

Asadar, sa patrundem in lumea iubirilor interzise, a restrictiilor – inclusiv de a gandi – si dramelor tacute intr-una din cele mai crunte perioade din istoria recenta a Chinei. Filmul lui Zhang Yimou e simplu, puternic, emotionant, exemplificand o drama umana ca parte a dramei unei societati claustrate. Zhang Yimou reuseste cu succes sa portretizeze inocenta unei tinere iubiri frante, prin intermediul unei melodrame ce iti atinge sufletul, prezentandu-si propria viziune asupra inocentei intr-o maniera fina, aproape feminina. Un film deosebit de sensibil, pe care iubitorii de arta si istorie, dar si de romantism, cu siguranta il vor aprecia.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 5 iunie 2015

Dupa incheierea Revolutiei Culturale, in cinematografia chineza se constata un dezghet, in sensul ca in locul filmelor cu un puternic caracter propagandistic incep sa-si faca aparitia teme tot mai diversificate, inclusiv filme inspirate din bogata istorie dominata de dinastii legendare a Chinei. Ca o reminiscenta a perioadei Revolutiei Culturale, monarhii chinezi sunt prezentati in general intr-o lumina defavorabila (doar raman, pentru comunisti, niste “burghezi asupritori”, atat prin mod de viata cat si prin politica sociala), fiindu-le subliniate in special defectele si neimplinirile. In schimb, omul de rand asuprit si rapus de greutatile vietii de zi cu zi e prezentat ca victima a acestor regimuri, si nu de putine ori e nevoie de un erou care sa se ridice din randul lor si care sa lupte pentru dreptate sociala. Asa au aparut, in anii ’80, o multime de filme de epoca (ce aduc ca atmosfera cu productiile romanesti din ani ’70 cu Margelatu), pur comerciale, cu scenarii simpliste, lipsite de valoare artistica, cu bugete reduse la limita cat sa poata fi lansate pe piata. Acest curent ce a durat mai putin de un deceniu a fost o reactie la succesul urias de care se bucurau productiile capitaliste de arte martiale realizate in Hong-Kong, in anii ’60-’70 si finantate de studiourile Shaw Bros. China comunista a incercat sa copieze stilul filmelor de arte martiale din Hong Kong, insa putine productii au reusit sa se ridice la valoarea lor. In general productiile chineze (China continentala) de arte martiale se deosebesc de cele din Hong Kong prin doua trasaturi importante: filmele din China continentala beneficiaza de multe cadre exterioare, filmari in locatii ce nu le vezi prin filmele din Hong-Kong, cum sunt de exemplu muntii sau templele buddhiste autentice. In schimb, filmele din Hong Kong sunt filmate in marea lor parte in studiourile Shaw Bros, inclusiv ceea ce ar trebui sa para exterioare fiind in fapt niste decoruri in interiorul unor studiouri intinse. Cea de-a doua deosebire e data de calitatea peliculei pe care s-a facut filmarea, calitate care evident e mult mai proasta in China comunista.

Filmele din Hong-Kong ajungeau sa fie exportate in lumea occidentala, fiind de multe ori dublate in engleza (nu trebuie sa se uite faptul ca pana la sfarsitul secolului XX, Hong Kong se afla sub stapanire britanica), in timp ce filmele produse in China continentala luau drumul celeilalte jumatati a lumii, ascunse in spatele Cortinei de Fier. Asa se face ca URSS si tarile din Estul Europei si din Lumea a Treia au ajuns mari consumatoare de filme “cu chinezi”, datorita “bunavointei” ambasadelor chineze ce nu de putine ori erau intermediarii distribuirii acestor productii, invocand “prietenia” ideologica dintre natiunile rosii si necesitatea “schimburilor culturale”. In ultimul deceniu al perioadei comuniste de la noi, filmele occidentale au inceput sa se rareasca in cinematografe, inmultindu-se productiile chinezesti si nord-coreene, ajungandu-se sa nu existe saptamana in care sa nu ruleze in cinematografele din marile orase ale tarii cel putin un film chinezesc. Iar cum acestea reprezentau ceva nou pentru romani, America neputand oferi productii istorice pe banda rulanta cum o faceau chinezii, filmele de arte martiale au inceput sa prinda, si datorita publicului tinta carora li se adresa, clasa muncitoare. In acele timpuri, oferta cinematografelor din Romania era extrem de saraca, limitandu-se in linii mari la productii autohtone (reluate la nesfarsit), sovietice, indiene si americane vechi (foarte gustate erau westernurile) pur comerciale. In aceasta situatie, nu trebuie sa mire uriasul succes al filmelor cu luptatori pentru dreptate venite din Extremul Orient rosu.

“Sora 13” este, probabil, unul din cele mai sonore si familiare nume de astfel de filme pentru publicul roman. Cei care au prins macar ultimii 5 ani ai comunismului in Romania au ramas cu astfel de filme in amintire, insa astazi, daca stai sa urmaresti aceste productii, lucrurile vor parea total schimbate. Si nu e vorba de trecerea anilor, ci de faptul ca incepand cu schimbarea regimului politic si “occidentalizarea” tarii, publicul a inceput sa guste si altceva, si sa constate – surpriza – ca gustul Occidentului e unul foarte dulce. Pe masura trecerii anilor si a progresului tehnologic, filmele hollywoodiene au devenit tot mai complexe ca realizare, exigentele publicului au devenit tot mai mari, si, aruncand o privire in urma la aceste amintiri “din epoca de aur”, constatam calitatea indoielnica a hranei spirituale oferite de poporul “prieten” chinez odinioara. Filmat in 1986, “Sora 13” ii are ca regizori pe chinezul Qitian Yang si, surprinzator, pe japonezul Toru Murakawa. Amandoi au ramas niste regizori obscuri, ca de altfel toti regizorii acestui gen de filme realizate in anii ’80 in China continentala (Qitian Yang a regizat in toata cariera doar 2 filme, iar Toru Murakawa doar 6 productii). In rolul principal, interpretand-o pe Sora 13, a fost distribuita actrita Lan Ding, care la cei 22 de ani cati avea la data filmarilor era foarte populara in China acelor vremuri, intre altele avand un rol important si in “The Shaolin Temple” in care a aparut pe atunci si necunoscutul Jet Li. A mai aparut si in alte filme cu Jet Li, iar popularitatea de care s-a bucurat i-a adus distribuirea in serialul “The Dream of Red Mansions”, un mare succes al vremii de pe micul ecran.

In plina dinastie Qing, in prima jumatate a secolului XVIII, puterea e preluata in urma unei conspiratii de Yong Zheng, care il numeste pe Ji Xian Tang general insarcinat cu ordinea in tara. Acesta instaureaza o atmosfera de teroare, toti oponentii fiind lichidati fizic, intarindu-si in acelasi timp autoritatea. Unul dintre nobilii locali, Ho Qi, nu se supune ordinelor lui Ji Xian Tang, motiv pentru care plateste cu viata atat el, cat si familia lui, ai carei membri si servitori sunt ucisi de sangerosul general. Si totusi, fiica acestui nobil reuseste sa scape cu viata, jurand sa razbune nu doar moartea parintilor, ci a tuturor oamenilor nevinovati ucisi de general. Ho Yi Fung, caci despre ea este vorba, reuseste sa fuga in munti, unde e adoptata de un maestru rebel. Acesta o antreneaza alaturi de alti luptatori kung-fu, iar pentru a-i acunde identitatea, ii da numele Sora 13. In momentul in care afla ca generalul urmeaza sa faca o vizita intr-un orasel din apropiere, Sora 13 paraseste muntii si pune la cale planul asasinarii acestuia.

Ca realizare, filmul nu se ridica peste media productiilor similare de gen din China continentala a anilor ’80. Tinand cont de publicul caruia i se adresa, filmul pune accentul pe un scenariu simplist (ai zice chiar naiv), care sa fie pe placul si intelesul spectatorilor, adica cu cat mai multe evenimente neprevazute si cu cat mai multe lupte intre protagonisti. Taberele se contureaza de la bun inceput, Binele se infrunta cu Raul prin exponentii sai, generalul Ji Xian Tang si Sora 13, ce devine eroina celor obiditi insetata de dreptate, al carei pretext e razbunarea mortii familiei sale. De altfel, tema razbunarii e una specifica acestui gen de filme, nelipsind din nici o astfel de productie. Ceea ce e bine realizat in acest film sunt scenele de lupta, ce beneficiaza de o coregrafie spectaculoasa si de clasicele cascadorii si trucaje specifice filmelor timpului. Eroina principala isi demonstreaza maiestria in stapanirea artelor martiale, in special in scena din templu, singura de altfel in care sunt utilizate efectele speciale. Aici, Sora 13 are de infruntat intr-o scena devenita clasica, insa total desprinsa parca din film, foc, apa, obiecte zburatoare, arme zburatoare, acid, pana si artificii ! Desigur, calitatea efectelor speciale e indoielnica, dar uitandu-ne la anul in care e facut filmul, probabil realizatorii si-au dat toata silinta ca totul sa iasa cat mai spectaculos. O alta scena copiata din “The Shaolin Temple” cu Jet Li e ca in care eroina cara apa de la un rau, pe carari de munte, mai multe anotimpuri la rand, lucru pe care il facea si Jet Li in filmul amintit, ca o buna cale de a se antrena fizic. Actrita se descurca de minune in rolul solicitant fizic (cascadoriile si scenele de lupta sunt facute 100% de ea, nu de dubluri !), iar cu boneta speciala (in fapt un batic legat cu funda in sus) si mantia neagra zici ca e un personaj justitiar din basmele copilariei, sau cel putin un Zorro in varianta chinezeasca.

Un film antrenant, realizat cu mijloace modeste, in care exceleaza actrita Lan Ding, aflata in fata celui mai memorabil rol al carierei. Si chiar daca realizarea lasa de dorit, iar scenariul e lipsit de mari pretentii, de dragul redescoperirii amintirilor de altadata, “Sora 13” ramane un film ce merita revazut, alaturi de alte productii similare, chiar daca sunteti sau nu fanii genului.

Traducerea a fost efectuata in exclusivitate pentru asiacinefil.com de gligac2002 (Asia Team). Timingul a fost refacut de la zero, linie cu linie.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 5 iunie 2015

Conform agentiei ce o reprezinta, actrita Kim Ha-neul a confirmat acceptarea rolului propus in filmul „Female Teacher” (cunoscut si cu titlul de „Schoolmistress”). Aceasta va interpreta rolul unei profesoare de liceu de baieti ce se indragosteste de un elev, avand de infruntat rivalitatea unei colege profesoare, dar si prejudecatile societatii. Actrita de 37 de ani a declarat ca a fost puternic atrasa de poveste si ca a gasit personajul Hyo Joo, o femeie displacuta de multi, foarte captivant, in conditiile in care e foarte diferita de cele mai multe din personajele sale anterior interpretate. Practic, rolul marcheaza o departare a actritei de rolurile din comedii romantice cu care ne-a obisnuit pana acum pe marele ecran.

Gilmul va fi regizat de Kim Tae-yong, un regizor tanar, de doar 28 de ani, ce a atras atentia in industria de film in 2010, cand scurtmetrajul sau „Frozen Land” a fost invitat la a 63-a editie a Festivalului de la Cannes. Filmul sau de debut, „Set Me Free”, cu Choi Woo-sik in rolul principal, lansat anul trecut, a atras critici pozitive, Tae-young devenind unul din cei mai promitatori regizori tineri pe care ii are Coreea in prezent. La productia acestui film va lua parte si renumitul regizor Ryoo Seung-wan (Die Bad, The Unjust, The Berlin File). „Female Teacher” va intra in stadiul de productie imediat ce lista distributiei va fi finalizata. Data premierei filmului nu a fost inca anuntata, insa probabil aceasta va fi undeva la inceputul lui 2016.

Kim Ha-neul a aparut pentru ultima oara intr-un serial de televiziune in 2012 (A Gentleman’s Dignity), in timp ce ultimul ei rol pe marele ecran e si mai vechi, in 2011, in remake-ul coreean comico-romantic „You Are My Pet” dupa serialul japonez cu acelasi nume de la inceputul anilor 2000. Dupa o atat de lunga absenta, actrita a decis sa revina in acest an la actorie, incercand experiente complet noi. Astfel, Ha-neul va aparea intr-o productie independenta ce a fost finantata prin donatii de pe internet, intitulata „Don’t Forget Me”, avand un rol opus lui Jung Woo-sung. Pe langa acceptarea rolului din „Female Teacher”, actrita va debuta – cum e moda, mai nou – intr-un film chinezesc, e vorba de o comedie romantica intitulata „Making Family”, une va juca alaturi de Aarif Rahman.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 4 iunie 2015

In timp ce Baek Jin-hee a renuntat la rolul din „Six Flying Dragons”, o alta actrita de top se alatura distributiei serialului. E vorba de Shin Se-kyung, ce a fost de acord sa interpreteze rolul principal feminin in serialul de epoca cu un buget ridicat ce se anunta serialul toamnei 2015 in Coreea. Shin Se-kyung va interpreta chiar rolul la care a renuntat Baek Jin-hee, cel al iubirii printului Lee Bang-won, fiul fondatorului dinastiei Joseon. Mai ramane doar ca Yoo Ah-in sa confirme acceptarea rolului lui Lee Bang-won, si in linii mari distributia e finalizata. Daca acesta va accepta rolul, va fi pentru a doua oara in care o va avea partenera pe Shin Se-kyung, dupa serialul „Fashion King” din 2012. Pentru Shin Se-kyung, rolul nu va fi unul foarte dificil, actrita fiind deja obisnuita cu contextul istoric al serialului, ea aparand anterior si in serialul „Deep Rooted Tree” a carui actiune se petrecea in aceeasi perioada, cu aceleasi figuri istorice in prim plan. Actrita tocmai a incheiat filmarile la „The Girl Who Sees Smells”, un serial ce nu a avut ratinguri extraordinare dar care a fost intens promovat ca un produs Hallyu „de calitate” pe continentul asiatic, fapt ce i-a consolidat popularitatea.

“Six Flying Dragons” va fi un serial ce se va axa pe figura istorice Lee Bang-won, ce avea sa devina al treilea monarh al dinastiei Joseon. Productia istorica va avea sase personaje importante aflate in diferite factiuni din preajma regelui. Pe langa Lee bang-won, serialul va zugravi si visele si ambitiile primului rege al Joseonului, Lee Seong-gye, dar si imaginea importantului politician si sfetnic Jeong Do-jeon. Scenaristii lui „Deep Rooted Tree”, Kim Young-hyun si Park Sang-yeon, vor colabora din nou pentru acest proiect, al carui prim episod se anunta a fi difuzat la SBS in septembrie 2015.

Un alt actor tanar ce a avut o ascensiune fulminanta in ultimii doi ani a acceptat, in acelasi timp cu Shin Se-kyung, propunerea de rol care i s-a facut. Dupa discutii si negocieri ce au durat mai bine de o luna de zile, actorul si cantaretul Joo Won a acceptat rolul principal in viitoarea k-drama a aceluiasi post SBS, „Yongpal”. Joo Won il va interpreta pe Kim Tae-hyun, un medic rezident chirurg de la spitalul Hanshin. Acesta va fi genul de medic care poate salva vietile pacientilor prin interventii chirurgicale dificile, fiind extrem de talentat in meseria aleasa. Cu toate acestea, personajul lui Joo Won e un snob lipsit de maniere, ce ar face orice pentru bani. Se pare ca rolul din „Good Doctor” (2013) i-a placut atat de mult actorului incat acesta a acceptat sa revina intr-un serial pe teme medicale, tot in rolul unui doctor, succesul si ratingurile ridicate ale serialului din 2013 fiind probabil un factor important in luarea deciziei finale.

Joo Won a aparut pana acum doar in seriale produse de KBS, precum “King of Baking, Kim Takgu,” “Bridal Mask,” “Good Doctor,” “Tomorrow Cantabile”, dar si in serialul MBC “7th Grade Civil Servant.” Multi sunt curiosi cum se va descurca intr-un serial produs de SBS, post care se stie, are unul din cele mai ridicate standarde cand vine vorba de calitatea serialelor produse. „Yongpal” e programat a fi difuzat dupa incheierea actualului serial „Mask”, in luna august 2015.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 3 iunie 2015

Vesti proaste pentru cei ce asteapta cu sufletul la gura k-drama istorica „Six Flying Dragons”, ce urmeaza sa fie difuzata de postul SBS. Serialul si-a pierdut unul din „dragoni”, dupa ce actrita Baek Jin-hee (cunoscuta din „Pride and Prejudice”, „Empress Ki” si Rockin’ on Heaven’s Door) a decis sa se retraga din proiect, in ultima etapa a negocierii contractului. Serialul, ce are un buget consistent si de la care exista mari asteptari, a fost amanat in mai multe randuri, premiera lui fiind asteptata undeva in septembrie, lucru care poate afecta agenda altor actori cooptati in distributia lui. Reprezentantii actritei nu au specificat un motiv anume pentru retragerea acesteia din proiect, spunand doar ca negocierile finale nu au iesit pur si simplu.

Serialul, ce se anunta unul istoric, la scara larga, va fi realizat de echipa din spatele lui „Deep Rooted Tree”, si va spune povestea a 6 oameni puternici (cu titlul de dragoni) ce fondeaza si contureaza noua dinastie ce va conduce Coreea secole la rand, dinastia Joseon. Din distributia serialului mai fac parte Yoo Ah-in, Kim Myung-min, Chun Ho-jin si Yoon Kyun-sang. Yoo Ah-in il va interpreta pe tanarul print Lee Bang-won, inainte ca acesta sa devina Regele Taejong, in timp ce actorul Kim Myung-min il va interpreta pe nimeni altul decat Jeong Do-jeon, marele rival politic al lui Lee Bang-won. Chun Ho-jin il va interpreta pe tatal lui Lee Bang-won, Lee Song-gye, insusi fondatorul Joseonului, ce a incredintat multe din sarcinile politice ajutorului sau de incredere Jeong Do-jeon.

In acest decor, Baek Jin-hee ar fi urmat sa interpreteze rolul persoanei iubite de catre Lee Bang-won, o femeie ce nu suporta sa vada nedreptate si care lupta pentru cei mai slabi ca ea. Aceasta este, in serial, sora unei garzi de corp ce il protejeaza pe Jeong Do-jeon. Yoon Kyun-sang va juca rolul garzii de corp a lui Lee Bang-won.

Povestea va fi interesanta, destinele tuturor celor implicati in poveste se vor intersecta si se vor desparti pe fundalul ambitiilor politice si vremurilor tulburi. Pacat pentru Baek Jin-hee ca a renuntat la acest rol, probabil producatorii vor gasi o actrita mai buna pentru acest rol tinand cont de bugetul ridicat. La varsta pe care o are (25 de ani), Baek Jin-hee nu ar trebui sa dea cu piciorul la roluri care ar putea-o propulsa in cariera; desi are tot viitorul inainte, la varste mult mai fragede actrite precum Song Hye-kyo sau Son Ye-jin deveneau mari vedete ale filmului coreean, fara a avea cine stie ce preferinte in materie de roluri interpretate. Baek Jin-hee a socat in decembrie 2014, cand a afirmat ca se indragosteste de toti proragonistii masculini ai serialelor in care e distribuita. Mai apoi a specificat ca aceste setnimente se disipa dupa incheierea filmarilor, insa ceva o da de gol. In ianuarie 2015, actrita a recunoscut ca are o relatie cu Park Seo-joon (Mama, Kill Me, Heal Me) de peste 2 ani, cei doi cunoscandu-se in 2013 pe platourile de filmare de la „Pots of Gold”, serial in care interpretau un cuplu imatur casatorit. De atunci au pastrat legatura, iar relatia lor a devenit una mai profunda. Pana in ianuarie 2015, cei doi au negat vehement o relatie de iubire, declarand tot timpul ca sunt doar buni prieteni. Se spune ca unul din motivele pentru care cei doi nu voiau sa le fie cunoscuta relatia de toata lumea a fost faptul ca tocmai incepusera sa atraga atentia ca actori, iar acest lucru ar fi fost o povara pentru carierele lor pe cale sa prinda contur.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 2 iunie 2015

Dupa doi ani de intalniri discrete, tinute departe de ochii presei de scandal, Won Bin, starul din „The Man From Nowhere” si Lee Na-young (The Fugitive: Plan B) s-au casatorit intr-o nunta secreta pe data de 30 mai 2015. Vestea si publicarea pozelor de nunta de catre agentia celor doi a luat prin surprindere pe toata lumea, cu toate ca intreaga presa din domeniu stia prea bine cat de privata e viata personala a lui Won Bin, de prea putine ori reusind sa obtina vreo noutate in aceasta privinta. Cuplul s-a intalnit pentru prima data in 2011 prin intermediul agentiei Eden 9, care ii reprezinta si astazi, vestea ca cei doi se intalnesc fiind facuta publica abia in iulie 2013. De atunci pana in prezent, relatia lor a fost una discreta si tacuta, incat nu ai fi spus ca cei doi se intalnesc daca nu ai fi aflat in urma cu cativa ani aceasta stire. Nunta s-a tinut in mare secret in orasul natal al lui Won Bin, Jeongseon, iar la ea au participat doar membrii familiilor lor, intr-un decor foarte modest.

In ultimele zile, cei doi cunoscuti actori au fost prinsi in mijlocul unor zvonuri pe care presa de scandal le-a preluat imediat, amplificandu-le. Won Bin si Lee Na-young, a caror nunta recenta se zvoneste ca ar fi fost una grabita de o posibila sarcina a sotiei, au negat aceste afirmatii lipsite de temei. Ca raspuns la zvonurile ce au continuat sa circule in mediul online din momentul in care a aparut stirea despre nunta secreta a celor doi, un reprezentant al agentiei ce ii impresariaza pe cei doi actori, Eden 9, a facut, azi, o declaratie oficiala legata de acest subiect. „Singurul lucru pe care vi-l putem spune cu certitudine e ca nu e deloc adevarat ca Won Bin si Lee Na-young s-au casatorit din cauza unei sarcini premaritale. Lee Na-young nu e inscarcinata.” Reprezentantul a adaugat: „Se pare ca lumea crede aceste zvonuri deoarece zvonul despre nunta celor doi, ca si cel despre faptul ca rochia miresei a fost facuta de designerul Ji Chun Hee s-au dovedit adevarate. Nu stim de ce acest gen de stiri continua sa tot apara.” Cu toate acestea, cuplul proaspat casatorit isi doreste, in viitor, sa aiba unul sau mai multi copii: „Amandoi viseaza sa devina o familie fericita prin completarea cu copii adorabili. Faptul ca vor trebui sa astepte vestea unor copii cat de curand posibil dupa ce s-au casatorit, e un dar ce le va fi daruit de Ceruri.”

Legat de revenirea celor doi la actorie, agentia de impresariere a spus: „Amandoi studiaza tot timpul oferte de distribuire, inca dinainte de nunta. Acum ca au terminat cu aceasta, vor incerca sa revina curand in noi productii. Studiaza cu atentie posibilitatea aparitiei in proiecte viitoare, ca e vorba de seriale sau de filme. Pentru ca au lipsit o lunga perioada de timp, planuiesc sa revina in prim plan inainte de sfarsitul acestui an.” Won Bin nu a mai aparut intr-un proiect personal din anul 2010, de la The Man From Nowhere, in timp ce Lee Na-young n-a mai aparut intr-un serial din acelasi an, in 2012 fiind protagonista feminina in filmul politist „Howling”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 1 iunie 2015

Daca despre calitatile de actor ale lui So Ji-sub toata lumea s-a convins, ei bine calitatea de producator e una mai putin cunoscuta despre star. Acesta a inceput sa investeasca in industria de film odata cu productia „Rough Cut” in care a si fost distribuit, dupa care a ales sa investeasca in filme straine, precum „Philomena” si „Coming Home”, in colaborare cu distribuitorul Challan Films. Recent, starul coreean a investit personal in productia iraniana “A Girl Walks Home Alone at Night”, film care va avea premiera in cinematografele coreene pe 25 iunie. In mod oficial, filmul iranian a avut premiera in Coreea la Festivalul International de Film Jeonju, pe 3 mai 2015.

“A Girl Walks Home Alone at Night” e un film ce spune povestea unei fete vampir singuratice ce se indragosteste de un baiat uman la fel de singur. Productia s-a aflat in centrul atentiei lumii filmului, fiind listat de celebrul site indiewire in topul primelor 10 filme ale anului 2014. Productia a fost recompensata cu “Breakthrough Director Award” (premiul de excelenta pentru regie) la Premiile Gotham si la Festivalul de Film Asiatic de la Deauville, si cu o Mentiune Speciala la Festivalul de Film de la Hawaii. De asemenea, a fost primit calduros de public la festivalurile de la Londra si Roma.

„A Girl Walks Home Alone at Night” este primul western iranian cu vampiri ce prezinta o poveste de iubire a doua personaje neobisnuite ce traiesc in maleficul „Bad City” („Orasul Rau”). Regizoarea Ana Lily Amirpour aminteste spectatorilor de filmele de inceput ale carierei lui Jim Jarmusch, folosindu-se de o coloana sonora semnata de David Bowie pentru a crea atmosfera perfecta. Amirpour si-a inceput cariera in lumea filmului la varsta de 12 ani, cand a aparut intr-un film horror, continuand sa-si arate talentul in desen, sculptura si muzica. De altfel, acest film are la baza o carte de benzi desenate omonima, scrisa chiar de ea, si ecranizata intr-un scurtmetraj ce a castigat in 2012 premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de film iranian Noor. Filmul, ce are in distributie in principal actori iranieni si e vorbit in persana, a avut incasari modeste la box-office-ul american (sub 500.000 $), dar a fost foarte bine primit de critici, fiind prezentat in cadrul festivalului de film de la Sundance din 2014.

Este stiut faptul ca datorita regimului politic din Iran, cei mai multi cineasti aleg calea strainatatii, regizand filme iraniene in alte tari. Este partial si cazul regizoarei Ana Lily Amirpour, nascuta in Anglia din parinti imigranti iranieni, stabilita in prezent in Los Angeles, care se pare ca a dat lovitura la Hollywood, regizand in prezent un film din distributia caruia face parte cunoscutul Keanu Reeves, „The Bad Batch”, ce va fi lansat anul viitor.

“A Girl Walks Home Alone at Night” a atras atentia in Coreea si cunoscutului cantaret si compozitor Yeon Jong-shin, ce a spus, legat de film: „Am hotarat sa fac muzica pornind de la acest film deoarece Ana Lily Amirpour parea sa stie ce este singuratatea”. In ce-l priveste pe So Ji-sub, dupa aparitia in serialul „Master’s Sun” in 2013, acesta si-a luat o pauza destul de lunga de la actorie, acceptand, in acest an, pana acum, doar doua aparitii scurte intr-un film si un serial. E vorba de filmul „The Throne” despre sfarsitul tragic al printului Sado, unde il interpreteaza pe regele Jeongjo, ce apare doar in cateva secvente, si de primul episod al recentului serial „Agreeably Warm”. Aparitia in rolul unui proprietar de cafenea de pe insula Jeju doar in primul episod al serialului a fost pusa pe seama bunei relatii cu scenaristele serialului, surorile Hong, cu care a mai lucrat la Master’s Sun si la Road No. 1. Filmarea scenelor in care apare So Ji Sub in primul episod au durat doar o ora si au fost facute cu doar 6 zile inaintea difuzarii primului episod la tv.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 31 mai 2015

“The Queens” este o poveste romantica din zilele noastre ce se axeaza pe analiza relatiei de cuplu pe fondul unor situatii mai putin obisnuite. Concret, filmul se concentreaza pe analiza in paralel a trei cupluri total diferite ca optiuni si preferinte, fara ca povestea lor sa se intersecteze. Regia, cum e de presupus, e semnata de o femeie (filmul adresandu-se publicului feminin trecut de 30 de ani), fosta cantareata si actrita taiwaneza Annie Yi. Aceasta impreuna cu Wang Anan si Gu Yi au compus povestea filmului, fiecare din ele lucrand la scenariul propriului cuplu independent. Acest lucru se simte in film, povestile de cuplu nelegandu-se concret intre ele, iar faptul ca nu se intrepatrund scade putin din coeziunea productiei. Filmul trebuia lansat in noiembrie 2014, dar premiera a fost amanata pana in aprilie 2015, cand incasarile la box-office au fost modeste (2,4 milioane dolari), insa daca ne gandim ca filmul se doreste un fel de “Sex and the City” chinezesc, putem intelege de ce barbatii nu au fost interesati de aceasta productie. Si acest film a preluat moda distribuirii unui star coreean intr-un rol principal, in scopul de a atrage atentia asupra sa, si din nou vorbim de Song Hye-kyo, aflata la al treilea rol intr-un film chinezesc, dupa “The Grandmasters” si “Crossing 1” (va aparea si in continuarea lui “Crossing”, unde va avea al 4-lea astfel de rol). Trebuie remarcat din nou faptul ca si de aceasta data are un rol foarte bun, fiind “regina” care mentine coeziunea prieteniei celor trei protagoniste, deci nu doar un simplu nume pe un afis. Din distributie mai fac parte actritele Vivian Wu (din Snow Flower and the Secret Fan) si Joe Chen (cunoscuta si premiata in China in special pentru roluri din seriale de televiziune). Partea masculine a distributiei este si ea atractiva, cu actori populari in China, precum Shawn Duo, Tony Yang sau Joe Cheng.

Annie Wong (Song Hye-kyo) s-a despartit de mai bine de 3 ani de Mark, si din acel moment viata i s-a schimbat total. Actrita, aceasta are acum 33 de ani si daca nu ar fi fost prietenele sale Katie si Tina, cu siguranta nu ar fi scos-o la capat dupa aceasta despartire. In momentul in care Mark isi anunta casatoria – mai mult din interes financiar – cu actrita Zhang Yi, Annie decide sa mearga la eveniment, tocmai in Shanghai, departe de casa (Beijing). Impreuna cu prietenele ei, aceasta participa la ceea ce numeste “funeraliile” a ceea ce a fost odata o relatie de 8 ani. Doar ca mai intai e la un pas sa fie data afara din sala, organizatorii negasind-o pe lista de invitati, iar mai apoi e umilita de viitoarea sotie a fostului, Annie indurand cu stoicism si acceptand propunerea umilitoare de a aparea intr-un rol secundar (intamplator… de amanta) in viitorul film al proaspetei sotii a fostului. Cel care o salveaza de la penibil e Wang Ziyu, fiul unei instarite antreprenoare, care tatoneaza terenul pentru o viitoare relatie. Nici celelalte doua “regine” ale lumii mondene din Beijing, Katie si Tina, nu stau mai bine in plan sentimental. Katie e indragostita iremediabil de un barbat indecis, fostul ei iubit, ce are o alta femeie, insa de dragul lui, Katie e dispusa sa accepte orice, fara a realiza ca pasiunea ei nebuna e la un pas sa o distruga psihic. Tina, mai in varsta decat Annie si Katie, “mentorul spiritual” al celor doua, ce le stie pe toate, e o femeie de afaceri de succes, insa in plan personal viata ei e un dezastru. Plecata la studii la Paris, dupa o relatie nereusita cu un pictor revine in Beijing, insa prima ei iubire, Jiawei, se casatorise deja. Il reintalneste pe acesta la nunta lui Mark, iar la insistentele lui cei doi isi reiau relatia, cu toate ca el are deja un copil. Cum evolueaza cele trei relatii si daca vor iesi biruitoare in relatiile lor cele trei regine, ramane de vazut.

“The Queens” marcheaza o schimbare de viziune in abordarea filmelor romantice de catre cineastii chinezi. Pana acum, multe filme romantice, presarate cu umor de cele mai multe ori ieftin, erau slabe sub aspect calitativ, avand la baza scenarii simpliste si previzibile, lipsite de realism. Se pare ca, incet, genul sufera o transformare vizibila, la care o contributie importanta isi aduc numele cunoscute din cinematografia coreeana, ce accepta tot mai mult sa apara in filme chinezesti. “The Queens” e un film romantic realist, cu evidente note dramatice, ce ridica cam toate problemele ce le poate propune provocarea unui film despre cupluri. E un film despre ce poate oferi un partener celuilalt, despre responsabilitati ce depasesc granita unui cuplu, despre viata de zi cu zi asa cum o percepi atunci can desti angrenat sau cand iti doresti o relatie cu cineva. Si lucrurile nu par deloc simple, odata ce ajungi sa cunosti fiecare situatie in parte.

Annie Wong e in aparenta o persoana moale si idealista (Song Hye-kyo ? Niciodata.) Accepta invitatia la nunta fostului ei iubit, e umilita de fata cu toata lumea de sotia fostului ei si, in ciuda acestui fapt, considera ca nu e normal ca ea si fostul sa se urasca toata viata. In virtutea acestei idei participa la eveniment si accepta toate umilintele.Considera ca fericirea fostului ei e mai importanta decat orice. Asta pana cand isi face aparitia Wang Ziyu, baiatul ce filmeaza evenimentul, care are cu totul alte principii, incercand sa-i deschida ochii. El vede iubirea ca pe un camp de lupta, nu ca pe o afacere intre cei doi parteneri, de aceea inca de la inceput nu e de acord cu gandirea lui Annie. Wang Ziyu se dovedeste a fi o alternativa la iubirea de convenienta; desi e fiul unei bogatase, isi construieste pe cont propriu viitorul, conform principiilor si aspiratiilor sale, iar cand visul e pe cale sa i se implineasca (cel de a fi fotograf in teatre de razboi), e dispus sa renunte la tot pentru el, inclusive la iubirea ce incet se infiripa intre el si Annie. Annie e un personaj interesant de urmarit. Are 33, se confrunta cu dilema unei relatii stabile care sa-i permita sa aiba un copil si o familie. Se teme sa nu fie din nou parasita si sa nu mai poata sa-si realizeze acest deziderat firesc. Vede in faptul ca partenerul sa faca un compromis solutia pentru implinirea visului ei, pe cand Wang Ziyu, mai tanar ca ea, vede in asta un act egoist. A irosit 8 ani din tinerete pe relatia anterioara si nu mai e dispusa sa se implice in aventuri fara finalitate. Desi la prima vedere pare o persoana moale, ce lasa totul de la ea, pe masura ce povestea avanseaza, avem surpriza sa vedem o alta Annie Wong, un pilon pentru cele doua prietene ale sale, chiar daca adevarurile ce le spune deranjeaza. Excelenta interpretarea lui Song Hye-kyo, care are din nou – dupa Crossing – un rol solid, complex, ce-i dezvaluie din nou talentul actoricesc, de aceasta data intr-o productie romantica contemporana despre relatiile de cuplu.

Celelalte doua cupluri sunt la fel de interesante, deoarece scenaristele au creat niste situatii de viata mai putin obisnuite.Katie e innebunita dupa Tony, si desi pentru el, ea nu e singura femeie din viata sa, Katie insista nebuneste sa fie in preajma lui, orice perspectiva a sfarsitului unei astfel de relatii aducand-o in pragul isteriei. Daca cu Katie lucrurile sunt clare (amatoare de iubire posesiva), pentru partenerul ei Tony lucrurile sunt cat se poate de interesante. Acesta se imparte intre responsabilitatea fata de grija parintilor (tatal ce urmeaza a fi operat) si responsabilitatea fata de cea care il ingrijeste pe tatal sau, dar o neglijeaza total pe Katie, ce se simte frustrata. Katie e o doamna din high-life, nu o infirmiera, iar fata de propriii parinti se comporta urat, ca si cand ar incerca sa-i evite datorita originii umile, acestia locuind intr-un sat sarac. Tony are o alta viziune despre oamenii din jurul lui, de aici si conflictul din cadrul acestui cuplu aflat in impas. Cel de-al treilea cuplu e Tina si Jiawei. Ea, femeie de succes dar singura, el, cu o afacere micuta dar casatorit si cu un copil. Intalnindu-se intamplator dupa ani de zile, ea trece mai greu peste trecut, Jiawei fiind prima ei iubire, iar faptul ca la revenirea ei de la Paris acesta era deja casatorit a ranit-o. El isi doreste reluarea legaturii cu Tina, chiar daca asta inseamna sa-si insele nevasta. Iar Tina cedeaza tentatiei, crezand in sinceritatea primei iubiri. Are vreo sansa de reusita iubirea celor doi ? Si mai e aceasta acea iubire inocenta de pe vremuri ?

Un film despre dezamagiri, satisfactii si compromisuri in relatia de cuplu, despre prietenie si responsabilitati intr-o lume in care valorile de altadata au devenit desuete si in care ajungi sa te intrebi ce a ajuns, de fapt, iubirea ?

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) in exclusivitate pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 30 mai 2015

„Secret Door” este o drama istorica difuzata de canalul SBS avand ca reper anii 1700, ce corespund domniei regelui Yeongjo. Ea reinterpretează evenimentele din jurul condamnarii la moarte de catre Regele Yeongjo a fiului său, prințul Sado, in vârsta de 28 de ani . Acest eveniment, considerat drept cel mai socant scandal din timpul acestei dinastii, a primit multa atentie si a fost dezbatut pe larg in filme si seriale precum “Printul Sado »-1956 si drama « Sky, Sky »- 1988. Mai recent a aparut un val de remake-uri care-l descriu pe printul Sado altfel decat un personaj jalnic. Cea mai noua dintre ele e filmul „The Throne” (2015), in regia lui Lee Joon-ik, care nu a avut inca premiera in cinematografe.

Potrivit documentelor istorice si ale scrierilor sotiei sale (Memoriile Doamnei Hyegyeong), printul Sado a fost un om violent, violator in serie si criminal. Drept urmare, productiile de pana acum avand ca tema moartea printului Sado, cunoscut si sub numele de „Tragicul Print”, l-au descris in lumina informatiilor cuprinse de aceste documente. S-a speculat ca printesa Hyegyeong ar fi prezentat deformat adevarul in dorinta de reabilitare a onoarei familiei pentru generatiile urmatoare, punand faptele reprobabile de care era invinuit printul pe seama bolii, a nebuniei. Altminteri nu se explica de ce ar fi ascuns motivele pentru care sotul sau a fost ucis, intrucat familia sa nu a avut nimic de castigat din aceasta nefericita intamplare.

Secret Door este varianta „revizionista” a vietii printului, in conformitate cu teoria conspiratiei aparuta in secolul al XIX-lea, potrivit careia printul Sado nu a fost bolnav mintal, dar a dorit sa infaptuiasca schimbari revolutionare, fapt care i-a determinat pe adversarii sai politici sa-l acuze de crime pe care nu le-a comis. Regele, care nu dorea sa subrezeasca puterea monarhiei, nu a avut de ales altceva decat condamnarea la moarte a fiului sau. Desi istoricii au comparat memoriile doamnei Hyegyeong cu scrierile perioadei Joseon si au concluzionat ca sunt autentice, ca nu ar exista discrepante fata de relatarile cuprinse in documentele oficiale, noua teorie s-a nascut din tendinta oamenilor de a rescrie istoria din viitor, de a da o interpretare credibila intrebarilor despre adevarul bolii sau vionvatiei printului Sado, de a gasi responsabili de anumite evenimente si de a adauga prin detalii aura de autenticitate. Circumstantele mortii sale continua sa ramana o problema in dezbatere pentru istoricii coreeni.

Puterea este dintotdeauna un elixir ravnit cu ardoare, pentru care se plateste orice pret si se face orice sacrificiu. Un fel de a spune ca te aduce in stare sa te faci frate cu dracul ca sa treci puntea. Curtea regelui Yeongjo nu face exceptie de la aceasta regula. Alaturi de rege, soarta tarii o hotarasc nobilii grupati in cele doua factiuni rivale; Noron si Soron. In avantaj este acum factiunea Noron, dupa ce in urma cu 30 de ani a reusit sa-l inlature pe regele de drept si sa-l inscauneze pe printul considerat de factiunea rivala Soron nepotrivit deoarece descendenta pe linie materna era umila. Regele se simte inferior, are vise mari, dar pentru a le putea pune in practica si a-si demonstra competenta are nevoie de mai multa putere. Are manifestari vulcanice in fata curtii, plange la comanda, dar nimeni nu stie cu adevarat ce se ascunde in spatele lacrimilor sale. Legamantul care i-a salvat viata si l-a urcat pe tron este totodata dovada aliantei sale cu factiunea Noron, constituie un risc si ii ingradeste deciziile. Descoperirea si distrugerea acestuia l-ar elibera de sub tutela Noronilor si de amenintarea de a–i fi compromisa onoarea.

Printul Sado a crescut fara prea multa afectiune din partea tatalui sau. Obisnuia sa isi ascunda teama sau ingrijorarile in spatele unui zambet si se straduia sa se ridice la nivelul asteptarilor regelui, fiind supus unei mari presiuni. Este o figura solara, pasionat si idealist. Lipsa incurajarilor, duritatea cu care il trateaza regele pentru a-l cali ca sa poata infrunta orice incercare, il face instabil. Posibilitatea de a-si arata valoarea pare sa apara cand prietenul sau moare in conditii suspecte. Printul cerceteaza intru aflarea adevarului, dar descopera un secret sumbru ce ii schimba total perspectiva. In timpul cercetarilor, calea i se intersecteaza cu Seo Ji Dam, o tanara scriitoare care are aceleasi idealuri si talent de detectiv. Este o intalnire ce imbogateste tabloul general cu tuse delicate si sensibile, adaugand putina lumina pe fundalul sumbru al confruntarilor de tot soiul.

Personajul negativ la superlativ este prim ministrul si seful gruparii Noron, Kim Taek. El este papusarul sef, personajul in stare sa teasa intrigi complicate, ce stapaneste si conduce jocul politic, eminenta cenusie fara rival.

Documentul compromitator, legamantul ce dovedeste alianta dintre rege si Noroni, concentreaza energiile personajelor principale dezvaluind adevarul din spatele mastilor protocolare, natura relatiilor si interesele fiecaruia, precum si caile prin care sunt dispusi sa ajunga in posesia lui. Facem astfel cunostinta cu intrigile dintre familiile nobile si monarhie, cu luptele pentru intaietate si putere, dar si cu relatia antagonica tata-fiu, dovedita si de modul de manifestare in situatii limita, respectiv plâns-râs.

Nu doar unele personaje si momentele cu iz politienesc ne amintesc de serialul Yi San, k-drama ce urmareste domnia fiului printului Sado si incercarile acestuia de a reabilita memoria tatalui sau. Prezenta tinerei si talentatei actrite Kim You Jung, specializata in roluri de investigatoare, cuprinde o lista lunga cu dramele istorice in care a jucat, de unde si senzatia de deja vu.
Sa vedem ce spun actorii echipei de filmare despre cum au ajuns sa faca parte din distributia acestei drame:
Han Seok-kyu, cel care il joaca pe regele Yeongjo, afirma ca inca de pe cand se turna drama Deep Rooted Tree a visat sa joace si acest rol. Chiar daca l-a jucat pe regele Sejong cel Mare, a avut in inima dorinta de a-l intruchipa pe regele Yeongjo. Cand avea vreo 20 de ani si studia, visa ca toti ceilalti studenti sa poata da viata regelui Lear al lui Shakespeare, dar dorinta de a-l juca pe regele Yeongjo a fost chiar mai mare decat cea din tinerete.

Lee Je Hoon, alias printul Sado, a vorbit si el despre motivele care l-au determinat sa accepte sa joace in aceasta drama, subliniind oportunitatea de a lucra cu regizorul Kim Hyung- shik (Sign, Ghost, Suspicious Housekeeper) si cu scenaristul Yoon Sun –joo (Immortal Lee Soon-shin, Hwang Jiyi, The Great King Sejong). In plus, noua lumina in care era prezentata povestea regelui Yeongjo si a printului Sado ii putea interesa pe telespectatori. Si nu in ultimul rand, onoarea si sansa de a lucra alturi de sunbae Han Seok-kyu si restul echipei au fost imboldurile pentru a da totul in fata camerelor de filmare.

Kim You Jung joaca un personaj fictiv printre figurile istorice, adica in k-drama este scriitoarea- investigatoare Seo Ji Dam. Nefiind un personaj real, a trebuit sa descopere cine este aceasta, iar indicatiile regizorului (plina de viata si energie, spirit liber) i-au dat incredere si s-a gandit sa nu rateze ocazia de a o intruchipa.

Park Eun-bin (sau Doamna Hyegyeong) a fost si ea entuziasmata de rolul oferit si de actorii alaturi de care avea sa joace. Faptul ca personajul jucat de ea este diferit fata de cum a fost interpretat pana acum si ca va intra in pielea unei personalitati mult mai puternice, a fost un alt motiv de incantare si a promis ca va da totul pentru a intrece asteptarile fanilor.

Pentru cei care au nevoie de o altfel de poveste legata de soarta printului Sado, aceasta drama poate fi alegerea potrivita. Asteptata cu nerabdare de iubitorii acestui gen, la primele episoade a inregistrat un rating ridicat (9, 10, 11%), dupa episodul 8 ramanand insa fixata cu 5-6% pana la final. Cele mai importante melodii ale coloanei sonore au fost asigurate de block.B- Secret Door, The One- Erase and Erase si Ye Rin cu Nameless Flower. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de kira – asiacinefil

Publicat: vineri 29 mai 2015

Rivalitatea este, alaturi de razbunare, una din temele preferate nu doar ale cineastilor coreeni, ci in general a celor asiatici. Rivalitatea probabil e cea mai intalnita tema in filmul coreean, si o regasesti atat in comediile romantice cat si in cele mai dure thrillere. Ca e vorba de rivalitate in iubire sau in cariera, aceasta e mereu prezenta ca pretext la baza scenariilor. Mai putin a fost abordata tema in domeniul modei, cel putin in ce priveste filmele pentru marele ecran (caci serialele abunda de astfel de tematici, cele mai celebre fiind chiar “Fashion King” sau “Cinderella Man”). “Fashion King: e o ecranizare a unei webmanhwa ce se adreseaza publicului tanar, neavand, in ciuda numelui omonim, nici o legatura cu subiectul serialului de televiziune. Din pacate realizarea productiei lasa de dorit, regizorul Oh Ki-hwan fiind unul obisnuit cu productii ratate. Singurul film remarcabil din cariera acestuia a fost cel de debut, tristul “Last Present” din 2001. Filmele ce au urmat au insemnat o alternare de genuri (comedie, horror si erotic) care nu a adus nimic pozitiv pentru cariera acestuia: “Art of Seduction”, in ciuda distributiei, a fost un film haotic, “Someone Behind You” – un horror cu adolescenti intr-o perioada in care genul inca isi cauta identitatea, iar “Five Senses of Eros” i-a prilejuit implicarea intr-un proiect omnibus de 5 filmulete a cate 25 de minute fiecare, acesta regizand povestea “Believe in the Moment”, film omnibus ce nu a ramas cunoscut decat prin implicarea lui Hur Jin-ho intr-unul din cele 5 filmulete. Distributia lui “Fashion King” cuprinde actori din tanara generatie, ce au debutat pe micile ecrane unde si-au castigat popularitatea. Sulli, membra a formatiei de fete f(x), e cunoscuta pentru unul din rolurile secundare din recentul “The Pirates” (unde se alatura anturajului personajului principal Son Ye-jin) dar si pentru aparitiile din “To the Beautiful You” si “Oh My Lady”. Joo Won nu mai are nevoie de prezentare, revenind pe marele ecran dupa “Steal My Heart”, fiind un popular star al Hallyu, ce isi va arata inclusiv aptitudinile muzicale intr-o secventa de 2 minute. Rolul negativ ii revine lui Ahn Jae-hyeon, ce a facut repede saltul (nu e de mirare, la cat de talentat e) de la postura de actor secundar din “My Love From the Star” la cea de protagonist in serialul de succes “Blood” nu de mult incheiat. Acesta este primul lui rol pe marele ecran, avand o prestatie promitatoare. Filmul a obtinut modesta suma de 3,8 milioane dolari incasari la box-office in Coreea.

Woo Ki-myung (Joo-won) e ratusca cea urata a clasei din liceul din Busan unde invata. Pe langa infatisarea de tocilar, acesta e tinta batjocurii batausului clasei, ce-l terorizeaza zilnic. Soseste insa clipa in care familia lui (o mama singura) decide ca e momentul sa se mute in Seul, astfel ca Ki-myung nu ezita sa se desparta de fostii lui colegi intr-un mod original. La noua resedinta din capitala Ki-myung se trezeste ca o are ca vecina pe Eun-jin (Sulli), o fata de varsta lui, pe care la o prima vedere o considera urata, neezitand sa i-o spuna in fata, ca un taranoi de provincie lipsit de maniere. In scurt timp, insa, cei doi merg la cursurile pregatitoare premergatoare noului semestru si cu ocazia asta ajung sa se cunoasca mai bine. Tot acum, Ki-myung il cunoaste pe Chang-joo, un coleg de clasa galagios ce vrea sa faca pe batausul pentru a-i stoarce bani, dar care spre suprinderea sa se vede dezarmat cand victima ii da de bunavoie bani si nu pare deloc speriata de amenintarile voalate ale sale. Din vorba in vorba cei doi constata ca au fost trasi pe sfoara de un magazin online, ce le-a vandut haine contrafacute, astfel ca pornesc cu hotarare spre sediul firmei pentru a cere socoteala. Dar proprietarul magazinului online, Kim Nam-jung, le da o lectie despre cum se poarta o haina, indiferent ca e de firma sau nu, iar cei doi ajung sa accepte sa pozeze ca model pentru promovarea hainelor contrafacute vandute pe site. Acest lucru creste popularitatea lui Ki-myung in scoala, aducandu-l in conflict cu Kim Won-ho, vedeta scolii, fiul unui fost marinar devenit medic, ce-si permite orice, inclusiv sa indeparteze toate obstacolele ce i-ar sta in calea unei cariere stralucite in modeling. Si cum altcumva, rivalitatea dihntre cei doi se va regla printr-o competitie de moda…

“Fashion King” nu e nimic mai mult decat o ecranizare dupa o manhwa publicata pe internet. E greu sa transpui lumea reala intr-o manhwa, unde, cu ajutoul imaginatiei, sa construiesti scenarii uneori nerealiste, dupa care sa iei manhwa si sa incerci sa o readuci in realitate printr-o ecranizare. Adica e un proces in care se pierde insasi esenta. Scopul in sine al unei manhwa, ca e publicata online sau in scris, e de a ajunge la un public-tinta (in nici un caz acestia nu sunt pensionarii sau persoanele mature trecute de 30 de ani), iar tematicile sunt variate, in general adaptate categoriilor de varsta carora li se adreseaza. Din acest motiv, o ecranizare (live action) dupa o manhwa trebuie sa pastreze caracteristicile acesteia, inclusiv publicul-tinta caruia i se adreseaza. Sub acest aspect, realizatorii lui “Fashion King” au ramas consecventi, filmul adresandu-se publicului adolescent, eventual pana in 30 de ani. Tematica abordata e puerila si productia in sine e superficiala, plina de clisee de care un amator de k-drame probabil e satul. Reintalnim – ca in alte filme de gen – povestea ratustii urate (bineintels ca purtatoare de ochelari si tocilare), terorizata de colegii de clasa cu bani, care se ambitioneaza si devine, rostogolindu-se de trei ori, un print, respectiv o printesa. Plictisitor. Reintalnim fiul de bogatas arogant, crescut in puf si avand un caine de paza tot timpul in preajma, pentru care nimic nu este imposibil cata vreme principala arma ce o poseda e banul. A calca in picioare pe toata lumea nu e decat un exercitiu zilnic de incalzire pentru viata. Si regasim clasicul cliseu al confruntarii intre cele doua tabere, una folosind ca bici banii, si cealalta apeland la unitatea de grup ca mijloc de contracarare a efectelor perverse ale banului. Rezulta un scenariu arhicunoscut, pe care l-am vazut transpus in numeroase filme si mai ales seriale coreene, ca a fost vorba de o intrecere culinara, de una muzicala, de una din lumea filmului, a intrecerilor sportive, si iata, acum, din lumea modei. Daca scenariul nu ajuta prea mult, acelasi lucru il putem spune despre punerea in scena a manhwei originale, care e pe alocuri vadit exagerata. De multe ori actiunea pare fortata, iar cand nu se intampla asta cade in derizoriu, prin exploatarea cliseelor specifice genului povestilor cu adolescenti. Singurul aspect pozitiv e interpretarea protagonistilor, toti actori si cantareti tineri, pe placul publicului-tinta al productiei: Joo Won (cu un progres fata de anterioara aparitie de pe marele ecran, “Steal My Heart”, cu toate ca rolurile erau de factura diferita), ce trece prin mai multe faze de transformare pe parcursul filmului, reusind sa transfere personalitate personajului interpretat; Sulli e varianta feminina a lui Joo Won in acest film, insa regizorul ii acorda un spatiu mult mai restrans de manifestare. Ca si partenerul ei de suferinta, personajul lui Sulli are un atu pentru a razbi in fata obstacolelor vietii, iar acesta e hotararea. E hotarata inclusiv in situatiile defavorabile, stie care ii este visul si in ciuda tuturor piedicilor lupta pentru implinirea lui. Un mare plus este interpretarea rolului negativ de catre Ahn Jae-hyeon, aflat la debut intr-un film pentru marele ecran, ce are talentul de a face din personajul sau, Won-ho, unul fata de care sa simti repulsie. Se spune ca un actor dintr-un rol negativ si-a interpretat bine rolul atunci cand spectatorul reuseste sa simta el insusi acel personaj, felul sau de a vedea lumea, iar Jae-hyeon reuseste in acest film sa fie un ”Joo Ji-hoon” enervant la culme, ce ne aminteste de aroganta inocenta a acestuia din “Princess Hours”.

Un film pentru adolescenti si, in general, pentru fanii actorilor din distributie, fara valente artistice, de la subiectul caruia nu poti avea nici un fel de asteptare. “Artificial” e el mai bun termen pentru a-l caracteriza. De vazut doar din lipsa de alta ocupatie (inclusiv cei pasionati de moda vor fi… dezamagiti).

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate de gligac2002 (Asia Team) in premiera in Romania pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 27 mai 2015

De mai bine de o saptamna circula prin show-biz-ul coreean zvonul ca actrita Kim Tae-hee ar fi in negocieri cu producatorii serialului „Yongpalyi” in vederea distribuirii in rolul principal. Astazi, reprezentantii producatorilor serialului au sustinut ca contractul actritei are o clauza prin care aceasta si-a exprimat dorinta ca stafful serialului sa fie intelegator in cazul in care in timpul filmarilor ar interveni casatoria dintre aceasta si prietenul ei Rain. Un reprezentant al agentiei de impresariere a actritei a declarat: „Suntem scandalizati de asemenea afirmatii, in conditiile in care nici macar nu am confirmat, inca, acceptarea rolului din serial. Zvonurile despre casatoria lui Kim Tae-hee si Rain sunt complet false. Cei doi pastreaza, inca o relatie buna, dar nu se casatoresc inca.” Un alt reprezentant al agentiei a completat: „Casatoria lor nu a fost discutata inca. Kim Tae-hee e doar in faza in care isi studiaza rolul propus din „Yongpalyi”, si nu am mentionat niciodata despre vreun contract semnat.”

Serialul, ce urmeaza a fi difuzat in serile de miercuri si joi ale saptamanii pe postul coreean SBS, spune povestea unui barbat ce devine doctor, insa are de suferit de pe urma datoriilor ce survin ca urmare a tratamentului dializei surorii sale. Pe langa Kim Tae-hee, producatorii sunt in discutii pentru rolul principal masculin cu Joo Won. Serialul e preconizat a incepe a fi difuzat din luna august, dupa incheierea lui „Mask”.

Mai mult ca sigur zvonul alimentat de producatorii serialului are un dublu scop. Pe de o parte de a atrage atentia asupra viitorului serial, care se doreste a fi asociat cu nume cunoscute de actori, o tactica des uzitata in domeniu la care recurg producatorii, pentru ca in cele din urma serialele mult asteptate sa se lanseze cu actori mai putin populari, iar in final totul sa se dovedeasca un simplu balon de sapun sub aspectul calitatii interpretarii. Sau exista varianta unei conditionari nu a actritei, ci chiar a staffului de productie, pentru a impiedica exact invocarea unei astfel de clauze pe durata filmarilor, ce ar putea da peste cap intregul proiect, lucru de inteles in conditiile in care serialul ipotetic ar putea avea retinguri ridicate, iar la apogeul sau nunta actritei din rolul principal sa dea peste cap filmarile. In ambele situatii aratate mai sus, exista un singur castigator: producatorii serialului. Daca actrita va accepta rolul, probabil va fi obligata ca pe durata filmarilor sa nu aiba loc nunta acesteia, iar daca in cele din urma actrita renunta la rol, si se va dovedi ca in urmatoarele luni se va casatori, producatorii tot cu imaginea curata vor ramane. La fel s-ar intampla si daca in rolul principal va fi distribuita, in final, alta actrita; discutiile ce o implica pe Kim Tae-hee si Joo Won saptamani la rand sunt o buna carte de vizita pentru promovarea serialului, caz in care a te folosi de imaginea unei vedete nu e, pana la urma, un lucru atat de ineficient, nu ?

Relatia dintre Kim Tae-hee (35 de ani) si Rain (32 de ani) a fost confirmata oficial la inceputul lui 2013. Rain insusi a negat intentia de a se casatori momentan, recent popularul cantaret si actor convertindu-se la catolicism.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 26 mai 2015

“We Are Brothers” (2014) ne introduce (din nou) in lumea televiziunii si a spectacolului de dragul ratingului, fiind un subiect la moda cel putin pe micul ecran in Coreea. O televiziune are o emisiune gen “Surprize, surprize”, poate putin mai sobra si mai dramatica, “Te intalnesc azi”, iar povestea filmului are legatura directa cu aceasta, deoarece doi frati despartiti in copilarie ajung sa se reintalneasca prin intermediul acestei emisiuni. Regizorul si scenaristul Jang Jin (ce a colaborat la scrierea scenariului cu Bae Se-young – Miss Conspirator, The Recipe) ne propune o poveste in sine tragica, pe un fundal comic, expunandu-ne din nou stilul sau realist, chiar umanist pe care l-am intalnit in “Man on High Heels”, precedentul sau film. Ceea ce propune ca stil acest regizor e diferit, cel putin in cinematografia coreeana, de stilul altor colegi de breasla ce urmeaza regulile stricte in limitele caruia cunoaste succesul industria coreeana de film de mai bine de 15 ani. Cliseele din “We Are Brothers” sunt puse in slujba unei altfel de mod de a spune o poveste, mult mai sobru cand vine vorba de comedie , si mult mai comic cand vine vorba de sobrietate. E greu sa abordezi doua genuri diametral opuse (comedie/drama) in acelasi film si sa impaci atat fanii comediilor cat si pe cei ai dramelor. Au mai existat cateva tentative de astfel de filme coreene, dar toate au dat gres, in primul rand datorita povestii lipsite de substanta. De aceasta data regizorul porneste de la o poveste banala – cine nu a auzit de emisiuni tv scaldate in lacrimi ce exploateaza drame personale ? – la care adauga sare si piper (momentele comice), dar care nu se departeaza nici un moment de la scopul sau, sa ramana cat mai apropiat de realitate si sa nu se lase inghitit de mondenizare. In rolurile principale Jang Jin i-a distribuit pe Cho Jin-woong, un actor tot mai apreciat in special pentru rolurile dramatice, dar care s-ar descurca de minune in orice alt rol i s-ar incredinta, si Kim Sung-kyun, un actor ce a debutat de doar 3ani in industria de film (si e trecut de prima tinerete !) si a castigat deja 3 premii (unul pentru aparitia in “Nameless Gangster” si doua pentru rolul din “Neighborhood”), avand la activ nu mai putin de 16 filme ! Desi cei doi nu sunt actori de prima clasa precum starurile cu nume ale filmului coreean, interprtarea lor e una perfect pliata pe dificultatea rolurilor interpretate, cei doi intruchipand doi frati de sange ce sunt total opusi ca viziune de viata, dar care in ciuda distantei uriase care ii separa, reusesc sa gaseasca acele valori umane intrinseci care sa-i apropie, prin liantul familiei si al scurtului trecut comun atat de amar pentru amandoi.

Sang-yeon si Ha-yeon sunt doi frati cu care soarta nu a fost deloc ingaduitoare. Orfani de mici de tata, acestia sunt abandonati si de mama lor, ajungand la un orfelinat. Chinurile vietii de aici par a se sfarsi in momentul in care un cuplu american soseste la orfelinat si isi manifesta dorinta de a infia un baiat. Cel propus spre infiere e Sang-yeon, care accepta noua familie cu conditia sa-l aiba si pe Ha-yeon aproape. Cu promisiunea ca se va intoarce peste o saptamana si dupa Ha-yeon – care, desigur, era o minciuna -, familia americana isi ia in primire noul membru, iar viata lui Sang-yeon se schimba. Peste 33 de ani, Sang-yeon se decide sa vina inapoi in Coreea. Are o sotie si un baiat, si este pastor. Sosirea lui se petrece pe fondul participarii la un show televizat intitulat “Te intalnesc azi”, a carui tema e reintregirea unor familii despartite. Reintalnirea cu fratele sau urmeaza sa aiba loc in cadrul acestei emisiuni. Intre timp, Ha-yeon o gasise pe mama lui, suferinda de Alzheimer, pe care o aduce la emisiune. Ha-yeon e saman, are o fire impulsiva si pare opusul lui Sang-yeon in toate privintele. Reintalnirea, insa, nu decurge cum toata lumea se astepta, deoarece mama amnezica reuseste performanta de a disparea de la fata locului din vina unei membre a staffului emisiunii. Urmeaza cautarea acesteia, care devine in fapt o calatorie prin Coreea, ce ofera ocazia celor doi frati pe care cei 33 de ani distanta i-a instrainat complet sa se cunoasca mai bine ca adulti maturi.

Filmul lui Jang-jin e o suprinzatoare combinatie de comedie cu drama, un gen mai putin abordat in cinematografia coreeana. “Runaway From Home”, cu Ji Jin-hee si lee Moon-sik s-a vrut o productie similara, dar in ciuda distributiei nu a reusit sa convinga, fiind un film mult prea dramatic si plictisitor pentru a se ridica la nivelul asteptarilor de la o comedie dramatica. “We Are Brothers” incepe ca o comedie (spumoasa pe alocuri), dar la un moment dat se transforma intr-o poveste realista, in care umorul devine negru, sarcastic, apasator, iar de aici pana la drama nu mai e decat un pas. Daca v-a placut “Man on High Heels” al aceluiasi regizor, ca atmosfera si realism, nu in mod special ca subiect, care difera, evident, cam la acelasi lucru va puteti astepta si de la acest film. Cei doi protagonisti isi interpreteaza excelent rolurile, cu toate ca senzatia ce o poti avea e ca filmul e prea cerebral, prea rece, contrastand cu comedia savuroasa ce se anunta in primul sau sfert. Dar aceste filme realist-dramatice ii vin ca o manusa lui Cho Jin-woong, ce ne-a delectat deja cu un rol similar in serialul “Beyond the Clouds”. Aici interpreteaza un pastor (n-ai zice ca e, desi se straduieste tot timpul sa isi pastreze calmul si controlul de sine, in contrast cu efervescenta fratelui sau coleric) ce vine in Coreea sa-si regaseasca familia destramata in urma cu 33 de ani.Pe cine gaseste ? Un frate saman ce nu ezita sa bata mereu apropoul pe teme religioase, care in ciuda primirii emotionante din emisiunea tv se dovedeste in scurt timp o persoana complet straina, nu un frate. Iar cel putin in sufletul lui Ha-yeong, cel ramas in Coreea si “tradat” de fratele plecat in State, nu pare a exista vreo urma de sentimente care sa-l apropie de fratele american. Dialogurile dintre ei par fortate, chiar doi straini ar vorbi si s-ar implica mai mult cand vine vorba de un dialog, decat cei doi frati. Scenariul ne rezerva, insa, o surpriza tipic coreeana, iar pe masura ce avansam, ajungem sa descoperim si ce se ascunde in spatele acestei insingurari sfasietoare din relatia celor doi frati de sange. Un film realist, ce ne ofera importante lectii de viata si posibilitatea de a analiza doua personaje interesante, doi sfincsi atat de opusi si apropiati totodata. Desi te-ai astepta la mai mult de la acest film pe partea de comedie, cei doi actori avand potential in aceasta directie, partea realist-dramatica pune in valoare talentul lor artistic, oferindu-ne o poveste putin iesita din tiparele filmelor coreene ale ultimei perioade.

Traducerea a fost efectuata in premira in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 24 mai 2015

„My Dictator” (2014) continua moda recenta a productiilor coreene plasate in perioada anilor ’60-’90, ce a fost putin exploatata in filme, dar care are atatea lucruri de dezvaluit ! Iar o calatorie in timp in aceasta perioada relativ apropiata de prezent ne da ocazia sa cunoastem si o alta fata a Coreei decat cea pe care o stim din filme inspirate din prezent. Nu dintotdeauna Coreea de Sud a fost o tara democratica, cu o economie infloritoare, cu zgarie-nori si conglomerate, cu pace sociala si prosperitate. Au fost si ani grei, decenii bune dupa semnarea armistitiului din Razboiul Coreean, in care saraciei, greutatilor de zi cu zi, li se adaugau o atmosfera politica tensionata, amenintarea nucleara nord-coreeana si teroarea instituita de regimurtile autoritare militare. Aceasta e lumea in care ne invita „My Dictator”, un film ce incearca sa ne arate acele timpuri tulburi din perspectiva unui artist mai putin talentat, ce ajunge in fata provocarii vietii sale. Si cum pentru un actor, un rol inseamna o provocare a propriului talent, o imersiune in gandurile personajului interpretat, o identificare cu acesta, vom vedea ce se intampla atunci cand actorul se lasa devorat de pasiunea sa pentru perfectiune. Regizorul mult apreciatului „Castaway on the Moon”, Lee Hae-jun, cunoscut si pentru scenariile unui „Au Reavoir, UFO” sau „A Hard Day”, a scris o poveste ce porneste de la o experienta personala, pe care reuseste sa o puna in scena minunat datorita in primul rand prestatiei protagonistului Sol Kyung-gu. Desi avem doua povesti intr-una singura si un hiatus de 22 de ani intre ele, elementul solid al filmului e prezenta acestui mare actor in distributie, care reuseste sa faca trecuta orice alta lipsa a productiei. In partea a doua a filmului apare si Park Hae-il, intr-un rol tipic lui, si cum nu e un actor prea carismatic, nici chimia lui cu Sol Kyung-gu nu e una extraordinara. Dar asta nu trage in jos productia ci, din contra, o face mai interesanta. Avand un buget de 3,6 milioane de dolari, „My Dictator” a fost filmat pe durata a trei luni, castigand un premiu si avand 3 nominalizari (sunt asteptate mai multe nominalizari la Baesang Arts Awards din acest an).

Coreea de Sud, 1972. Vantul unificarii adie usor asupra Peninsulei Coreene dupa ce pe data de 4 iulie 1972 se semneaza o declaratie comuna Nord-Sud. Un iminent summit inter-coreean urmeaza a avea loc, insa faptul ca izolatul lider nord-coreean Kim Il-sung e imprevizibil o stie toata lumea. O intalnire directa cu acesta presupune unele riscuri evidente, fapt ce creeaza ingrijorare in randul Serviciului de Informatii sud-coreean, insarcinat cu securitatea evenimentului. Drept urmare, acesta pune la cale un plan secret pentru ca toate lucrurile sa iasa bine. In tot acest timp, Kim Sung-geun (Sol Kyung-gu), un actor marunt si prea putin talentat, viseaza sa ajunga intr-o zi un mare actor. Deocamdata are cateva replici in piesa Regele Lear si lipeste afise cu spectacolele de teatru pe strazi. Ramas vaduv, acesta isi creste fiul minor, pe Tae-shik, impreuna cu mama lui intr-un apartament inchiriat la etajul unui imobil, confruntandu-se zilnic cu greutatile vietii. Desi era mandria fiului sau, ce se lauda la scoala ca tatal lui interpreteaza un rege, il dezamageste crunt pe acesta in momentul in care i se ofera sansa unui rol mai important in piesa „Regele Lear”, incurcandu-se in replici din cauza emotiilor chiar pe scena. Dat afara din teatru, Sung-geun primeste un pont neasteptat din partea misteriosului profesor Huh, care il cheama la o auditie pentru o piesa. E dispus sa faca orice pentru a obtine rolul. Ce nu stie el e ca rolul pentru care se zbate atat face parte dintr-o piesa importanta pentru tara…

Povestea filmului nu este una reala, e pura fantezie plasata pe fundalul unui eveniment real din istoria recenta a Coreei. Care era situatia politica din anii prezentati in film ? Coreea de Nord era condusa pe atunci de Kim Il-sung (bunicul actualului lider nord-coreean Kim Jong-un), un dictator asmanat cu Hitler si Stalin de Statele Unite. Nici Coreea de Sud nu o ducea prea bine, fiind sub o dictatura semi-militara, ce s-a intins din 1961 pana in 1987. Din acest motiv ideea unui summit inter-coreean pe tema unificarii nu putea sa fie privita decat cu neincredere de partea sud-coreeana, fapt ce explica si planul pus la cale de serviciile secrete. Asadar, toate acestea fac din „My Dictator” o satira amara de mare profunzime si sensibilitate, ce nu a pierdut o clipa contactul cu realitatea acelor timpuri si cu contextul social-politic al anilor ‚70. Totusi, productia iese putin din tiparul clasic al filmelor coreene. Acest lucru poate fi deranjant, pentru ca te-ai astepta la o poveste unitara de la inceput pana la sfarsit, dar cand ajungi sa vizionezi filmul, gasesti o poveste faramitata, pe alocuri destul de greu de urmarit datorita lentorii ei. Poate la un moment dat te astepti la comedie, la o tratare superficiala a subiectului, dar constati ca regizorul scenarist se incapataneaza sa nu treaca granita catre comic, ramanand tot timpul in cadrul realist al vietii de zi cu zi. Pe toata durata filmului avem prezentata pe langa povestea in sine, dramatica si deloc cosmetizata, si o relatie de familie mai speciala, cea dintre tata si fiu, care treptat se raceste, pe masura ce fiul ajunge sa nu mai inteleaga nimic din comportamentul tatalui sau. Cei doi ajung sa se insingureze, izolandu-se in lumi proprii, iar trecerea anilor rupe aproape orice legatura intre ei. „My Dictator” e structurat in 2 parti distincte: prima parte se petrece in anii ‚70, cu Sol Kyung-gu in prim plan, iar partea a doua se petrece in anii ‚90, protagonist devenind Park Hae-il. Aparent cele doua parti nu se leaga intre ele, saltul se face brusc, iar acomodarea cu caracterul personajului lui Hae-il, Tae-shik, e destul de dificila pentru spectator. Rolul e perfect pliat pentru Park Hae-il, care mai tot timpul apare in roluri mai atipice (va mai amintiti atmosfera stranie din „Whistle Blower” sau „Heartbeat”?) , dand impresia de indiferenta. Dar acesta e talentul lui ca actor, sa interpreteze excelent personaje detestabile, ce ratacesc si trebuie sa-si regaseasca drumul pentru a nu se pierde definitiv. Sol Kyung-gu, in schimb, e de-a dreptul fenomenal in acest film. „Magnific” e un termen prea modest pentru a-i caracteriza prestatia. Un obisnuit al filmelor de actiune, cu nenumarate roluri de politist lipsit de maniere, Sol Kyung-gu ne demonstreaza cu rolul din acest film ca a ajuns de mult la maturitatea artistica a unui actor de top, care poate interpreta cu maiestrie orice. Inclusiv un… dictator sau o umbra a regelui Lear… Un plus si pentru echipa de machiaj, care a reusit sa imbatraneasca personajul, pentru partea a doua a filmului, cu 20 de ani, astfel incat actorul e aproape de nerecunoscut fizic, si totodata atat de credibil… Acesta are una din cele mai bune prestatii individuale ale unui actor coreean din ultimii ani, fiind deja recompensat pentru interpretare cu un premiu.

Lee Jae-hun, regizorul filmului, a explicat ce l-a determinat sa scrie scenariul si, mai apoi, sa regizeze aceasta productie. „Acum cativa ani, am dat peste o poza veche de-a tatalui meu si am privit la ea mult timp. In poza, tatal meu parea atat de tanar si puternic… ‚Acesta chiar e tatal meu ?’ Parea complet diferit de persoana stricta, sobra, dictatoriala a tatalui pe care l-am cunoscut toata viata. Am fost brusc curios ce l-a transformat pe tatal meu in persoana care e acum. Am realizat ca a trait o perioada marcata de dictatori, atat in Nord cat si in Sud. Fiul nu reuseste niciodata sa-si vada tatal ca pe un tanar, dar un tata e intotdeauna doar o persoana batrana pentru copiii sai. E un destin solitar. Acest film e o confesiune tardiva facuta neputinciosului dictator numit tatal meu si tuturor tatilor asemeni lui din intreaga lume.” Cuvintele regizorului se constituie in cea mai potrivita invitatie de a viziona acest film emotionant, o poveste care fara indoiala va va impresiona, in ciuda modului putin diferit de a o spune decat o fac alte filme coreene.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 23 mai 2015

“Crossing” e una din cele mai grandioase productii chinezesti ale ultimilor ani, spunand o poveste impresionanta plasata pe fundalul anilor de dupa al doilea razboi mondial.Productia, ce a avut un buget total de 48,6 milioane de dolari, e compusa din doua filme, partea a doua a ei avand premiera in aceasta luna in China. Prima parte a obtinut incasari de 32,3 milioane dolari la box-office, fiind unul din marile succese de anul trecut (filmul avand premiera in decemrbrie 2014). La timona filmului se afla nimeni altul decat apreciatul John Woo, care dupa o cariera impresionanta, cu filme la inceput de actiune facute in Hong Hong, multe devenite adevarate legende ale genului, a facut o escala de aproape un deceniu la Hollywood, revenind spre final de cariera pe taram Asiatic si regizand 3 filme de epoca grandioase: Red Cliff, Red Cliff 2 si Reign of Assassins in decurs de 3 ani. Dupa 4 ani de absenta, John Woo revine cu o poveste ce include mai multe genuri, “Crossing”, ce imbina actiunea si razboiul cu romantismul si dezastrul. Multi au insistat in prezentarea filmului pe tragedia in jurul careia oscileaza subiectul, si anume scufundarea in 1949 a vaporului Taiping, ce transporta imigranti chinezi din Shanghai ce fugeau din China aproape ocupata de comunisti spre Taiwan. Cu o capacitate maxima de 580 de pasageri, la data tragediei vaporul transporta peste 1.500 de imigranti, scufundandu-se in mod tragic in urma coliziunii cu un cargou mai mic. Datorita proportiilor tragediei, multi au asemanat-o, la vremea respective, cu tragedia Titanicului. Ei bine, tragedia propriu-zisa va intervene abia in partea a doua a filmului, in “Crossing 2”, aceasta prima parte fiind un tablou epic presarat cu mult romantism al societatii chineze de dinaintea infrangerii Kuomintang-ului in razboil civil chinezesc. Distributia filmului e una de zile mari. Minunatului Huang Xiaoming, ce-l interpreteaza pe tanarul general Lei, pe care ni-l amintim din recentul rol din fantezia “The White Haired Wicth of Lunar Kingdom”, I se alatura nume mari ale filmului Asiatic: Takeshi Kaneshiro, Zhang Ziyi si Song Hye-kyo. Muzica e semnata de genialul Taro Iwashiro, iar director de imagine e Zhao Fei, unul din cei mai apreciati directori de imagine ai Chinei (el a semnat imaginea unor filme memorabile, precum Let The Bullets Fly, The Sun Also Rises, The Emperor and the Assassins sau Raise the Red Lantern, toate filme premiate). Scenariul original e semnat de Wang Hui-ling, cel ce a scris mai multe scenarii pentru regizorul taiwanez Ang Lee (Lust, Caution; Crounching Tiger, Hidden Dragon si Eat Drink Man Woman). Filmarile au avut loc in Beijing, dar si in Shanghai, Taiwan, Tianjin si Mongolia Interioara. Producator e Terence Chang, prietenul de o viata al lui John Woo, care de altfel i-a produs si majoritatea filmelor sale.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, armata chineza elibereaza ultimele teritorii controlate de japonezi. Tanarul general Lei Yifang (Huang Xiaoming) se remarca pe campul de lupta prin curajul sau, devenind un erou al armatei chineze, o legenda vie respectata de toata lumea. In tabara inamica, doctorul Yan Zekun (Takeshi Kaneshiro), un taiwanez incorporat de armata japoneza, e luat prizonier de armata condusa de Lei Yifang si dus intr-un lagar de concentrare pentru prizonieri de razboi. In acelasi timp, o femeie trecuta de prima tinerete, d-soara Yu (Zhang Ziyi), se inscrie voluntara la Crucea Rosie, in speranta de a da de urma unei misterioase persoane, stiute numai de ea. La un an distanta, odata reinceput razboiul civil care avea sa imparta China in doua, regasim personajele noastre in ipostaze noi. D-soara Yu isi cauta in continuare persoana disparuta, mutandu-se in Shanghai, bastion al nationalistilor. Tot in Shanghai il regasim pe fostul prizonier de razboi Yan Zekun. Iar in ce-l priveste pe generalul Lei Yifang, acesta a ajuns o personalitate respectata in Shanghai, iar in timpul unui bal caritabil, o cunoaste pe Zhou Yunfen (Song Hye-kyo), fiica cea mica a unei familii potente, pasionata de pian, de care se indragosteste la prima vedere. Partial povestea lor de dragoste se consuma in Shanghai, dar ulterior se muta in Taiwan, ca urmare a evolutiei de pe front si a ofensivei invingatoare a comunistilor. Dar destinul face ca si medicul Yan Zekun sa calatoreasca in Taiwan cu acelasi vapor… Cum se vor lega destinele tuturor ramane sa descoperim in aceasta poveste extraordinara.

“Crossing” poate fi caracterizat perfect prin sintagma “linistea de dinaintea furtunii”. John Woo nu precupeteste nici un efort pentru a prezenta pana in cel mai mic detaliu tabloul Chinei de dupa razboi, iar in aceasta privinta un mare merit ii revine directorului de imagine Zhao Fei, ce ne ofera niste decoruri si cadre nemaipomenite. Pe langa peisaje extraordinare, cand pline de culoare si lumina (cum e, de exemplu, imaginea acelui camp de iarba alba diun Taiwan in bataia vantului), cand intunecate si triste (cum sunt imaginile de pe front ce prezinta ororile razboiului), remarcam talentul deosebit al directorului de imagine, care are un stil deosebit de a filma, cadrele apropiate ale personajelor fiind adevarate opera de arta ce transmit parca trairile acestora. Mai mult decat atat, tot timpul ai o senzatie de tensiune pe care ti le transmit imaginile, chiar si atunci cand sunt redate momente fericite din viata personajelor. Cand muzica superba si trista a lui Taro Iwashiro se aude pe fundal, parca ai impresia ca timpul s-a oprit in loc si ca traiesti aceleasi sentimente ca personajele din film, iar atunci cand muzica se stinge, tensiunea ce ai uitat-o pentru cateva clipe simti cum se acumuleaza din nou. E extraordinar cum imaginea, muzica si modul de a pune in scena filmul se impletesc sub bagheta magica a unui regizor experiemntat ca John Woo, nimic nu este irosit, totul e pus in slujba transmiterii unui mesaj catre sufletul celui ce priveste. Chiar daca am caracteriza acest film drept “linistea de dinaintea furtunii”, gandindu-ne la faptul ca tragedia in sine a scufundarii vaporului taiwanez va face subiectul celei de-a doua parti a filmului, ce se lanseaza in cinematografele chineze in aceasta luna, nu lipsesc scenele de razboi, care au inghitit o suma importanta din bugetul total al productiei. Ca vorbim de secnele romantice, de reconstituirea atmosferei Shanghai-ului anilor ’40 sau de confruntarile de pe front, John Woo exceleaza la toate aceste capitole, toate sunt o delectare pentru ochi si suflet. Despre interprtarea actorilor nu poti vorbi decat la superlative. La ce poti sa te astepti mai mult decat la un recital actoricesc de clasa din partea unor staruri ale filmului asiatic. Zhang Ziyi are din nou un rol excelent interpretat, la 2 ani dupa “Dangerous Liaisons”, fiind acum o femeie umila dispusa sa faca orice compromis pentru a-si gasi misteriosul iubit plecat pe front. Takeshi Kaneshiro e de nota 10 in rolul unui medic obligat sa lupte pentru japonezi, care mai apoi se intoarce in Taiwanul natal (care e de altfel si locul de nastere al actorului din viata reala) si redescopera amintirile iubirii fata de Masako, o japoneza pe care a cunoscut-o in timpul ocupatiei japoneze din insula. Huang Xiaoming, cel care a impresionat prin interpretare (si de ce nu frumusete) in The White Haired Witch of Lunar Kingdom joaca rolul unui general-erou chipes, un cuceritor in viata personala, un militar stralucit in cariera profesionala, care se indragosteste de personajul interpretat de coreeanca Song Hye-kyo. In ce-o priveste pe aceasta, la 33 de ani e fenomenala in acest rol, avand poate cea mai buna interpretare dinr-un film din cariera sa. A mai aparut alaturi de Zhang Ziyi in “The Grandmasters” a lui Wong Kar-wai, dar de aceasta data e pur si simplu fermecatoare, nefiind doar un element de decor intr-un film chinezesc menit sa atraga spectatorii in salile de cinema prin distributia stelara. Nu trebuie trecute cu vederea nici costumele personajelor, fiind, pana la urma, un film de epoca, contribuind alaturi de toate celelalte elemente (desigur, si efectele vizuale) la succesul acestei productii. Un film superb, ce merita toate aprecierile, care cu siguranta va va face sa asteptati cu sufletul la gura continuarea povestii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 20 mai 2015

Song Hye-kyo, populara actrita coreeana devenita celebra dupa rolurile din seriale precum „Autumn Tale”, „All In” sau „Full House” va aparea, la 33 de ani, pe coperta revistei de moda „Elle” din Coreea in luna iunie, fiind recent la Paris pentru sedinta foto. Cu aceasta ocazie, actrita a discutat despre viitorul ei serial, „Descendants of the Sun”, in care il va avea ca partener pe mai tanarul Song Joong-ki. Song Hye-kyo va interpreta rolul unei doctorite atractive si agere, Kang Mo-yeon, iar in jurul ei va inflori o poveste romantica intr-o zona afectata de razboi al carei protagonist va fi partenerul ei Song Joong-ki. E primul proiect comun al celor doi.

In „Descendants of the Sun”, frumoasa Song va interpreta un medic chirurg din „Medici fara Frontiere” ce ajuta victimele dezastrelor. Aceasta isi descrie personajul astfel: „E un personaj sclipitor, pe care nu l-am mai interpretat in Coreea de mult tmp. Ar trebui sa-l descriu ca o versiune adulta a „Full House” ? Tinand cont de faptul ca in 2004, serialul „Full House” i-a oferit actritei unul din cele mai populare roluri ale carierei, e interesant de vazut daca si telespectatorii vor iubi acest personaj similar, la 10 ani distanta.

In interviul acordat cunoscutei reviste, Song Hye-kyo a vorbit si de partenerul ei, Song Joong-ki, care se va intoarce din Armata la sfarsitul acestei luni, urmand a aparea in proiectul de intoarcere pe micul ecran din luna iunie. Personajul lui Song Joong-ki va fi seful unei echipe speciale a ONU de mentinere a pacii din zone afectate de conflicte. Partenera lui a spus ca aspectul sau exterior nu se potriveste cu personalitatea sa: „Song Joong-ki e un tip extrem de masculin si diferit de aspectul sau placut. Mi-am zis ca e o persoana foarte buna cand l-am vazut cat de amabil e cu persoanele in varsta. Si se si pricepe la actorie.” Afirmatiile actritei confirma faptul ca cei doi se vor intelege bine de-a lungul filmarilor, lucru care va contribui, desigur, la chimia lor de pe ecran.

In ultimii 20 de ani de cariera, Song Hye-kyo a interpretat mai multe roluri memorabile, debutand in domeniu inca de pe bancile scolii. Actrita a declarat ca Eum-seo din serialul „Autumn in My Heart” e cel mai apropiat de felul ei de a fi, fiindu-i extrem de dificil sa iasa din acel rol in urmatorii 2 ani de la terminarea serialului. Actrita a mai vorbit, in interviu, si despre ea ca femeie, nu ca actrita: „Cred ca pe masura ce inaintez in varsta plang mai mult si simt ca devin ca un copil”, a spus aceasta, dezvaluind despre starea sa afectiva recenta. „Uneori mi-a fost putin greu sa traiesc ca actrita datorita spiritului meu liber.” Nu in ultimul rand, actrita a explicat si de ce incearca sa tina pasul cu moda din show-biz-ul coreean, moda deschiderii de conturi in reteaua Instagram. Este stiut faptul ca in Coreea vedetele comunica direct cu fanii prin intermediul SNS, o retea de socializare asemanatoare Facebook, extrem de populara in intreaga Asie. „Au fost prea multe conturi false pe SNS ce pretindeau ca sunt eu, lucru care a dat nastere la numeroase neintelegeri. Voiam sa arat adevaratul meu eu. Voiam sa comunic cu cat mai multa lume, inainte sa fie prea tarziu.”

Filmarile la „Descendants of the Sun” vor incepe in aceasta vara, nefiind inca stabilita data inceperii difuzarii serialului. O vreme chiar a fost curtat Kwon Sang-woo pentru rolul principal masculin, initial serialul trebuind sa fie lansat in toamna anului trecut, insa din diverse motive proiectul a fost amanat. Probabil in toamna acestui an il vom vedea la KBS. Ultimul rol intr-un serial de televiziune pentru Song Hye-kyo a fost la inceputul lui 2013 in „That Winter the Wind Blows”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna actrita intr-un serial SBS in 2013 la SBS Drama Awards.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 19 mai 2015

O multime de lucruri legate de noul serial de vineri si sambata seara de la KBS, „Producers”, au fost experimentale de la bun inceput. Nu trebuie sa uitam faptul ca serialul este regizat de o producatoare a unui show de varietati de la KBS, ce nu a mai regizat niciodata un serial de televiziune, Seo Soo Min. Producatorii serialului au crezut ca dau lovitura daca pun in scaunul regizoral un producator, a carui experienta din meseria sa ar fi putut da echipei de actori un plus de originalitate in interpretare, prin intelegerea mai buna a ce presupune aceasta meserie. De asemenea, nu s-a stiut de la bun inceput la ce proiect sa se astepte toata lumea implicata, numarul stabilit de episoade fiind unul vag, intre 12 si 24. Cu experienta mai putin reusita a unui serial pe teme similare din anii trecuti, difuzat tot de KBS, „Marry Him If You Dare”, producatorii asteptau reactia publicului, pentru a vedea exact cum evolueaza lucrurile.

In ciuda faptului ca primele 2 episoade difuzate saptamana trecuta au avut ratinguri mai mult decat promitatoare (10,1, respectiv 10,3), criticile la adresa serialului au fost oarecum amestecate, multi aratand cu degetul spre asperitatile de la partea de editare. Se pare ca vina pentru aceasta situatie se datoreaza schimbarilor de la nivelul scaunului regizoral. Initial, serialul trebuia regizat de Yoon Sang Ho, ce a regizat filme independente, fiind relativ nou in industrie (primul sau proiect a fost in 2012). Ulterior, locul i-a fost luat de Pyo Min Soo, deoarece producatorii k-dramei voiau sa se ridice la nivelul asteptarilor de la viitorul serial. Pyo Min Soo era un nume mult mai potrivit sa regizeze serialul, cunoscut fiind pentru succesele „Full House”, „Worlds Within” si „Iris 2”. Datorita acstei schimbari de regizor, unele parti ale primelor doua episoade au fost refilmate sub comanda lui Pyo Min Soo, rezultatul fiind un amestec al muncii celor doi regizori. Un membru din staff a declarat: „Incepand cu episodul 3, veti vedea munca regizorului Pyo Min Soo si stilul lui. Ceea ce regizorul Yoo Sang Ho a filmat a fost cuprins in primele doua episoade.” Cu aceasta schimbare de regizor, asteptarile de la serial vor creste, data fiind cartea de vizita a lui Pyo Min Soo, care se va concentra mai mult pe povestea celor 4 protagonisti. Pyo Min Soo va fi ajutat in continuare de Seo Soo Min.

„Producers” ii are in rolurile principale pe Cha Tae Hyun, Gong Hyo Jin, Kim Soo Hyun si IU, povestea fiind plasata in lumea divertismentului de televiziune. Ramane de vazut daca episoadele urmatoare vor insemna o ascensiune in rating si in aprecierile publicului sau „Producers” va ramane un serial „experimental” ce nu va reusi sa-si depaseasca conditia, iun ciuda distributiei foarte bune.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 18 mai 2015

Actrita Kim Sun-ah a adus in discutia perioada recenta de absenta de pe micul si marele ecran, spunand ca pentru ea, aceasta perioada a fost una absolut necesara. Astazi a avut loc prezentarea viitorului serial ce va fi difuzat de KBS2, intitulat „Masked Prosecutor”, ocqazie cu care atrita a explicat absenta de un an din lumea filmului: „Au trecut aproape 3 ani de la ultimul meu serial, iar ultimul meu film a fost lansat la un an dupa. A fost mai mult decat o absenta, a fost timpul sa ma gandesc si la mine. O perioada pe care o puteam folosi pentru a reincarca bateriile. Am fost foarte ranita in trecut, asa ca am folosit acest timp pentru a ma reintoarce mai puternica.”
Kim Sun-ah e cunoscuta asiacinefililor din mai multe filme si seriale de succes (My Lovely Kim Sam-soon, City Hall, Scent of a Woman, I Do, I Do, The Greatest Expectation sau The Five), care i-au adus premii si nominalizari, dar si celebritate. In ciuda acestui fapt, problemele nu au contenit sa se tina dupa talentata actrita, vorbitoare fluenta de coreeana, japoneza si engleza (a petrecut ani buni in Japonia si in Statele Unite). In 2007, urma sa revina dupa succesul serialului My Lovely Kim Sam-soon intr-un film, „Thursday’s Child”, dar pe la mijlocul filmarilor au aparut problemele, compania de productie dand-o in judecata pe actrita pentru ca a rupt contractul in timpul filmarilor. Mai mult, i-au fost solicitate si daune pentru pierderile suferite, dar in final actrita a castigat procesul, sentinta finala afirmand ca Kim Sun-ah nu a avut nici o responsabilitatea in oprirea filmarilor. Un an mai tarziu Kim Sun-ah a fost implicata fara voia ei intr-un alt scandal al unui interpret de muzica trot, care in final a demonstrat ca zvnurile in presa despre Sun-ah si Kim Hye-soo sunt false. Aparitia in serialul „Girl Scout” in 2008 punea capat la 3 ani de absenta pentru actrita, cauzati de dispute juridice si contractuale. Cu „City Hall” si-a relansat cariera, apoi a renuntat la rolul din „I Am Legend” si a ales melodrama „Scent of a Woman”, urmata de „I Do, I Do”. Dupa thriller-ul „The Five” din 2013 nu s-a mai auzit nimic de ea in industrie. In 2014 ii expira contractul cu agentia ce o impresaria si semneaza cu o alta pentru un an de zile. Intre timp castiga si un proces intentat unei clinici de chirurgie plastica din Busan, ce s-a folosit de imaginea ei fara permisiunea acesteia. In acest an actrita a decis sa revina pe micul ecran, iar producatorii chinezi nu au stat degeaba, propunandu-i un rol intr-un serial chinezesc, „Competition of Roses”, rol pe care l-a si acceptat de altfel.
Pana sa apara in serialul chinezesc, Kim Sun-ah va juca in k-drama „Masked Prosecutor”, ce spune povestea unui procuror care ziua trimite dupa gratii infractori, iar noaptea se transforma intr-un justitiar ce aplica legea cu pumnul. Sun-ah va interpreta in acest serial rolul unui detectiv-sef ce conduce o echipa de la Crima Organizata. Din distributia serialului mai fac parte Joo Sang-wook, Uhm Gi-joon sau Hwang Sun-hee. Primul episod din „Masked Prosecutor” va fi difuzat peste 2 zile, pe 20 mai 2015.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Author: admin

Love Forecast (2015) – pot fi un bãrbat şi o femeie doar… prieteni ?

Won Bin şi Lee Na-young, un cuplu proaspãt cãsãtorit modest şi chibzuit

Faţa nevãzutã a Hallyu – Episodul 1: Talentul, hazardul şi bunul plac din jungla afacerilor de impresariere

Under the Hawthorn Tree (2010) – o poveste de iubire purã şi adevaratã în regia lui Zhang Yimou

Sora 13 (1986) – una din cele mai populare producţii chinezeşti din România în anii comunismului

Îndrãgita actriţã Kim Ha-neul revine pe marele ecran !

Shin Se-kyung şi Joo Won şi-au ales viitoarele roluri. Ambele sunt în seriale SBS foarte aşteptate !

Capricioasa Baek Jin-hee se retrage din k-drama istoricã „Six Flying Dragons”

Won Bin şi Lee Na-young s-au cãsãtorit în secret

Dupã aproape 2 ani de absenţã ca actor, So Ji Sub se implicã în producţia de filme

The Queens (2015) – Song Hye-kyo într-un „Sex and the City” dramatic made in China !

Secret Door (2014) – reinterpretarea controversatei drame a prinţului Sado

Fashion King (2014) – Joo Won, star în lumea modei

Implicarea lui Kim Tae-hee în serialul „Yongpalyi”, doar un scandal artificial ?

“We Are Brothers” (2014) – un road-movie sobru şi rational despre cum se atrag extremele

My Dictator (2014) – între Kim Il-sung şi Regele Lear, Sol Kyung-gu dã un recital de excepţie pe scena vieţii

The Crossing (2014) – o realizare epicã de excepţie marca John Woo

Song Hye-kyo şi Song Joong-ki vor fi parteneri în „Descendants of the Sun”

Dupã un început promiţãtor, „Producers” îşi schimbã stilul !

Kim Sun-ah revine pe micul ecran în „Masked Prosecutor”