Zhang Yimou ramane unul din marii regizori pe care China i-a dat lumii filmului, iar pasiunea cu care prezinta drame umane consumate in timpul Revolutiei Culturale Maoiste si vremurile tulburi ale anilor ’70 izvoraste din propria experienta de viata, cum el insusi o declara intr-un interviu. Sunt vremuri care inspira si oameni inspirati ce stiu sa le prezinte, iar inspiratia, cum spunea Yimou, si-o ia de la fiinte umane si de la povestile lor individuale. Aceasta e povestea simpla care l-a determinat sa filmeze “Under the Hawthorn Tree”, inspirandu-se din popularul roman omonim scris de Ai Mi in 2007. Romanul insusi are la baza o poveste reala, cea a prietenei autoarei, Jing (ce pastreaza acelasi nume si in film). Citindu-l, Zhang Yimou a fost atat de miscat de poveste, incat s-a hotarat sa o ecranizeze. Si asa a luat nastere unul din cele mai sensibile filme ale lui Zhang Yimou, ce a obtinut aproape 24 de milioane de dolari incasari la box office (ceea ce e enorm pentru un film necomercial). Productia a castigat 3 premii si a avut 6 nominalizari oficiale, insa a fost prezenta la mai toate festivalurile internationale ca invitat de seama in afara competitiei, fie in deschiderea, fie in inchiderea lor (in anii trecuti a fost chiar prezentat si in cadrul TIFF Cluj Napoca). In rolul principal feminin o vom vedea pe debutanta Zhou Dongyu, o frumoasa actrita care la data filmarilor avea 18 ani, insa ai spune, dupa aspectul fizic, ca are undeva la 14-15 ani. In acelasi timp, interpretarea ei e atat de matura, incat ai senzatia ca ai in fata un actor-copil genial descoperit de magicianul Zhang Yimou. Actrita a castigat 3 premii pentru interpretare si a avut o nominalizare pentru acest rol interpretat magnific, si desi din 2010 pana in prezent a mai aparut in 8 filme, niciun rol nu i-a mai adus vreun premiu. Partenerul masculin e nimeni altul decat taiwanezul Shawn Duo, pe care l-am putut vedea atat in “Dangerous Liaisons” (2012) cat si in recentul “The Queens” (2015).

In China Revolutiei Culturale, familia adolescentei Jing (Zhou Dongyu) nu poate decat sa suporte consecintele vederilor de dreapta ale tatalui ei, care e arestat ca detinut politic. Familia acestuia e stigmatizata de autoritati, cei trei copii ai familiei avand de indurat barfa colegilor de scoala, in timp ce mama, profesoara, suferinda, e obligata sa mature curtea scolii si sa faca plicuri pentru a castiga existenta familiei inghesuite intr-o locuinta cu o singura incapere. Constienta ca singura solutie pentru a nu fi o proscrisa pe viitor este sa primeasca recomandarea scolii in vederea unei cariere ca profesoara, Jing, fiica cea mare a familiei, se implica activ in tot ce inseamna aplicarea doctrinei maoiste in scoli: participa activ la antrenamentele de dansuri muncitoresti, se ofera voluntara la diverse activitati in vacanta si participa la “reeducarea” maoista bazata pe principiul “cladirii salilor de clasa pe ogoare”. Astfel, aceasta se stabileste pentru o perioada in satul Xiping alaturi de alti elevi veniti la practica, unde trebuie sa ajute la muncile campului taranii si sa-si expuna gandurile intr-o lucrare puternic ideologizata. Cazata in locuinta primarului satului, il cunoaste pe Sun, un tanar ce lucreaza in echipa de exploatare geologica din sat. Sun era fiul unui influent membru de partid, si fusese primit in familia primarului ca un adevarat fiu. Cei doi tineri se indragostesc unul de celalalt, dar soarta si vremurile sunt impotriva iubirii lor inocente…

“Under the Hawthorn Tree” ne poarta inapoi in timp in perioada Revolutiei Culturale chinezesti, o perioada tulbure ce va paraliza politic China, afectand economia tari si structura sociala. Revolutia avea ca scop conservarea “adevaratei” ideologii comuniste in tara prin curatarea ramasitelor capitaliste si a elementelor traditionale din societatea chineza. Cine avea vederi de dreapta era arestat si trimis la “reeducare”, in timp ce familia acestuia era periferizata de societate. Practica in mediul rural in vederea “reeducarii” infaptuite de tarani era doar una din torturile ce desparteau tinerii elevi provenind din familii cu vederi anti-comuniste, ca mijloc de a le da o sansa sa nu calce pe urmnele parintilor lor. Povestea acestui film porneste de la o astfel de situatie, reala, si, fara sa ne dam seama, se transforma intr-o fresca a unor timpuri pe care multi, astazi, si le doresc uitate. E greu sa surprinzi intr-o astfel de perioada, pe pelicula, un crampei de viata privata intr-o lume dominata de ideologie, in care si barbatii si femeile se imbraca in salopete muncitoresti si singurul dicton pe care il auzi pretutindeni este “pentru Revolutia tovarasului Mao”. Si totusi, in acest peisaj cenusiu, Zhang Yimou reuseste sa zugraveasca o poveste de iubire vie si plina de culoare, interzisa si privita ca o crima de o societate foarte stricta.

Pentru a intelege iubirea celor doi protagonisti, trebuie intai inteleasa mentalitatea vremii, iar pentru noi, cei din lumea occidentala, asemenea lucruri pot parea bizare. Poate pentru noi, ca romani, ce am trecut printr-un regim comunist, anumite lucruri ne pot parea familiare, insa privind asta din perspectiva occidentala, capitalista, e greu de inteles mentalitatea impusa de partidul communist chinez in acele vremuri. Casatoria in vremea lui Mao nu era privita doar ca o relatie intre doua persoane. Casatoria era, totodata, si o institutie publica, ce statea la baza societatii. Institutia casatoriei era o parte integranta a unui proiect disciplinar mai larg ce avea ca scop instaurarea unei noi ordini sociale. Erau abolite casatoriile aranjate, casatoriile intre copii si poligamia, se permitea divortul, se afirma egalitatea intre sexe si emanciparea femeii. Asa a luat nastere asa numita “iubire socialista”, cu casatorii in numele Revolutiei si cu sotii care trebuiau sa lucreze in afara caminului pentru a oferi copiilor “un exemplu revolutionar”. Ce insemna o asemenea casatorie “revolutionara” ? Respect mutual, camaraderie si constiinta politica. Poligamia, casatoriile aranjate, toate erau piuvite drept practici feudale, iar concubinajul si prostitutia duceau la o risipa a resurselor societatii (prin jocuri de noroc sau dependenta de opiu, de exemplu). Drept urmare, casatoriile monogame erau private ca un pas spre modernitate, ce duceau la fericirea familiilor. Fericirea familiilor insemna productivitatea poporului, si, deci, o tara cu temelii puternice. Moralitatea sexuala, ce se incerca a fi reglementata prin aceste masuri, trebuia sa conserve standardele morale ale Partidului unic. Asa a luat nastere asa-numita imagine a “femeii de fier”. Cum femeile si barbatii erau considerati egali, in egala masura femeile trebuiau sa munceasca, sa se imbrace si sa arate ca barbatii. Hainele nu aveau voie sa dezvaluie formele femeii, astfel ca in perioada maoista, moda femeilor avea la baza… salopeta muncitoreasca ! Aceasta era, in inchipuirea Partidului, modalitatea perfecta de a distinge femeia din “noua China” de cea din societatea burgheza, unde feminitatea putea fi folosita pentru coruperea barbatilor. Chipurile robuste si ochii stralucitori trebuiau sa sugereze devotamentul revolutionar, tineretea, puterea si determinarea, iar “femeia noua” trebuia sa provina, evident, din randul clasei muncitoare. In ziarele vremii, in pamflete, pe afise aparea acest gen de femeie, puternica, robusta, ce putea oricand sa preia muncile barbatului.

Revenind la povestea noastra, interesant e modul in care intr-o societate in care accentul se pune pe reeducare prin munca, iubirea reuseste sa-si faca loc printre strictele invataturi maoiste. In definitiv vorbim despre fiica unui tata cu vederi de dreapta, inchis intr-o inchisoare politica, a carei familie e persecutata de regimul maoist si in care mama considera ca fiica ei se poate indragosti doar dupa ce implineste 25 de ani. Dar poti infrana iubirea sau poti sa-i stabilesti niste limite, sa spui: poate incepe de acum si se poate termina atunci ? La randul sau, Sun, iubitul fetei, se indragosteste in ciuda faptului ca parintii lui vorbesc de prezentarea in viitor a unei fete cu care baiatul lor sa se insoare, fara a sti macar ca acesta iubeste deja pe cineva. Astfel, iubirea celor doi tinde sa fie prezentata ca un tabu, ca un secret ascuns la care cei doi devin partasi si complici in acelasi timp. Iar acest lucru nu trebuie sa ne mire, daca ajungem sa intelegem realitatea acelor timpuri. Tot ca un tabu este privita relatia fizica dintre un barbat si o femeie, iar Zhang Yimou nu ezita sa critice dur aceasta lipsa de educatie in randul tinerei generatii, controlate orbeste de un partid la fel de orb. Iar consecintele sunt dramatice, cum e si cazul unei situatii de avort ce intervine in acest film. Desi poate parea amuzant faptul ca eroina principala are impresia ca daca a stat imbracata in pat cu baiatul iubit, tinandu-se doar de mana cu acesta, cu siguranta a ramas insarcinata, aceasta situatie aleatorie arata lipsa oricarei educatii in acest sens si modul in care societatea trata chestiunea relatiilor dintre un barbat si o femeie, ce era privita aproape ca si o crima, ca ceva de condamnat. Zhang Yimou a realizat o analiza fina a acestor lucruri nespuse, si mai cu umor, mai cu tragism reuseste sa zugraveasca o realitate crunta a unei societati ce se autoproclama perfecta.

Muzica e aproape absenta, in aceasta excelenta productie, totul decurge natural, in tacere, atmosfera fiind una fireasca. De obicei muzica potenteaza anumite trairi interioare, insa de data asta Zhang Yimou ne lasa sa descoperim personajele sale in primul rand prin trairile interioare, pe care le putem intelege doar punandu-ne in locul celor doi protagonisti. N-avem nici un indiciu despre sentimentele lor interioare, pur si simplu trebuie sa le descoperim intr-o liniste diafana, pas cu pas, de la prima vedere a celor doi indragostiti pana cand relatia lor se transforma intr-una serioasa, ca si trairile lor.

Asadar, sa patrundem in lumea iubirilor interzise, a restrictiilor – inclusiv de a gandi – si dramelor tacute intr-una din cele mai crunte perioade din istoria recenta a Chinei. Filmul lui Zhang Yimou e simplu, puternic, emotionant, exemplificand o drama umana ca parte a dramei unei societati claustrate. Zhang Yimou reuseste cu succes sa portretizeze inocenta unei tinere iubiri frante, prin intermediul unei melodrame ce iti atinge sufletul, prezentandu-si propria viziune asupra inocentei intr-o maniera fina, aproape feminina. Un film deosebit de sensibil, pe care iubitorii de arta si istorie, dar si de romantism, cu siguranta il vor aprecia.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil