admin – Pagina 41 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 19 iulie 2015

“The Floating Castle” e una din cele mai reusite productii de epoca japoneze ale ultimilor ani, ce imbina faptele reale cu imaginatia staffului din spatele productiei, reconstituind pe scara larga un incident real petrecut la sfarsitul secolului XVI. Mai exact, filmul descrie implementarea de catre celebrul Hideyoshi Toyotomi a unei strategii noi de lupta, pe cat de cinica pe atat de eficienta, ce consta in ridicarea in jurul fortaretei ce refuza capitularea a unui dig, si mai apoi inundarea fortaretei, fortele ramase in viata dupa aplicarea acestei tactici fiind usor maturate mai apoi. Aceasta metoda a aplicat-o in 1582, la cucerirea fortaretei Takamatsu, iar 8 ani mai tarziu strategia a fost preluata de unul din generalii sai. “The Floating Castle” trebuia sa aiba premiera in toamna lui 2011, insa aceasta a fost amanata cu un an datorita cutremurului ce a lovit coasta Tohoku, urmat de devastatorul tsunami in 11 martie 2011. Realizatorii au considerat ca subiectul filmului e nepotrivit la o data atat de apropiata de tragicele evenimente, astfel ca premiera lui a avut loc pe 2 noiembrie 2012. Regia filmului e semnata de doi regizori relativ tineri, ce s-au coordonat perfect, Shinji Higuchi aducand experienta din filme precum “The Sinking of Japan” si “The Last Princess”, ce au doua elemente comuna cu actualul film, anume dezastrul si film de epoca, iar Isshin Inudo contribuind cu partea dramatica si comica, avand experienta multor drame la activ (“Josee, the tiger and the fish”, “All about my dog”, “Yellow Tears”). Ca la orice film de epoca, distributia e numeroasa, numele actorilor nu spun prea multe, insa interpretarea lor e perfecta, iar pana la urma acest lucru conteaza. In rolurile principale ii vom vedea pe Mansai Nomura (Naga), Koichi Sato (Tanba), Masachika Ichimura (Hideyoshi Toyotomi) sau Nana Eikura (printesa Kaihime, despre care cu siguranta se va mai auzi pe viitor, fiind o actrita extrem de promitatoare). Filmul a avut nu mai putin de 10 nominalizari la premiile Academiei Japoneze de Film, castigand premiul Academiei pentru Cea mai buna imagine. In plus, a mai avut parte de alte 3 nominalizari la Asian Film Awards.

In 1582, generalul Hashiba Hideyoshi, viitorul sogun Toyotomi Hideyoshi, asediaza fortareata Takamatsu, care capituleaza dupa ce acesta construieste un dig si inunda fortareata. 8 ani mai tarziu, Hideyoshi e numit Regent de catre Casa Imperiala si declanseaza planul de unificare al Japoniei. Principalul inamic al sau devine Clanul Hojo, care din cetatea Odawara coordona alte 20 de fortarete. Pentru realizarea unificarii tarii, acestea trebuiau cucerite. Iar sarcina cuceririi lor revine generalului sau Ishida Mitsunari, un militar de cariera lipsit insa de experienta luptelor si a strategiilor. Pentru a-i rasplati fidelitatea si stiindu-l dornic sa-si arate talentul militar, Regentul il insarcineaza pe acesta cu cucerirea fortaretelor clanului Hojo. Una din aceste cetati era si Oshi, asezata total atipic in camp deschis, practic intr-o mlastina, careia locuitorii fortaretei au incercat sa-i dea o utilitate practica prin cultivarea orezului. La sarbatoarea cultivarii (ce era un fel de petrecere campeneasca) participau toti fermierii, care in ritmurile “dansului orezariei” cultivau terenurile mlastinoase cu zambetul pe buze. Printre ei il regasim si pe Naga, fiul excentric al sefului clanului Narita ce stapanea fortareata, si care dsatorita apropierii si simpatiei fata de fermieri a reusit sa aiba o relatie speciala cu toti oamenii din jurul sau. Peste pasnica fortareata insa aveau sa sa abata nori negri de furtuna cand Regentul trimite o armata de 20.000 de oameni sa o cucereasca. Avand doar 500 de samurai si fermieri putin instruiti, fortareata Oshi va trebui sa reziste puhoiului invadator.

“The Floating Castle” e o productie de epoca ce imbina actiunea, drama si comedia intr-un mod original, tendintele sale artistice suprapunandu-se peste latura sa comerciala. Realizatorii ne ofera cadre superbe si imagini rustice ce te introduc in atmosfera epocii medievale japoneze, cu o atentie deosebita spre detalii, traditii si obiceiuri. Costumele samurailor si atitudinea personajelor ce interpreteaza razboinici sunt impresionante, transmitand ceva din onoarea samuraiului privit ca personaj indispensabil al istoriei japoneze. Si nu vom vedea samuraiul ronin ce rataceste sau se implica in cine stie ce conflicte intre clanuri folosind sabia ca element justitiar, ci samuraiul autentic, in costum cu armura si casti medievale, cu un aspect impunator si totodata care inspira teama, a carui arma e lancea sau doar curajul. Nu lipsesc secvente spectaculoase, care dau sare si piper actiunii, ce e bine ponderata, slow-motion-urile pe fundalul unor decoruri superbe sau scena inundarii, realizata cu ajutorul efectelor speciale pe calculator, toate completand perfect scenariul solid si captivant. Practic filmul ne ofera un tablou pitoresc al vietii de zi cu zi de pe un domeniu feudal japonez, cu tot ce inseamna asta: obiceiurile de la cultivarea orezului, forfota din piata, bucuriile si necazurile oamenilor simpli, dar si viata nobililor, ce insemna relatia de vasalitate si care era relatia dintre nobili si oamenii de rand. Tonul in care ne e spusa povestea e unul vessel, si chiar daca pe alocuri intervin evenimente dramatice sau unele scene prezinta poate putin exagerat violenta razboiului, pana la final buna dispozitie insoteste personajele principale, fara ca realizatorii sa se rupa de realitatea dura a acelor timpuri. In plus, acestia incearca, pe cat posibil, sa raman fideli faptelor istorice, consemnarilor ramase din acea perioada, unele personaje chiar existand in viata reala, si aici nu ne referim doar la arhi-cunoscutul Hideyoshi Toyotomi ce apare zugravit in atatea si atatea filme si seriale japoneze, ci si la generali de-ai acestuia sau ai clanului rival. Mansai Nomura il intruchipeaza plin de energie pozitiva si dezinvoltura pe Printul Nagachika, in timp ce Koichi Sato e contrabalanta perfecta in rolul stoicului general Tanba. Apeland la cea mai buna traditie a filmelor de epoca japoneze, cei doi regizori nu ezita sa faca trimitere la alte povesti deja clasice din cinematografia japoneza, in care un grup mic de eroi infrunta un inamic coplesitor ca numar. De aceasta data, 500 de razboinici au de infruntat o armata de 20.000 de oameni, iar daca ne gandim doar la clasicul “Seven Samurai” al lui Kurosawa sau la “13 Assassins”, stim la ce sa ne asteptam. In plus, asediul cetatii Oshi e un fapt real petrecut in 1590, fiind doar una din bataliile lui Hideyoshi Toyotomi din campania militara impotriva clanului Hojo, deci spre deosebire de alte productii similare, de aceasta data exista un mare sambure de adevar legat de o pagina zbuciumata din istoria perioadei tarzii Sengoku (1467-1603).

Un film care cu siguranta va delecta iubitorii de productii de epoca, foarte bine filmat, regizat, scris si interpretat, ce ne aduce in fata ochilor o farama de istorie autentica prea putin cunoscuta publicului non-japonez.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 18 iulie 2015

Serialul ne prezinta viata pictoritei folk Stella Han, devenita faimoasa si apreciata in lumea artei, care pare a avea tot ce putea starni invidia celor din jurul ei. Realizata din punct de vedere artistic si material in Canada, Han Seung-Hee, (numele de fata al artistei) se intoarce in Coreea pentru a se intalni cu trecutul trist si dureros al copilariei si tineretii sale. Crescuta in orfelinat, tanara se indragosteste total de Moon Tae-Joo, un tanar ambitios si fara scrupule care nu ezita sa o paraseasca pentru a se casatori cu Seo Ji-Eun, fiica unei familii bogate, pentru un viitor comod si imbelsugat. Viata are insa propriile sale planuri si de putine ori acestea coincid cu ceea ce ne dorim noi… Abandonata de iubit si alungata de mama acestuia, asteaptand un copil, Han Seung-Hee pleaca in Canada si reuseste, cu eforturi uriase si suferinte ingrozitoare sa-si creasca singura copilul si sa se realizeze profesional si material. Dar viata parca rade de ea si cand obstacolele si greutatile par a fi depasite, vestea ca este bolnava incurabil ii schimba complet preocuparile si prioritatile. Ingrijorata pentru viitorul copilul ei – Han Geu Roo, care ar putea ramane singur dupa moartea ei, Han Seung-Hee se intoarce in Coreea cu dorinta de a gasi solutii pentru a-l duce pe Geu Roo la tatal si a-l integra in familia lui, dupa moartea ei. Revenita cu un nume nou si o infatisare noua, faima, bani dar si cu un adolescent rebel, Han Seung-Hee descopera o realitate care ii va pune la grea incercare planul dar si dorinta de a-l integra pe Geu Roo in familia tatalui sau si a pleca linistita spre o alta lume. Presata de putinul timp pe care il mai are de trait, stresata de atitudinea razboinica a fiului ei si de situatia precara a familiei fostului sau iubit, Han Seung-Hee pune la cale un plan prin care sa-l apropie pe fiu de tata si in acelasi timp sa fie acceptat si de sotia acestuia si fiica lor. Va functiona oare planul ei?

Episod dupa episod vom descoperi puterea dragostei unei mame, devotamentul, determinarea si curajul de a spune chiar si mortii… nu pot muri acum, mai am de rezolvat situatia fiului meu… Premiata in 2014 la MBC Drama Awards cu premiul de Cea mai buna actrita si in 2015 cu acelasi premiu la Baeksang Arts Awards, actrita Song Yoon-A (cunoscuta din rolul din “Hotelier”) da viata unui personaj cerebral, hotarat si tenace, un exemplu pentru modul in care incearca sa faca fata singura verdictului nemilos si realitatii crude a situatiei in care se afla ea si fiul ei. Chiar daca toata viata a trebuit sa se descurce singura, acum, catre sfarsitul vietii sale, un ajutor neasteptat apare in calea celor doi eroi, mama si fiu, Koo Ji-Sub (Hong Jong-Hyun) proprietarul si colocatarul artistei la atelier. Tanarul si talentatul fotograf se indragosteste, pe nesimtite, de frumoasa mama si reuseste sa-i fie acesteia prieten, confident, sprijin si … un tata pentru Geu Roo. Sa fie oare, tanarul si inimosul Ji-Sub darul pe care viata i-l daruieste singuraticei Han Seung-Hee ca recompensa pentru destinul ei atat de crud?
Cu siguranta vom auzi in viitor numele Yoon Chan-Young , copilul care interpreteaza, cu talent, personajului Han Geu-Roo, si care a fost recompensat si el la MBC Drama Awards 2014 cu distinctia Cel mai bun actor copil. Marcat de faptul ca nu are tata, maturizat inainte de vreme de viata grea dusa alaturi de mama sa, Geu-Roo reuseste sa depaseasca durerea abandonarii sale de catre un tata slab si interesat doar de familia lui actuala, incapabil sa-si asume responsabilitatea unui copil avut la tinerete. Alegerea lui Geu-Roo pentru barbatul caruia sa o incredinteze pe mama sa si propriul viitor este un examen de maturitate, intelepciune si nu in ultimul rand, de iubire pentru tatal care l-a abandonat … de 2 ori.
Impresionant este si pesonajul Seo Ji-Eun , sotia lui Moon Tae-Joo, interpretat de actrita Moon Jeong-Hee si care sufera o transformare radicala sub influenta prietenei sale Stella Han. In ciuda legaturii lor nefericite, legatura de prietenie este cea care va invinge prejudecatile, barfele, gelozia si razbunarea.
Fara a avea nimic spectaculos, supranatural sau fantastic, serialul este o poveste despre viata, alegeri, hotarare, responsabilitate, determinare, o lectie de abordare si acceptare a unei boli nemiloase dar mai ales o poveste de iubire, acea iubire care… toate le iarta, toate le intelege … si care nu moare niciodata! Cu un rating mediu de 15 % al celor 24 de episoade, nimeni nu poate spune ca melodramele nu prind in Coreea anului 2014 ! Vizionare placuta !

Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil

Publicat: vineri 17 iulie 2015

“Rampo” e una din cele mai superbe realizari cinematografice japoneze sub aspect vizual din toate timpurile, o productie in care misterul, fantezia si tensiunea se imbina intr-o combinatie fara cusur pornind de la scrierile celebrului Edogawa Ranpo. Cu numele real Taro Hirai, mare admirator al lui Edgar Alan Poe, acesta si-a luat pseudonimul Edogawa Ranpo, devenind unul din scriitorii japonezi ce au avut un rol crucial in dezvoltarea literaturii de mister din Tara soarelui rasare. Alan Poe si Arthur Conan Doyle, creatorul celebrului personaj Sherlock Holmes, i-au inspirat opera si viziunea, el insusi dand nastere in romanele sale unui detectiv pe masura lui Sherlock Holmes, Kogoro Akechi. Filmul “Rampo” are la baza cateva din scrierile lui Edogawa Ranpo, insusi autorul romanului fiind personajul central al povestii, fiind intruhipat de actorul Naoto Takenaka (pe care l-am putut vedea si in “Shall We Dance ?). Frumoasa actrita Michiko Hada (pe care am putut-o vedea si in horror-ul “Infection”) interpreteaza rolul muzei scritorului, in timp ce Masahiro Motoki (pe care ni-l amintim atat din Shall We Dance ? cat mai ales din premiatul “Departures”) il interpreteaza pe detectivul Kogoro Akechi. Filmul a castigat 4 premii si a avut 10 nominalizari.

Rampo Edogawa e un scriitor a carui adevarata valoare nu e apreciata de oamenii acelor timpuri. Incercand sa publice noul sau roman, “Osei Tojo”, la inceputul Erei Showa (1927), acesta se ciocneste de cenzura autoritatilor, iar romanul sau nu mai vede lumina tiparului. Era considerat nepotrivit, daunand moralei publice. In roman era vorba de capul unei familii, care, jucandu-se cu copiii de-a v-ati ascunselea, se ascunde intr-un nagamochi, un cufar unde de obicei se pastrau amintiri vechi ale familiei. Cufarul insa se blocheaza, iar acesta moare sufocat in el, cu toate ca sotia, cand soseste acasa, aude zgomotul din cufar, il deschide, iar mai apoi il inchide inapoi. La scurt timp dupa ce romanul e cenzurat, Edogawa arde manuscrisul romanului, insa editorul sau ii arata un articol de ziar. O crima exact ca cea descrisa in roman tocmai a avut loc, iar principala suspecta e sotia victimei, Shizuki, banuita ca si-ar fi lasat intentionat sotul sa se sufoce in nagamochi pentru a pune mana pe averea acestuia. Sa fie o coincidenta sau doar o intamplare nefericita ? Cum putea autorul crimei sa fi aflat de gandurile din romanul ars al lui Edogawa ? Ce urmeaza e o imbinare a fanteziei cu realitatea, o intalnire a autorului cu muza creatiei sale, si o poveste de mister pe care insusi Edogawa Rampo, scriitorul, trebuie sa o desluseasca.

“Rampo” (cunoscut si cu numele international “The Mistery of Rampo”) ne ofera un spectacol vizual extravagant, ce imagineaza Japonia din a doua jumatate a anilor ’20 ca un elegant vis hollywoodian filmat intr-o ambianta gotica amenintatoare. Lumea lui Edogawa Rampo e una suprarealista, vie si intunecata, cu lumini si umbre spectaculoase, intretinuta tot timpul de un fundal sonor deosebit marca Akira Senju, ce induce reveria romantica si o atmosfera desprinsa parca din lumea lui Edgar Alan Poe. Realizat intr-un mod aparte, atipic cinematografiei japoneze (poate doar unele din filmele tarzii ale lui Akira Kurosawa au reusit sa redea ca imagine ceea ce reuseste “Rampo”), filmul spune povestea unui scriitor de romane de mister a carui imaginatie e atat de puternica incat personajele si povestile sale prind viata in lumea reala, In aceasta meditatie intre realitate si fantezie, intre creativitate si dorinte ascunse, Rampo ajunge sa-si cunoasca muza, d-soara Shizuki, si fascinat de frumusetea acesteia, incepe sa scrie un nou roman, pornind de la povestea pe care tocmai a ars-o. Desigur, Shizuki e personajul central al acesteia. Dincolo de spectacolul oferit de acest film, de originalitatea scenariului, de muzica superba si de interpretarea extraordinara a actorilor, filmul e o metafora a creatiei ca act artistic. Creatorul – scriitorul, ajunge fata in fata cu personajul imaginatiei sale. Pasiunea acestuia pentru misterioasa Shizuki tradeaza de fapt pasiunea scriitorului pentru desavarsirea operei sale, iar iubirea care se naste in sufletul sau e de fapt una narcisista, a creatorului literar fata de opera sa, care e una si aceeasi fiinta cu creatorul in sine. Astfel, ne trezim intr-o adevarata calatorie a cunoasterii de sine, o explorare a celor mai launtrice ganduri ale unei minti stralucite ce nu-si gaseste linistea pana cand propriul mister existential nu este rezolvat. Regasim in acest film elemente specifice filmelor lui Hitchcock (Vertigo, Psycho), parca golite de latura pshihologic-freudiana, iar tentatiei esteticismului si decadentei solemne pe care cei doi regizori ne-o ofera nu poti decat sa-i cedezi, pentru ca are un farmec pur si simplu dezarmant. Chiar daca planul real si cel imaginar alterneaza des, confundandu-se la un moment dat, motiv pentru care firul epic are putin de suferit datorita unei inconstante narrative, “Rampo” are o multime de calitati care va vor cuceri din primul moment si va vor face curiosi sa ramaneti in fata ecranului pana la ultima secventa. E, intr-adevar, una din cele mai frumoase productii de fictiune pe care cinematografia japoneza a dat-o lumii cinefililor de pretutindeni, o bijuterie de cinci stele ce nu trebuie ratata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 16 iulie 2015

Compania coreeana SM C&C ce activeaza in domeniul productiei de televiziune si canalul de cablu JTBC vor colabora la viitorul serial despre un dezastru de proportii intitulat „D-Day”. Recent, SM C&C a anuntat ca va finanta serialul difuzat prin cablu, ajungand la un acord de 6,7 milioane $ ce vor fi virati pentru producerea serialului. „D-Day” e unul din cele mai asteptate seriale coreene ce vor fi difuzate in a doua jumatate a lui 2015. Va fi primul „serial-dezastru” din Coreea, descriind urmarile unui grav cutremur ce loveste Seulul. Serialul va spune povestea unei echipe medicale de salvare, ai carei medici isi pun vietile in pericol pentru a salva populatia. Se asteapta, de asemenea, ca serialul sa contina o multime de efecte speciale. Reprezentantul SM C&C a anuntat: „Multe alte seriale de diferite genuri vor fi produse ca „D-Day”, iar acestea nu vor avea ca tinta doar piata coreeana, ci si cea chineza. Prin intermediul noului nostru departament de planificare creat, speram sa ne extindem afacerile in China, cu seriale, show-uri de varietati si multe altele.”

„D-Day” se asteapta sa aiba premiera in septembrie 2015. Pana acum, Kim Young-kwang („Pinocchio”), Sungyeol (din trupa INFINITE), Jung So-min (Twenty, Big Man, Bad Guy) si Kim Jung-hwa (Dating Agency Cyrano) s-au alaturat distributiei. Scenarista Hwang Eun-kyung revine dupa succesul serialului „City Hunter” si va scrie scenariul. Jang Yong-woo, ce a regizat si serialul „Hotelier”, va fi la timona acestui proiect. Toata lumea e cu ochii pe acest serial datorita faptului ca va fi prima productie la scara larga din lumea serialelor de televiziune coreene, dar si datorita efectelor speciale despre care se spune ca vor abunda. Daca totul e doar un balon de sapun sau „D-Day” va fi intr-adevar un serial ce va deschide drumul altor productii similare de televiziune in viitorul apropiat, in Coreea, ramane sa vedem in aceasta toamna.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 15 iulie 2015

E incredibil cum in ultimele 2 zile show-ul KBS2 „Superman Returns” (The Return of Superman) reuseste sa acapareze atentia in showbz-ul coreean si sa starneasca o adevarata „dezbatere nationala”. Insistenta presei pe acest subiect e de-a dreptul jenanta, in definitiv fiind vorba de un simplu show tv, nici macar de un serial de televiziune sau un film cu o anume valoare artistica. Iar asta spune multe despre nivelul la care a ajuns media coreeana, flamanda dupa orice subiect, indiferent cat de lipsit de importanta ar fi. Intr-un articol anterior anuntasem faptul ca actorul Song Il-gook a primit o oferta de a aparea intr-un serial istoric („Jang Young Sil”), in conditiile in care acesta este un actor (daca asa-zisii ziaristi stiu definitia acestui termen), iar ultima aparitie intr-un serial de televiziune a fost acum aproape 4 ani. Acceptarea rolului in acest serial l-ar fi pus pe Song Il-gook intr-o situatie dificila, deoarece ar fi trebuit, probabil, sa renunte (impreuna cu tripletii sai) la show-ul Superman Returns, ce se bucura de o mare audienta in Coreea. S-a vorbit ca stafful celor doua productii ar putea ajunge la o intelegere privind programul de filmari al actorului, insa fanii emisiunii au intrat in panica odata cu ultimele decizii ale producatorilor emisiunii.

Ieri, stafful de productie al show-ului a anuntat alaturarea unei noi familii in emisiune, anume cea a fotbalistului Lee Dong-guk, care ar veni impreuna cu cei cinci copii ai lui, patru gemene fete si un baiat. In prezent, cei care fac show in aceasta emisiune sunt Song Il-gook si cei trei tripleti baieti ai lui, Chu Sung-hoon si fiica lui, Lee Hwi-jae si cei doi fii gemeni, si Uhm Tae-woong cu fiica lui. Niciuna din familiile mentionate nu intentioneaza sa paraseasca emisiunea (se spune), iar show-ul va merge mai departe cu un format de cinci familii.

Dar credeati ca lucrurile puteau ramane asa ? Asa cum atunci cand se anunta o nunta, apar o mie de speculatii ca data rapida a acesteia ar avea legatura cu o eventuala sarcina a miresei (cazul recent al casatoriei lui Bae Yong-joon, a carei data a fost stabilita peste doar 2 saptamani, fapt ce a dat din nou nastere zvonurilor ca mireasa ar astepta un copil, ce crima intr-o societate atat de obtuza precum cea coreeana !), sau asa cum asocierea intr-o poza facuta de niste paparazzi a actorilor Jo In-sung si Ko Hyun-jung, care intamplator au sosit pe aeroport in acelasi timp de la o actiune comuna organizata de agentia (la fel de comuna) ce-i impresariaza, a dat nastere imediat zvonului ca fostii parteneri din „Spring Days” ar avea o relatie – cu toate ca ii despart 10 ani, iar Jo In-sung, mai tanar, poate avea la degetul mic orice starleta din generatia k-pop, deci de ce s-ar uita dupa o femeie trecuta de 40 de ani ?!; asadar, cum presa de scandal a acestor zile e plina de asemenea aberatii, era de asteptat ca subiectul Superman Returns sa nu fie lasat deoparte. N-a trecut bine ziua si dupa confirmarea alaturarii unei noi familii in show, producatorul emisiunii incearca sa stinga zvonurile reaprinse cum ca introducerea familiei in joc ar avea ca scop plecarea lui Song Il-gook si a tripletilor. Acesta a declarat: „Lee Dong-gook a decis sa apara in show, dar datorita programului sau, nu poate participa cu regularitate la filmari, ca ceilalti parinti. Astfel ca ne aflam in prezent in situatia in care actualii membri nu pot parasi emisiunea.” „Lee Dong-gook poate participa doar in mod limitat. Trebuie sa-si ia zile libere pentru filmari. Credem ca va fi dificil pentru el sa devina un invitat permanent al show-ului”, a mai adaugat acesta. In privinta lui Song Il-gook, producatorul a comentat: „Pana acum nu a vorbit cu noi despre serial sau despre parasirea show-ului. Si eu sunt curios sa vad ce decizie va lua. Sa fiu sincer, as vrea sa continui sa lucrez cu Song Il-gook si tripletii. La fel probabil vrea si staff-ul nostru si telespectatorii. Totusi, depinde de decizia pe care Song Il-gook o va lua.”

In mijlocul acestei mutari a producatorilor, multi fani ai show-ului si-au aratat ingrijorarea in fata faptului ca prin intrarea unei noi familii in show, o alta va pleca. Ramane de vazut daca spusele producatorului ii va linisti, cert e ca Song Il-gook nu a decis inca. Si daca va pleca, ce atata isterie ? Din nimic s-a nascut un scandal inutil, ce nu face decat sa atraga si mai mult atentia asupra show-ului si asa foarte mediatizat. In definitiv, daca principala vedeta a show-ului isi va lua copiii si va pleca acasa pentru a reveni la adevarata meserie ce i-a adus celebritatea, e un lucru rau ?! Singurii care vor avea de pierdut vor fi producatorii emisiunii si implicit canalul tv, care nu ar fi visat nici in cele mai frumoase vise ca ar putea ajunge sa atinga astfel de ratinguri. Totul e strict o chestiune de imagine si de rating, iar daca altcineva iti „fura” vedeta (cu atat mai mult cu cat acel altcineva lucreaza tot pentru KBS, deci nici macar nu e un post concurent care sa aiba de castigat de pe urma mutarii), trebuie sa suporti consecintele. Daca acest lucru se va intampla si Song Il-gook va accepta rolul din serialul istoric renuntand la Superman Returns, va fi una din cele mai clare dovezi ale amatorismului din lumea showbiz-ului coreean a anului 2015, caz ce va sta la loc de cinste alaturi de povestile din culisele lui „The Time We Were Not In Love”, ce a ajuns sa fie filmat aproape in ritm de „transmisiune in direct” datorita schimbarilor continue din stafful de productie. Si, pana la urma, telespectatorul are telecomanda. Daca nu-i mai place ceva, e liber sa schimbe canalul si sa se ataseze de altceva. Ofertele fiecarui canal tv sunt tentante, de aici concluzia ca asistam la un scandal artificial, si ca se face mult, foarte mult zgomot pentru mai nimic…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 14 iulie 2015

Samuel Okyere, o personalitate tv de origine ghaneza, isi extinde domeniul de activitate in Coreea de Sud. In varsta de 24 de ani, acesta interpreteaza un muncitor imigrant din Ghana ce are de infruntat discriminarea rasiala in cel mai nou film al lui Lim Sang-woo, „Intimate Enemies”, ce a avut premiera in cinematografele coreene acum mai bine de 2 saptamani. In film, acesta se trezeste, printr-un context de evenimente, prins intr-un plan ce vizeaza transportarea unei genti ce contine o suma mare de bani negri. In timpul misiunii, acesta e atacat de mai multe ori.

Okyere, ce initial a venit in Coreea pentru a studia ingineria informatica, si-a dorit dintotdeauna sa fie actor de film. „Am visat sa devin actor de mult timp, iar modelul meu a fost Will Smith”, a declarat acesta intr-un interviu recent acordat „JoongAng Ilbo”. „Intimate Enemies” a fost o ocazie de aur pentru mine”. Determinarea lui Okyere cu siguranta l-a convins pe regizor, Lim Sang-woo spunand ca a fost impresionat de ochii patrunzatori ai acestuia, fapt ce l-a ajutat sa castige castingul pentru rolul sau. Insa pe langa admiratia pentru actorie, Okyere voia sa joace in acest film si pentru ca cat mai multa lume sa afle despre situatia dificila a multor imigranti ce lucreaza in Coreea. „Realitatea pe care o infrunta zi de zi acesti oameni este crunta. Sper ca cel putin cei care se uita la acest film sa-si schimbe parerile despre imigranti.”

Dupa cum s-a relatat in mai multe randuri in presa coreeana, Okyere a venit in Coreea in 2009, dupa ce a fost selectat de guvernul coreean sa invete ingineria informatica la universitatea Sogang, beneficiind de o bursa sponsorizata de guvern. Acesta a reusit sa incheie cu succes studiile, absolvind universitatea anul trecut. Conform planului sau initial, acesta s-ar fi intors in Ghana anul trecut, pentru ca sederea sa in Coreea trebuia sa fie de 5 ani, insa viata i-a oferit niste surprize neasteptate. Odata cu aparitia in talk-show-ul postului tv JTBC, „Abnormal Summit”, acesta a devenit peste noapte o vedeta.

2015 e al 7-lea sau an de sedere in Coreea. „Sunt uimit de pasiunea coreenilor, de tehnologia avansata si de diversele subculturi”, a spus acesta. „As vrea sa absorb toate astea si sa le impartasesc cand ma intorc inapoi in Ghana.” Se pare ca acesta e deja un fel de lider de opinie pentru ghanezii interesati de Coreea si alte culturi. Acesta conduce intalniri regulate ale studentilor ghanezi ce traiesc in Coreea, iar contul lui de Facebook are peste 500 de prieteni tineri ghanezi ce vad in Okyere un model pentru ei. Cel mai recent, Okyere a fost implicat in „Orange Act”, un proiect initiat de World Vision, al carui scop e construirea de scoli in Ghana.

In ce priveste cariera lui din show-biz, se pare ca in curand isi va adauga in CV si termenul de „cantaret”, planuind sa formeze un duo impreuna cu Sam Hammington (foto), un australian nascut neo-zeelandez, comediant de meserie, ce s-a stabilit in Coreea in urma casatoriei cu o coreeanca, si care apare in tot mai multe emisiuni de divertisment si culinare din Coreea. Cei doi, ce sunt prieteni apropiati, intentioneaza sa lanseze un album in aceasta luna, ce va include melodii scrise si compuse de Okyere.

Okyere reprezinta o pata de culoare in show-biz-ul coreean, iar popularizarea cazului sau in presa si media e o alegere fericita, intr-o societate conservatoare si extrem de reticenta cand vine vorba de imigranti. In ultimii ani mai multe productii pentru marele ecran au abordat tematica imigrantilor sau a atins-o tangential, cum a fost „The Haunters” sau drama lui Yoo Ji-tae „Mai Ratima”. Cea mai recenta abordare a problemei imigrantilor si mai ales a perceptiei lor de catre coreeni am intalnit-o in „Ode to My Father”, unde la un moment dat doi imigranti indieni ce serveau cafeaua la o terasa sunt jigniti de niste tineri ai generatiei „k-pop”, in cearta iscata intervenind personajul principal interpretat de Hwang Jung-min, ce ia apararea imigrantilor, dupa ce el insusi a trait odata umilinta de a munci intr-o mina de carbuni in Germania Federala postbelica. Popularizarea cazului lui Okyere reprezinta totodata si un raspuns indirect a ce asteapta statul coreean si coreenii de rand de la imigranti, anume sa fie persoane cinstite, care sa-si castige prin munca onesta existenta, care sa isi finalizeze studiile si care odata revenite in tarile lor sa contribuie la bunul mers al societatii si la progres. Aceste persoane pot oricand sa se transforme in niste mesageri culturali, care sa fie modele pentru alti tineri din tarile lor. Din pacate, aceasta mentalitate e cel mai greu de deprins de catre un imigrant, mai ales cand nivelul de cultura si de pregatire al acestuia e unul foarte scazut.

Cine stie, poate vom mai auzi de acest Samuel Okyere in viitor. Pana atunci, ramane sa-i urmarim prestatia din „Intimate Strangers”, cel mai nou film al regizorului Lim Sang-soo, cunoscut pentru productiile incitante si controversate „The Housemaid”, „The Taste of Money” sau „The Old Garden”.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 13 iulie 2015

K-drama de weekend a postului SBS, „The Time We Were Not in Love”, a suferit pentru a doua oara o schimbare a echipei de productie, intampinand serioase dificultati in a finaliza la timp urmatoarele doua episoade ce urmeaza in mod normal sa fie difuzate in weekend-ul viitor. Serialul a demarat greu, existand zvonuri ca relatia dintre regizor si scenarist nu e una din cele mai stralucite. Regizorul Jo Soo-won a intentionat sa renunte la serial, dar in cele din urma nu a facut-o, revenind dupa ce echipa de productie si-a schimbat componenta inaintea difuzarii primului episod. Acum, echipa de productie si-a schimbat din nou membrii, dupa cinci episoade. SBS a declarat ca serialul nu se indrepta „in directia dorita”. Desi ar putea fi benefice pentru subiectul serialului, acest gen de schimbari continue ar putea fi neplacute din perspectiva actorilor.

Un membru din stafful de productie a declarat: „Atmosfera si legaturile dintre actori si membrii staffului sunt excelente, insa trecem prin momente dificile deoarece nu e suficient timp de pregatiri pentru fiecare episod in parte. In preszent filmam serialul ca si cum ar fi transmis in direct ! Ne cerem scuze formal actorilor minunati precum Lee Jin-wook si Ha Ji-won.” Acelasi membru a continuat: „Echipa de productie are nevoie de timp pentru omogenizare cand exista o schimbare in staff, insa cu totii suntem prinsi intr-o atmosfera tensionata pentru ca echipa e foarte sensibila in acest moment. Din fericire, atmosfera din timpul filmarilor pare buna, datorita actorilor Lee Jin-wook si Ha Ji-won.”

Se pare ca pe umerii celor doi protagonisti apasa o mare presiune, deoarece trebuie sa duca mai departe serialul in ciuda acestor probleme de culise. Noi personaje trebuie sa intre in poveste, iar scenariul trebuie sa avanseze. Fanii si-au exprimat sustinerea pentru protagonisti, dorindu-le sa depaseasca cu bine momentele delicate. Se pare ca inca o data profesionalismul actorilor salveaza de la dezastru o productie macinata de un real amatorism la nivel de productie. E regretabil ca la acest nivel (totusi, vorbim de SBS, nu de un canal obscur nou infiintat, ce ar difuza pentru prima oara un serial propriu) exista divergente intre regizor si stafful de productie, intre regizor si scenarist, intre producatorul SBS si echipa de productie ce nu ofera ceea ce postul tv doreste. Si, paradoxal, cei ce au cel mai mult de pierdut, pe langa faptul ca reusesc sa tina serialul in picioare, sunt chiar protagonistii, pentru ca daca serialul e un esec, acest lucru conteaza pentru CV-ul lor, oricat de mare nume ar fi (se stie ca CV-ul dicteaza cota actorului). Primele 4 episoade din „The Time We Were Not in Love” sunt oglinda perfecta a acestor probleme de culise, din pacate serialul nereusind sa depaseasca 7% rating la nivel national.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 12 iulie 2015

Daca ati crezut ca ati vazut si stiti totul despre mamele coreene, din k-dramele pe banda rulanta ce apar anual in Coreea de Sud, va inselati amarnic. Desi titlul filmului este “Daughter” (“Fiica”), “vedeta” filmului este mama, cea mai iubita fiinta de pe pamant. Insa coreenii au o viziune aparte despre pietatea filiala si despre ce inseamna sa fii mama. Din nefericire, cazul prezentat in film e unul ce poate fi regasit in orice societate, deci ar fi incorect sa condamnam strict “mama coreeana” pentru ceea ce vom vedea in cele 80 de minute ale productiei. Poate singurul lucru care ne poate linisti e faptul ca nu apare niciunde specificarea ca ar fi vorba de un film inspirat dintr-un caz real. Ar fi fost mult prea ravasitor, in special ca filmul este destul de dur, avand rating de vizionare +15. Minunata actrita Ku Hye-sun revine in scaunul regizoral pentru a treia oara, aceasta fiind din nou “omul-orchestra” din spatele acestei productii cu buget redus. Debutul in regie a fost dezamagitor, cu productia “Magic” din 2010, insa pe atunci era cea mai tanara regizoare coreena, ce debuta in bransa la doar 26 ani ! Cunoscuta in special pentru rolurile din seriale precum Boys Over Flowers, Angel Eyes, Blood sau The Musical, Ku Hye-sun se autodepaseste cu “Daughter”, fiind atat regizoare, cat si scenarista si protagonista a filmului. Totusi, ca protagonista, meritele trebuiesc impartite cu actrita-copil Hyun Seung-min, pe care am vazut-o in rol de copil in seriale dragi precum May Queen, Empress Ki, The Blade and Petal sau The Spring Day of My Life. Aceasta interpreteaza personajul lui Ku Hye-sun mai bine de jumatate din film, cea mai mare parte a filmului petrecandu-se in perioada de adolescenta a personajului San Yi. Doua note de 10 si pentru celelalte doua personaje feminine din film, Shim Hye-jin, ce interpreteaza mama personajului principal intr-un mod fenomenal (cate mame nu a interpretat in seriale la viata ei ?), si Yoon Da-kyung, in rolul profesoarei de pian.

San Yi (Ku Hye-sun/Hyun Seung-min) a crescut de mica sub aripa protectoare a mamei sale. Casatorita cu un barbat sarac, toata povara tinerii in spate a familiei a cazut pe umeri ei. Credincioasa si convinsa ca fiica ei avea nevoie de o educatie stricta, aceasta o creste pe San Yi dupa niste reguli foarte dure, ce cad uneori in ridicol. Ii impune fetei sa nu-si foloseasca niciodata mana stanga la mancat, desi era stangace; economiseste orice banut pentru educatia ei, insa ii refuza fetei speriate de intuneric dreptul de a dormi noaptea cu lampa de birou pornita pe motiv ca e o risipa inutila de current electric ce costa bani. Ii interzice sa aiba prieteni si se ambitioneaza sa se imprieteneasca cu mama colegei ce e mereu prima in clasa, in speranta ca urmand modelul acesteia si fiica ei va fi buna la invatatura. Doar ca nu realizeaza ca pe masura ce San Yi creste si devine o adolescenta in toata firea, aceste principii stricte aplicate de ani de zile ii cauzeaza o trauma uriasa. Toti colegii de clasa stiu despre corectiile aplicate de mama ei daca greseste ceva, toti rad de ea ca are un ghiozdan ponosit si o exclude din cercul lor. In acest fel, San Yi ajunge o persoana complexata, ce fuge de lume si de gura ei, doar pentru a se refugia in bratele mamei sale habotnice, dispusa in orice moment sa o disciplineze. Intr-una din zile, insa, San Yi aude sunetul unui pian in vecini, iar intr-una din zile profesoara de pian de la apartamentul vecin o vede abatuta si incearca sa inteleaga ce se intampla cu ea. Treptat, intre cele doua se leaga o prietenie ce are la baza o experienta traumatizanta comuna. Cum va reactiona mama lui San Yi, va accepta ca altcineva sa schimbe liniile ce le-a conturat din copilarie pentru viata fiicei sale ?

“Daughter” e o drama ce aminteste flagrant de o alta productie coreeana recenta, “The Plan Man”, cu deosebirea ca are fata de acest film un ton mult mai grav si mai realist. Umorul lipseste complet, filmul abordand o tema extrem de serioasa, cea a relatiei dintre parinti si copii, si in special dintre mama si fiica. Totodata, “Daughter” este un film si despre prejudecatile varstei adolescentei si, adiacent si incontestabil, despre conflictul dintre generatii. Daca veti urmari cu atentie, in afara de un baiat care, la un moment dat, apare in mai multe cadre ca fiind cu ochii pe San Yi, si care ulterior va incerca sa devina iubitul acesteia, din film lipsesc complet personajele masculine. Daca un barbat ar fi realizat un film doar cu protagonisti de sex masculin, imediat ar fi aparut voci ca acesta e fie gay, fie misogin. E greu de inteles de ce Ku Hye-sun a mizat doar pe personaje feminine. Tatal fetei din film, desi traieste, e total periferizat. Apare intr-un singur cadru, si si acolo e filmat de la distanta, intorcandu-se apoi cu spatele la camera; nu aflam nimic despre ocupatia lui ci doar despre neimplinirea sa profesionala, despre lipsa lui acuta de bani, auzim glasul lui cand soseste intr-o zi acasa si sotia ii comanda autoritar sa faca un dus pentru ca miroase. Pentru San Yi acesta aproape nici nu exista, nu gaseste in el nici un prieten, nici un tata intelegator la care sa fuga de bataile ce le primeste de la mama ei, nici macar un strain simpatic. E doar un element de decor, de care scenarista Ku Hye-sun putea prea bine sa se debaraseze, pastrandu-l probabil doar pentru ideea formala de “familie” inteleasa in sensul de un barbat + o femeie + un copil. E cam singurul lucru ce s epoate reprosa lui Ku Hye-sun. In rest, scenariul e bun, povestea e mai mult decat realista, dura pe alocuri, din care se pot trage foarte multe invataminte. De urmarit evolutia relatiei mama-fiica pe tot parcursul filmului, chiar daca povestea ne poarta din prezent in trecut si din trecut inapoi in prezent de mai multe ori, fara a ne incurca, insa, aceste doua planuri temporale. Fata niciodata nu zambeste, decat atunci cand mama o forteaza sa o faca pentru a surprinde un instantaneu cu un aparat foto. Fata niciodata nu isi saruta mama la despartire sau la revedere, si ea desi isi striga fiica de la distanta, aceasta nu ii face nici un semn cu mana si nu schiteaza nici un gest care sa tradeze o oarecare afectiune pe care sa i-o poarte. Revederea mamei sale dupa o zi la scoala e mai degraba un calvar pentru San Yi, in special ca e intampinata de mama ei inca de pe drumul dinspre scoala spre casa. Libertatea de miscare a fetei e ingradita total, fiindu-i controlat practic orice gest, gand sau sentiment. Controlat sau indus in mod artificial. La fel de artificiale sunt si sentimentele ce se sadesc in sufletul lui San Yi. Paradoxal, mama ei nu constientizeaza ca educatia stricta pe care i-o ofera fiicei nu ii sporeste acesteia afectiunea fata de ea, si nici macar nu ii face bine, e nociva. Ca mama, nu realizeaza ca de fapt relatia lor e una golita de sentimente reciproce, si asta pentru ca mama traieste in realitatea ei proprie, in care gestionarea fiecarui banut, economisirea sub orice forma, evitarea risipei, impunerea unor reguli ingraditoare sunt lucruri firesti. Scenarista ne ofera si o alternativa la acest tip de mama-scorpie ingusta la minte, anume profesoara de pian, ce e opusul acesteia si care intruchipeaza tot ceea ce ar trebui sa fie o mama adevarata, amintindu-ne ca totusi, familia coreeana nu poate fi reprezentata doar de cazul prezentat in acest film.

O excelenta drama de familie, un film despre ce inseamna responsabilitatea de a fi un parinte, in special mama, si povara de a fi copil intr-o lume de neinteles. Ce distanta intre lumea adolescentilor din “Twenty” si cea din acest film…

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 10 iulie 2015

“Misterul Statuii de Aur” a fost una din productiile de succes chinezesti din ultimii ani ai comunismului de la noi, chiar daca filmul a fost realizat in anul 1980. Cei care au prins acele vremuri isi amintesc cu siguranta salile pline de cinematograf la fiecare proiectie a unui film chinezesc, iar acest film nu face exceptie. “Misterul Statuii de Aur” a fost prima productie de actiune din China post-maoista, si precede celebrul “Shaolin Temple”, primul film de arte martiale de dupa perioada de indoctrinare a Revolutiei Culturale. Asadar, cu exceptia catorva remarci mai degraba patriotice in ultimele cadre ale filmului, “Misterul Statuii de Aur” e un prim film comercial chinezesc de dupa perioada “inghetului”, nu neaparat de actiune, cum a fost catalogat de unii, ci mai degraba de mister, avand o structura specifica unui roman politist in stilul celor ale Agathei Christie. Pe langa o poveste bine inchegata, ce nu dezvaluie nimic de la inceput, dar care reuseste sa pastreze misterul pana spre final, nefiind deloc plictisitor sa urmaresti avalansa de dialoguri dintre personaje, ce nu fac decat sa complice lucrurile sis a lanseze mereu noi piste spectatorului-detectiv, lasand scenele de arte martiale spre final, filmul ne ofera si imagini superbe dintr-una din cele mai frumoase regiuni ale Chinei. Celebrul Buddha Gigant din Leshan (provincia Sichuan) este o statuie de piatra de 71 de metri inaltime ce-l reprezinta pe Buddha sezand, fiind construita in timpul dinastiei Tang. Constructia a fost inceputa in 713 de un calugar chinez, dar finalizarea sa s-a produs abia in anul 803, de catre discipolii acestuia. Statuia, practic, a fost sculptata intr-o stanca situata la confluenta a trei rauri din sudul provinciei Sichuan, in apropiere de Leshan, un oras de 3,3 milioane locuitori. In fata statuii se afla muntele Emei, iar raurile practic curg la picioarele lui Buddha. Aceasta este cea mai mare statuie a lui Buddha din lume, si cea mai inalta statuie pre-moderna din lume. Recordul pentru cea mai mare statuie din piatra din lume e detinut tot de China, cu Buddha Templului Primaverii din Lushan, finalizata in 2002, inalta de 153 de metri (situata pe un piedestal de inca 20 de metri !), si care depaseste celebra Statuie a Libertatii, inalta de 93 de metri (dar din care aproape jumatate e piedestalul). Peisajul superb din zona Muntelui Emei, incluzand statuia lui Buddha Gigant, a intrat din 1996 in patrimoniul UNESCO, insa se afla intr-o stare de degradare continua datorita actiunii vremii, a poluarii din regiune si a prezentei factorului uman, fiind anual vizitata de zeci de mii de turisti.

Undeva in prima jumatate a secolului XX, in China, un anume Situ Jun revine in Leshan cu un obiectiv clar: sa gaseasca pe cineva. Plecat de mult din China impreuna cu mama lui si stabilit intr-o tara din Asia de Sud-Est, odata cu decesul mamei sale acesta se hotaraste sa-i indeplineasca ultima dorinta si sa-i imprastie cenusa in China. Totodata, aflat in cautarea unui misterios An Kang, Situ Jun ajunge in Leshan, locul unei celebre statui gigant a lui Buddha sezand. Costumul sau alb contrasteaza cu imbracamintea pnosita a localnicilor, astfel ca imediat este remarcat de toti cei din jur. La un moment dat e abordat de o persoana dubioasa, care ii spune ca un anume Lord Shatuo, presedintele Camerei de Comert din Leshan, doreste sa se intalneasca cu el. Necunoscandu-l pe respectivul lord, Situ Jun refuza politicos invitatia, dar in scurt timp e bruscat si se isca o altercatie, in care intervine un politist. Acesta se dovedeste a fi un fost coleg de clasa din gimnaziu, aflat prin zona sa investigheze o serie de crime stranii petrecute la statuia de piatra a lui Buddha gigant. De asemenea, in mod constant, Situ Jun da peste o tanara simpatica insa la fel de misterioasa, Meng Jie, care mereu se ofera sa-l ajute. Sa fie, oare, in mod dezinteresat ? Din vorba in vorba, insa fara a uita de ce se afla la templele din preajma statuii lui Buddha gigant, Situ Jun se trezeste prins intr-o stranie aventura cu accente a la Agatha Christie, in centrul careia se afla o comoara nepretuita. Care e rolul lui in toata povestea ?

Un excelent film pentru fanii genului mister/thriller, total diferit de ce ne-a oferit cinematografia chineza de-a lungul timpului, care la vremea lui s-a bucurat de mare succes in tara de origine, fiind primul film chinezesc ce are in centrul sau acest superb monument creat de mana omului. Localnicii din Leshan au o vorba: “Muntele e un Buddha si Buddha e un munte”, facand aluzie la reflectarea in apele raului ce trece pe la baza sa a chipului lui Buddha, ce pare a dormi. Avand peisaje de o frumusete deosebita, un scenariu captivant si mult mister, “Misterul Statuii de Aur” ramane o productie memorabila pentru cinematografia chineza, care noua, romanilor, ne trezeste frumoase amintiri. Si pentru ca in prezent traim in era digitala, mai trebuie spus ca acest film a fost filmat pe pelicula de 16 mm !

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Publicat: joi 9 iulie 2015

Cunoscuta actrita Choi Ji-woo revine pe micul ecran ca protagonista intr-un nou serial, la un an dupa k-drama „Temptation”. Aceasta a acceptat rolul principal in noul serial tvN de weekend „20 Years Old Again” (sau „Second Time Twenty Years Old”), ce va fi difuzat saptamanal in zilele de vineri si sambata. Noua k-drama o are in centrul ei pe Ha No Ra, o sotie si o mama devotata (interpretata de Choi Ji-woo), care intra la facultate in 2015 pentru a incepe sa studieze. In varsta de 36 de ani (apropiata de varsta lui Choi Ji-woo, care cu o luna in urma a implinit 40 de ani !), Ha No Ra a visat sa devina dansatoare, in anii de liceu, insa l-a intalnit pe sotul ei, Kim Woo Chul, pe cand avea 19 ani. Dupa ce a avut un copil, aceasta s-a concentrat pe grija fata de familie si a renuntat la visul ei. In speranta de a deveni o mama si sotie mandra a sotului ei profesor universitar si a fiului ei Min Soo, No Ra depune toate eforturile pentru a intra la facultate si, suspriza, reuseste sa fie acceptata la aceeasi facultate ca… fiul ei !

Producatorii serialului au sustinut ca „Choi Ji-woo mereu a jucat roluri diverse in serialele alese. Am considerat ca era actrita ideala sa o interpreteze pe curajoasa si intreligenta Ha No Ra. Fanii pot astepta cu incredere sa vada cum va arata a doua sansa de a fi ca la 20 de ani a lui Choi Ji-woo.” Filmarile la serial vor incepe la mijlocul acestei luni, dupa ce se va finaliza castingul pentru rolurile masculine, iar primul episod va fi difuzat dupa „Oh, My Ghost”, ce se va incheia spre sfarsitul lui august. Initial, rolul principal feminin in acest serial i-a fost oferit lui Ko Hyun-jung (interpreta lui Mishil din „Queen Seon-duk”), dar aceasta a refuzat, probabil avand experienta esecului ultimului ei serial „Queen’s Classrooom”. Choi Ji-woo a mai colaborat cu regizorul Kim Hyeong-sik la serialul „The Suspicious Housekeeper”. La cum arata acum lucrurile, „20 Years Old Again” va fi un nou serial oarecare din cv-ul lui Choi Ji-woo, numarul redus de abonati ai tvN (fata de celelalte canale de top coreene) si nefinalizarea inca a castingului pentru rolurile masculine aratand ca totul se face in pripa, dupa principiul „cum o fi sa fie”. In plus, subiectul e deja consumat, fiind suficient sa amintim doar de filmul „Dancing Queen”, unde, la fel, eroina din rolul principal revine, in jurul varstei de 40 de ani, sa-si implineasca visul de a deveni dansatoare, vis ce a fost lasat la o parte odata ce a devenit mama in anii de liceu. Desigur, e un subiect ce poate fi adaptat si dezvoltat, insa e greu de crezut ca subiectul sa prinda, asa cum o fac subiectele originale.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 8 iulie 2015

Cunoscutele actrite Han Hyo-joo, Han Ji-min si Han Ga-in vor ramane fara impresar (probabil pentru scurt timp) odata ce contractul cu BH Entertainment se va incheia in octormbrie 2015. BH Entertainment, companie de impresariere ce a fost fondata de cunoscutul Lee Byung-hun, negociaza in prezent cu cele trei actrite reinnoirea contractelor. Cu toate acestea, faptul ca intelegerile nu au fost inca prelungite creste posibilitatea ca cele trei actrite sa-si gaseasca alte agentii. Cineva din interior a declarat: „E foarte probabil sa se incheie contracte cu alte agentii cu trei luni inainte ca actualele contarcte sa se sfarseasca. Toate aceste actrite sunt protagoniste de filme si seriale si castiga sume consistente de bani din reclame, astfel ca va fi o competitie stransa intre agentii sa semneze cu ele”.

Un lucru este cert: situatia BH Entertainment cu siguranta va fi afectata de deciziile pe care le vor lua cele trei actrite. Un alt star al filmului coreean, Ko Soo, dupa ce a fost o lunga perioada de timp reprezentat de agentia lui Lee Byung-hun, a hotarat sa se alature unei noi agentii fondate chiar de fostul sau manager, ce a parasit si el compania. Noi pierderi de nume grele si talentate cu siguranta vor schimba viitorul BH Entertainment. O alta sursa din industrie a declarat: „Calcaiul lui Ahile e faptul ca toate cele trei actrite nu au reusit sa participe la un proiect de mare succes sub contract cu aceasta agentie. De asemenea, reputatia agentiei a fost patata de cateva incidente recente. Nu se stie cat va influenta acest lucru decizia actritelor.”

In ce-l priveste pe Lee Byung-hun, dupa scandalul de santaj in care a fost victima, in martie a devenit pentru prima oara tatic, iar in prezent participa la filmarile pentru doua proiecte la Hollywood. Eventualele probleme pentru compania de impresariere pe care a fondat-o in 2006 probabil il vor afecta prea putin.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 7 iulie 2015

Jun Ji-hyun, una din vedetele mult-asteptatei productii „Assassination”, a explicat transfomarea ei in rolul unui asasin credibil, in film. Intr-un interviu acordat pe 3 iulie, actrita a marturisit ca a simtit ca arma a devenit o parte din ea. „Din moment ce interpretez rolul unui asasin profesionist, arma trebuie sa arate natural cu mine. Acest lucru a fost foarte dificil la inceputul filmarilor. M-am antrenat sa invat cum se trage cu arma si chiar am dus modele de arme acasa, sa ma simt mai natural in compania lor.” Aceasta a continuat: „Cand am adus prima oara arme acasa, sotul meu (omul de afaceri Choi Jun-hyuk, cu care s-a casatorit in 2012) m-a invatat despre ele. Credeam ca tot ce m-a invatat despre ele era totul, dar pe masura ce am ajuns sa ma simt din ce in ce mai confortabil cu acestea, chiar le-am simtit ca o extensie a trupului meu. Apoi am inceput sa rad in fata celor care credeau ca stiu ceva despre arme.” Actrita a mai adaugat: „Mi-au placut filmarile, din moment ce mi-au oferit astfel de senzatii. Mi-au placut in mod deosebit scenele cu impuscaturi”.

Actiunea filmului „Assassination” se desfasoara partial in Shanghai, partial in Gyeongseong (Seul) in anul 1933. Tema lui este planul de asasinare a unei personalitati pro-japoneze de catre armata pentru independenta coreeana si de catre guvernul provizoriu. Filmul a fost regizat de Choi Dong-hun, autorul blockbuster-ului „The Thieves”. A fost pentru a doua oara cand Jun Ji-hyun a aparut alaturi de Ha Jung-woo, prima oara cei doi colaborand la „The Berlin File”, desi anul trecut erau la un pas sa apara din nou impreuna in „The Way Home”. In schimb, cu Lee Jung-jae a aparut pentru a treia oara intr-un film, dupa Il Mare si The Thieves. Pe langa pregatirea si documentarea privind armele de foc, actrita Jun Ji-hyun a trebuit sa se tunda scurt pentru acest rol, renuntand la parul lung cu care ne-a obisnuit de cand a debutat in lumea filmului acum 15 ani. Premiera filmului va avea loc peste 2 saptamani, pe 22 iulie 2015.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 6 iulie 2015

In acest weekend, canalul coreean tvN a lansat un nou serial de 16 episoade, intitulat „Oh, My Ghost”. Serialul a luat locul lui „Ex-girlfriend Club”, care nu s-a bucurat de succesul scontat, in ciuda prezentei in distributie a actritei Song Ji-hyo, producatorii fiind nevoiti sa reduca numarul episoadelor initiale de la 16 la 12. In ciuda acestui fapt, se pare ca tvN nu renunta in a face orice pentru a atrage atentia publicului catre programele difuzate. Fondat in 2008, tvN e un canal platit ce a luat nastere in urma asocierii dintre gigantul Fox International (ce detine mai mult de 140 de canale tv in 32 de limbi de pe intreg mapamondul) si CJ Media, cel mai important trust media din Coreea. In prezent, in urma politicii postului tv, tvN are peste 14 milioane de abonati in Coreea, si numarul acestora e in continua crestere. Desi nu poate concura inca cu cei 3 giganti din domeniu (KBS, MBC si SBS), care sunt prezenti in casa fiecarui coreean, faptul ca in doar 7 ani tvN a ajuns la 14 milioane abonati spune multe despre ambitiile conducatorilor postului tv. Iar sumele investite in show-uri si seriale sunt tot mai mari, actori cu nume incepand sa apara in serialele finantate de tvN.

„Oh, My Ghost”, desi vine dupa semi-esecul „Ex-girlfriend Club”, marcheaza un nou record pentru postul tvN. Actrita din rolul principal al serialului, nimeni alta decat Park Bo-young, devine cea mai bine platita actrita dintr-un serial tvN. Surse din interior au declarat ca „Park Bo-young va aparea intr-un serial de televiziune pentru prima data dupa 7 ani. Aceasta a semnat un contract urias pentru tvN, devenind cea mai bine platita actrita dintre toate cele ce au aparut intr-un serial al tvN”. Se pare ca, conform contractului initial, Park Bo-young va fi platita cu aproape 30 de milioane de woni (aproape 27.000 $). Pentru acesti bani, actrita o va interpreta pe Na Bong-sun, o asistenta de bucatar timida, fara prea multi prieteni, ce are de mica „harul” de a vedea fantome, datorita bunicii ei ce era saman. Pana cand, intr-una din zile, aceasta va deveni posedata de o fantoma virgina seducatoare, ce va reusi performanta de a atrage atentia bucatarului sef Kang Sun-woo (interpretat de Jo Jung-seok din „You are the best !”), de care, intamplator sau nu, Na Bong-sun era indragostita.

Ultima aparitie a actritei Park Bo-young intr-un serial de televiziune a fost in 2007 in productia de epoca fara prea mare succes “Strongest Chil Woo”. Apogeul carierei l-a atins un an mai tarziu, in 2008, rolul din „Speed Scandal” aducandu-i nu mai putin de 6 premii pentru interpretare. Desi a mai aparut ulterior si intr-un film horror, „Don’t Click”, abia „The Werewolf Boy” a adus-o din nou in prim-plan, in 2012. In acest an, actrita, in varsta de 25 de ani, va aparea in 3 filme, in serialul tvN ce tocmai a inceput, si in mai multe show-uri de televiziune, cea mai recenta aparitie intr-un astfel de program fiind chiar in „2 Days and 1 Night”, unde a aparut invitata in 2 episoade, facand echipa cu „tatal” ei din „Speed Scandal”, Cha Tae-hyun.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 5 iulie 2015

“Why Don’t You Play in Hell?” e inca o productie extravaganta a copilului teribil al cinematografiei japoneze, Sion Sono. Scenariul ce sta la baza filmului a fost scris de Sono acum 15 ani, fiind descris de acesta ca avand similaritati cu celebrul „Kill Bill” al lui Quentin Tarantino. Filmul a fost achizitionat de distribuitorul american Drafthouse Films inaintea premierei internationale de la Festivalul de la Venetia, si a castigat 7 premii internationale, avand si alte 11 nominalizari. Desi e un film comercial, ca toate productiile lui Sono nu e un film de box-office, filmul obtinand incasari de doar 1,2 milioane dolari in Japonia. Totusi, filmul are o multime de puncte de atractivitate, note de originalitate si, ca putine alte filme ale lui Sono, foarte mult umor (negru, de situatie si satira). Veteranul Jun Kunimura (Monster’s Club, Outrage, K-20) joaca magistral ca sef yakuza alaturi de actori mai tineri din generatii diferite, precum Shinichi Tsutsumi (Monday) sau Fumi Nikaido (Himizu), unul din punctele forte ale productiei fiind insasi distributia. E greu de gasit ceva care sa nu placa la acest film fanilor lui Sono, “Why Don’t You Play in Hell?” fiind o productie extrem de autentica, dinamica si surprinzatoare.

Momentul de glorie al copilariei lui Mitsuko, fiica de 10 ani a capului yakuza Muto, a fost aparitia intr-o reclama tv pentru o pasta de dinti. Dragalasenia fetitei si melodia cantata au transformat-o intr-o vedeta peste noapte, Mitsuko visandu-se, peste ani, vedeta de film. Doar ca avand o familie implicata in afaceri ilegale si crime violente, visele ii sunt frante in urma unui incident. Banda rivala Kitagawa incearca sa scape de familia ei, trimitand mai multi asasini. Capul familiei, temutul gangster si sef al bandei, Taizo Muto, scapa cu viata doar pentru ca in acel moment se afla… la amanta sa. Tot greul cade pe umerii sotiei sale, Shizue, care e gasita acasa de asasinii gangsteri, doar ca aceasta e atat de apriga incat nu doar ca reuseste sa-i fugareasca cu un cutit de bucatarie, aparandu-si familia, dar ii si omoara cu sange rece. In momentul in care soseste acasa, micuta Mitsuko gaseste o balta de sange in camera ei, si un yakuza din banda rivala ranit grav, aproape de a-si da ultima suflare, Ikegami. Dialogul cu aceasta si faptul ca fetita a aparut intr-o reclama ce l-a cucerit il fac sa ii crute viata, desi lucrurile par mai degraba inverse, fata mostenind firea apriga si nebunatica a mamei sale. Si tot acum, niste iubitori ai filmului reuniti in clubul “Poznasii Afurisiti” incearca sa faca un film, punand pasiunea lor in slujba celei de-a saptea arte. In frunte cu Hirata, acestia raman fascinati de un tanar bataus pe nume Sasaki, pe care il filmeaza in toiul unei incaierari sangeroase si ii propun sa-l transforme in viitorul Bruce Lee al Asiei. Dar anii trec, si peste un deceniu ii regasim pe “Poznasii Afurisiti” la fel de innebuniti dupa film, dar fara a fi realizat marea productie la care visau. Mutuo a ramas seful bandei sale criminale, insa fiica lui a devenit o rebela, ce inca viseaza, la 20 de ani, sa apara ca vedeta principala intr-un film. In schimb, mama acesteia, Shizuo, se apropia de finalul celor 10 ani de detentie pentru crimele comise din dorinta de a-si apara familia. Si are o mare dorinta: sa-si vada fiica protagonista intr-un film. Drept urmare, sotul ei “credincios” pune banda la treaba, hotarat sa filmeze propriul film, dupa ce fiica ei neastamparata refuza sa lucreze cu regizorii adevarati. Dar pentru asta are nevoie de un regizor… E sansa “Poznasilor Afurisiti” !

“Why Don’t You Play in Hell” e o noua productie halucinanta semnata Sion Sono, iar daca de obicei filmele lui sunt greu de urmarit pana la final, de aceasta data nici nu simti cum trece timpul datorita umorului negru rafinat si satirei. In asociere cu violenta lume criminala a Yakuza, acestea nu pot decat sa transforme subiectul in ceva ce se apropie de stilul lui Tarantino din Kill Bill, adica intr-o comedie violenta deliranta. Iar ca nebunia sa fie completa, regizorul mai si parodiaza lumea filmului, prin intermediul unui grup de fanatici ratati ai celei de-a saptea arte reunite in jurul unui club, “Poznasii Afurisiti”. Acestia sunt dispusi sa faca orice de amorul artei, inclusiv sa filmeze cel mai realist scenariu posibil, viata in sine asa cum e ea. Si ce viata e mai palpitanta daca nu cea a unui yakuza, confruntat in orice moment cu pericolul propriului sfarsit, intotdeauna violent ? Cum e, insa, cand insisi yakuza se decid sa faca un film al lor, finantat si filmat chiar de ei ? Ideea filmului e o ironie fina la adresa unor tentative similare petrecute in realitate in cinematografia japoneza de-a lungul timpului, cand Yakuza a investit bani negri in filme, celebru fiind cazul unor filme de-ale lui Takeshi Kitano in care apareau membri reali ai Yakuza. In definitiv, nu exista nici o lege ce interzice membrilor Yakuza sa iubeasca filmul si arta cinematografica, nu ? Chiar si cand vine vorba de a face bani din asta. Pornind de la aceste directii de abordare, “Why Don’t You Play in Hell” ne ofera o poveste initial confuza, cu multe personaje ce alterneaza intr-un ritm alert in primele 15 minute, dar care pe masura ce povestea se asaza si se muta cu un deceniu mai tarziu, lucrurile se leaga unele de altele si te trezesti prins ca intr-o panza de paianjen din care nu mai vrei sa scapi. Filmul nu sta in loc o clipa, are un ritm foarte bun, dar acest lucru nu trebuie sa mire la Sion Sono, care a reusit performanta cu “Love Exposure” sa te tina lipit de ecran timp de peste 4 ore, mentinand un ritm alert continuu. Daca viata gangsterilor e una din temele preferate ale filmelor lui Sono, acum vedem, in paralel, si ce inseamna viata de cinaeast, in viziunea lui. “Poznasii Afurisiti” intruchipeaza atat pasiunea celor ce vor sa faca filme, cat si exasperarea lor, zugravita uneori intr-un mod cinic. Plina de personaje provocate de pasiunea de a face unele din cele mai oribile lucruri, povestea nu duce lipsa de originalitate si culoare, multe din ideile regizorului imbracand haina grafica pentru a accentua spectaculozitatea. Si asta inclusiv (sau mai ales) atunci cand vine vorba de violenta, ironia facandu-si loc in descrierea sfarsitului unor personaje, ce e de-a rasul-plansul. Remarcabil e modul in care Sion Sono reuseste sa contopeasca mai multe fire ale povestii (practic fiecare personaj principal isi are propria poveste, propriul drum si propriile mijloace de supravietuire in lumea cruda inchipuita de Sono) doar pentru a plonja toate inspre un final scaldat in sange si lipsit de speranta. Personajele sunt de fapt niste simple marionete ale scenariului, motiv pentru care Sono nu ezita sa exagereze comportamentul lor, sa-l duca pana la niste limite de neimaginat, introducand comicul de situatie (chiar daca situatia e… dramatica) ca si condiment pentru delicatesa ce ne-o serveste. Si tocmai acesta este punctul care il diferentiaza pe Sono de alti regizori obisnuiti, transformandu-l intr-unul de top: are geniul de a da personalitate filmelor sale, de a fi tot timpul original in capodoperele sale patate de sange, si de a transforma sfarsitul violent intr-o epopee, ca e vorba de un simplu yakuza sau de un cameraman innocent ce moare in picioare langa camera de luat vederi. Tot ce face Sono in “Why Don’t You Play in Hell?” este sa ia un concept ridicol si sa-l transforme in opera de arta, dedicandu-i-se trup si suflet. Daca veti rade atunci cand nu e de ras, inseamna ca regizorul s-a facut pe deplin inteles. Inca o productie remarcabila a lui Sion Sono, ce-si merita din plin premiile si nominalizarile.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 4 iulie 2015

Operatiile estetice. Un domeniu relativ nou ca ramura a medicinei, aparuta din nevoia de a repara o deficienta anatomica care duce la o disfunctionalitate, sau ca act reparatoriu a leziunulor grave aparute in urma unor accidente, a devenit pentru omul contemporan un fel de moft prin care isi modifica acea parte a corpului care nu-i mai place sau care nu arata destul de bine, (“destul de bine” avand etaloane diferite in perceptia fiecarui individ). Sub pretextul “sunt stapan pe corpul meu”, aceste operatii sunt atat de uzitate incat au devenit un mijloc de a induce persoanelor ce le realizeaza sentimentul de mandrire cu propria imagine dar si de a castiga bani de pe urma acestei imagini artificiale. Cum omul este judecat aproape intodeauna dupa aparente (putini sunt cei care nu o fac, impactul vizual fiind hotarator in cele mai multe situatii), din ce in ce mai multe persoane de ambe sexe recurg la serviciile plasticienilor pentru a se incadra intr-o anumita categorie initiata si promovata de obicei de casele de moda, firesc aparand si derapajele inerente. “Birth of a Beauty” are ca subiect o operatie plastica facuta din nevoia unei transformari radicale pentru o persoana care avea destule insusiri bune, mai putin una: cea fizica, care a fost hotaratoare in relatia cu ceilalti.

Sa Geum-ran este casnica si traieste cu aratosul ei sot in casa parintilor lui, cum este firesc pentru o nora coreeana. Are in grija casa si incearca sa multumeasca pe toata lumea, soacra, socru, cumnate si o bunica suferind de dementa senila pe care o ingrijeste cu duiosie si dragoste, ducand dorul sotului ei pe care il stie plecat intr-o detasare cu serviciul de mai multi ani. Este foarte dedicata si atenta la dorintele si nevoile celorlalti, si cu toate astea este desconsiderata si jignita de toti din simplu motiv ca are cateva kilograme in plus. Intr-o zi descopera ca sotul ei nu era plecat, ci era in acelasi oras traind cu o alta femeie, si asta pune capac la toate. Innebunita de durere, conduce noaptea pe ploaie si sufera un accident, disparand; drept urmare, toata lumea crede ca s-a sinucis. Nu o plange nimeni (in afara de mama ei si o prietena), si toata lumea isi reia viata cotidiana, numai ca, la putin timp, sotul ei anunta ca se va casatori cu o prezentatoare de televiziune. Dar aparitia unei fapturi superbe le va schimba viata, asa cum ei nu si-o imaginasera vreodata.

Cine sunt personajele care fac subiectul acestui serial ?
Sa-Ra/Sa Geum-ran (Han Ye-seul: Miss Gold Digger, Fantasy Couple) este o fiinta plina de bunatate si iubire pentru ceilalti, indiferent de comportamentul mai mult sau mai putin batjocoritor la adresa ei. Se casatoreste cu un barbat atragator, caruia ii plateste studiile in strainatate, ea ocupandu-se de menajul casei si bucurandu-se la orice vine din partea lui, divinizandu-l aproape, asteptandu-l sa se intoarca din State. Supusa la fel de fel de umilinte din cauza aspectului fizic, ia hotararea sa participe la un concurs de televiziune avand ca premiu o transformare completa. Nu castiga acest concurs si capac peste toate amanta sotului ei o jigneste cumplit descoperind ca lumea nu este asa cum credea ea cu atata tarie. Dispare ca sa renasca intr-o faptura superba, cu o optica diferita, pusa pe razbunare pentru tot ce a suferit, si toate astea cu ajutorul unui singur om.

Han Tae-hee- (Joo Sang-wook – Feast of Gods, Good Doctor, Sly and Single Again, etc.) este mostenitorul unei mari companii dar din anumite motive se tine departe de familie. Sufera de sindromul “broken heart” survenit pe cand era copil si asista la moartea parintilor sai; detine in prezent o companie proprie de consultanta pentru restaurante si este socotit un geniu, sau cum spune el “cea mai stralucita minte din Coreea”. La el apeleaza Geum-ran, care il confunda cu un medic estetician si care masurand, cantarind si calculand va face din femeia rotunjoara de altadata una dupa care intoarce capul toata lumea. Ii va fi sfatuitor si sprijin neconditionat pentru ca aveau un scop comun: ea sa se razbune pe sotul ei si el sa-si recapete femeia iubita, care este pe cale sa devina sotia sotului lui Geum-ran. Dar mintea lui stralucita nu a luat in calcul toate aspectele, asa ca va deveni un alt Pygmalion, care se vede nevoit sa faca fata noii situatii care va aduce cu sine si vindecarea de toate traumele trecutului, dar si increderea si echilibru in viata lui.

Gyo Chae-yun (Wang Jy-hye, Hotel King, Bachelor’s Vegetable Store etc.) este o indragita prezentatoare de televiziune, frumoasa, eleganta, educata, care il seduce pe sotul lui Geum-ran cu care traieste de mai mult timp si cu care se casatoreste la putin timp dupa disparitia sotiei lui, ce tocmai aflase de adulter si careia, cinica, ii spusese in fata despre relatia cu sotul ei. Va recurge la faradelegi ca sa-si vada visele implinite si totul se va intoarce impotriva ei intr-un fel cumplit.

Lee Kang-joon (Jung Gyu-woon, Dr. Champ, Wife scandal, God’s Gift-14 Days, etc.) s-a casatorit cu Geum-ran din interes material si o considera mai mult menajera decat sotie. O insala si o minte fara remuscari, considerand ca este dreptul lui, netinand cont de ravagiile pe care le provoaca in sufletul atat de inocent al lui Geum-ran. Nu-si bate capul prea mult cu disparitia sotiei lui, se intoarce acasa la brat cu noua consoarta, este numit director la postul de televiziune unde lucreaza si viitoarea lui sotie si se pare ca toate merg cum nu se poate mai bine. Dar cand inseli, minti, calci in picioare sentimente, ba mai mult nu-ti sunt straine nici intentiile criminale, trebuie sa platesti pentru toate.

Intreaga poveste o puteti urmari in acest serial de 21 episoade, transmis din noiembrie 2014 pana la inceputul lui 2015 de postul coreean SBS. Putand fi incadrat in genul comedie-romantica, serialul are la baza ideea din megasuccesul de box-office din 2006 “200 Pounds Beauty”, in care o vocalista supraponderala ce asigura vocea de fundal la concerte sufera o transformare fizica totala in urma unei operatii estetice, devenind o frumusete care astfel poate cunoaste succesul in lumea muzicala datorita vocii sale deosebite. Primul episod al serialului e flagrant in anumite scene, ce par a copia scene similare din “200 Pounds Beauty”. Serialul a avut un rating de 7,9%, fiind regizat de Lee Chang-min, regizorul lui “Giant” si “Midas”. Cuplul Joo Sang-wook / Han Ye-seul s-a ales cu doua premii, iar Han Ye-seul a primit si premiul de excelenta la SBS Drama Awards 2014.

Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil

Publicat: joi 2 iulie 2015

Intr-un interviu acordat in urma cu 2 luni, actorul coreean Oh Ji-ho si-a dezvaluit planurile de familie. Profitand de perioada de promovare a celei mai recente comedii romantice in care apare, „Love Clinic” (cunoscut si ca „Taste of Love”), o productie ce repede a primit rating +18 pentru unele scene „fierbinti” ce nu au fost taiate la montaj, actorul a amintiti de telurile sale in viata personala. Casatorit in aprilie 2014, Oh Ji-ho a spus presei ca se gandeste ca el si sotia lui sa conceapa un copil in acest an. „I-am spus sotiei mele ca as vrea trei copii. Anul trecut am fost prea ocupat cu filmarile, si am si dorit ca amandoi sa ne bucuram de viata de proaspat-casatoriti. Daca e posibil, mi-as dori doi fii si o fiica”, a declarat actorul. Si a mers chiar mai departe, spunand: „Vreau ca unul din fiii mei sa faca sport de performanta. Daca vor avea genele mele, ar trebui sa devina amandoi sportivi”, a glumit acesta. „Am un vis ca intr-o zi sa joc baseball cu fiul meu”.

Se pare ca dorintele aratosului actor sunt pe cale sa devina realitate ! Agentia acestuia a declarat, ieri, ca „sotia lui Oh Ji-ho a intrat in prezent in a patra luna a sarcinii. Mama si copilul nenascut sunt amandoi sanatosi. Data nasterii e estimata undeva la prima saptamana a lui ianuarie 2016.” „Viitorul tata a fost extrem de fericit sa afle vestea despre sarcina sotiei”, a completat reperzentantul agentiei.

Intre timp, Oh Ji-ho a semnat un contract cu postul OCN pentru a interpreta rolul principal in serialul „Cheo Yong 2”. Serialul e un sequel la un serial difuzat in 2014 de acelasi post tv, in care Oh Ji-ho revine in rolul detectivului ce poate vedea fantome. Hyo-seong din trupa de fete „Secret” va reveni si ea in rolul de fantoma care il ajuta pe detectiv sa rezolve cazuri complicate. Filmarile la sezonul 2 al serialului, ce va avea probabil 10 episoade, debuteaza in aceasta luna, premiera fiind preconizata undeva in august.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 1 iulie 2015

Putini stiu de faptul ca Park Yoochun are un frate care seamana foarte mult cu el la infatisare. Ei bine, Park Yoo-hwan, caci despre el este vorba, a debutat acum 4 ani pe micul ecran, in serialul „Twinkle, Twinkle”, aparand si in „Gye Baek” si „Forget Me Not”, unde a avut roluri micute, dar necesare pentru un inceput de cariera reusit. Interpretand rolul fratelui mai mic al personajului interpretat de Soo Ae in „Forget Me Not”, Yoo-hwan s-a ales chiar cu o nominalizare pentru cel mai bun actor incepator dintr-un serial de televiziune, la Baeksang Arts Awards 2012. In varsta de 24 de ani, acesta nu a reusit, inca, sa se impuna, poate si presiunea asteptarilor fanilor fiind mare asupra lui, datorita fratelui sau mult mai celebru.

Si totusi, in acest an, sansa pare a-i surade. Conform unor surse din industria cinematografica, Park Yoo-hwan a fost distribuit in „Musudan”, noul film al necunoscutului regizor Goo Mo (low-budget-ul „District 820” din 2013 fiind un esec total). Ca si anteriorul sau film, „Musudan” va fi un thriller militar de mister a carui actiune va fi plasata la un avanpost de la granita. Din distributia filmului vor mai face parte, pe langa Park Yoo-hwan, si Lee Ji-ah, Kim Min-joon, Do Ji-han si Ki Dong-young. De remarcat revenirea, dupa 6 ani de absenta de pe marele ecran, a actritei Lee Ji-ah, care intre timp s-a apucat de scris scenarii la Hollywood. „Musudan” e numele unei rachete balistice nord-coreene numita de americani astfel dupa orasul nord-coreean din apropierea caruia Coreea de Nord a testat-o.

Park Yoo-hwan a aparut ultima oara in k-drama difuzata de tvN „I Need Romance 3”, la inceputul anului trecut. Dupa acest proiect, a urmat o pauza, perioada in care acesta s-a concentrat pe studierea actoriei. „Musudan” va fi primul sau proiect intr-un an si jumatate, si prima aparitie intr-un film pentru marele ecran.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 1 iulie 2015

Actorii Kim Woo Bin si Ko Soo au dezvaluit faptul ca intentioneaza sa ia masurile legale ce se impun impreuna cu Korea Entertainment Management Association (KEMA) impotriva agentiilor de publicitate din cauza contractelor comerciale neplatite. SidusHQ, compania ce-l manageriaza pe Kim Woo-bin, a confirmat ca „este adevarat ca Kim Woo Bin nu a primit plata pentru serviciile prestate, si desi exista o hotarare in instanta pentru plata sumelor datorate, acestea nu au fost inca platite.” Mai mult, „Korean Entertainment Management Association” se pregateste sa actioneze pe cale legala. Am facut deja o plangere si chiar am primit o hotarare judecatoreasca de a ne primi sumele datorate, dar cum nu am primit nimic, actiunea in instanta prin KEMA e inca o masura suplimentara pe care o luam”.

Un reprezentant al actorului Ko Soo a declarat, la randul sau: „In timpul anchetei legate de neplata sumelor datorate pentru servicii prestate in domeniul publicitatii, KEMA a descoperit inca cateva cazuri ce implica si alti actori. Pentru ca sunt mai multi actori ce au fost nedreptatiti, KEMA va actiona in numele nostru.”

In ultimul timp, astfel de scandaluri s-au inmultit in show-biz-ul coreean, actorii ajungand sa fie nu doar neplatiti pentru diverse contracte extra-artistice, dar unii din ei chiar sa aiba dispute in instanta cu agentiile ce odata i-au reprezentat. E celebru cazul recent al tobosarului formatiei TRAX, No Min-woo, care de 5 ani a debutat cu succes si pe micul ecran, care in mai a inaintat o actiune in instanta impotriva fostei sale agentii SM Entertainment, acuzand-o pe aceasta de semnarea unui contract care il transforma, practic, intr-un sclav. Acesta a sustinut ca inainte de a debuta, a semnat un contract ce se intindea pe durata a 17 ani cu SM Entertainment, contractul initial fiind prelungit unilateral de agentie. Contractele ce se intind pe o perioada mai mare de 7 ani sunt considerate neoneste in show-biz-ul coreean, iar cand actorul a incercat sa se opuna, sustine noul sau reprezentant, „SM a incetat orice sustinere a activitatilor pe care o agentie ar trebui sa le rezolve pentru actorul reprezentat. No Min-woo a luat totul de la capat de unul singur, insa SM Entertainment i-a blocat aparitiile la televizor.” In mai, imediat ce acest scandal a izbucnit, SM Entertainment, una din companiile-gigant din lumea impresarierii, a declarat ca va lua masurile legale in privinta acestui proces lipsit de temei si ca va sesiza Comisia Breslei din domeniu. La aproape 2 luni distanta, in urma cu cateva zile, a fost facut public faptul ca Comisia Federala a Breslei din Seul a inceput oficial ancheta, convocandu-l pe actor sa-si sustina partea, mai ales ca e vorba la mijloc si de niste daune solicitate de actor fostei sale agentii.

Asadar, a fi actor si uneori si vedeta nu e tocmai un avantaj. Iar daca pana si companii mari de anvergura unui SM Entertainment se preteaza la fapte josnice precum cea de care e acuzata, aceasta arata ca ceva e putred in legislatia ce reglementeaza regulile jocului in domeniu. Dar nu e o noutate, ci doat inca o fateta nevazuta a Hallyu…

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 30 iunie 2015

In fiecare an, cateva filme coreene reusesc sa ias ain evidenta, ajungand sa domine box-office-ul autohton, avand incasari chiar mai mari decat productii mult mai costisitoare facute peste Ocean. Anul trecut, “Roaring Currents”, drama istorica despre faptele eroice ale Amiralului Lee Sun-shin a stabilit un nou record, fiind filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie. In umbra lui, insa, o alta productie de exceptie, de aceasta data o drama despre viata extraordinara a unui om simplu, a impresionat audienta, devenind al doilea film coreean al anului 2014 dupa incasari. Este vorba de blockbuster-ul “Ode To My Father”, aflat timp de 5 saptamani pe prima pozitie la box-office, si cand ? Tocmai de Craciun, Anul Nou si inceputul lui 2015 ! Filmul a avut un buget de numai 13 milioane de dolari, insa a obtinut peste 105 milioane dolari incasari in intreaga lume, dintre care 99,8 milioane dolari doar in Coreea ! Doar 32 de milioane de dolari l-a despartit de filmul coreean cu cele mai mari incasari la box-office, Roaring Currents, ce nici acesta nu a avut decat 18 milioane dolari buget. Filmarile au durat mai bine de 6 luni, pe langa Coreea realizandu-se filmari si in Cehia si Thailanda. Regia e semnata de Yoo Je-kyun, care revine la 5 ani de la anteriorul sau mega-succes “Haeundae”. Scenariul, o poveste deosebita cu multe valente in special pentru publicul coreean, a fost scris de Park Soo-jin, autorul scenariilor comediilor romantice respectiv de actiune Dancing Queen si The Spy: Undercover Operation. Numele grele din distributie au dat soliditate scenariului. Hwang Jung-min, Kim Yun-jin, Oh Dal-su, Jung Jin-young sau Ra Mi-ran au fost excelent completati de actori veterani si de actori copii, povestea intainzandu-se pe mai bine de 6 decenii. Un plus mare pentru echipa de machiaj, ce a imbatranit personajele principale cu 40 de ani “la marea arta”. “Ode to My Father” a castigat premiul audientei la Udine in acest an, demonstrand ca poate impresiona publicul din intreaga lume, nu doar cel coreean, direct implicat si vizat de subiectul productiei.

Duk-soo (Hwang Jung-nmin) si Young-ja (Kim Yun-jin) sunt doi indragostiti ajunsi la apusul vietii lor. Au o familie numeroasa, copii si nepoti, si par cei mai fericiti bunici din lume. Doar ca vietile lor ascund niste experiente traumatizante, pe care au trebuit sa le depaseasca, pas cu pas, pe parcursul celor peste 7 decenii de viata. Duk-soo e un batran ursuz, ce tine cu dintii de dugheana sa din piata, cu toate ca majoritatea pravaliilor din zona au fost cumparate e investitori. Si refuza cu incapatanare sa o vanda, orice pret i s-ar oferi. Desi la o prima vedere pare ca lumea nu se poate intelege cu el, are, totusi, un prieten din copilarie, care ii e si acum alaturi, Dal-gu (Oh Dal-su), mult mai flexibil, dar care l-a insotit in toate momentele importante ale vietii. Amintirile continua sa-l chinuie si Duk-soo, si intreaga lui viata ne este dezvaluita, pornind din copilarie si ajungand pana in zilele prezente… Iar viata pe care o vom afla prin intermediul povestii e plina de fapte extraordinare, unele fericite, altele ravasitoare, care ne zugravesc portretul unui om osbisnuit si totodata atat de deosebit, ce a fost nevoit sa-si ia sorta in maini de la o varsta frageda, sa devina un barbat responsabil in ciuda marilor dificultati ale vietii, si, in ciuda tututor oprelistilor, sa imbatraneasca frumos alaturi de sotia cunoscuta in tinerete.

“Ode to My Father” e o productie grandioasa, de o rara frumusete si sensibilitate umana. Dar acest lucru nu trebuie sa ne surprinda cand vine vorba de cineastii coreeni, ce sunt maestri in a exprima sentimentele umane prin imagini si povesti extraordinare. Ceea ce mai mult ca sigur a asigurat succesul deosebit al acestei productii a fost latura sa profund umana, ideea pietatii filiale pe care povestea o transmite intr-o forma aproape sublima. Povestea vietii lui Duk-soo e cea a unui om obisnuit, ce a avut o copilarie chinuita de greutati si remuscari, ce a trebuit sa treaca prin cele mai grele incercari pe care viata i le putea scoate in fata, si care nici o clipa nu a incercat sa dezerteze de la promisiunea facuta la doar 8 ani in fata tatalui sau, aceea de a avea grija de familie toata viata lui. A trebuit sa se maturizeze de la o varsta frageda si a trebuit sa se sacrifice pe sine pentru fericirea celorlalti membri ai familiei, nefiind o clipa egoist decat cu propria sa persoana. Hwang Jung-min se ridica la inaltimea rolului pe care il are de interpretat, atat cand vine vorba de anii tineretii, cat si cand interpreteaza personajul la apusul existentei sale. Reuseste sa faca personajul atat de credibil si familiar, incat transmite spectatorului senzatia ca oricand personajul Duk-soo poate intruchipa un bunic din familia fiecaruia, si de aici si senzatia de familiaritate. Scenariul e bine conturat si cencentrat, purtandu-ne din prezent in trecut si aducandu-ne inapoi, si tot asa, pana ne impartaseste intreaga viata a personajului principal, fara a evita (din cauza unor eventuale constrangeri bugetare ce din fericire nu au existat) sa ne familiarizeze cu atmosfera anilor ’50, ’60, ’70 sau ’80, atat din Coreea de Nord sau de Sud, cat si din Germania postbelica sau Vietnamul macinat de razboi. Nu in ultimul rand, filmul are si valori simbolice. Drama personajului principal e, de fapt, drama unei natiuni separate de un razboi care nu s-a incheiat nici astazi. Filmul ne arata latura nevazuta a acestui razboi marsav sau cel putin neconstientizata de publicul non-coreean, care nu poate intelege, probabil, asa cum o face un coreean, tragedia divizarii tarii. Daca insa vizionezi acest film, vei simti din plin ce simte coreeanul de rand, si vei constata ca intelegi de deplin sufletul acestei natiuni atat de incercate. O productie deosebita, un film ce neaparat merita vazut de toti iubitorii de filme adevarate !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 29 iunie 2015

Actrita si fosta membra a formatiei S.E.S, Eugene (pe care asiacinefilii o tin minte din serialul „Creating Destiny”), va reveni pe micul ecran in serialele care au consacrat-o, anume cele de weekend de familie. Urmatorul ei proiect va fi „Please, Mom”, serial ce va fi difuzat de postul KBS incepand cu 15 august 2015. Actrita va reveni, astfel, pe micul ecran la doar 4 luni dupa ce in aprilie 2015 a dat nastere unei fetite. Pentru Eugene, „Please, Mom” va fi un proiect special, deoarece va fi produs de Lee Gun Joon, acelasi ce a produs si serialul de debut al fostei cantarete, „Loving You” (2002), deci va fi o reintalnire emotionanta dupa 13 ani. In viitorul serial, Eugene (pe numele real Kim Yoo-jin) o va interpreta pe Lee Jin-ae, o mama ce viseaza sa evadeze din familia sa.

Daca unii se pregatesc sa revina in atentia publicului, altii se afla abia la inceput de drum, asa cum era si Eugene acum 13 ani. Astfel, Victoria, membra a popularei formatii de fete f(x) a semnat un contract de colaborare cu celebrul manager chinez Jia Shikai pentru actiuvitatile din China. Acest contract nu va afecta contractul de manageriere pe care cantareata il are cu SM Entertainment, care va manageria in continuare activitatile sale din Coreea. Cele doua agnetii s-au inteles deja in privinta programului acesteia din acest an si a proiectelor in care va fi implicata. In ce priveste activitatea cantaretei din China, aceasta se va concentra pe partea de actorie. In prezent, in afara de remake-ul chinezesc la „My Bestfriend’s Wedding”, in care aparitia Victoriei e confirmata, aceasta studiaza mai multe oferte de a aparea in seriale chinezesti. Trebuie spus ca formatia f(x) e formata din 5 fete, insa nu toate sunt de coreence get beget. Sulli si Kristal sunt cele mai cunoscute membre ale formatiei, ultima fiind o americanca ce se trage din parinti ce au imigrat in State. Sulli e cunoscuta pentru rolurile din recentele „Fashion King” si „The Pirates” si din serialul „To the Beautiful You”, in timp ce Kristal e cunoscuta pentru aparitia in k-drama „The Heirs” si „My Lovely Girl”. In ce o priveste pe Victoria, probabil aceasta si-a dorit o cariera si in lumea filmului, iar optiunea pentru China se datoreaza faptului ca aceasta este, la origine, chinezoaica, numele ei real fiind Song Qian.

Atat cazul lui Eugene cat si al Victoriei Song sunt doar doua exemple tipice a ingemanarii celor doua industrii – muzicala si a filmului – in Coreea, consecinta directa a expansiunii fenomenului k-pop in Asia, parte importanta a ceea ce numim Hallyu. Daca Eugene a confirmat ca a fi un bun cantaret nu inseamna ca nu poti fi si un bun actor – cel putin la nivel de seriale de televiziune, Victoria Song are de trecut testul audientei pe micul ecran, iar in fata unui public mai putin pretentios, precum cel chinez, sansele de reusita pentru o cariera si in lumea filmului sunt destul de mari. Iar daca totul va fi bine, probabil intr-o zi va aparea si in k-drame, lucru care e visul oricarui tanar aspirant din industrie.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Author: admin

Floating Castle (2012) – epopeea celor 500 de rãzboinici ce l-au sfidat pe Hideyoshi Toyotomi

Mama (Nothing to Fear) (2014) – Song Yoon-A într-o poveste de viaţã fãrã prejudecãţi !

Rampo (The Mystery of Rampo) (1994) – o fantezie plinã de mister despre Edogawa Rampo şi muza acestuia

„D-day”, prima k-drama din istoria televiziunii despre un dezastru natural

„Superman Returns” reaprinde controversele dupã o decizie de ultimã orã

Samuel Okyere, „Intimate Enemies” şi globalizarea ca pretext al toleranţei

Probleme de culise afecteazã k-drama „The Time We Were Not in Love”

Daughter (2014) – Ku Hye-sun actriţã, regizoare şi scenaristã a unei drame impresionante despre mame şi fiice

Misterul Statuii de Aur (1980) – Buddha Gigant din Leshan în centrul unei poveşti cu iz a la Agatha Christie

Choi Ji-woo revine la sfârşitul verii pe micul ecran

Agenţia fondatã de Lee Byung-hun – pe cale de a fi pãrãsitã de trei vedete

Jun Ji-hyun, vedeta din „Assassination”, s-a îndrãgostit de armele de foc

Park Bo-young din „Speed Scandal” – cea mai bine plãtitã actriţã dintr-un serial tvN

Why Don’t You Play in Hell ? (2013) – Sion Sono şi al sãu „Kill Bill” rãvãşitor, nebunesc, delirant de agreabil şi irezistibil

Birth of a Beauty (2014) – o k-drama comedie-romanticã inspiratã din megasuccesul „200 Pounds Beauty”

Oh Ji Ho îşi vede visul pe cale sa se împlineascã: va fi tatã !

Fratele lui Park Yoochun va debuta pe marele ecran

Kim Woo Bin, Ko Soo şi No Min Woo pãcãliţi

Ode to My Father (2014) – o promisiune de o viaţã, şi o viaţã trãitã ca o promisiune

Eugene revine pe micul ecran dupã ce a nãscut, Victoria f(x) îi calcã pe urme