Supararea care arde mocnit in sufletul lui Yoon Ho-jung se transforma cu rapiditate intr-o cearta destul de apriga. Rivala de pe vremuri, atragatoarea Cha-hee, ii devine „dusman” in lupta pentru Gyu-in. Desi nu intuieste inca adevaratul motiv al „rafuielii”, Ho-jung este ajutata de flerul lui Su-ji sa-si puna semne de intrebare legate de ceea ce se ascunde adanc in mintea si sufletul ei. Interesul pe care-l poarta vecinului sau se datoreaza amicitiei sau unui sentiment care o face sa roseasca ori de cate ori se gandeste la inteligentul Gyu-in? In schimb, fratele ei n-are nicio tresarire cand, din intamplare sau in mod voluntar, se intalneste cu Su-ji. Totusi, ceva se petrece in sufletul lui cand, amenintat cu „papara” de mama sa, este aparat cu indarjire de „tocilara”. Miscat de gestul lui Su-ji, Ho-jae isi propune s-o rasplateasca si, in stilu-i caracteristic, o invata ce stie el mai bine: cum sa aiba grija de pretiosu-i trup.
Afacerea lui Ho-jung, care incepe sa mearga struna, strica planurile unei precupete. Furioasa la culme din cauza castigurilor tinerei, aceasta o ataca verbal si fizic destul de dur. Aparatoarea lui Ho-jung este insasi mama ei, venita pe neasteptate in vizita, alarmata de cuvintele pline de dispret ale bogatei doamne Min, fosta sa colega, mama uratelei Su-ji. Totusi, nu acesta e drumul pe care trebuie sa mearga Ho-jung, iar destinul ii tot da semnale…
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
K-pop-ul serveşte şi intereselor politice naţionale…
Daca zi de zi vedem cum sud-coreenii fac totul pentru a face cunoscut Hallyu in intreaga lume, am ajuns sa vedem si un lucru paradoxal: instrumentarea politica a curentului. In zilele trecute, guvernul sud-coreean a declarat ca a inceput din nou difuzarea de materiale de propaganda anti-nord-coreeana in 11 zone de-a lungul frontierei cu Coreea de Nord, ca represalii la testarea la inceputul acestei saptamani de catre Nord a unei bombe pretinsa cu hidrogen. Intr-o conferinta de presa tinuta cu media ieri, un oficial militar a declarat: „Planuim sa difuzam sunetul libertatii in fiecare zi, la intervale neregulate.” Transmisiile vor include buletine de stiri, dar si mesaje despre cum Nordul si Sudul au aceleasi radacini, dar si mesaje critice la adresa regimului din Nord. Acelasi oficial a mai spus: „Pentru a starni interesul populatiei nord-coreene, vom difuza seriale si muzica de asemenea”
Masura nu este una fara precedent. In august 2015, dupa 11 ani in care s-a renuntat la ea, aceasta a fost reintrodusa, ca urmare a unor incidente petrecute in DMZ (Zona Demilitarizata), unde mai multe mine au sarit in aer, mutiland doi soldati sud-coreeni, la cateva zile dupa avand loc chiar un schimb de focuri. Astfel, melodii k-pop precum „Heart” a interpretei IU, „Bang Bang Bang” a formatiei Bigbang, „Genie” a formatiei „Girls’ Generation sau „Meeting” a veteranei No Sa Yeon au rasunat la granita. Aceste materiale au fost difuzate 8 ore pe zi in 11 locatii, fiind considerate ca parte a unui razboi psihologic. Oficialii sud-coreeni au declarat ca mesajele pot ajunge pana la 10 km distanta ziua, si 24 de km noaptea, ajungand astfel la numarul mare de soldati nord-coreeni stationati in apropierea frontierei si locuitorilor din satele din zona, inclusiv din Kaesong, unde cele doua Coree opereaza in comun un parc industrial. In replica, Phenianul a declarat ca aceasta propaganda echivaleaza cu un act de razboi. Mai trebuie spus ca, evident, nord-coreenilor le este interzis sa asculte k-pop, insa transfugi nord-coreeni au declarat ca oamenii de la tara se bucura sa asculte muzica si alte elemente ale culturii populare sud-coreene ce sunt strecurate ilegal in tara pe stickuri usb sau pe dvd-uri.
Seriale ce se anunta a fi de succes vor fi difuzate in 2016. Motivul pentru care sunt atat de asteptate este datorita distributiei: multi actori tineri, unul mai frumos si celebru decat celalalt!
In sfarsit il avem pe Song Joong Ki intr-un nou serial, la KBS2, in “Descendants of the Sun”, incepand din februarie. Actorul joaca rolul unui soldat dupa ce in viata reala si-a incheiat serviciul militar obligatoriu. Rolul sau este al unui soldat al Fortelor Speciale.
Au aparut temeri ca felul in care arata va fi in defavoarea personajului jucat, insa temerile au fost alungate dupa ce a aparut primul teaser al serialului. Actorul arata mai sexy si se vede ca s-a maturizat frumos. Partenera sa Song Hye Kyo este o alegere potrivita si se pare ca va fi un serial cu un rating foarte bun.
Park Hae Jin se intoarce la tvN in serialul “Cheese in the Trap” jucand rolul lui Yoo Jeong, un tip perfect. A fost prima alegere pentru acest rol si dupa aflarea noutatii, fanii asteapta cu nerabdare sa vada transformarea actorului. Park Hae Jin ce joaca rolul lui Yoo Jeong, este tipul perfect care e invidiat de toata lumea. Acesta, insa, este mereu suspicios si imprevizibil. Rolurile in care era un tip aratos sau un psihopat il vor ajuta cu siguranta pentru a portretiza mai bine acest rol. Dupa mai multe amanari, serialul a debutat in sfarsit in aceasta saptamana pe micul ecran.
Jung Ji Hoon se intoarce si el pe micile ecrane in serialul celor de la SBS numit “Please Come Back, Mister”, cu un scenariu bazat pe un roman japonez. Povestea este despre o femeie si un barbat care revin la viata cu o conditie. Jung Ji Hoon joaca rolul lui Lee Hae Joon, un om de 40 de ani care moare de epuizare la locul de munca si revine la viata fiind un tanar de 30 de ani. RAIN (Jung Ji Hoon) va juca alaturi de Lee Min Jeong si Oh Yeon Seo.
Lee Jin Wook se intoarce la MBC cu serialul “Goodbye, Mr. Black”, cu un scenariu adaptat dupa un desen animat. Acesta va juca alaturi de Moon Chae Won.
Lee Jin Wook il va juca pe Cha Ji Won (Black) ce risca sa moara in repetate randuri macinat de dorinta de a se razbuna.
Lee Je Hoon si Jo Jin Woong se intorc la tvN in “Signal” si Jeong Kyeong Ho cu “Happy Ending Once Again” alaturi de Jang Nara.
Acestor seriale li se adauga cele cu actori consacrati, precum „Jang Young-sil”, ce marcheaza revenirea lui Song Il-gook pe micul ecran (serial a carui difuzare a inceput chiar in a doua zi a acestui an), „Moon Lovers” cu Lee Jun-ki, in toamna lui 2016, si tot atunci mult asteptata revenirea a lui Lee Young-ae in „Saimdang, the Herstory”. Cu siguranta vor mai fi surprize in acest an, astfel ca iubitorii de k-drame cu siguranta nu se vor plictisi.
(Sursa: Hancinema)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
„Hwarang: The Beginning” – distribuţie finalizatã a unuia din cele mai aşteptate seriale ale lui 2016
Oh Boy Pictures (cei care s-au ocupat in trecut si de “Flower Boy Ramyun Shop”, “Shut Up: Flower Boy Band”, “Flower Boy Next Door”) a anuntat pe 5 ianuarie ca a finalizat procesul de selectie al distributiei serialului produs de KBS, “Hwarang: The Begnning”, cu un scenariu despre acei faimosi “flower boys” ai regatului Silla. Noul serial a fost anuntat pentru vara lui 2016.
Acesta se va axa pe celebrii luptatori ai regatului Silla cunoscuti sub numele de ‘hwarang”, faimosi pentru frumusetea lor, nu numai pentru tehnicile de lupta. Acesti luptatori erau tineri, cu o educatie aleasa, deseori alesi din elita aristrocratiei. Park Seo Joon care a jucat in “She Was Pretty” a fost distribuit in rolul unui tanar sarman care reuseste sa devina un luptator legendar. Este un tanar curajos si plin de energie, poreclit “caine-pasare” (un joc de cuvinte ce are sens doar in coreeana si care este o insulta mai voalata vis-a vis de originea umila a tanarului luptator).
Park Hyung Shik din “High Society” il va interpreta pe Regele Jinheung, care a domnit in Silla din 540 pana in 576, in perioada celor 3 regate. A devenit rege la varsta de 15 ani, dar a fost unul din cei mai valorosi regi ai Sillei, regatul reusind sa se extinda sub domnia sa. Din cauza constantelor amenintari cu moartea, acesta este un rege “fara chip”, colindand sub un nume fals. Cand mama sa afla de luptatorii Hwarang, acesta decide sa se alature ca luptator. Treptat, dintr-un tanar slabut si lipsit de putere, devine un rege ce va conduce o natie intreaga.
Go Ara din “You’re All Surrounded” joaca rolul principal feminin de care ambele personaje descrise mai sus se vor indragosti. Personajul sau este pe jumatate aristocrat, o tanara plina de energie si cu multa etica.
Producatorul Yoon Sung Shik care a lucrat la “Bridal Mask” si “King’s Face” va regiza acest serial, de scenariu ocupandu-se Park Eun Young care a scris si scenariul pentru “Our Slightly Risque Relationship”, “Young Deok Women’s Wrestling Team” si “Like a Fairytale”. Serialul va fi produs in totalitate inaintea difuzarii si va fi difuzat concomitent in Coreea si China, incepand din luna iulie.
(Sursa: dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Oh Dal-soo a fãcut publicã relaţia cu actriţa Chae Gook-hee
Intr-o mare de stiri din lumea showbiz-ului coreean vorbind de intalniri si despartiri intre diverse vedete in mare voga in randul tinerilor, o stire de acum 2 zile a atras atentia. Si asta pentru ca are in centrul ei doi actori trecuti de mult de prima tuinerete. Actorul coreean Oh Dal-soo, cunoscut iubitorilor de filme coreene dintr-o multime secundare de roluri din filme de succes precum „Ode to My Father”, „Assassination”, „Detective K” sau „Miracle in Cell No 7”, a decis in sfarsit sa se dedice si vietii personale, facand public faptul ca se intalneste cu o alta actrita coreeana, mai putin cunoscuta, Chae Gook-hee. „Sports Seoul” anunta, cu cateva zile in urma, ca cei doi sunt un cuplu de mult timp: „E deja stiut faptul, in lumea teatrului si a filmului, ca cei doi sunt implicati intr-o relatie. Iau masa impreuna cu cunostintele lor si se prezinta unii altora ca un cuplu.” Istoria acestei perechi incepe in 2008, cand cei doi au aparut impreuna in piesa de teatru „Marijuana”. Se spune ca de atunci, Oh Dal-soo mereu s-a consultat cu Chae Gook-hee de fiecare data cand i s-a oferit un rol, discutand sincer unul cu celalalt. O alta sursa a comentat: „Oh Dal-soo pare dur pe dinafara, insa mereu ii face pe ceilalti sa se simta confortabil. De asemenea, din moment ce amandoi frecventeaza lumea filmului si a teatrului, au multe lucruri in comun.”
Oh Dal-soo e cunoscut ca „Zana celor 10 milioane”, datorita faptului ca mai multe din filmele in care a fost distribuit au depasit rarul numar de vanzari de 10 milioane de bilete la box-office. „The Host,” “Miracle in Cell No. 7,” “The Thieves,” “The Attorney,” “Ode to My Father,” “Assassination,” si “Veteran” sunt filmele cu acest record. In varsta de 47 de ani, Oh Dal-soo filmeaza in prezent la filmul „Tunnel”, alaturi de actorul Ha Jung-woo, cu care a aparut si in „Assassination”. In ce o priveste pe Chae Gook-hee, aceasta are cu 2 ani mai putin decat el, fiind sora mai mica a cunoscutei actrite Chae Si-ra (premiata pentru rolurile din Empress Chun-chu, Emperor of the Sea si Five Fingers). Gook-hee e mai putin cunoscuta iubitorilor de filme si seriale, preferand sa apara mai ales in piese de teatru. Totusi, a aparut in k-dramele Style (2009) si Maids (2014), iar in 2012 a aparut chiar alaturi de Oh Dal-soo in blockbuster-ul „The Thieves”.
Ho-jung incearca sa uite experienta cu Nah Jin-sung, mergand intr-o excursie cu prietenii ei. Acolo, pe acea insula linistita, da nas in nas cu… iubitul ei cel gelos. Intrucat amicii sai nu stau cu mainile in san, din fericire, ea scapa teafara din mainile obsedatului. La un pahar de bauta, Ho-jung si vecinul ei Gyu-in incep usor-usor sa-si dezvaluie adevaratele ganduri pe care le au unul despre celalalt. De teama sa nu-l mai intalneasca pe obsedat, Ho-jung decida sa intrerupa, pentru un timp, studiile si sa-si deschida o afacere cu… taitei. Cum noua afacere este una importanta in viata ei, aceasta e incurajata si ajutata pas cu pas de o parte din membrii familiei, dar si de iubitul prietenei ei Cha-hee, nimeni altul decat Gyu-in. Fratele lui Ho-jung, angajat ca si antrenor de inot, pune ochii pe o „bucatica” ce, in conceptia lui, avea sa-i schimbe destinul. Amica Su-ji are parte, in sfarsit, de un admirator si de intalnirile mult visate. Innegurata din cauza mamei sale si a experientelor din trecut, frumoasa Cha-hee gaseste consolare in bratele lui Gyu-in. Insa, fara ca nimeni sa se astepte, dezamagirile continua sa curga pentru toti…
Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil
Make It Big (2002) – Song Seung-heon şi Kwon Sang-woo, începutul unei prietenii ce dureazã de un deceniu
“Make It Big” e filmul de debut al regizorului Cho Ui-seok. La prima vedere numele acestuia nu spune prea multe, acesta avand doar 3 filme la activ in ultimii 13 ani. Recent, insa, a revenit in prim plan prin remake-ul coreean la productia din Hong-Kong “Eyes in the Sky”, intitulata “Cold Eyes”, careia i-a si adaptat scenariul. Cu siguranta insa in acest an vom mai auzi de Cho Ui-seok, deoarece a prins un proiect mare al unui film mult asteptat, ale carui filmari vor incepe in cateva luni. E vorba de blockbuster-ul “Master”, ce are o distributie de zile mari, formata deocamdata din Lee Byung-hun, Gang Dong-won si Kim Woo-bin. Revenind, insa, la “Make It Big”, productia dateaza din anul 2002 si e anterioara declansarii Valului Coreean. Cu alte cuvinte e o clasica comedie de actiune cu tineri plini de energie, politisti si borfasi mai mult sau mai putin inepti, prinsi intr-o poveste amuzanta care reuseste, pana la un anumit punct, sa captiveze. Totusi, in partea a doua, filmul sufera o scadere evidenta de calitate, pe fondul unui scenariu ce devine haotic, ca si cum regizorul scenarist a intrat brusc intr-o pana de idei. Dar astfel de momente sunt caracteristice filmelor din perioada de dinaintea Valului Coreean, cand accentul se punea nu pe calitatea scenariului, ci pe latura financiara, cineastii incercand sa imite modelul hollywoodian de succes, bazat pe investitii minime si venituri maxime. In plus, cu zeci de filme cu tematici similare aparute dupa anul 2000, era destul de greu sa iesi in evidenta. Sansa acestei productii s-a numit distributia. Doua din starurile in plina ascensiune ale momentului, Song Seung-heon si Kwon Sang-woo, erau capul de afis al productiei, alaturi de mai cunoscutul Lee Beom-soo. Kim Yeon-jun, al treilea tanar din distributie, nu a reusit sa calce pe urmele colegilor sai de generatie, dupa aparitia in “Ice Rain”, doi ani mai tarziu, devenind practic un anonim abonat la roluri secundare in filme si seriale fara prea mult succes. Lee Moon-sik apare din nou intr-un rol nostim de hot marunt, in timp ce Lim Jung-eum (pe care ne-o amintim din “Kingdom of the Winds” si “Joseon X Files”) debuta in primul film din cariera. Intr-o scurta aparitie, il veti recunoaste sip e Lee Sun-kyun. Mai trebuie spus ca datorita acestui film, Song Seung-heon si Kwon Sang-woo au devenit buni prieteni in viata reala, aparand mai tarziu din nou impreuna in productia “Fate” din 2008.
Jin-won, Sung-hwan si Woo-sub sunt trei tineri de liceu, prieteni de gasca, cu peeocupari diferite. Jin-won (Kim Young-jun) are un site infiintat de doar 100 de zile, cu 3 membri inscrisi, cei doi prieteni ai lui si o tanara misterioasa si tacuta, si viseaza intr-o zi sa aiba un million de membri si sa fie… agent FBI. Sung-hwan (Song Seung-heon) e baiatul de bani gata, preferatul mamei sale ce s-a recasatorit cu un magnat, si care isi permite sa faca toate boacanele posibile si imposibile, fiind chiar la un pas de a-si pierde viata in Los Angeles, cand in urma unui incident cu impuscaturi intre bande rivale, inima i se opreste timp de 10 minute. In sfarsit, Woo-sub (Kwon Sang-woo) e playboyul prin excelenta, ce ofera servicii de companie unor diverse “matusici” ce-l rasplatesc generos. Intr-una din seri, mergand linistiti cu masina spre casa si dezbatand intens un pont aflat de Sung-hwan despre un camatar ce isi tine in casa pazita de un caine fioros o suma mare de bani lichizi, cei trei se trezesc din senin cu o geanta cu bani ce cade din cer tocmai pe masina lor. Fara a se dezmetici, la scurt timp, se trezesc cu un cadavru cazut de la inaltime tocmai pe masina lor nou-nouta, avariind-o serios. Deci, sa inventariem: o geanta cu bani, un cadavru si trei tineri speriati de moarte. Oare ce urmeaza ? Indiferent ce decizie vor lua cei trei, un lucru e cert: Lee Ji-hyung (Lee Beom-soo), detectiv singuratic de la o sectie locala de politie, caruia tocmai compania de electricitate i-a taiat curentul pentru neachitara facturilor restante, e chemat de urgenta sa preia un caz de jaf… Unde vor duce toate drumurile ramane sa descoperiti urmarind filmul.
“Make It Big” e o comedie coreeana tipica a inceputului anilor 2000, cu personaje multe si specifice, cu umor pe alocuri subtil si cu aluzii, cu melodii din repertoriul international introduse in coloana sonora sub forma unor reinterpretari (unele chiar in coreeana) – o moda specifica filmelor coreene ale acelor vremuri -, si cu actori in plina ascensiune ce incep sa atraga atentia publicului larg. Scenariul este simplu, suficient de captivant pentru a cuceri publicul caruia i se adreseaza (in general publicul tanar), insa cu siguranta punctual de atractie al productiei il reprezinta distributia. Exista o chimie evidenta intre cei doi protagonisti interpretati de Kwon Sang-woo si Song Seung-heon, pe atunci doi tineri plini de energie ce incercau sa-si faca un nume in industria coreeana de film. Kwon Sang-woo interpreteaza iar rolul unui playboy indragostit de bani si de femei, fie ele si mai in varsta, “matusici” autentice, dand contur unei vieti de elev de liceu altfel anoste fara incaierarile zilnice de la scoala sau fara nebuniile de gasca ce le face cu prietenii sai. Song Seung-heon il interpreteaza pe Sung-hwan, fiul rasfatat al unei mame recasatorite cu un barbat instarit, ce s-a transferat din State, unde viata de elev ii era dublata de cea de gangster in devenire. E laudaros pana in maduva oaselor, innebunit dupa masini si viteza, traieste viata la maxim si nu se da in laturi de la petreceri sau incaierari. El e seful gastii, pretinde respect si ia deciziile pe care le considera cele mai potrivite pentru grup. In schimb. Jin-won e individul tacut, mereu suspicios, ce da impresia tot timpul ca gandeste. Cum era de asteptat, e luat peste picior de ceilalti doi amici tocmai pentru ca e mai putin “de gasca” ca ei, si joaca rolul perfect de “urma care scapa turma” prin inteligenta sa. Celor trei adolescenti li se mai adauga si Yoo-jin, singura fata din film, al carei nume nici nu e mentionat, si care e o prezenta discreta si misterioasa. Ea e fana lui Jin-won, cel mai uratel dintre cei trei crai, e singurul membru al site-ului acestuia din afara grupului de 3 si si-a creat contul pentru ca s-a indragostit de Jin-won, pe care incearca sa-l imite. Personajul ei e foarte palid conturat, incat chiar te intrebi ce rol are aceasta in poveste. Ea va intra in scena catre final, cu acelasi aer misterios, care in cele din urma se dovedeste a nu ascunde nimic. Lee Beom-soo il interpreteaza pe detectivul Lee Ji-hyung, un politist prin excelenta, fara familie, plin de datorii, ce-si pierde noptiile muncind de acasa sau pe teren ori de cate ori seful sau il suna. Nu doarme cu zilele, si in ciuda problemelor financiare e o persoana onesta, refuzand orice mita din partea oricarui infractor marunt, alegand fara probleme sa mearga cu metroul cu arestatul in catuse dupa el, atunci cand masina ii e ridicata de tractarile auto. E modest, vrea sa para ceea ce nu este – adica un politist inteligent, neezitand sa preia spusele altora mai inteligenti decat el si sa le prezinte ca propriile sale pareri, doar pentru a da bine in ochii sefului. Desigur, asta nu inseamna ca nu gandeste cu propria lui minte… Nu in ultimul rand, Lee Moon-sik interpreteaza clasicul rol de spargator, ce se da fioros dar care are mereu ghinion, ba de-o cazatura de la mare inaltime, ba de o muscatura de Husky Siberian, ba de infractor-dezastru.
Cu o paleta atat de larga de personaje, “Make It Big” nu avea cum sa nu fie un film care sa nu te binedispuna. Cu siguranta e solutia perfecta pentru cine doreste sa-si descreteasca fruntea pret de aproape 2 ore.
Traducerea, adaptarea si refacearea manuala a timingului au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Sfatuita de prietenele ei de suflet, Yoon Ho-jung decide sa aiba o discutie clarificatoare cu Hyun-min. Surpriza care o asteapta acolo ii provoaca o noua deceptie. Dragostea adevarata este chiar atat de greu de gasit? Orientarea catre studiu este singura ei alinare. Cursurile incep si, odata cu ele, si slujbele part-time ce-i asigura tinerei banii necesari pentru taxa de studiu. Insa buchetele nesfarsite de flori, intalnirile neasteptate cu acelasi individ, tip care o salveaza din situatii incomode sunt suficiente motive pentru ca Ho-jung, credula din fire, sa accepte curtea asidua pe care acesta, un student iubitor de fotografie, i-o face. Nici pentru prietenele lui Ho-jung timpul nu sta pe loc. Cha-hee, frumoasa grupului, studenta la Academia de Aviatie, il intalneste intamplator pe Choi Gyu-in, in calitate de asistenta de zbor. Timidul vecin al lui Ho-jung pare s-o placa, numai ca nu are suficient curaj sa-i arate deschis asta. Su-ji, studenta la Stomatologie, la insistentele mamei lenesului Ho-jae, incearca din rasputeri sa-l mediteze pe acesta, insa gandul lui nu sta deloc la invatat. Stie ca arata „beton” si ca trupul lui bine sculptat nu trebuie ascuns sub uniforma unui tocilar.
Cum experientele amoroase ale lui Ho-jung sunt pe deplin cunoscute de vechii ei amici, ca buni prieteni ce-i sunt, acestia decid sa-l testeze pe viitorul ei iubit. Amorezul trece cu „brio” testul si, de ziua lui Ho-jung, pregateste o petrecere surpriza la care sunt invitati toti prietenii ei.
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Bad Guys Always Die (2015) – Son Ye-jin şi Chen Bolin, vacanţã de coşmar pe insula Jeju
Prima zi a anului 2016 debuteaza cu o surpriza oferita de asiacinefil ! Debutul indragitei actrite coreene Son Ye-jin intr-un film chinezesc ! Alaturi de taiwanezul Chen Bolin (20 Once Again) si Shin Hyun-joon (indragitul actor din Cain and Abel si Stairway to Heaven), Son Ye-jin are de aceasta data un rol atipic, cel al unei asasine profesioniste (cel putin la prima vedere) ale carei planuri sunt incurcate de 4 chinezi veniti sa se distreze pe insula Jeju. Filmat in intregime pe insula Jeju, “Bad Guys Always Die” e o coproductie sino-coreeana produsa de doi mari regizori, unul coreean, Kang Je-gyu (regizorul lui Shiri, Taegukgi si My Way) si altul chinez, Feng Xiaogang (Aftershocks, Assembly, If You Are The One). Filmul a avut premiera mondiala in aceasta toamna la festivalul de la Busan, cu o luna in urma avand premiera si in China. In Coreea de Sud, productia va avea premiera pe 7 ianuarie. Son Ye-jin revine intr-un rol de actiune dupa “The Pirates”, insa din nou se vede treaba ca e o actrita mult prea fina pentru roluri de “dura”. Din acest motiv, si interpretarea ei e lipsita de profunzime, uneori chiar artificiala. Insa cum avem de-a face cu o comedie de actiune, in care spectatorul e purtat dintr-o extrema in alta, fiind un film de consumatie, interpretarea conteaza mai putin, pe primul loc fiind partea de entertainment, capitol la care, din fericire, are ce oferi.
Qiangzi (Chen Bolin) e profesor de limba chineza la o scoala primara din Busan. S-a stabilit in Coreea dupa studii facute in Marea Britanie si dupa ce a fost parasit de cea cu care visa sa se casatoreasca. Ca profesor, are de furca cu elevii sai, in special cu o eleva pe care o surprinde furand dintr-un magazin unde isi lua micul dejun, incident din care iese destul de sifonat dupa ce se ia la bataie cu proprietarul magazinului. Directorul scolii ii ofera o ultima sansa sa-si limpezeasca gandurile si sa-si schimbe comportamentul in vacanta de vara ce tocmai incepe. Decis sa uite de toate problemele, Qiangzi se intalneste cu fratele sau mai mic, Pa-pa, si cu doi prieteni buni, cu care planuieste sa-si petreaca o saptamana de vis fara griji in paradisul insulei Jeju. Dar inainte sa apuce sa-si faca de cap, dau din intamplare pe un drum de padure de o masina aparent implicata intr-un accident, ce are la volan o superba tanara (Son Ye-jin) in stare de inconstienta. Cum nu exista ambulante disponibile decat peste 30 de minute, ingrijorati ca nu cumva Frumoasa Adormita sa nu-si piarda viata, cei patru crai decid sa o duca ei insisi la spital. Doar ca pe drum sunt opriti de politie, iar de aici intregul concediu de vis al celor patru se transforma intr-o aventura neasteptata sau, mai bine zis, intr-un veritabil cosmar real. Misterele ascunse de noua lor companioana sunt nebanuite…
“Bad Guys Always Die” e una din nenumaratele coproductii China/Coreea de Sud din ultimii ani, o comedie neagra de actiune, cu suspans si momente deconectante deopotriva, care in mod sigur vor captive de la inceput audienta dornica sa se relaxeze. Totusi, filmul nu e in intregime o comedie usoara, avand si momente mai negre, serioase, principalul responsabil pentru acestea fiind excelentul Shin Hyun-joon, ce a lasat pupitrul emisiunii saptamanale de divertisment “Entertainment Weekly” al postului KBS pentru rolul de asasin innascut pe care il interpreteaza la perfectie, tacut, decis, fioros la propriu (cum poate niciodata nu ni l-am fi imaginat, tinand cont de rolurile romantice, comice si dramatice pe care le-a interpretat pana acum). Son Ye-jin ramane fara indoiala vedeta numarul 1 a filmului, actrita de la care ne-am fi asteptat mai mult, o Soo Ae fiind de 10 ori mai potrivita in rolul pe care ea l-a avut in acest film, tinand cont de temperamentul ei si de experienta avuta in filme si seriale de actiune. Dar poate ca Soo Ae nu a fost disponibila pentru acest film… Chen Bolin incepe sa-si faca aparitia in industria coreeana de entertainment, asa cum se preconiza, dupa ce a semnat cu o cunoscuta companie de impresariere coreeana special pentru a aparea in filme si seriale coreene, actorul fiind taiwanez la origine, invatand din greu limba coreeana pentru a putea primi noi roluri. Desi pare putin crispat, fiind evident ca vorbeste coreeana cu incetinitorul, Chen Bolin aduce mult cu Gong Yoo, atat la infatisare cat si la statura, astfel ca daca isi perfectioneaza coreeana, are toate atuurile sa devina un al doilea Takeshi Kaneshiro al Taiwan-ului, cunoscut in intreaga Asie de Rasarit. Park Chul-min (in rol de preot) si veteranul Jang Gwang (in rol de politist), doua figuri cunoscute ale filmului coreean, completeaza o distributie excelenta a unui film ce incearca sa reinvie comediile de actiune in pur stil hollywoodian. Regia este semnata de debutantul Sun Hao, care a mai lucrat ca asistent de regie la 13 filme ale lui Feng Xiaogang, producatorul din partea chineza a filmului. “E timpul pentru tanara generatie sa-si faca simtita prezenta pe piata filmului.Sun a scris un scenariu impresionant si are experienta in realizarea de filme”, a spus Feng Xiaogang legat de alegerea sa pentru regie. Productia, ce a avut un buget de 18 milioane de dolari, si care are in deschidere inclusa in coloana sonora cunoscuta melodie “Cinderella” a formatiei CN Blue, ofera umor destul de bun si putina tensiune, iar faptul ca se vorbeste atat in coreeana cat si in chineza si putin in engleza (nefiind totul dublat in chineza) constituie un plus la capitolul atmosfera originala. Un film captivant, entertainment pur, exact ceea ce iubitorii genului asteapta de la astfel de productii.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
The Beauty Inside (2015) – de ce o inimã frumoasã atrage mai mult decât aspectul exterior ?
“The Beauty Inside” (2015) e filmul de debut al regizorului coreean de 45 de ani Baek Jong-yeol, cunoscut sub pseudonimul Baik, o fantezie romantica mai aparte decat alte filme coreene de gen lansate in perioada de dupa renasterea filmului coreean de la inceputul anilor 2000. Dupa cum o sugereaza si titlul, subiectul oscileaza in jurul unei chestiuni la moda si universal valabile in zilele noastre: care frumusete conteaza, cea interioara sau cea exterioara ? Vedem peste tot pe mapamond, pornind desigur de la americani, o adevarata obsesie, mai ales a femeilor, dar de ceva timp si a barbatilor, pentru o infatisare care sa se apropie de anumite standarde de frumusete (coreenii nu fac exceptie, fiind printre primii ce au pus mare pret pe “ceea ce se vede”, dovada numarul mare de operatii estetice anuale realizate in Tara Diminetilor Linistite). Dar sunt aceste standarde obiective si chiar reflecta perfectiunea ? Goethe spunea ca frumusetea “e manifestarea unor legi tainice ale naturii”, insa in ziua de azi mai degraba frumusetea e o rezultanta a propriei culturi a unei natiuni. Exista o frumusete de suprafata, ce o regasim in obiecte de arta realizate de mari artisti, in forma lor, in ceea ce e palpabil, si, desigur, exista o frumusete intrinseca, a fiecarui obiect, lucru, fiinta. Asadar, dilema frumusetii exterioare versus frumusete interioara e una nesfarsita, care mereu va suscita un mare interes. “The Beauty Inside” ne prezinta o latura a acestei dileme sub forma unei fantezii cu un singur protagonist masculin interpretat de mai mult de o duzina de actori. Surpriza placuta e ca in rolul personajului Woo-jin, regizorul Baik a distribuit cunoscuti actori de roluri secundare din filme si seriale coreene, dar si actori in mare voga din tanara generatie Cum era de asteptat, acestia au aparitii scurte, de cateva minute, lucru suficient sa atraga atentia fanilor lor asupra acestui film. Nu e apetisant sa vezi in trailer figuri precum Park Shin-hye, Do Ji-han, Park Seo-joon, Lee Hyun-woo, Lee Jae-joon, Lee Jin-wook, Lee Dong-wook sau Yoo Yoon-seok, si sa nu fii curios de film ? Iar daca adaugi nume consacrate ca Lee Beom-soo, Kim Sang-ho, Juri Ueno, Bae Sung-woo, Lee Kyoung-young sau Kim Ju-hyeok, reteta succesului e asigurata. In mod paradoxal, acest personaj colectiv duce in spate greul filmului, chiar daca protagonista feminina, cunoscuta si indragita Han Hyo-joo, apare in cea mai mare parte a cadrelor, avand cel mai mare procent de replici din scenariu. Filmul a avut 6 nominalizari, castigand si 2 premii, unul pentru regie si alul pentru editare. “The Beauty Inside” a avut incasari de 14 milioane de dolari in Coreea, fiind un succes moderat al acestui an, situandu-se cam la acelasi nivel de incasari cu “Love Forecast”, un alt film romantic de succes din 2015.
Kim Woo-jin e o persoana mai speciala. In ziua in care a implinit 18 ani, s-a trezit dimineata cu un alt chip, moment care i-a schimbat pentru totdeauna visurile de viitor si viata. A trebuit sa renunte la scoala, la aspiratiile legate de urmarea unei facultati, si s-a dedicat pasiunii pentru mobila, devenind un designer de mobila independent. De fiecare data cand se trezeste, Kim Woo-jin are un nou chip, fie ca e de copil, batrana, adolescent, femeie, desi in interior e aceeasi persoana care era de la nastere. Secretul sau e stiut de mama sa si de cel mai bun prieten din copilarie, Sang-baek, cu care de altfel si deschide o afacere in luma mobilei. Ajuns la 30 de ani, intr-una din zile, Woo-jin o intalneste la unul din depozitele ce comercializeaza mobila pe Yi Soo (Han Hyo-joo), de care se indragosteste pe loc. Ar fi gresit sa spunem “la prima vedere” pentru ca desi a mai vizitat acea locatie de nenumarate ori, nu a remarcat-o pe aceasta pana acum. Sentimentele pe care brusc le simte pentru tanara il fac sa se intrebe daca iubirea, fructul interzis pentru el timp de 12 ani, poate fi ceva care sa-i fie si lui harazit. Drept urmare, asteptand sa aiba intr-o zi chipul unui tanar aratos, Woo-jin isi face curaj si o abordeaza pe Yi-soo…
Fanii inraiti ai k-dramelor ar putea fi dezamagiti de aceasta productie deosebita, si asta pentru simplu fapt ca pe durata celor peste 2 ore, filmul nu e deloc superficial precum un episod de k-drama, neavand un subiect simplist cu o tema clasica despre gelozie, razbunare sau romantism infantil. “The Beauty Inside” e un film de atmosfera, o drama romantic-fantezista care odata ce te prinde nu te mai lasa din mrejele sale. Editarea, capitol pentru care productia a si fost pemiata, e in pur stil hollywoodian, putand fi uneori agasanta pentru cei ce sunt obisnuiti cu filmele coreene, unde acest procedeu de editare e rar uzitat. In rest, realizarea filmului e excelenta, coloana sonora te cucereste, iar atmosfera romantica se regaseste in fiecare cadru. Ce e inedit la acest film e ca desi exista un singur personaj principal, Kim Woo-jin, acesta e interpretat de o duzina de actori. E greu sa te identifici cu personajul in functie de cum arata, astfel ca regizrul atinge ceea ce si-a propus, facand spectatorul sa se acomodeze, de fapt, cu frumusetea interioara a personajului, cu felul lui intrinsec de a fi. E poate un film unic in cinematografia coreeana de pana acum, in care nu exista un personaj cu o infatisare clara de care sa te atasezi, dar fata de care, totusi, simti nu doar mila, ci si empatie. Il simti la fiecare cadru, e acolo, traieste, desi de fiecare data are o alta infatisare.
Intrebarea de baza a filmului este “ce defineste o fiinta umana ?” Chipul sau ceea ce e aceasta in interior ? In fapt, e o dilema a lumii moderne, in care se pune prea mult pret pe frumusete, pe aspectul fizic, o lume in care se creeaza modele de frumusete la care lumea se raporteaza, cu trasaturi fizice perfecte, care de fapt ascund niste fiinte prin excelenta imperfecte. Chipul e o masca, iar machiajul care il acopera e o masca peste masca. Personalitatea se adapteaza la aspectul fizic, sau cel putin asa percepem din afara o alta persoana, cand o inspectam din cap pana in picioare. Aspectul fizic aduce atractia, dar ceea ce ne apropie cu adevarat de o persoana e felul acesteia de a fi. Artificialitatea e acceptata doar in masura in care iti doresti sa fii indus in eroare, ca un compromis facut mai degraba in numele unei curiozitati sau a unui capriciu trecator. Ceea ce un om cauta la o alta persoana e cu totul altceva, ca e sau nu recunoscut acest lucru la nivel constient. Dilema personajului Yi-soo, care se indragosteste in doar 2 zile de persoana cu care crede ca are atat de multe lucruri in comun, si care mai e si aratoasa pe deasupra, e dilema oricarei fiinte umane ce vede dincolo de aparente. Ce anume cauta ea ? Ce isi doreste de la un partener ? Infatisarea acestuia sau cu totul altceva a apropiat-o de acesta ? Cand el dispare, cand chipul lui se pierde intre miile de masti purtate zi de zi, Yi-soo isi pune intrebarea fireasca pe cine cauta ? Care e identitatea persoanei de care s-a indragostit, daca aceasta are in fiecare zi un alt chip ? Poate iubi intr-o zi un barbat aratos, iar in alta unul imbatranit si cu o infatisare neatragatoare ? Fiecare infatisare pe care Kim Woo-jin o ia in fiecare zi e de fapt o frantura de viata, un chip al unei persoane ajunse la o anumita varsta, la o anumita etapa, la un anumit nivel de evolutie umana. In mod normal, cu totii ajungem in acele puncte, la un moment dat, cu totii imbatranim, avem pielea plina de riduri, ne pierdem parul, vederea, infatisarea ni se schimba. La fel e si iubirea: evolueaza. Indiferent de varsta. Foarte interesanta e si perspective prin care vede Yi-soo lucrurile. Ea e o fiinta obisnuita, frumoasa, si are acelasi chip in fiecare zi. In fata dramei prin care trece Woo-jin, a carui infatisare se transforma zilnic, Yi-soo isi pune intrebarea: oare ea e aceeasi persoana care a fost cu o zi in urma ? Faptul ca are aceeasi infatisare nu e totodata si o garantie ca in interior, gandurile, felul de a fi, frumusetea, nu s-au schimbat de la o zi la alta. E un joc al aparentelor inselator atat pentru Woo-jin, cat si pentru Yi-soo, doar pentru a constata ca omul se schimba odata cu lumea in care traieste, se adapteaza la aceasta dar si la trairile interioare, ascunzandu-le sau, din contra, exteriorizandu-le. Chiar daca noi, oamenii, avem acelasi chip, mintea noastra se transforma si ne transforma, pentru ca ceasta nu e inerta.
Spre deosebire de filmul omonim facut de americani in 2012, in care actorii ce il intruchipeaza pe personajul “cu o mie de fete” au fost selectati via facebook, dintre amatori, in productia coreeana avem in fata un act artistic realizat cu actori de top, pe baza unui scenariu independent ce preia doar liniile principale ale povestii, desavarsind-o in pur stil coreean. O productie de nota zece, ce demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, nivelul ridicat al cinematografiei coreene a momentului; fie ca vorbim de productii comerciale sau de remake-uri dupa filme sau scrieri din afara Coreei (recent am avut ocazia sa vedem un alt remake dupa o nuvela americana, “How to Steal a Dog ?”), toate sunt desavarsite, pline de emotie si originalitate creativ-artistica.
Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil dupa o traducere profesionista din limba engleza.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Dog Star (2002) – povestea câinelui ce a visat sã devinã om…
Prolificul regizor si scenarist japonez Takahisa Zeze, ce are peste 30 de filme la activ din 1989 pana in prezent, si-a inceput cariera ca asistent de regie, apoi regizor de filme “pinku” in anii ’90, insa in scurt timp s-a departat de acest gen prin analiza legaturilor sociale dintre personajele sale, stilul mai putin violent ca al altor regizori de gen, un plus de satira si umor stangaci, toate devenind caracteristicile filmelor lui. Treptat, a abordat si alte genuri, de la horror (Kokkuri) la drame si de la filme despre catastrofe (Pandemic) la fictiuni (Moon Child). Caracterizandu-si propriile filme, Zeze a afirmat: “Incerc sa arat in filmele mele relatiile dintre oameni. Filmele pe care eu le fac sunt despre iubire.” Aceste cuvinte sunt perfect adevarate daca vine vorba de productia din 2002, “Dog Star”, una care i-a adus dupa mai bine de un deceniu o binemeritata recunoastere. O combinatie de romantism fantezist si putina comedie excentrica, “Dog Star” e, in cele din urma, o drama induiosatoare despre iubire. Una neobisnuita, cum rar o vedem in filmele asiatice, cu atat mai putin japoneze, dintre un om si un caine. Sa nu va ganditi ca e o clasica poveste in stilul lui “Hachiko”; filmul lui Zeze e o fantezie mai aparte, in care cainele ia infatisarea unui om pentru a-si implini o dorinta facilitata de divinitate. Nu-i asa ca e incitant ? Daca pestisorul de aur ar exista cu adevarat si ne-ar putea imdeplini o dorinta, oare care ar fi aceasta ? Probabil noi, ca oameni, ne-am raporta la “valorile” acestei lumi precum banii, bunastarea sau fericirea dobandita fara nici un sacrificiu, pentru ca asa este firea umana. Dar un caine, daca ar avea sansa de a i se indeplini o dorinta, oare aceasta nu ar fi legata de loialitatea sa fata de stapan, singura fiinta care de-a lungul vietii ii poate oferi afectiune ? Cu un Etsushi Toyokawa tanar si vivace in rolul cainelui incarnat in fiinta umana, “Dog Star” ne ofera doua ore emotionante despre o intalnire fantezista a omului cu propriile sale umbre si defecte.
In Japonia, cainii din rasa Labrador Retriever sunt dati in grija oricarui doritor voluntar, de mici, pana implinesc varsta de 10 luni. Dupa aceasta perioada, cainii primesc un antrenament de un an, ajungand cel mai des in compania persoanelor nevazatoare, pentru a le conduce, sau chiar in politie, ajutand la detectarea drogurilor. Shiro e un astfel de caine. Pana la 10 luni a fost crescut de familia Suzuki, atasandu-se in mod deosebit de Haruka, fiica cea mare a familiei. Despartirea de familie e dureroasa atat pentru Shiro, cat mai ales pentru Haruka, ce ramane cu regrete. Shiro e antrenat sa devina caine de ghidaj pentru persoane nevazatoare, iar peste 10 ani il regasim in compania unui antrenor orb de box, care-l iubeste foarte mult. Dupa ce intrece masura cu bautura, d-l Tokai Gong e condus de Shiro acasa, insa pe drum e accidentat mortal de un camion. Nefiind primit in Rai deoarece nu a facut destule fapte bune, Gong e trimis inapoi pe pamant cu o sarcina precisa: sa indeplineasca o dorinta cuiva drag. Cum Shiro a supravietuit accidentului, ii propune acestuia indeplinirea unei dorinte, care e nici mai mult nici mai putin sa-si reintalneasca prima stapana, pe Haruka, ca fiinta umana. Astfel, Shiro se incarneaza in trupul singurei persoane decedate in acel moment din orasel, inspectorul de politie Harada (Etsushi Toyokawa), care tocmai se sinucisese, si porneste in cautarea stapanei sale Haruka, pentru a-i multumi…
“Dog Star” e o fantezie induiosatoare mai putin obisnuita, de care insa te indragostesti iremediabil. Are un farmec aparte, fie din cauza povestii in sine, fie din cauza coloanei sonore cu accente irlandeze, fie pur si simplu prin prezenta in film a unui minunat Labrador Retriever. Sau poate combinatia tuturor acestor factori, dublata de o interpretare superba a lui Etsushi Toyokawa ce chiar reuseste sa-ti dea senzatia ca e un caine incarnat intr-o fiinta umana fac din “Dog Star” un film memorabil. La Shiro regasim toate trasaturile rasei Labrador Retriever, ce mai apoi sunt transmise fiintei umane in care acesta se incarneaza, in mod simbolic: blandete, rabdare si inteligenta. Shiro are capacitatea de a-si vedea ultimul stapan, ce i-a oferit sansa reincarnarii si care nu e inca primit in Rai pana nu face o fapta buna pe pamant. Numai ca aceasta fapta buna va complica lucrurile in momentul in care Shiro, gasindu-si prima stapana, se indragosteste de aceasta. E lesne de inteles ca ce urmeaza e o dilema, pentru Shiro: cum sa-i spuna stapanei sale ca e de fapt un caine, cand el are infatisarea unui barbat ! Trecand prin situatii hilare, dar fara a devia de la scopul sau principal – manifestarea afectiunii unice ce o simte fata de prima fiinta umana ce l-a indragit in aceasta lume (ravasitoare sunt momentele de la inceput, cand lumea ne este prezentata prin ochii micutului Shiro, parca simti cu sufletul lui afectiunea micutei Haruka pentru noul ei companion de joaca), Shiro va incerca sa inteleaga omul, odata ce devine el insusi o fiinta umana, pastrandu-si insa rabdarea si supunerea specifica firii sale de caine. “Dog Star” nu este un film doar despre iubire, ci si despre singuratate, deoarece atat Shiro, cat si Haruka sunt niste fiinte pe care soarta le-a lasat singure in fata greutatilor vietii. Acest lucru ii apropie si usureaza intelegerea sufletului celuilalt. Un film de-a dreptul magic, ce va va atinge cea mai sensibila parte a sufletului, transmitandu-va ceva din magia lui unica. Nu-l ocoliti !
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Elenas(Asia Team) pentru asiacinefil.
Desi Yoon Ho-jung nu este admisa la facultate, ea decide sa mearga la munte cu prietenele ca sa schieze. Cum schiatul e ceva cam „tabu” pentru ea, da nas in nas cu un incident ce-i poate fi fatal, dar o salveaza la timp un tanar. Acesta, pe nume Hyun-min, devine pentru Ho-jung “Fat-Frumosul de la munte”. Cand il reintalneste intr-un magazin din orasul natal, tanara conchide ca nu mai e vorba despre o coincidenta, ci despre destin. De aceea, Ho-jung decide sa devina vanzatoare. Fiindu-i alaturi pas cu pas, ascultandu-i problemele, naiva fata ajunge sa-l sustina atat din punct de vedere moral, cat si financiar, intrucat Hyun-min este un student sarac, dar cu un viitor promitator. Gandul ca un ginere judecator va face parte din familie da aripi tuturor si, in special, mamei lui Ho-jung. Intalnirea cu acesta e un prilej de bucurie pentru mama, dar constituie un semnal de alarma pentru Hyun-min. Inceperea cursurilor la facultate il salveaza la timp, intrucat aduce cu sine intreruperea legaturii dintre cei doi si promisiunea smulsa ca se vor vedea frecvent. Cum timpul trece fara a primi vreo veste de la iubitul sau si cum zvonurile despre el o nelinistesc, Ho-jung se hotaraste sa-l viziteze.
Yoon Ho-jung este o domnisoara frumusica si extrem de naiva. La patinoar, destinul ii ofera sansa sa-si intalneasca “iubirea”, dar, pana sa prinda curaj sa-si dezvaluie trairile, aceasta dispare ca prin farmec. Odata cu trecerea anilor, Yoon Ho-jung nu-si uita “marea dragoste” din adolescenta. Tanjind fara-ncetare dupa iubirea adevarata, tanara pune ochii pe un student la teologie, extrem de amabil si curtenitor. Cum frumosul pare destul de timid in relatia cu ea, Ho-jung decide sa-si ia inima in dinti si sa-si exprime liber sentimentele. Refuzul „mascat” al acestuia nu e pe deplin inteles de liceanca cea credula, devenind motiv de urmarire „sub acoperire” a studentului. Adevarul care iese la iveala o izbeste puternic in mandrie si o determina sa ia atitudine in privinta iubirii: nu se va mai lasa dusa de nas, va accepta un alt tip de dragoste. Kang Su-ji, prietena ei cea inteligenta si „tocilara”, o sustine in toate actiunile ei, ii este alaturi oriunde, chiar si la intalnirea cu „rivala” sa, frumoasa Kang Cha-hee. Intamplarea face ca Cha-hee sa le devina prietena. La liceu, acasa si in timpul liber, tinerele sunt acompaniate de fratele lui Yoon Ho-jung, atragatorul fustangiu Ho-jae. Acesta o tachineaza incontinuu pe „tocilara”, dar prietenia cu ea are la baza un interes, stiut nu doar de el, ci de insasi temperamentala Su-ji. Cand in casa familiei lui Ho-jung si Ho-jae apare un nou locatar, frate cu vecina lor Choi Gyu-sun, atmosfera devine una incendiara, mai ales ca studiosul licean Choi Gyu-in e prea corect si plictisitor pentru gustul lui Ho-jung. Examenul de admitere la facultate e un prilej de bucurie pentru unii si de intristare pentru altii, dar, cu toate acestea, intotdeauna exista loc pentru… distractie.
(Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil)
We Are Dating Now (2002) – Chae Rim şi So Ji Sub, între întâlniri şi descoperirea iubirii adevãrate
„We Are Dating Now” e un serial coreean din perioada anterioara raspandirii Valului Coreean, ce ne prilejuieste reintalnirea cu mari vedete de azi ale filmului si serialelor coreene, din perioada in care acestia nu erau inca foarte cunoscuti si, in egala masura, ne da ocazia sa cunoastem cateva din starurile momentului in anul 2002, actori care odata cu Hallyu si noile exigente din industrie au trecut in umbra, lasand locul noii generatii de actori tineri. Fiecare perioada isi are vedetele si un stil propriu, raportat strict la cerintele publicului. Spre exemplu, melodiile din perioada ante-Hallyu erau de obicei scrise in intregime in coreeana, ceea ce reprezenta o bariera culturala ce inhiba o potentiala receptivitate fata de k-pop in afara Peninsulei Coreene. Similar, daca e sa vorbim de k-dramele realizate in perioada ante-Hallyu, se spune ca industria serialelor de televiziune de atunci ducea o acuta lipsa de calitate, find prea putin incurajata sa progreseze. Televiziunile erau mai interesate in a achizitiona seriale si programe americane, dublate mai apoi in coreeana, in fata eforturilor de depasire a „oboselii creative” de care suferea intreaga industrie. Si mai e un lucru important, pentru a intelege contextul in care erau promovate aceste seriale: realizatorii serialelor se luptau sa cucereasca audienta autohtona. Ratingurile mici atinse de seriale nici nu includea vreun plan de export al acestora. Toata revigorarea industriei coreene de seriale tv vine odata cu Hallyu, si e consecinta unei schimbari strategice in politica economica si culturala a tarii. Stiti care e paradoxul ? Masurile au fost luate in plina criza financiara la sfarsitul anilor ‚90, cand Coreea a fost tinuta in viata de banii FMI. A fost momentul in care politicienii coreeni s-au mobiliat si au votat pachete de legi ce impuneau minim 80% continut de programe autohtone la televiziuni, si achizitionarea de productii realizate de companii de productie independente de televiziuni. Asa a luat nastere o concurenta, a inceput sa creasca calitatea programelor tv, apoi au crescut pretentiile difuzorilor, iar cand au fost puse in practica initiative legislative pentru incurajarea exportului de cultura sud-coreeana, s-a facut si pasul spre exportarea k-dramelor, pe fondul exploziei Hallyu odata cu „Winter Sonata”.
Revenind, insa, la serialul nostru, trebuie de la inceput facuta o precizare: nu inseamna ca daca serialele tv din perioada ante-Hallyu nu aveau bugetele serialelor de azi, daca erau mult mai statice, cu multe filmari interioare (deplasarile pentru cadre exterioare erau costisitoare), daca stilul lor in general se incadra in ceea ce publicul corean cerea in acel moment, spuneam, toate astea nu inseamna ca acestea trebuie aruncate la cosul de gunoi al istoriei k-dramelor. Din contra, ele au fost piatra de temelie pe care s-a cladit industria coreeana de televiziune de astazi, iar interpretarea actorilor de multe ori era mai buna decat cea a multor asa-zisi actori din zilele noastre ce oricand sunt dispusi sa lase „cetera” pentru o expunere mai buna intr-un film sau serial. Azi, multi cantareti devin peste noapte actori, fara a avea o pregatire solida in domeniu, trezindu-se ca debuteaza intr-un serial si mai apoi merg la scoala sa invete actoria. Exista o evidenta diferenta de calitate intre actorii de azi cei de ieri, iar daca ne uitam mai atent, un So Ji-sub sau Kwon Sang-woo, protagonisti in „We Are Dating Now”, sunt si la aproape 15 ani distanta mai populari decat orice alt actor nascut mai mult sau mai putin artificial dupa raspandirea Hallyu. Nu in ultimul rand, serialele ante-Hallyu au un parfum aparte, amintindu-ne de o lume mult mai realista decat cea idealista pe care serialele de azi incearca sa o contureze. In „We Are Dating Now” vom vedea oameni obisnuiti ce se confrunta cu probleme obisnuite, nu iubiri complicate intre fii de chaeboli si fete de bani gata orbite de dorinta de bani si putere, care le transforma. Exista pe atunci o alta abordare a lucrurilor, mult mai desprinsa de idealul coreean al k-dramelor de azi. Desi serialul e catalogat drept „drama” de criticii de specialitate, acesta e mai degraba o comedie, cel putin in prima sa parte, cu toate ca nici partea a doua nu duce lipsa de momente amuzante pe langa problemele serioase de viata, dar in limitele normalului, cu care se confrunta personajele.
Serialul urmareste evolutia prieteniei dintre trei fete: Yoon Ho-jung, Kang Su-ji si Kang Cha-Hee si doi baieti: Choi Gyo-in si Yoon Ho-jae, din liceu pana la maturizarea lor, pana la descoperirea de catre fiecare a adevaratului drum de urmat in viata.
Yoon Ho-jung (Chae Rim) este o tanara draguta si naiva care se indragosteste nebuneste de barbati nepotriviti. Atat ea, cat si vecinul sau, Choi Gyu-in (So Ji-sub), sunt niste idealisti incurabili in privinta dragostei. Avand o viziune asemanatoare asupra vietii si iubirii, cei doi devin apropiati, parand, mai degraba, in ochii tuturor, drept frati vitregi. Cand prietena ei, frumoasa Kang Cha-hee (Choi Yun-yeong), incepe sa-l placa pe Choi Gyu-in, Ho-jung isi da seama de adevaratele ei sentimente pentru vecinul cel timid. Ho-jae (Kwon Sang-woo), fratele eroinei principale, este un fustangiu fara pereche, foarte aratos si extrem de iresponsabil. Lucrurile se complica atunci cand acesta incepe sa manifeste interes pentru Kang Su-ji, prietena “tocilara” a surorii lui, neatragatoare fizic, dar cu un temperament vulcanic, foarte inteligenta si… bogata, pe deasupra. Usor-usor, incep sa se contureze doua tabere care se “aprind” ori de cate ori se intalnesc: parintii tocilarei, de o parte, si cei ai irezistibilul Don Juan, de cealalta parte. Cand in scena apare fostul iubit din adolescenta al lui Ho-jung, acum presedintele unei companii de succes, totul devine incendiar, atat pentru naiva Ho-jung, cat si pentru vecinul ei, un modest salariat. Ramane de vazut ce intorsatura iau lucrurile pentru toti eroii implicati in aceste povesti de dragoste… Cat de important este suportul material intr-o relatie de amor? Cat de mult conteaza prietenia intr-o relatie incendiara de dragoste? Au sorti de izbanda relatiile de tip „Romeo si Julieta”? Raspunsul la intrebari il veti afla, doar vizionand aceasta comedie romantica, plina de savoarea tineretii si a prieteniei.
Yoon Ho-jung (Chae Rim)este sora mai mare a lui Ho-jae (Kwon Sang-woo), cei doi provenind dintr-o familie saraca. Ea este o tanara frumoasa cu o personalitate placuta, dar naiva , nu prea inteligenta , credula si foarte amabila cu toata lumea, curajoasa si hotarata in tot ce intreprinde. Apreciaza prietenia si in numele acesteia este capabila sa renunte la propriile sentimente pentru a-si pastra prietenele aproape. Ho-jung este dezamagita pentru faptul ca de la varsta de 12 ani nu a mai simtit fiorul primei iubiri, asa ca viseaza sa-si intalneasca marea iubire. Din nefericire are gusturi ciudate la barbati, astfel ca intotdeauna se indragosteste de persoana nepotrivita. O persoana iubeste deja alta fata, alta este fie ipocrita sau materialista, alta are serioase probleme psihice, iar ultima pur si simplu are alte angajamente. Cand in sfarsit intalneste persoana potrivita – Choi Gyo-in (So Ji-sub) -, nu realizeaza care ii sunt adevaratele sentimente si il considera multa vreme doar un prieten. Astfel ca cei doi nu se sincronizeaza niciodata si rateaza de cateva ori sansa de a fi impreuna. Tanara este foarte constienta de capacitatile sale intelectuale limitate si renunta la studii, totusi pentru a se ridica la nivelul unuia dintre iubiti isi termina studiile care de fapt nu-i folosesc decat sa satisfaca dorintele mamei sale, pentru ca in final sa se realizeze in meseria de fotograf, pasiunea ei dintotdeauna fiind fotografia.
Choi Gyo-in este fratele mai mic al vecinei familiei Yoon, Choi Gyo-sun. Visul lui este sa urmeze o scoala buna, asa ca vine in Seul, la sora sa, cu rugamintea de a-l intretine pe perioada studiilor, urmand sa se revanseze cand isi va lua un job bun. Gyo-in este un tanar aratos, foarte inteligent, cu rezultate remarcabile la scoala, dar este un baiat de la tara, conservator si introvertit, meticulous si calculat precum un batran de 82 de ani, dupa parerea lui Ho-jung. Prima intalnire dintre ce doi nu a fost de bun augur, ei ciondanindu-se mereu. Nu o place pe Ho-jung pentru ca este o aeriana, nu invata, alearga dupa baieti si-si ingrijoreaza parintii. Insa cand incepe sa o mediteze tanarul o supravegheaza, ii da sfaturi despre baieti si o priveste cu alti ochi, ii plac flecareala si naivitatea ei. Asa ca in scurt timp se ataseaza profund de ea, fara a-si manifesta sentimentele decat in momentele dificile pentru fata. Dar circumstantele fac ca el sa inceapa a se intalni cu Kang Cha-Hee, cealalta prietena a lui Ho-jung. Cand tanarul este pus in situatia de a alege, pentru a iesi din incurcatura si a-si limpezi sentimentele se inroleaza voluntar in armata. Imprejurarile duc la intreruperea completa a comunicarii cu Ho-jung pe aceasta perioada. La revenirea din armata urmeaza o alta perioada dificila pentru el, deoarece sentimentele pentru Ho-jung nu au disparut si mai apare si un concurent la inima ei, patronul lui si prima iubire a fetei, din gimnaziu.
Yoon Ho-jae este fratele mai mic al lui Ho-jung si cel mai bun prieten al lui Gyo-in. Tanarul este o puslama, un golanas de cartier, superficial, frivol si infantil, inclinat spre o viata usoara si distractiva. Dar are si momente cand poate fi serios si matur. Nu are nici o atractie catre invatatura, cu toata dorinta mamei lui, al carui favorit este, de a urma o facultate. Este prieten cu Su-Ji (cea mai buna colega de clasa a surorii sale Ho-jung), ii da sfaturi despre barbati, dar o si sicaneaza cu fizicul ei si o stoarce de bani de multe ori, numind-o “cardul lui de platina”. Totusi, este sensibil impresionat de nefericirea fetei. Tanarul mizeaza pe fizicul sau atragator, pe corpul bine lucrat si arta de a seduce femeile, pe care o stapaneste la perfectie pentru a da lovitura vietii lui: sa-si asigure traiul lui si al familiei sale prin casatoria cu o femeie bogata. Aceasta oportunitate i se iveste de unde se astepta cel mai putin. De la Su-ji, prietena surorii lui, care il medita pentru a intra la facultate. Ghinionul lui insa e ca se indragosteste cu adevarat de fata, iar parintii ei sunt total impotriva relatiei lor.
Avem in fata un serial frumos realizat, fara exagerari dramatice fanteziste, cu multe momente comice si personaje amuzante. O poveste alcatuita din intamplari obisnuite din viata unor tineri normali, fara infatuarile unui statut social privilegiat, cu o dorinta si o putenica vointa de a merge mai departe cu fruntea sus. De fiecare data cand cad, personajele gasesc rezolvari si motivatii care ii fac capabili sa se ridice si sa mearga inainte. E unul din rarele seriale coreene in care veti vedea personaje capabile, indiferent de nivelul de inteligenta sau de statut social, care stiu sa-si evalueze cu sinceritate propriile calitati si defecte si care stiu sa-si stabileasca obiectivele in viata in functie de posibiltatile si abilitatile lor. Deliciul serialului este dat de actorul Kwon Sang-woo, prin momentele amuzante, uneori tragi-comice in care este pus playboy-ul Ho-Jae, la care se alatura zambetul discret si privirea curioasa, usor amuzata a lui Gyo-In, interpretat de fermecatorul So Ji Sub, pe care de aceasta data nu-l mai vedem in deja traditionalul rol de “mutulica” cu care ne-a obisnuit si pe care cu mare greutate il putem recunoaste in primul episod, avand in vedere anul de productie al serialului (2002). Este mare pacat ca acesti doi mari actori nu au mai fost distribuiti in astfel de roluri care le vin ca o manusa, interpretand ulterior numai roluri de duri in drame, sau de nefericiti in melodrame („My tutor friend” si “Love so divine” sunt doua exceptii pentru evolutia viitoare a lui Kwon Sang-woo, care repede s-a orientat spre melodrame, devenind ‚Printul Lacrimilor”). Cat o priveste pe Chae Rim, ne-o amintim din „Dal Ja’s Spring”, un serial ulterior, dar si de aceasta data ne va surprinde in mod placut. Un serial ce merita vazut, in 16 episoade, ce ne ofera altceva decat serialele coreene din prezent, o placuta surpriza pentru toti fanii vedetelor din distributie.
Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si Adina (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de mialex si Adina – asiacinefil.
A Boy Who Went to Heaven (2005) – basmul pentru adulţi ce schimbã semnificaţia Crãciunului…
Filmul coreean intotdeauna a stiut sa fie original si inventiv cand vine vorba de a pune imaginatia in slujba creativitatii. Multe scenarii incantatoare au stat la baza unor productii fara un buget prea mare, in prima jumatate a anilor 2000 (e suficient sa amintim de “My Mother, the Mermaid”, “A Man Who Went to Mars”, “Il Mare” sau “Windstruck”), rezultatul final fiind niste productii memorabile, ce au propulsat in doar cativa ani cinematografia coreeana la un rang de top la nivel mondial. “A Boy Who Went to Heaven” e o fantezie romantica emotionanta in regia lui Yun Tae-yong, despre copilarie si familie vazute prin ochii unui copil obisnuit ce ajunge intr-o situatie neobisnuita. Park Hae-il, pe care ni-l amintim din numeroase productii coreene (Scent of Chrysanthemums, My Mother the Mermaid, Modern Boy, Eungyo, Heartbeat, My Dictator sau The Whistleblower) isi imparte rolul cu actorul copil Kim Kwan-woo, personajul Nemo aparand atat ca si copil, cat si ca adult. Yum Jung-ah, fosta Miss Coreea in 1991, in rolul Booja, impresioneaza din nou la fel cum a facut-o in “Lovely Rivals”, prezenta ei degajand o energie pozitiva si un optimism evident. Desi original, scenariul duce cu gandul la unele filme de succes de la Hollywood despre calatoria in timp in prezent, prin intruparea – nu trebuie pusa intrebarea cum anume, de aceea filmul e o fantezie – unui copil in corpul unei persoane adulte, pastrand desigur caracteristicile mentale ale unui minor. “Big”, cu Tom Hanks sau mult mai tarziu “13 going on 30” au avut tematici similare, desi realizarea lor nu aduce nimic cu aceasta superba productie coreeana. Unde “A Boy Who Went to Heaven” difera, chiar exceleaza, fata de amintitele productii de duzina de la Hollywood e premisa magica pe care realizatorul o induce prin introducerea elementelor fantastice explicate detaliat. Din acest motiv, filmul pare ca un basm pentru adulti, vazut prin ochii inocenti ai unui copil. Ce poate fi mai frumos ?
Coreea, anul 1982. Nemo e un pusti de 13 ani crescut de o mama singura, doborata de greutati. Tatal lui e detinut politic, fiind condamnat de regimul dictatorului Chun Doo-hwan pentru activismul sau in favoarea democratiei. Dar tot ce stie Nemo despre el e ceea ce ii spune mama lui, anume ca tatal e un criminal teribil. Avand o poza a parintilor lui, Nemo refuza sa creada asta. Frustrat de situatia sa familiala, Nemo are un singur vis: ca atunci cand va fi mare, sa fie nu actor, nici cantaret, ci… barbatul unei mame singure, pentru a evita ca si alti copii sa mai treaca prin drama lui de a creste fara un tata. In momentul in care ramane singur pe lume, Nemo vede cum ceasornicaria mamei sale se transforma peste noapte intr-un magazin de benzi desenate. Proprietara magazinului e nimeni alta decat d-na Booja, ce canta la localul din oras, si care ca si mama lui Nemo, e o mama singura ce trebuie sa-l creasca pe micul Gi-chul. Pentru a ramane fidel visului sau, Nemo isi arata afectiunea timpurie fata de Booja, trimitandu-i scrisori copiate dupa scrisorile romantice ale tatalui sau pentru a-i cuceri inima. Intr-un final decide sa-i marturiseasca dragostea si sa o ceara in casatorie (!), dar un incident tragic schimba cursul evenimentelor, Nemo trezindu-se peste noapte copil in trup de barbat in toata firea.
In ciuda faptului ca scenariul pare putin dezechilibrat, la prima vedere, 40 de minute din cele 115 fiind dedicate personajului copil, restul celui matur, acest lucru are un singur impediment: lasa prea putin timp la dispozitie (cam o ora si 10 minute) actorului vedeta al filmului, Park Hae-il, sa exploreze, la un nivel satisfacator, tentativa lui Nemo de identificare cu noul sau trup de barbat matur. Tranzitia de la copilarie la maturitate, trecerea de la actorul copil la vedeta filmului e realizata lin, fara a da impresia de pripa, lucru crucial, deoarece e unul din cele mai importante momente ale filmului, de care se leaga evolutia povestii. Nemo nu e un personaj neaparat simpatic. Numele lui in coreeana (s-ar fi scris Nae-mo, citindu-se, desigur, “Nemo”) e unul neobisnuit, facand evident trimitere la celebrul si misteriosul personaj razbunator al lui Jules Verne, capitanul Nemo (in latina, “Nemo” insemnand “Nimeni”). La fel de neobisnuita e si firea lui, neducand lipsa de prezenta de spirit: se transforma peste noapte in aparatorul copiilor cu mame singure, iar cand ceasornicaria mamei sale devine magazin de benzi deenate, isi pune la incercare rezistenta, protestand prin a sta ore in sir nemiscat in fata pravaliei. Dar sfarseste la fel de neobisnuit, indragostindu-se de noua proprietara, o mama singura, ignorand-o mereu pe Tofu, o fata de varsta lui ce e innebunita dupa el. Partea de fantezie face deliciul acestui film, trezirea lui Nemo in trupul unui barbat de 33 de ani fiind plina de neprevazut. Noul Nemo gandeste ca un copil, dar are toate atuurile ca in sfarsit sa o cucereasca pe Booja, care niciodata nu s-ar fi uitat la un copilas, nu-i asa ? Elementele fanteziste sunt niste veritabile metafore in imagini: disparitia mamei lui Nemo pe sinele de cale ferata e prezentata ca un vis; casa aflata pe jumatate in nori din care Nemo isi ia zborul cu aripioare de inger e parca desprinsa dintr-un film clasic, poate “Vrajitorul din Oz” ? E evident ca in spatele acestor scene din scenariu se afla nimeni altul decat Park Chan-wook, unul din cei 4 scenaristi ai productiei, stilul din “I’m a Cyborg But That’s Ok” regasindu-se in scenele fantastice de aici. Coloana sonora abunda in melodii de top din anii ’80 interpretate de legenda Lee Eun-ha (reinterpretate de actrita Yum Jung-ah), aceasta avand o contributie majora la crearea atmosferei magice ce duce spre un singur deznodamant ce se consuma… de Craciun. Minunat film, una din acele productii care te marcheaza, pentru ca vorbeste despre copilarie, familie, despre acele valori intrinsece firii umane ce ne fac mai buni, si in primul rand despre dragostea filiala. Desigur, nu poti, din curiozitate, sa nu te intrebi cum ar fi fost daca personajul Nemo nu ar fi fost interpretat de Park Hae-il ci, din contra, pana la final ar fi fost jucat de actorul copil Kim Kwan-woo. Acesta si-a interpretat atat de bine rolul incat te intrebi cum ar fi fost ca el sa interpreteze personajul pana la final. Schimbarea lui cu Park Hae-il e de inteles, insa, deoarece Nemo trebuia sa fie un copil in corpul unui barbat matur, si nu invers, un barbat matur in corp de copil. Daca va plac fanteziile romantice, acest film va va delecta cu certitudine. E o productie stralucita, un basm pentru adulti si copii deopotriva, de o mare sensibilitate, ce va va misca pana in adancul sufletului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Who’s Got the Tape ? (2004) – o comedie de zile mari cu gangsteri, poliţişti şi prostãnaci…
Cand spui numele regizorului Jo Jin-gyu, automat nu il poti disocia de “My Wife is a Gangster” si de recentul “Man on the Edge”, doua comedii antrenante cu gangsteri. Acelasi este si genul lui “Who’s Got the Tape ?”, al doilea film din cariera acestuia, o comedie de zile mari ce ironizeaza atat gangsterii, cat si politia coreeana. Nasterea comediilor cu gangsteri in Coreea s-a datorat in mare masura succesului dramei cu gangsteri “Friend” din 2002, dar inainte de aceasta, in anii ’90, seria de filme “Two Cops” a fost adevarata deschizatoare de drumuri in domeniu. Comedii precum “My Wife is a Gangster” si “Marrying the Mafia” s-au dovedit lucrative. Avand bugete undeva la 1,5-2,5 milioane de dolari, astfel de filme au scos si incasari de 20 de ori mai mari decat costul initial. Acestea vizau doua perioade de sarbatoare, ca data a premierei, Chuseok (Ziua Recunostintei) si Seol (Anul Nou Lunar), astfel explicandu-se succesul lor de box-office. Devenind o afacere profitabila, comediile cu gangsteri, urmate de cele politiste, au inflorit odata cu Hallyu, Hollywood-ul realizand remake-uri, vandute chiar pe piata coreeana. Denumite comedii “sammai” (termen provenit din japoneza), ele au in centrul lor gangsteri, batausi, politisti mai putin manierati, iar curand genul avea sa se diversifica cu mai multe sub-genuri, tratand de exemplu conexiunile unor astfel de personaje cu oameni din afara lumii lor (celebrele drame si melodrama cu o fata de treaba ce se indragosteste de un gangster). “Who’s Got the Tape ?”, o astfel de comedie din perioada de glorie a genului (2004), trateaza cu ironie subiectul, reusind printr-o distributie cu actori cunoscuti, fara pretentii de mari vedete, sa ofere tot ce avea in acel moment mai bun genul. In rolurile principale ii vedem pe Yoo Deong-geun (cunoscut dintr-o multime de seriale, premiat anul trecut cu Marele premiu la KBS Drama Awards pentru rolul din “Jeon DoJeon”) si Lee Moon-sik (ce nu mai are nevoie de prezentare), iar intr-o aparitie inedita, pret de cateva minute, il veti vedea pe nimeni altul decat Cha Tae-hyun. Toata distributia ne ofera un recital plin de umor ce starneste hohote de ras fara oprire pe toata durata filmului, si ce poate fi mai reusit la o astfel de productie daca nu atingerea scopului pentru care a fost creata ?
Tae-sik e un gangster marunt ce face orice treaba murdara pentru bani. Ajutat de subordonatii sai, Prostanacul si Scrimerul, acesta reuseste intr-o misiune nocturna, sa atace un detectiv ce lucra pentru procurorul Na si sa puna mana pe o pretioasa caseta video. In fapt, aceasta continea o inregistrare in care interlopul Jang ii dadea niste bani ca mita unui deputat. Treaba grea odata finalizata, nu mai trebuia decat ca respectiva caseta a procurorului a ajunga in posesia lui Jang, in schimbul unei sume de bani. Doar ca, cu cateva ore inaintea predarii casetei, se produce nenorocirea: printr-un context de evenimente, caseta e pierduta, ajungand in posesia lui Dong-moo, un pierde-vara enervant, ce reuseste sa fuga. Cei 3 gangsteri incearca sa traga de timp, punand la grea incercare rabdarea lui Jang. Presati de acesta, cei 3 trebuie sa-l gaseasca urgent pe pierde-vara si sa recupereze caseta buclucasa cu orice pret… altfel vor deveni ei insisi vanat pentru fiorosii oameni ai lui Jang. Dar credeti ca totul se rezolva cat ai zice peste, cand ai in subordine doua ajutoare cu un nivel de inteligenta foarte scazut ? Iar cand acestia sunt luati drept… politisti, balul poate incepe !
Ca in orice comedie cu gangsteri, personajele sunt unele tipice, ce nu ies din limitele unei galerii predefinite. Intalnim, astfel, Prostanacul – interpretat de cine altcineva decat de Lee Moon-sik, un personaj a carui porecla spune totul despre ce asteptari sa avem de la el. Gandeste lent, e hilar in modul in care interpreteaza situatiile, dar are o naturalete ce te cucereste si te binedispune din primul moment. Nu incearca nici un moment sa-si depaseasca conditia deoarece e multumit si cu porecla data de seful sau – e mai comod sa gandeasca altul pentru tine, in opinia lui (ceea ce nu intotdeauna e un semn negativ, ci mai degraba unul de incredere in cel ce gandeste in locul tau, pentru ca o face si pentru tine…), si cu viata de gangster ce o duce, plina de adrenalina. Coleg de breasla ii e Scrimerul, un gangster ce se crde aratos, datorita alonjei, insa nu e departe de colegul sau Prostanac. Acesta e mai meditativ, invata mai repede tacand decat dand din gura si dezvaluindu-si slabiciunile, iar porecla ce o are, Scrimerul, desi nu e explicata, face trimitere la felul lui iute de a fi, la faptul ca ii sare repede tandara si reactioneaza nu neaparat asteptand comanda sefului sau. Vrea sa para mai stilat, umbla mereu elegant, la costum si camasa alba larg deschisa la gat, fara cravata, lejer, dand impresia de control de sine, relaxare, iar daca nu ar fi un gangster, sigur ai zice ca e un playboy. Nu in ultimul rand, seful celor doi, Tae-sik, e seniorul lor ca varsta, stie sa dea cu pumnul, nu se teme cand vine vorba de incaierari, ba chiar sare in mijlocul lor; e stapan pe sine in orice situatie, si cand e confundat cu un politist, nu ezita sa profite de situatie pana isi atinge obiectivul, recuperarea buclucasei casete. Victima celor trei e Dong-moo, un pierde-vara fara ocupatie, fara prietena si mare amtor de filme deocheate pe caseta video, care se dovedeste a fi omul nepotrivit in locul si timpul nepotrivit. Frizura si cercelul din urechi tradeaza naivitatea sa, imaginea de fraier fiind dublata de gesturile sale in momentele de cumpana, ce ne fac sa intelegem mai bine de ce acesta a ajuns calul de bataie al gangsterilor. Jocul actorului ce-l interpreteaza, Lee Seong-jin – despre care s-a auzit foarte putin dupa acest rol – e remarcabil, intruchipand perfect genul baiatului naiv dar sincer, de care toti vor sa profite, pe care l-am mai vazut in multe comedii de actiune din Hong Kong din anii ’80. Interactiunea celor patru personaje, intriga simpla si amuzanta, incurcaturile si complicitatile de context care iau nastere, umorul de situatie si jocul actoricesc ireprosabil transforma “Who’s Got the Tape ?” intr-o agreabila si deconectanta alternativa la filmele serioase cu gangsteri si politisti ce au scris istorie in anii 2000 in cinematogtafia coreeana. Daca vreti sa radeti sanatos, acest film in mod sigur va va indeplini dorinta.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Cantaretul si actorul Rain a confirmat revenirea pe micul ecran din februarie 2016, pe canalul SBS. E vorba de serialul pentru care a fost curtat de ceva vreme, „Goodbye My Beloved”, care intre timp si-a schimbat numele in „Come Back, Uncle”. Serialul va fi difuzat in zilele de miercuri si joi, deci va fi un serial de mijlocul saptamanii, si va marca revenirea lui Rain intr-o k-drama la un an si 3 luni de la precedenta aparitie in serialul mai putin stralucit „She’s So Loveable” (cunoscut si ca „My Lovely Girl”). „Come Back, Uncle” va avea la baza un scenariu adaptat dupa romanul japonez “Tsubakiyama Kacho no Nanoka-kan”, care s-ar traduce „Cele Sapte Zile ale managerului Tsubakiyama”. Serialul va oscila in jurul intrebarii „Cum ar fi daca ai putea reveni la viata dupa ce ai murit, pentru o perioada scurta de timp ?”. Rain il va intruchipa pe aratorul manager Lee Hae Joon, ce a fost un salariat de varsta mijlocie, dar care dupa ce moare are oportunitatea de a trai din nou. Serialul va explora semnificatia adevaratei iubiri si esenta vietii.
In noiembrie, Rain a inceput un nou turneu mondial, avand concerte in China, Hong Kong si, in urma cu 10 zile si 3 concerte in Seul. De Craciun si la inceputul lui 2016 se va afla din nou in China, cu concerte la Shanghai si Beijing. De asemenea, vizeaza ca noi locatii pentru viitoarele concerte din turneul mondial Japonia, Singapore, Malaezia, Thailanda, Australia si continentele americane. In privinta noului album muzical, Rain a declarat ca acesta va fi complet si in totalitate dedicat fanilor lui coreeni. „Am produs eu insumi albumul si dau tot ce pot, ca si cum ar fi albumul meu de debut. Asteptarile publicului sunt mari, in ziua de azi. Nu pot, doar, sa-l trec cu vederea. Ochii publicului sunt precisi.” Intrebat daca exista un lucru la care n-ar renunta niciodata, Rain a spus: „Pot renunta la orice am, pentru familia mea. Pot porni din nou de jos, daca e necesar. Sunt fericit cand sunt „cu persoana mea’. Asta e ceea ce ma face sa fiu ce sunt.” In septembrie, starul a renuntat de comun acord sa mai fie reprezentat de Cube Entertainment, o luna mai tarziu deschizandu-si propria agentie, unde colaboreaza cu vechiul sau manager si cu alte persoane din industria de impresariere muzicala si de film.
Pe langa valva produsa in mod constant in presa de scandal de relatia lui cu actrita Kim Tae-hee, zvonurile unei iminente casatorii rabufnind tot mai des, Rain s-a confruntat de-a lungul anilor cu numeroase critici din partea rauvoitorilor, fiind incontinuu tinta defaimarilor si insultelor. In ultimul timp, insa, lucrurile par a fi scapat de sub control. In fata zvonurilor nefondate si a comentariilor malitioase, starul e hotarat sa ia masuri. Cu 2 zile in urma, agentia lui a postat o nota pe site-ul oficial, anuntand intentia de a porni pe urmele tuturor celor care sunt implicati in raspandirea sau postarea de comentarii rauvoitoare, urmand a se lua masurile adecvate pe cale legala.
Compania de productie a filmului “Master” si-a dezvaluit distributia, reprezentantii sai declarand ca au finalizat distribuirea actorilor Lee Byung Hun, Gang Dong Won si Kim Woo Bin.
Scenariul urmareste o echipa de investigatii criminalistice care se afla pe urma unei companii pe nume Won Network, ce este implicata intr-un caz extrem de serios de frauda. Kim Jae Myung, ce va fi interpretat de Gang Dong Won, este seful echipei de criminalisti. Este destept, are carisma, este agresiv si are curajul sa conduca echipa. Lee Byung Hun este presedintele companiei Won Network, iar Kim Woo Bin va juca rolul mainii drepte a personajului interpretat de Lee Byung Hun, fiind in acelasi timp creierul din spatele numelui Won Network. Jocul actoricesc al lui Lee Byung Hun, Gang Dong Won si Kim Woo Bin este foarte asteptat datorita popularitatii de care acesti actori se bucura in ultimii ani.
Lee Byung Hun a uimit in rolul sau de politician in “Inside Men”, Gang Dong Won a jucat in recentul “The Priests” si Kim Woo Bin a jucat in “Twenty Again” in acest an fiind laudat de critici si de audienta pentru felul in care a portretizat un stangaci tanar de 20 de ani. Filmul va fi regizat de Cho Yi Suk, care a regizat si “Cold Eyes”. Filmarile vor incepe in prima jumatate a anului viitor.
(Sursa: soompi)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Treacherous (2015) – povestea celui mai mare tiran al dinastiei Joseon
Istoria Coreei ne ofera o gama larga de figuri istorice pe care cineastii din peninsula le-au recreat atat pe baza datelor consemnate de anale cat mai ales cu ajutorul imaginatiei artistice. Prin intermediul acestor filme si seriale am avut ocazia sa cunoastem capitole mai mult sau mai putin stralucite din viata Celor Trei Regate antice, a Goryeo sau a Joseonului, productiile coreene trecand de mult dincolo de granitele tarii si starnind interesul pentru cultura si istoria coreeana in cele mai indepartate colturi ale lumii. Totusi, in acest an, regizorul Min Kyu-dong a surprins pe toata lumea cu cel mai recent film al sau, “The Treacherous”. Si asta deoarece pentru prima data un film coreean artistic de epoca abordeaza dintr-o perspectiva diferita viata unui rege. Mai mult, nu a oricarui rege, nu a unei figure cu care Coreea sa se poata lauda, ci a unui monarh obscur, Yeaonsan-gun, ce a avut o domnie de 12 ani la cumpana secolelor XV-XVI. Acest rege, ramas in istorie ca cel mai mare tiran al Joseonului, a fost portretizat si in productia de succes “The King and the Clown” din 2005, in care se sugera o nefireasca atractie a acestuia pentru un bufon efeminat de la Curtea sa. “The Treacherous” este insa o productie mult mai indrazneata, ce merge mult mai departe de atat, cum nu a mai mers nici un film coreean de epoca pana in prezent. Distributia este una de exceptie, cu un Kim Kang-woo halucinant in rolul regelui-tiran, si cu un Joo Ji-hoon aflat in fata rolului carierei, ce pastreaza aceeasi raceala si aroganta cu care ne-a obisnuit din “Princess Hours”, dar care ne ofera ceva mai mult decat un rol negativ clasic. Lim Ji-yeon, frumoasa actrita ce a fost partenera lui Song Seung-heon in “Obssessed” revine intr-un rol provocator, in timp ce Lee Yoo-young (al carei personaj e rivala personajului lui Lim Ji-yeon, concubina Seol) a fost recompensata la Blue Dragon Film Awards din acest an cu premiul pemntru Cea mai buna actrita debutanta. Cu un buget de aproape 6 milioane de dolari, filmul a obtinut peste 8 milioane de dolari incasari la box-office in Coreea, performand mult mai bine decat mult mai promovatul “Memories of the Sword”. Filmul a mai avut 3 nominalizari, din care 2 pentru imagine si una pentru costume. Filmul e bazat pe fapte reale consemnate in Analele dinastiei Joseon.
In anul 1505, Joseonul se afla in penultimul an al domniei celui de-al 10-lea monarh al dinastiei, Yeonsan-gun. Marcat de uciderea cu un deceniu in urma a mamei sale de catre inamici interni, regele isi pierde ratiunea si declanseaza o baie de sange. Toti adversarii politici sunt eliminati, odata cu toti cei suspectati ca ar fi putut contribui la moartea Reginei. Toata nebunia e declansata de un vesmant, pretins al Reginei, patat de sange, in care aceasta ar fi murit de otrava asasinilor, vesmant adus noului rege dupa ani buni de credinciosul sau ministru Im. Datorita loialitatii, acesta, impreuna cu fiul sau, Soong-jae, prieten din copilarie al Regelui, sunt numiti “Ofiteri de Recrutare a Femeilor Frumoase”, un birou nou creat ce a semanat ura si teroarea in tara. Avand ca scop gasirea unei concubine care sa poarte urmasul Regelui la tron, biroul a abuzat de autoritatea conferita de Rege si a luat cu forta din tot Joseonul 10.000 de femei, ce au fost puse la dispozitia Regelui. Im Soong-jae a vazut in aceasta autoritate conferita sansa ideala de a elimina rezistenta rivalilor politici, fiicele si sotiile acestora ajungand in haremul Regelui. In momentul in care Consoarta Regala decide ca e momentul sa-si recupereze autoritatea pierduta la Curte, mizand pe concubina Seol sa-l seduca pe Rege, Im Soong-jae porneste in cautarea unei fete care sa faca acelasi lucru pentru el, in vederea prezervarii autoritatii pe langa Rege. O confruntare de la distanta intre cei doi rivali incepe… miza fiind seducerea unui rege nebun !
Cunoscut ca cel mai rau tiran din istoria dinastiei Joseon, Yeonsan-gun a ramas cunoscut pentru actele sale barbare si pentru cele doua epurari impotriva elitei de carturari ai vremii. Faptele descrise in acest film – luarea cu forta a mii de fecioare si femei din intreaga tara si transformarea lor in instrumente ale propriilor placeri ale regelui, dar si transformarea prestigioasei universitati Sungkyunkwan in locul de joaca si de nebunii al acestuia – sunt conforme cu realitatea consemnata de Analele vremii. Povestea mamei regelui Yeonsan-gun e si a interesanta. Dupa moartea primei sotii a Regelui Seongjeong, acesta si-a ales o concubina ca noua sotie, pe Doamna Yoon. Aleasa pentru frumusetea sa, in scurt timp aceasta l-a nascut pe printul Yeonsan, dar a devenit temperamentala si extrem de geloasa pe concubinele din Palat ale Regelui, neezitand chiar sa o otraveasca pe una din ele. Intr-una din nopti, l-a lovit pe rege, urmele agresiunii ramanad pe trupul acestuia. Afland de acest lucru, Regina Mama, celebra Regina Insu, a exilat-o pe Regina Yoon, deposedand-o de titlul regal. Dupa mai multe incercari de a-si recapata influenta la Curte, intr-un final ministrii au decis otravirea ei. Aceste lucruri nu apar prezentate in film, insa cunoasterea lor usureaza intelegerea contextului ce declanseaza tirania lui Yeonsan-gun. Intrarea in posesia camasii ce ar purta pe ea, chipurile, sangele mamei sale otravite, a dus la o reactie violenta a Regelui, ce ucide cu propriile sale maini doua din concubinele tatalui sau, responsabile de otravirea mamei sale. Insasi bunica lui, Regina Insu, va muri dupa ce e impinsa de Yeonsan in urma unei altercatii. Mai multi oficiali ce au sustinut executarea mamei sale au fost ucisi, cazand victime si altii care au fost de fata si nu i-au impedicat. Insusi Primul Ministru a fost dezgropat si capul i-a fost sfaramat. Universitatea Sungkyukwan a fost inchisa, ca si templul din apropiere, fiind transformate in locuri pentru banchetele sale aberante. Pentru ca poporul a inceput sa-l insulte pe rege in alfabetul hangul, acesta a interzis alfabetul. Toate aceste lucruri apar reflectate in excelenta productie a lui Min Kyu-dong, ce poate fi fara rezerve numita una din cele mai bune productii coreene de epoca ale anului 2015, daca nu chiar cea mai buna.
Personajele principale au fost interpretate magistal de doi mari actori. Kim Kang-woo il intruchipeaza pe tiranul Yeonsan probabil mai convingator decat a fost acesta in realitate. Nu stii nici un moment cand acesta e lucid sau are mintea intunecata de ganduri perverse, vezi in privirea lui o sclipire diabolica si pe chip un ranjet sinistru ce-i tradeaza nebunia. Singura urma de umanitate o vezi in putinele momente de luciditate, si cam toate sunt marcate de amintirea mamei sale otravite de rivali. Kim Kang-woo interpreteaza cel mai convingator monarh din ultimii ani de pe marele ecran din Coreea, nici macar Lee Byung-hun n-a fost mai convingator in rolul regelui Gwanghae din Masquerade. Insa Kang-woo a avut si marele avantaj de a interpreta un personaj controversat, iar experienta din rolul negativ din “Slingshot” dar si din alte filme si seriale s-a vazut din plin. Kang-woo e perfect in roluri negative, de psihopati si nebuni, pe cand Lee Byung-hun, s-a vazut in recentul “Memories of the Sword”, nu reuseste sa impresiuoneze in roluri negative, poate si datorita numeroaelor roluri pozitive avute de-a lungul carierei, ce au creat publicului o imagine de baiat de treaba.
Daca Kim Kang-woo impresioneaza, Joo Ji-hoon e desavarsit in rolul ministrului Im Soong-jae, prietenul din copilarie al Regelui, care sties a profite la maxim de boala acestuia. Im Soong-jae e la fel de crud ca regale, pare lipsit de orice urma de umanitate, e un dezmatat si in aceasta situatie nu e de mirare ca face jocurile regelui fara nici o remuscare. Desi il are in umbra pe tatal sau, Im Soong-jae ajunge sa creada ca il controleaza pe rege, o iluzie care ramane de vazut pana la final cat a fost de reala. Ce e interesant in “Treacherous” e ca nici un personaj masculin nu e unul pozitiv. Astfel ca toata atentia publicului se va indrepta spre personajul Jung-hwa (interpretat de Lim Ji-yeon), o fiica de macelar ce va deveni instrumentul lui Im Soong-jae pentru a-l seduce pe rege. Toate asteptarile pozitive vor veni de la Jung-hwa, ce intruchipeaza omul simplu din popor, ce nu a fost contaminat de nebunia de la Curte si de dorinta de putere. Ea va deveni justitiarul prin excelenta care, din nou, ramane de vazut daca va reusi, pana la sfarsit, sa indeplineasca aceste asteptari ale publicului, si mai ales daca va fi lasata de istorie.
Probabil cel mai indraznet film coreean de epoca facut vreodata, excluzand productiile ieftine cu tenta erotica ce au inceput sa-si faca loc recent in peisajul cinematografic sud-coreean si care nu au nici o valoare artistica, “The Treacherous” e o incursine in lumea nebuna a unui tiran ce usor poate fi comparat cu celebrul Caligula, o pagina trista a istoriei coreene prezentate cu un realism dezarmant. Un spectacol vizual de exceptie, costume de epoca minunate, un scenariu captivant si solid – chiar daca unora mai pudici filmul li se va parea usor iesit din tipare (nu intamplator in Coreea a primit rating +18, fiind interzis minorilor), un joc al actorilor de povestit generatiilor viitoare, toate fac din “The Treacherous” cea mai interesanta productie coreeana de epoca a acestui an.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizatad e cris999 – asiacinefil
Kim Yoon-hye se alãturã distribuţiei din “Vampire Detective”
“Vampire Detective”, serialul celor de la OCN, a reusit sa o adauge in distributie pe Kim Yoon-hye, care va juca alaturi de Lee Joon, nimeni altul decat fostul membru al formatiei MBLAQ, ce isi formeaza o cariera de actor reusind sa joace deja in filme precum “Ninja Assassin”, “Rough Play”, The Piper” sau seriale precum “IRIS 2”, “Gap Dong” sau “Heard It Through The Grapevine”.
Scenariul serialului nu are nicio legatura cu “Vampire Persecutor”, in ciuda similaritatii (cel putin asa ne asigura producatorii), personajul principal al serialului fiind un detectiv particular cu o personalitate mai intepatoare, ce intr-o zi devine vampir. Acesta se ocupa de diferite cazuri si rezolva problemele clientilor sai in timp ce investigheaza si misterul ce pluteste asupra propriului sau trecut si secretele sale ascunse.
Kim Yoon-hye se va indragosti cu adevarat de personajul lui Lee Joon, insa este prinsa intr-un triunghi amoros cu cel mai bun prieten al personajului principal, alaturi de care acesta a facut Academia de Politie. Daca cel mai bun prieten stie ca personajul interpretat de Lee Joon este vampir sau nu, sau daca acest lucru va fi o piedica in a continua prietenia lor, vom vedea.
Oh Jung–se, care a jucat in 2015 in serialul “The Lover” a fost distribuit in rolul prietenului loial al personajului principal, iar Lee Se-young din “Trot Lovers” se va alatura celor de la biroul de investigatii.
Cel ce se va ocupa de regia serialului este regizorul Kim Ga-ram, acest serial fiind primul de care se ocupa, in trecut lucrand ca regizor secund la “Thorn Flower” din 2013 al celor de la JTBC. Scenariul este scris de Yoo Young-sun care are mai multa experienta la regizat filme decat la scris scenarii, acesta fiind regizorul filmului de groaza “The Wicked”.
“Vampire Detective” va fi un serial care va fi filmat in intregime inaintea difuzarii preconizate in prima jumatate a anului viitor.
Supararea care arde mocnit in sufletul lui Yoon Ho-jung se transforma cu rapiditate intr-o cearta destul de apriga. Rivala de pe vremuri, atragatoarea Cha-hee, ii devine „dusman” in lupta pentru Gyu-in. Desi nu intuieste inca adevaratul motiv al „rafuielii”, Ho-jung este ajutata de flerul lui Su-ji sa-si puna semne de intrebare legate de ceea ce se ascunde adanc in mintea si sufletul ei. Interesul pe care-l poarta vecinului sau se datoreaza amicitiei sau unui sentiment care o face sa roseasca ori de cate ori se gandeste la inteligentul Gyu-in? In schimb, fratele ei n-are nicio tresarire cand, din intamplare sau in mod voluntar, se intalneste cu Su-ji. Totusi, ceva se petrece in sufletul lui cand, amenintat cu „papara” de mama sa, este aparat cu indarjire de „tocilara”. Miscat de gestul lui Su-ji, Ho-jae isi propune s-o rasplateasca si, in stilu-i caracteristic, o invata ce stie el mai bine: cum sa aiba grija de pretiosu-i trup.
