admin – Pagina 30 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: miercuri 27 ianuarie 2016

“Long & Winding Road” e o drama de familie coreeana aparte, care cel putin prin titlu aminteste de o celebra si superba melodie din anul 1970 a formatiei “The Beatles”. Acest titlu e mult mai inspirat decat celalalt folosit de distribuitori pe piata internationala, “Grandma’s Adventure”, care e aproape irrelevant in conditiile in care “bunica” din titlu e de fapt o mama a unei mari familii pentru fericirea careia s-a sacrificat o viata intreaga. De fapt, titlul in coreeana al productiei din 2005 e “Eomma” (Mama), insa probabil pentru a nu exista confuzii cu alte productii similare coreene s-a optat pentru un titlu international diferit. Filmul regizat si scris de Koo Sung-joo, aflata la doar al doilea film din cariera dupa debutul din 1994 cu “To You, From Me”, e de fapt un road-movie inedit ce are in centrul sau figura unei mame trecute de 60 de ani si numeroasa familie tipic coreeana care se reuneste pentru nunta mezinei familiei. Desi realizat acum un deceniu, filmul are o incarcatura dramatica si emotionala aparte, ce aminteste de productii precum “Ode to My Father”, “Last Present” sau “Rolling Home With A Bull”. Pigmentat cu putin din fiecare, dar si cu cateva alegorii desprinse parca din filmele lui Park Chan-wook, “Long & Winding Road” ne ofera o poveste la prima vedere atipica cinematografiei coreene (mai degraba seamana mai mult cu un film japonez, in care trairile personajelor nu se exteriorizeaza, insa se simt), dar care spre final se transforma in ceva extrem de familiar iubitorilor de filme coreene. In rolul principal o revedem pe actrita-veteran Ko Du-shim, aproape de nerecunoscut in comparatie cu recentele roluri din seriale precum “Marry Him, If You Dare” sau “One Warm Word”, in timp ce in rolurile secundare iubitorii de filme si seriale coreene vor recunoaste o multime de figuri cunoscute, ca Son Byung-ho, Kim Yoo-seok, Park Won-sang sau Ha Jae-yeong.

Eun-young e mezina familiei, si cea mai draga fiica a unei mame a unei familii numeroase, formata din trei baieti si trei fete. Toti baietii au intre 30 si 40 de ani, unii asezati la casele lor, altii inca traindu-si viata pe cont propriu, precum al doilea frate, un pierde vara notoriu. Dintre cele 3 fiice, una s-a casatorit, o alta s-a calugarit, iar Eun-young, nascuta tarziu, cand mama ei abia implinise 40 de ani, tocmai e pe cale sa se marite. Nunta ei mobilizeaza intreaga familie, deoarece apare o mare problema: toata viata ei, mama a trait intr-un sat, iar nunta urmeaza a avea loc la 130 km distanta, in Mokpo. N-ar fi fost o problema daca mama nu suferea de o afectiune ciudata numita kinetoza sau, mai bine cunoscuta ca rau de miscare, o boala incurabila ce se manifesta ori de cate ori aceasta urca la bordul unei masini, feribot, tren sau avion, fiind cuprinsa de o ameteala ce-i provoaca lesinul. In ciuda acestei situatii, mama are o revelatie, in vis aparandu-i sotul defunct care o sfatuieste sa mearga la nunta fiicei sale, mai ales ca nu a putut participa niciodata la nunta niciunuia dintre copiii ei. Cu o vointa de fier, aceasta decide sa parcurga cei 130 de km ce o desparte de fiica ei pe jos, incepand o calatorie plina de peripetii in care familia ii e alaturi.

Povestea din “Long & Winding Road” e una extrem de simpla, ca in orice road-movie, umorul usor alternand cu drama. Personajul principal e o mama trecuta de 60 de ani, vaduva de ani buni, ce si-a trait toata viata intr-un sat. Aici e tinuta captiva de boala rara de care sufera si care se manifesta ori de cate ori calatoreste cu un mijloc de locomotie. A crescut trei fii si trei fiice, are o familie numeroasa, inclusiv nepoti, si, lucrul cel mai important, are o familie unita, care stie sa se reuneasca in momentele importante. Desigur, nu lipsesc animozitatile inerente dintre frati, dar in care familie toate sunt perfecte ? In momentul in care se decide sa mearga pe jos la nunta fiicei sale cele mai mici, care ii e si cea mai draga, intreaga familie se mobilizeaza, insotind-o pe tot parcursul calatoriei. De fapt, filmul este unul al (re) descoperirii de sine si a lumii care uneori ne este interzisa si, prin raportare la aceasta, a constientizarii valorilor familiale. Calatoria inseamna din start un act de curaj in scopul obtinerii unei revelatii, o repozitionare a noastra in raport cu realitatea inconjuratoare, o evadare din monotonie si o cunoastere. Pentru mama din film, interpretata magistral de Ko Du-shim, calatoria spre Mokpo inseamna mai mult decat toate aceste lucruri la un loc. Ea incearca sa-si depaseasca conditia, asa cum cu multa perseverenta a invatat sa scrie si sa citeasca la batranete. Si, mai presus de toate, incearca sa-si indeplineasca indatorirea de mama, avand ambitia de a parcurge 130 de km pe jos pentru a fi alaturi de fiica ei in cel mai fericit moment al vietii acesteia. Pe drum, fiecare din copiii ei ii sunt alaturi, o incurajeaza, ii usureaza povara ce o poarta de 6 decenii pe umeri, prilej cu care copiii isi redescopera mama, si mama isi simte copiii aproape. Practic acest road-movie e o radiografie a unei familii obisnuite, ce ne da prilejul sa descoperim acele valori unice al caror barometru doar familia poate fi: dragostea (de mama sau pentru propriii copii), respectul, comunicarea, sinceritatea. Si mai presus de toate vedem creionat portretul unei mame cum rar ne e dat sa vedem in filmele coreene, dar si insemnatatea celei dintai fiinte din viata fiecarui om, primul cuvant pe care cu totii il rostim, “mama”. Un film simplu, care pe masura ce evolueaza capata valente deosebite, cu o coloana sonora minunata si cu multe, foarte multe invataminte pe care tot mai putine filme coreene din zilele noastre le mai transmit. O realizare remarcabila din care cu totii avem de invatat, indifferent de varsta, “Long & Winding Road” fiind unul din rarele filme ce reuseste sa defineasca mama cu ajutorul unor sentimente unice, transmise dincolo de ecran in cel mai original mod cu putinta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 26 ianuarie 2016

Cu cateva zile in urma, agentia lui Lee Byung-hun, BH Entertainment, anunta ca celebrul actor a fost invitat sa participe la a 88-a editie a premiilor Oscar, fiind totodata si primul actor coreean invitat la seara de gala. „Nu e unul din nominalizati, dar faptul in sine ca e invitat e o onoare”, a comentat agentia. Actorul a fost activ la Hollywood in ultimii ani, aparand in mai multe filme, cele mai cunoscute roluri fiind cele din „G.I.Joe” (Cobra si Retaliation), unde l-a intruchipat pe Storm Shadow. Ieri a sosit si vestea cea mare: Lee Byung-hun va prezenta un premiu la editia din acest an a Oscarurilor ! Agentia lui a confirmat stirea, specificand insa ca nu a fost anuntat ce premiu va acorda. Astfel, Lee Byung-hun va deveni primul actor coreean ce va urca pe scena la gala Oscarurilor pentru a acorda un premiu. De la debutul la Hollywood (2009) pana in prezent, starul coreean a aparut in 4 filme la Hollywood, cel mai nou film in care a fost distribuit, „Misconduct”, urmand a avea premiera pe 6 februarie in Statele Unite, avand deja succesul asigurat numai prin prezenta in distributie a unor nume precum Al Pacino si Anthony Hopkins.

La ceremonia Oscarurilor va participa si celebra soprana coreeana Jo Sumi, a carei melodie „Simple Song #3” de pe coloana sonora a filmului „Youth” a fost nominalizata la sectiunea Cea mai buna melodie originala. Gala premiilor Oscar din acest an va avea loc pe 28 februarie la Los Angeles, fiind transmisa in direct in Romania de postul Digi24.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 25 ianuarie 2016

Cunoscutul Lee Joon-ik, ce a regizat intre altele „The King and the Clown”, „Sunny” (2008), „Blades of Blood” si recentul succes „The Throne”, ne pregateste inca un film memorabil. Daca pana acum a demonstrat ca poate aduce la lumina povesti din diverse perioade ale istoriei Coreei, dandu-le o forma in masura a-i aduce succesul, pare a ramane consecvent acestui principiu, de aceasta data axandu-se pe ceva mult mai pretentios: o productie biografica. „Dongju: The Portret of a Poet” va spune povestea vietii lui Yun Dong-ju, un poet coreean nascut in China in anul 1917, cunoscut pentru poezia sa pusa in slujba miscarii de independenta, si care a murit la doar 28 de ani intr-o inchisoare din Japonia, unde a fost condamnat la 2 ani de inchisoare pentru implicare in miscarea coreeana de independenta.

Filmarile la aceasta productie au durat o luna de zile (un termen foarte mic de realizare) intre martie si aprilie 2015 si, ca un fapt demn de remarcat, filmul e in intregime filmat in alb-negru, pentru a se reda cat mai realist atmosfera anilor 30-40. In rolurile principale, Lee Joon-ik a distribuit doi actori din tanara generatie, Kang Ha-neul si Park Jung-min. Kang Ha-neul a aparut cu un an inainte in „Empire of Lust”, insa pentru rolul poetului Yun Dong-ju acesta a trebuit sa sufere si o transformare fizica ce nu a trecut neobservata. Mai exact a slabit intre 7 si 8 kilograme. Regizorul Lee Joon-ik a declarat ca pe durata filmarilor, Kang Ha-neul abia a mancat ceva pe platourile de filmare. Observatia regizorului a fost completata de insusi protagonistul filmului, ce a spus: „Am tinut o dieta pentru acest film. Am mancat doar un bol de ramen in fiecare zi si am pierdut intre 7 si 8 kilograme.”

Prezentarea facuta de KOFIC (Consiliul Coreean al Filmului) filmului lui Lee Joon-ik e una in masura a starni curiozitatea nu doar a coreenilor, ci si a publicului non-coreean, ce are ocazia sa descopere una din personalitatile uitate de istorie ale culturii coreene moderne. „Desi viata lui a fost scurta, poezia lui va ramane eterna. In epoca coloniala japoneza, tanarul Dong-ju scrie poeme despre realitatea crunta a vietii sale. Pe masura ce regulile impuse de Japonia devin tot mai restrictive, la un moment dat orice scriere in imba coreeana e interzisa. Tocmai in momentul in care pana si cea mai mica posibilitate de a-si publica poemele pare a se fi volatilizat, un profesor japonez vede talentul lui Dong-ju si-i sugereaza sa-si publice poemele in engleza. Dar inainte ca opera lui sa fie finalizata, Dong-ju e suspectat de activitati anti-japoneze. Va esua visul lui Dong-ju si poemele lui se vor evapora pentru totdeauna ?”

Filmul va avea premiera in cinematografele coreene pe data de 18 februarie 2016, in cinstea comemorarii a 71 de ani de la moartea poetului.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 25 ianuarie 2016

Dupa ce s-a tot discutat despre invitarea actorului in geniala emisiune de divertisment a celor de la MBC, Jack Black a confirmat aparitia in show. Pe 14 ianuarie s-a dezvaluit ca actorul va participa la filmarile din data de 21 ianuarie. Dupa filmari, actorul va lua avionul catre China. Aparitia lui Jack Black face parte din promovarea filmului de animatie “Kung Fu Panda 3”, in care actorul si-a imprumutat vocea din nou pentru simpaticul Po. Actorul a fost in Coreea pentru doua zile, sosind pe 20 ianuarie.

“Infinite Challenge” a avut o seama de invitati de marca din Coreea precum Lee Young Ae, o aparitie rara in ultimii ani la TV, Jo In Sung, Cha Seung Won, So Ji Sub, Kim Yuna si altii. Mai mult, emisiunea a avut invitati si din afara Coreei precum jucatoarea de golf Michelle Wie, Maria Sharapova, Emelianenko Fedor si Thierry Henry.

Producatorii emisunii au dat publicitatii o fotografie in care apare Jack Black alaturi de cunoscuta echipa a emisiunii si se pare ca actorul s-a simtit in largul sau. Mai mult, la finalul episodului difuzat in data de 23 ianuarie, realizatorii au difuzat un preview al show-ului ce va fi difuzat sambata viitoare, in care toata lumea e entuziasmata in momentul in care actorul isi face aparitia in studiourile tv.

Jack Black este un cunoscut actor american de comedie care a jucat in foarte multe filme si seriale de televiziune, printre care „High Fidelity”, „School of Rock”, „The Hollyday”, „The Big Year” si si-a imprumutat vocea pentru cateva serii de desene animate precum Ice Age (rolul lui Zeke), Shark Tale si Kung Fu Panda.

(Sursa: soompi)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 24 ianuarie 2016

Timidul proaspat recrut, Choi Gyu-in, prinde curaj si incearca sa-si marturiseasca, intr-una din zilele de vizita, dragostea fata de vechea sa prietena, Yoon Ho-jung. Inevitabilul se produce: cei doi gusta din dulceata primului lor sarut. Descoperirea ii face pe amandoi sa pluteasca, fapt ce incurajeaza corespondenta prin scrisori, dar intr-un mod la fel de inocent. La cea dintai permisie, indragostitul Gyu-in vrea sa-i dezvaluie intensitatea trairilor sale si-i pregateste o surpriza, dar modul cum reactioneaza cand isi vede iubita insotita de un june oarecare distruge „din fasa” idila celor doi „porumbei”…
La aceeasi permisie, iubaretul Ho-jae incearca s-o familiarizeze pe iubita sa cu tentatiile unei vieti libertine: club, bauturi, anturaj relaxant, dar „tocilara” nu pare sa fie compatibila cu stilul sau boem, fapt ce declanseaza adevarate „scantei” in relatia abia conturata. Ambitioasa Su-ji are alte planuri pentru prietenul ei cel iresponsabil, visand la perspectiva unei vieti in doi. Astfel se scurg trei ani si cuplul Su-ji–Ho-jae pare sa reziste uzurii timpului, in ciuda unor impedimente ce tin de statutul social si profesional al iresponsabilului Don Juan, aparent „domesticit”. Intalnirea cu Gyu-in, proaspat eliberat din serviciul militar, este dezamagitoare pentru visatoarea Yoon Ho-jung: idila lor s-a stins in urma cu trei ani si nimic nu pare s-o reinvie. Dar tot acum, destinul ii aduce in cale „marea dragoste” din adolescenta, pe Gun-woo, director al unei companii importante si… seful lui Gyu-in. Se contureaza oare premisele unui triunghi amoros?

Prezentare realizata de Adina – asiacinefil

Publicat: duminică 24 ianuarie 2016

Succesul urias in China al unor filme precum “Journey to the West: Conquering the Demons” sau “The Monkey King” a dus la o avalansa de filme ce au la baza clasicul roman “Calatorie spre Apus” al lui Wu Cheng’en, considerat unul din cele 4 romane clasice ale literaurii chineze. Romanul fantezist scris in timpul dinastiei Ming va sta la baza unor succese de casa anuntate ce vor aparea in anii viitori, precum “Journey to the West 2” (regizat de Tsui Hark), Th Monkey King 2, “Biography of Wukong”, “Journey to the West: Spider’s Cave”, “A Chinese Odyssey 3” sau “Monkey King: Havoc in Heaven”. Cu siguranta lor li se vor mai adauga inca cateva, ce nu au fost inca anuntate. Cu bugete de la medii la uriase, si avand in rolurile principale unii dintre cei mai populari actori chinezi ai momentului, fara indoiala faima aceste filme va trece dincolo de hotarele Chinei, ducand cu ele una din cele mai frumoase povesti ale culturii chineze, in care fantezia, aventura si mitologia se imbina armonios. Ei bine, pe langa aceste mari proiecte anuntate, a reusit sa se strecoare, fara a trece complet neobservat, “Taste of Love”, o productie din 2015 regizata de debutanta Miao Shu, ce a avut premiera cu mai bine de o luna in urma. Fosta scenografa, aceasta debuteaza ca regizor cu un film cu un buget redus. Experienta in scenografie a acesteia e vizibila, unele decoruri, desi artificiale, dand senzatia de peisaje de basm. In rolurile principale au fost distribuiti cativa actori cunoscuti din generatia tanara, precum luptatorul de arte martiale Yuan Xiaochao (Jayden Yuan) pe care l-am vazut si in seria recenta de filme “Tai Chi”, si care in “Taste of Love” il interpreteaza pe Wukong (Regele Maimuta de mai tarziu); Steve Yoo (Little Big Soldier, The Wrath of Vajra, Dragon Blade) si Jill Hsu (o actrita cunoscuta in special pentu rolurile din seriale romantice chinezesti). Filmul are la baza “Calatoria spre Apus”, insa actiunea se petrece cu 500 de ani inaintea subiectului lui “The Monkey King”.

Cu mii de ani in urma, o minunata poveste de dragoste a inflorit in China. Legenda spune ca cele trei spirite ale Felinarului lui Buddha, Zi Xia, Wukong si Bukong, au fugit din Ceruri profitand de neatentia lui Buddha si au ajuns pe Pamant, luand infatisarea unor fiinte umane. Insa in drumul spre Pamant, o ploaie de meteori ii despart, Zi Xia si Bukong incarnandu-se in doi generali, in timp ce Wukong, cel care peste 500 de ani avea sa devina cunoscut drept Regele Maimuta si sa provoace haos in Palatul Ceresc, se incarneaza intr-un doctor din tabara inamica. In timpul unei lupte cu trupele inamice ale Demonului Taur, Zi Xia gaseste o bratara care stie ca i-a apartinut lui Wukong, marea ei iubire la care tanjeste de cum a ajuns pe Pamant. Inca mai spera ca Wukong, sufletul ei pereche din Ceruri, isi va aminti de promisiunea facuta in timpul ploii de meteori ca in noaptea cu luna plina sa se intalneasca sub piersicul de pe muntele Danxia. Reusind sa se strecoare incognito in tanara inamica, da peste Wukong, care acum are un alt nume si care, spre marea ei surprindere, si-a uitat propria identitate, considerand-o o straina care a atentat la viata lui. In secret, insa, Zi Xia e iubita de Bukong, care acum e ofiter in subordinea ei. Inevitabil, acest lucru va duce la complicatii…

“Taste of Love” e o fantezie romantica suficient de decent realizata pentru a fi urmarita cu interes pana la final. Intr-un secol in care efectele speciale costisitoare nu trebuie sa lipseasca dintr-un film cu pretentii la box-office, regizoarea debutanta Miao Shu reuseste cu un buget foarte mic sa realizeze un film placut, pe alocuri chiar captivant, demonstrand ca se pot face filme bune si fara efecte vizuale pompoase. De fapt, pana la inceputul anilor 2000, timp de aproape un secol, regizorii au trebuit sa se descurce cu mijloacele tehnice specifice fiecarei perioade pentru a transpune in imagini povesti si idei. Faptul ca lipseau efectele speciale din filme istorice, de exemplu, nu a insemnat ca nu s-au putut realiza adevarate capodopere cinematografice in anii 50 sau ’60. Abuzul de efecte speciale pe calculator venit dinspre Hollywood a facut ca si cinematografia chineza sa incerce sa se adapteze curentului prezentului, fara insa a insemna ca un film “umflat” cu efecte vizuale si sonore e neaparat mai bun ca unul realizat cu mijloace mai modeste. E adevarat ca “Taste of Love” e constant supus constrangerilor bugetului mic alocat de producatori realizarii sale, insa regizoarea si-a dat toata silinta ca partea de fictiune sa fie cat mai natural redata, in ciuda stangaciilor evidente de finisare. Daca stam sa ne gandim bine, un “Storm Raiders” de acum aproape 2 decenii, nu a beneficiat de efecte speciale mai bine realizate decat cele din “Taste of Love”. Stangaciile inerente din realizare sunt compensate din plin de povestea bine calibrata pe o durata decenta de sub 90 de minute (chiar daca efectiv nu spune nimic nou fata de alte filme similare – un clasic triunghi amoros), in care romantismul alterneaza cu actiunea, iar fantezia da o pata de culoare aparte subiectului. Spre exemplu, nu poate fi trecuta cu vederea reprezentarea spiritelor sub forma unor montruleti simpatici ce au evadat, parca, din marele succes de box-office al anului 2015, “Monster Hunt”. Personajele sunt simple, slab conturate, astfel ca tensiunea se acumuleaza foarte greu, singura care are cat de cat personalitate fiind Zi Xia, ce persista in iubirea ei pentru Wukong in ciuda faptului ca acesta nu o recunoaste. Una peste alta, un film placut de urmarit, ce ne aminteste ca uneori pentru a exemplifica o poveste de iubire, fie ea si de basm, nu e neaparata nevoie de efecte speciale costisitoare care sa-ti ia ochii, ci pur si simplu de multa imaginatie din partea unui regizor. Probabil ca daca Akira Kurosawa ar fi creat in secolul XXI, ar fi fost un anonim atemporal. Din fericire, filmele lui au intrat in istorie tocmai datorita imaginatiei de care acesta a dat dovada in realizarea lor, cu toate acele efecte speciale modeste si artificiale care au avut puterea de a transmite o idee.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team – pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 22 ianuarie 2016

Febra sequel-urilor molipseste si industria coreeana de film. Cum un film cu vreun star sau idol in prim plan reuseste sa aiba un oarecare succes la public, imediat si producatorul cu geniala idee a unui sequel. Din pacate, exemple anterioare au demonstrat ca sequel-urile sunt neproductive (a se vedea cazul productiei Detective K, al carui sequel a lasat de dorit, sau Friend 2), la Hollywood toata lumea asociindu-le cu lipsa de idei originale. Ca sa va faceti o idee despre ce a ajuns Hollywood-ul in anul 2016, e suficient sa spunem ca in prezent sunt in lucru peste Ocean nu mai putin de 155 (!) de sequel-uri. Dar nu trebuie sa ne mire, Hollywood-ul a inchis de mult usa in nas scenariilor originale. Neaparat filmul coreean trebuie sa-i cale pe urme ?

In urma cu cateva zile, s-a anuntat faptul ca „The Technicians”(The Con Artists), filmul din 2014, va avea un sequel. Pentru cei ce nu stiu, filmul a avut un succes moderat la box-office (nici macar nu a fost o mare lovitura financiara pentru producatori), reusind sa vanda 2,5 milioane de bilete in conditiile in care s-a folosit de imaginea unui tanar star in ascensiune cu priza la publicul tanar, Kim Woo-bin, si a avut un scenariu mai degraba modest, in stil american, despre niste spargatori smecheri ce induc impresia ca banii se pot obtine usor doar datorita agerimii mintii si iutimii mainilor. Ce tema superficiala pentru un film coreean ! Cine credeti ca se afla in spatele acestui sequel ? Alibaba Group, o companie chineza, ce a investit aproximativ 12 milioane de dolari in producerea lui. Banii au ajuns deja in conturile Trinity Entertainment, aceeasi companie coreeana de productie ce a produs filmul din 2014, dar si „Friend 2: The Great Legacy”, si care in prezent se ocupa cu alcatuirea distributiei. Nu se stie inca daca actorii din filmul original se vor alatura noii productii. Probabil Kim Woo-bin nu va avea nimic de pierdut daca va accepta o posibila oferta, ca si ceilalti actori ce oricum nu erau de prima mana in industria coreeana de film (cu cateva exceptii din randul actorilor secundari, ca Cha Tae-hyun sau Kim Young-chul). Luxul refuzarii aparitiei intr-un sequel apartine doar actorilor de top, care nu trebuie sa-si faca o imagine, ca cei aflati la inceput de drum si dispusi sa accepte orice roluri pentru a se vorbi de ei, ci doar sa-si pastreze intacta reputatia, pentru a se mentine cat mai mult timp in elita filmului coreean.

„The Technicians 2” va fi regizat de Park Hong-soo, cel care anterior a mai regizat thriller-ul „Commitment” (2013). Filmarile vor incepe in aceasta primavara, premiera fiind programata undeva spre sfarsitul acestui an sau la inceputul anului viitor.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 21 ianuarie 2016

Este clar ca putem vorbi de o obsesie a coreenilor pentru actori ce seamana ca infatisare cu unii ce au dobandit de mult succesul in intreaga Asie. Ideea e simpla: o cat de mica asemanare cu un mare star si o frizura similara starului din perioada lui de glorie e reteta succesului garantat. Nu e deloc un lucru pozitiv aceasta abordare, asa cum nici moda sequel-urilor ucigatoare de originalitate venita de peste Ocean doar de dragul banilor incep treptat sa cuprinda cinematografia coreeana. Daca veti urmari atent, vedeta filmului de debut al lui Kim Myung-kyun, “Mr. Perfect” (pana si titlul intareste cele spuse anterior), tanarul actor Yoon Si-yoon (Me Too Flower, Flower Boy Next Door si The Prime Minister and I) seamana flagrant cu Lee Jun-ki, si destul de bine cu So Ji-sub din tinerete. Are aceeasi frizura si inocenta cu care cele doua staruri si-au croit drum in industrie acum mai bine de un deceniu. Interpretarea e mai putin la nivelul celor doua vedete, insa si rolul e de asa natura incat putinele replici pe care le rosteste sunt in primele 10 minute ale filmului, iar un actor care nu se exprima prin cuvinte, rar reuseste sa convinga audienta in privinta calitatilor sale (poate doar marii actori reusesc performante si din roluri mute, si aici imediat gandul ne zboara la un Tom Hanks in “Cast Away”). Yoon Si-yoon se descurca destul de bine in ceea ce-si propune, si chiar reuseste sa fie convingator spre final. Yeo Jin-goo are din nou o prestatie buna, fara a se desprinde inca de rolurile de actor-copil, in timp ce distributia secundara e plina de nume mari precum Cheon Ho-jin, Park Sang-myeon, Lee Kyoung-young sau Lee Won-jong. Lor li se adauga o multime de actori copii, ce-si joaca excelent si natural rolurile, avand o contributie cruciala la atmosfera realista a productiei.

Baek Se-jin (Yoon Si-yoon) e un jucator de golf profesionist ce ajunge la apogeul carierei, avand o ascensiune rapida. Insa in scurt timp devine satul de atata celebritate, caracterul sau tradandu-l in anumite momente. Uraste copii, dar de dragul celebritatii si imaginii nu ezita sa se pozeze cu ei, iar managerul lui e mereu certat pentru expunerea excesiva a clientului sau. Doar ca dupa culmile succesului urmeaza prabusirea brusca, in 2 ani ajungand aproape un anonim datorita patimii pentru petreceri, aventuri amoroase si obiceiuri daunatoare oricarei vedete. Doar managerul lui se mai zbate sa-l tina pe linia de plutire, dar degeaba. Un eveniment tragic ii pune capat definitiv carierei de jucator profesionist de golf, iar un an mai tarziu il regasim pe un feribot ce se indreapta spre o insula indepartata. Aici e primit cu bratele deschise de directorul scolii primare, in conditiile in care toti profesorii au plecat fara a privi in urma, lasand scoala in pragul desfiintarii. Drept urmare, mana de elevi ce mai frecventeaza scoala primara avea o disperata nevoie de un profesor, de preferinta unul care sa nu ii mai paraseasca, precum ceilalti. Neputand vorbi in urma evenimentului nefericit din trecut, Se-jin se pregateste a doua zi sa plece, insa e oprit din drum de localnici, de director si mai ales de elevi. Pe langa faptul ca o vreme acesta accepta sa fie profesorul lor, Se-jin ii va invata golf pe micuti, reusind sa schimbe pentru totdeauna vietile tuturor insularilor.

“Mr. Perfect”, in ciuda titlului, nu este o comedie romantica pe tema epuizata a relatiilor dintre sexe. Nu are in centrul sau cucerirea ori cuceririle unui playboy, nici intruchiparea perfectiunii fizice de catre un Don Juan de pe meleagurile Extremului Orient. Titlul face trimitere la o porecla pe care personajul principal, Baek Se-jin, un jucator profesionist de golf, il dobandeste din partea presei de specialitate dupa o ascensiune fulminanta ce-l transforma in cel mai bun jucator de golf din Coreea. In momentul in care acesta soseste pe indepartata insula, localnicii, dar mai ales copiii il poreclesc la randul lor “D-l Perfect”, fara a sti, desigur, ca aceasta era de ani buni porecla lui din viata reala. Aspectul fizic a fost elementul decisiv in atribuirea acestei porecle, starnind simpatia femeilor si supararea lor cand afla ca barbatii incearca sa scape prin orice mijloace de prezenta tanarului lor “rival” pe insula. Dar totul se dovedeste a fi doar in inchipuirea lor, caci in scurt timp toata lumea se ataseaza de aratosul oaspete venit tocmai din high-life-ul Seulului. Personajul interpretat de Yoon Si-yoon e cel al unui tanar irascibil, care odata ce cunoaste celebritatea cade in patima arogantei, banilor si dorintelor carnale, fapt ce-i grabesc prabusirea. Odata ce isi pierde vocea, tacerea la care e condamnat pare a fi o pedeapsa divina pentru tragicul eveniment al carui autor moral si fizic e el. Ajuns pe insula, acesta practic intra intr-o alta dimensiune, intr-o lume a oamenilor simpli, calzi si primitori, ce cer in schimb un singur lucru: afectiune. Adica exact acel lucru de care Baek Se-jin era incapabil. Contactul cu localnicii il transforma, treptat, si ii arata ca viata poate si trebuie traita pentru lucrurile simple, facute cu daruire si dezinteres. “Mr. Perfect” este o clasica poveste despre vise neimplinite, despre conditia de a fi locuitorul unei insule uitate de lume, in care timpul pare a fi incremenit, unde mentalitatea localnicilor e o eterna piedica in calea acceptarii noului, progresului si depasirii propriei conditii. Toate acestea pot parea si chiar sunt niste clisee ce le regasim in cam toate productiile de gen, insa epinde de priceperea regizorului sa ni le serveasca intr-un ambalaj frumos, care sa-ti lase amintiri placute, iar regizorul scenarist Kim Myung-kyun reuseste prin acest film sa ajunga la sufeltul fiecarui privitor. Gasim personaje macinate de vicii, cum e tatal lui Byung-joo (Yeo Jin-goo), mereu in cautare de alcool, al carui fel de a fi il marcheaza profund pe fiul sau si, fara sa realizeze, ii frange din fasa orice speranta de reusita in viata. Nu lipseste fata batrana in asteptarea eternului Fat-Frumos ce nu mai vine, pescarul aspru si mai putin inteligent, parintii mult prea grijulii pentru soarta odraslelor lor care oricum nu au nici un viitor pe acea insula, tipologii ce le-am regasit, de exmplu, in “Unforgettable”. Sportul – de aceasta data golful – uneste si apropie din nou oamenii, iar mutarea unui sport “domnesc” pe razoarele unei insule cu clima aspra arata deschiderea coreenilor spre stilul de viata modern, de import, pana si in cele mai traditionale comunitati insulare, unde gradul de cultura e unul foarte scazut. Un film cu o poveste frumoasa si simpla, realizat cu un buget redus dar cu multa daruire de intreaga echipa de actori, regizor, cameramani, sunetisti, un film de familie cu un mesaj emotionant si educativ ce merita din plin vazut cu cei dragi.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: miercuri 20 ianuarie 2016

Lansarea asteptatului film „After Love”, cu Yoon Eun-hye si Park Shi-hoo in rolurile principale a fost din nou amanata. Conform unor surse din industrie, producatorii au decis sa reajusteze data premierei. Initial, filmul trebuia sa se lanseze in cinematografe luna viitoare, insa termenul pare a se fi amanat pentru martie, fara a fi stabilita o data exacta. E a doua oara cand se amana data premierei, dupa ce initial se vorbise de o lansare in a doua jumatate a lui 2015. Filmul e o melodrama romantica coreeano-chineza filmat in mai bine de patru luni in China si Coreea, ce spune povestea unui fost pilot (Park Shi-hoo) ce isi pierde auzul in urechea dreapta si cade in depresie, si pe care nici relatia cu Eun-hong (interpretata de Yoon Eun-hye) pe care o cunoaste la o intalnire si cu care in final se casatoreste, nu reuseste sa-l schimbe. In ciuda faptului ca dupa casatorie ramane indiferent fata de sotia lui, odata cu moartea acesteia fostul pilot ajunge sa descopere cine a fost persoana de langa el. Filmul ar urma sa aiba premiera concomitent in Coreea, China si Japonia, un lucru inedit cand vine vorba in general de un film asiatic, nu doar de unul coreean.

Ca un paradox, pentru ambii protagonisti filmul marheaza revenirea in industrie dupa doua scandaluri si dupa o absenta destul de mare din industria coreeana de film. Yoon Eun-hye a avut un rol minuscul in „Chronicle of a Blood Merchant”, unde cu greu a putut fi recunoscuta, si a fost implicata in scandalul plagiatului in cadrul unui show de moda din China. Din 2011 nu a avut un rol important intr-un film, si din 2013 dateaza ultima ei aparitie intr-un serial tv (Marry Him, If You Dare). Park Shi-hoo a avut primul si ultimul rol intr-un film coreean in 2012 (Confession of Murder), in 2014 aparand in prductia chineza „Scent”, dupa un scandal al unor acuzatii de presupusa hartuire sexuala ce au planat asupra lui. Tot din acest an, actorul revine si pe micul ecran, la 3 ani de la ultimul sau rol dintr-un serial tv („Cheongdam-dong Alice”). E vorba de serialul „Local Hero” (sau „Neighborhood’s Hero”), ce va fi difuzat de canalul OCN din 23 ianuarie. Si inca ceva: se speculeaza ca amanarea premierei noului sau film ar avea legatura cu serialul ce se va lansa peste cateva zile, producatorii filmului incercand probabil sa profite din plin de prezenta actorului in distributia serialului si sa atraga fanii acestuia din cele 3 tari asiatice si in salile de cinema. Daca aceasta tactica va da rezultate, ramane sa vedem in lunile urmatoare.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 19 ianuarie 2016

Succesul filmului „Veteran” de anul trecut e deja istorie. S-a stabilit chiar realizarea unui sequel, ce va fi in cinematografe in 2 sau 3 ani. Regizor va fi acelasi Ryu Seung-wan, ce a regizat si The Unjust si The Berlin File, si care in 2017 are in vizor un sequel si la The Berlin File. Ei bine, se pare ca la doar cateva luni dupa „Veteran”, Ryu Seung-wan reia colaborarea cu actorul Hwang Jung-min, caruia i-a propus, iar acesta a acceptat, rolul principal intr-un film istoric, numit provizoriu „Battleship”. Alte doua vedete de top au acceptat sa apara in noua mega-productie coreeana, e vorba de So Ji-sub si Song Joong-ki. In urma cu 4 zile, compania de productie a anuntat ca „Battleship” are la baza o poveste petrecuta in perioada ocupatiei japoneze, in care 400 de coreeni incearca sa scape de pe o nava de razboi japoneza unde au fost obligati sa se imbarce.

Mai exact, actiunea din „Battleship” urmeaza sa se petreaca pe insula Hashima, o insula indepartata abandonata de japonezi in apropiere de Nagasaki, unde numerosi coreeni au fost dusi la munca fortata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Filmul va urmari un grup de agenti secreti americani si luptatori pentru independenta coreeni intr-o misiune contra cronometru de evacuare a unei figuri coreene cheie de pe insula. Dupa spusele producatorilor, Hwang Jung-min il va interpreta pe Lee Kang-ok, ce e pacalit sa urce la bordul navei de razboi crezand ca aceasta merge spre Japonia. So Ji-sub il va interpreta pe Choi Chil-sung, un luptator ce a pacificat intreaga regiune Jongno cu indemanarea sa in artele martiale, in timp ce Song Joong-ki va interpreta un tanar ce se imbarca pe nava de lupta pentru a salva anumite persoane implicate in Miscarea pentru Independenta.

Din 2012 So Ji-sub nu a mai aparut inr-un rol important intr-un film (A Company Man), aparitia din „The Throne” (2015) fiind de cateva cadre. In schimb, a aparut in fiecare an, din 2012 pana in prezent, in cel putin un serial tv, fiind aproape de fani si prin melodiile lansate, show-urile tv in care a fost invitat sau aparitiile din videoclipuri muzicale. In ce-l priveste pe Song Joong-ki, acesta a finalizat recent primul sau proiect de dupa revenirea din armata, serialul „Descendants of the Sun”, ce va fi difuzat din 24 februarie concomitent in Coreea si China. Actorul si-a linistit fanii dupa ce presa a dezvaluit ca acesta s-a accidentat la filmarile serialului, cerandu-si in acelasi timp scuze ca nu i-a informat de incident. Joong-ki, in varsta de 30 de ani, a debutat pe marele ecran cu un rol in mega-succesul „A Frozen Flower” (2008), insa ultimul rol, de acum 4 ani, din „A Werewolf Boy” a fost cel care i-a adus celebritatea.

Filmarile la „Battleship” vor incepe in prima jumatate a acestui an, premiera filmului fiind preconizata anul viitor.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 19 ianuarie 2016

Noua comedie romantica a celor de la MBC isi are premiera chiar maine, anuntul fiind facut printr-un teaser reusit, un videoclip fals din anii ’90 in care canta un grup de fete ce vor face parte din distributie. “One More Happy Ending” are patru personaje feminine principale interpretate de Jang Nara, Yoo Inna, Seo In Young si Yoo Da In, foste staruri de mare succes care au treizeci si ceva de ani si ale caror vieti vor fi supuse multor schimbari, mai ales in dragoste.

Fetele (Sandara Park din trupa 2NE1 joaca un rol cameo) vor fi membrele formidabilei trupe de fete Angels – un melanj intre faimoasele S.E.S si FinKL (trupe de fete ce faceau legea prin anii 1997-2000 in lumea Kpop).

Videoclipul este amuzant si musteste de tot ceea ce era in voga in acei ani (inclusiv machiaj si costume).

Jang Nara, care a mai jucat in “My Love Pattzi”, “Love Is All Around” si “School 2013”, este o fosta stea a Kpop-ului care acum e consultant pentru casatorii pentru cei divortati. Si ea este divortata dupa ce s-a casatorit de foarte tanara, casatorie ce a durat putin timp si personajului sau ii ia cam trei secunde sa se indragosteasca din nou de cineva.

Jung Kyung Ho este vaduv si tata ce isi creste singur copilul si lucreaza ca reporter pentru o emisiune de divertisment. Din intamplare este un fost vechi coleg de clasa cu Jang Nara.

Si mai este si simpaticul doctor Kwon Yul care se lupta pentru inima personajului interpretat de Jung Nara.

Comedia este depre o a doua sansa in viata si in iubire, si va avea premiera pe 20 ianuarie la MBC.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: luni 18 ianuarie 2016

Noua comedie romantica “Like Me” sau “Like for Likes” spune povestea vietilor a sase oameni care sunt conectati prin intermediul retelelor de socializare, dar si a felului in care in ziua de astazi intalnirile romantice se petrec intr-o noua dimensiune, cea a mediului online. Filmul are in distributie staruri consacrate sau cunoscute, precum Lee Mi-yeon (“Answer Me 1998”), Yoo Ah-in (“Six Flying Dragons”), Choi Ji Woo (“Twenty Again”), Kim Joo Hyuk (“Answer Me 1998”), Kang Ha-Neul (“Misaeng”) si Esom (“Scarlet Innocence”).

Comedia romantica este despre acest grup de oameni care sunt conectati via SNS si sunt dependenti de conturile lor de socializare, reusind sa descopere iubirea in mediul online. Filmul este o comedie despre felul in care iubirea si comunicarea au evoluat, si urmareste trei cupluri care sunt complet diferite.

Cuplul 1: Lee Mi-yeon este o scenarista de succes cu o personalitate puternica si intepatoare. Yoo Ah-in este un actor de top si are o mare problema existentiala: este oare normal ca un star ca el sa ceara prietenia unui om obisnuit? Dar o scenarista de succes poate fi considerata un om oarecare? Nu ar fi ca si cum ar fi prieten cu cu un coleg? Si totul se intampla pe Facebook-ul coreean…
Cuplul 2: Choi Ji-woo este o stewardesa care nu reuseste sa se descurce de una singura. Kim Joo-hyuk pare a fi perfect pentru ea, e plin de chef in viata de zi cu zi si ii place sa ajute oamenii. Este genul de tip care pare rece, insa este doar o aparenta.

Cuplul 3: Kang Ha-Neul este un compozitor genial care insa nu a avut vreo prietena pana acum, fiind un tanar naiv si inocent. Esom este un producator de seriale cu o personalitate frumoasa, o tanara sincera. Va functiona relatia lor ?

Filmul este regizat de Park Hyung-jin (care a scris scenariul pentru “Color of Woman” si a scris si regizat “Extraordinary Woman” si “Lovers of 6 Years”). Teaserul scos deja pe piata de producatori spune “Nu mai ghici. Adauga un prieten! Nu lasa doar un comentariu. Fa ceva! Nu te limita la un telefon. Confeseaza! Nu mai apasa “Like”. Hai sa ne intalnim!”

“Like Me” va fi difuzat in cinematografe din luna februarie.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 17 ianuarie 2016

Zhang Yimou a reusit sa-si faca un nume in anii ’90 prin productii memorabile in care prezenta femeia (mereu intruchipata de actrita lui preferata, Gong Li) luptand pentru a razbi intr-o societate indiferenta. Desigur, acest lucru nu l-a impiedicat sa abordeze si alte genuri, de la filme noir la comedii negre sau chiar filme de arte martiale (Hero). “Happy Times” a fost, pentru cariera lui Yimou, un film relativ minor. Insa chiar daca nu i-a adus premii (doar o nominalizare la Festivalul de Film de la Berlin din 2002), in timp s-a dovedit a fi unul din cele mai sensibile filme ale intregii sale cariere, abordarea fiind una total diferita fata de orice alt film anterior. Productia e o adaptare libera dupa o schita scrisa de Mo Yan, “Shifu: You’ll Do Anything for a Laugh” si spune povestea unui batran (Batranul Zhao) ce-si cauta o nevasta la matrimoniale, iar cand o gaseste e dispus aa faca orice pentru a se casatori cu aceasta, inclusiv sa minta. Cand se trezeste pe cap cu fiica vitrega a acesteia, pe deasupra si nevazatoare, trebuind sa ii ofere un loc de munca, Batranul Zhao se pierde intr-un sir nesafsrit de minciuni cusute cu ata alba, care intr-un final il vor conduce spre cea mai placuta experienta a vietii sale. In rolurile principale, Yimou i-a distribuit pe popularul actor Zhao Benshan, unul din cei mai mari comici din istoria Chinei, si pe tanara actrita Dong Jie (20 de ani la data filmarilor, desi ai spune ca are mult mai putin), ce a debutat pe marele ecran cu acest rol, dupa un casting organizat de Zhang Yimou pe internet.

Undeva in orasul Dalian din China sfarsitului anilor ’90, Batranul Zhao e un pensionar ce are un mare defect: vorbeste mult, iar uneori de la vorba pana la inflorituri e un pas atat de mic incat nici nu observa cand spusele sale devin minciuni. Poate si acesta e unul din motivele pentru care nu s-a insurat niciodata. Ca fire, insa, e un luptator. Desi sta intr-o garsoniera ponosita, fara a avea nici macar un frigider in casa, si desi mai tot timpul e plecat de acasa pentru a nu consuma curent si a-si reduce cheltuielile, nu renunta la gandul de a-si gasi o consoarta. Dupa 18 tentative esuate, in sfarsit pare a-si fi gasit sufletul pereche. Petitorul de la agentia matrimoniala i-a aranjat o intalnire cu o persoana exact conform cerintelor sale: draguta, calda si… deloc slabuta. Nici pretentiile lui nu sunt foarte ridicate: cineva care sa tina de urat unui batran ca el. Noua prietena ii solicita 50.000 de yuani pentru organizarea nuntii, iar Batranul Zhao ii spune ca suma e o bagatela pentru el, laudandu-se ca de obicei. Odata sperantele unei casatorii renascute, acesta apeleaza la prietenul sau, Fu, cum se putea altfel daca nu pentru un imprumut. Doar ca acesta ii propune o afacere care sa-i aduca banii doriti pentru nunta, cu investitii aproape zero: amenajarea unui autobuz parasit dintr-o padurice de la marginea orasului pentru publicul larg si incasarea unei mici taxe pentru accesul in “Adapostul Clipe Fericite”, cum l-a numit Zhao. Lucrurile se complica cand noua prietena ii cere lui Zhao sa-i gaseasca fiicei sale vitrege din a doua casatorie, nevazatoare, numita Micuta Wu, un loc de munca la “hotelul” sau.

“Happy Times” e un amestec de genuri, mai exact 3, note care sunt mentinute in paralel pana la final. E vorba de comedie fara mari pretentii, acel gen ce-l vedem des in sitcom-uri, ce face apel la publicul larg dornic sa rada din orice, in momentul in care niste personaje intra in tot felul de belele. Trebuie spus ca nu intamplator Zhang Yimou a apelat in distributia filmului la cativa actori chinezi cunoscuti de comedie de la sfarsitul anilor ’90, pentru a pune in valoare latura comica a filmului sau. Al doilea gen ce se regaseste in film e comentariul social. Tema e specifica filmelor chinezesti si consta in introducerea problematicii diferentelor sociale dintre anumite personaje, ce stau la baza dezvoltarii laturii comice (de exemplu, Batranul Zhao e un adevarat paria, insa pretinde ca are un statut social mai mult decat decent, acela de proprietar de hotel si afacerist, doar pentru a cuceri sufletul noii sale prietene). Nu in cele din urma, a treia tematica a filmului lui Yimou e lupta existentiala, o tema artistica ce pune in valoarea toata opera lui cinematografica. Ceea ce face filmul cu adevarat unic e faptul ca aceste 3 teme se imbina si se mentin imbinate de la inceput pana la sfarsit, fapt ce da soliditate productiei. Aceasta caracteristica e rar intalnita in filmele din ziua de azi, cand in general combinarea de genuri se face cronologic, evolutiv, adica filmul incepe intr-o nota, sa zicem comica, dupa care pe parcurs isi schimba caracteristicile, migrand spre un alt gen.

Titlul filmului “Happy Times” (Clipe Fericite) are o dubla semnificatie. Intai, desemneaza “hotelul” amenajat intr-un autobuz de catre cei doi intreprinzatori de ocazie, insa are si un sens metaforic dublu: e atat o aluzie la momentele petrecute impreuna de Batranul Zhao cu Micuta Wu, momente scurte ca niste clipe, insa pline de fericire, in ciuda situatiei dramatice in care ii aduce pe amandoi viata, si, pe de alta parte, e o aluzie amara la duritatea vietii, la indiferenta cu care aceasta ii trateaza ca subiecti puri ai destinului necrutator. Cei doi, fara sa realizeze, impinsi de greutatile vietii cotidiene, ajung sa depinda unul de celalalt. El – din dorinta de a-i face pe plac noii lui iubite si pentru a o conduce la altar, face orice compromis, inclusiv acela de a o lua de pe capul scorpiei pe plapanda Wu Ying si a-i oferi nici el nu stie ce. Eventual doar minciuni, iluzii, o lume plasmuita de imaginatia lui bogata, care in mintea fetei oarbe prinde radacini si ii inoculeaza sentimentul ca pentru prima oara in viata, cineva chiar o considera utila la ceva. Ea – din dorinta de a se reintalni cu tatal ce a abandonat-o, priveste noua slujba la hotelul Batranului Zhao ca pe o cale sigura de a strange banii necesari pentru operatia care i-ar putea reda vederea. Aceasta motivatie se transforma intr-o ultima speranta de a mai trai, dupa ce incearca anterior sa-si ia viata. De aceea ajunge sa depinda de Batranul Zhao. Treptat, intre cei doi se naste o legatura mai speciala, ce are la baza nefericirea comuna, o legatura care timid creioneaza portretul unei familii surogat ce le insenineaza sufletul de suferinta si le reda speranta ca vor veni si zile mai bune. Aceasta este esenta filmului lui Zhang Yimou: intre iluzii si deziluzii, exista un moment, prezentul, ce poate fi fericit, indiferent cat de dura e viata cu noi. Acelasi mesaj il regasim in alte filme celebre de-ale marelui regizor, fie ca e vorba de productii de la inceputul carierei, precum “Ju Dou” (unde fericirea prezentului se cladeste pe mormanul searbad al unei relatii conjugale de tip submisiv la capatul caruia se afla adulterul), sau dintre cele mai recente – “Coming Home” (unde fericirea momentului regasirii unor soti despartiti de abuzurile regimului Maoist e umbrita de boala uitarii si de cea a rusinii sociale) sau “Under the Hawthorne Tree” (unde fericirea tanarului cuplu din perioada Revolutiei Culturale e una efemera, cu limita de timp). Ce frumos subiect de filme, “fericirea”, la un regizor precum Zhang Yimou ale carui filme nu de putine ori au fost cenzurate si interzise de la difuzare in China comunista !

Nu ramane decat sa savuram acest film de exceptie al unui regizor de exceptie, ce ne invata un lucru minunat: ca viata poate fi frumoasa daca nu te dai batut, si ca interactiunea dintre oameni este, in cele din urma, un lucru posibil, ce merita orice sacrificiu. Mesajul de speranta din finalul trist dar realist al lui “Happy Times” e directionat, evident, spre oameni, spre societatea in care nu traim ca niste indivizi izolati, care trebuie sa ne ofere speranta ca ne putem bizui pe bunatatea omului de langa noi. Optimismul mesajului final al lui Zhang Yimou transmite de fapt ideea ca nu toti oamenii sunt indiferenti la problemele si suferintele noastre personale, si ca pe langa forta noastra interioara, pentru a merge mai departe e necesar acest liant numit interactiune sociala.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 16 ianuarie 2016

Han Ye Seul este o prezicatoare falsa ale carei talente insa sunt puse la incercare atunci cand trebuie sa ghiceasca ce-i asteapta pe oameni si insista ca poate comunica cu Marie Antoinette, lucru evident fals, iar Sung Joon este un psiholog care nu crede in iubire si care leaga personajul feminin si personajele din rolurile secundare intr-un experiment al iubirii pentru a dovedi ca iubirea adevarata nu exista; o poveste ce se vinde bine. Din coincidenta, numele centrului unde lucreaza se numeste “Madame Antoine”. Ye Seul se foloseste de intuitia sa pentru a ascunde ca nu are abilitati supernaturale si, mai mult, ofera intelegere si alina inimile sfaramate ale clientelor sale.

Lucrurile o iau razna si apar complicatiile, complicatii cu o picatura de iubire. Jung Jin Woon care joaca rolul fratelui mai mic al lui Sung Joon este un fost jucator de baseball. Este mereu optimist si vede lucrurile frumoase in tot, un fel de rol antagonist fata de fratele sau care este mereu cinicul psiholog. Cu siguranta, Jin Woon nu are nicio problema in a crede in iubirea adevarata, cu toata inversunarea fratelui sau.

Lee Sun Bin este o gimnasta ce face parte din echipa nationala si prima clienta a lui Ye Seul. O asteapta o importanta competitie, dar puterea sa de concentrare este data peste cap pentru ca sufera din iubire.

Jaekyung este o fosta stea kpop ce facea parte dintr-un grup de fete. Ca fosta stea este obisnuita cu iubirea fanilor si energia simtita in concerte, insa, parca niciodata nu pare suficienta, mai ales ca are o problema simtind mereu nevoia sa fie in centrul atentiei.

“Madam Antoine” este regizata de Kim Yun Cheol, cu un scenariu scris de Hong Jin Ah. Serialul va incepe din 22 ianuarie, la JTBC.

(Sursa: dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 16 ianuarie 2016

Excursia pe care o face Yoon Ho-jung o apropie si mai mult de amabilul domn Hah Jung-wook. Cine nu si-ar dori un iubit generos, atent si teribil de intelegator? Sufletul tinerei, amarat de atatea deziluzii, cauta linistea pe care doar un astfel de barbat i-o poate oferi. Dar „apele linistite sunt adanci” si Ho-jung e pusa in situatia sa descopere „cat de profund” este d-l Perfectiune.
Ho-jae afla cu surprindere o veste trasnet: el si vecinul sau trebuie sa-si faca bagajul pentru a pleca in armata. Evenimentul cu pricina ii strica planurile iubaretului, dar el nu renunta la a se intalni pe ascuns cu Su-ji. Parintii fetei le descopera secretul si se transforma in adevarati gardieni pentru fiica lor. Dar cand dragostea e profunda, nimic nu-i rezista… nici furia parintilor, nici armata. Pas cu pas, incep sa se contureze doua tabere, ambele la fel de aprige: de o parte, parintii „tocilarei”, iar de cealalta parte, cei ai Don Juan-ului. Desi se situeaza pe pozitii adverse, ei au ceva in comun: niciunii nu aproba relatia „copiilor” lor.
Nemaisuportand minciuna in care traia, Cha-hee ii dezvaluie iubitului intregul adevar. Stiind ca nu ea se afla in sufletul lui Gyu-in, frumoasa tanara decide sa se desparta definitiv de el.
Inainte de a pleca in armata, cunoscand pasiunea vecinei sale, Gyu-in ii face acesteia o surpriza, dar nici prin gand nu-i trece ca el va fi cel surprins…

Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 16 ianuarie 2016

Gandindu-se la suferintele lui Cha-hee, inimoasa Yoon Ho-jung renunta la dragostea ei pentru Gyu-in. Acesta, pe deplin dezamagit de confuzia in care se scalda vecina sa, decide sa nu mai aiba de-a face cu o asemenea fata nehotarata.
Contrar surorii sale, Ho-jae ia atitudine: merge acasa la Su-ji si-i declara interesul pe care i-l poarta. Imbratisarea pe care i-o da nu e deloc pe placul d-nei Min, mama „tocilarei”, care vede in fustangiu doar un „pierde-vara”, deloc potrivit cu fiica ei inteligenta. Dar Ho-jae e hotarat sa-i demonstreze lui Su-ji ca este demn de iubirea fetei. Intrucat e liber ca pasarea cerului si nici nu se straduieste sa studieze, acesta se tine dupa Su-ji ca un catelus, cat e ziua de lunga. Stiind cat de iresponsabil si imatur este barbatul de care se indragostise, studenta cea responsabila ascunde secretul iubirii ei.
Ho-jung cunoaste intamplator un barbat amabil, pe nume Hah Jung-wook, ce pare genul de confident. Dobandind incredere in el, naiva tanara se hotaraste sa-l prezinte amicilor drept „iubit”. Planul ei, cu care barbatul pare total de acord, este o stratagema bine pusa la punct de a se departa subtil de Gyu-in. Desi efectele sunt cele scontate, sufletul sau pare faramitat in mii de bucati…

Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil

Publicat: miercuri 13 ianuarie 2016

Ahn Sang-hoon, regizorul cunoscutului thriller “Blind”, debuteaza cu un film de epoca greoi despre anii tulburi ce au urmat fondarii regatului Joseon. Subiectul a fost abordat in multe filme si seriale (“Deep Rooted Tree” e de departe cel mai celebru si mai de succes dintre toate), insa de aceasta data povestea se axeaza nu pe momentul propriu-zis al fondarii, ci pe lupta pentru succesiune la tron, pe fondul continuei amenintari a Maretului Ming invecinat. Regele Taejo, ajuns spre sfarsitul vietii, Jung Do-jeon si familia sa ne sunt prezentati intr-un mod realist, aflati in opozitie cu Printul dezmostenit Lee Bang-won, care nu renunta nici o clipa la lupta pentru ceea ce considera ca ii apartine de drept. Filmul impresioneaza prin distributia de exceptie, Shin Ha-kyun, Kang Ha-neul sau Jang Hyuk fiind promisiunea unei prestatii de calitate din partea echipei de actori. Din pacate, in comparatie cu alte filme de gen, lipsa de experienta a regizorului in materie de filme de epoca nu poate trece neobservata, scenariul incoerent in prima sa parte si lipsa detaliilor suficiente ce indica o evidenta lacuna in munca de editare si montaj umbresc putin din calitatea deosebita a interpretarii protagonistilor. In plus, distribuirea necunoscutei actrite Kang Ha-na in principalul rol feminin s-a dovedit total neinspirata, aceasta fiind o figura prea comuna pentru a iesi in evidenta cu ceva, fatorita acestor trasaturi fizice comune fiind usor confundata cu o alta actrita, Kim Sa-hee. Probabil, insa, alegerea s-a datorat faptului ca nu e usor sa gasesti o actrita de prima mana dispusa sa joace si scene necenzurate din dorinta de a asigura succesul filmului cu oice pret. Dar si la acest capitol filmul e cam stangaci, fiind departe de “The Treacherous”, cealalta productie indrazneata de epoca a anului 2015. Cunoscut initial sub titlul “The Age of Innocence”, “Empire of Lust” a fost o dezamagire la box-office, castigand doar 3 milioane de dolari, in conditiile in care bugetul total al productiei a fost de 4,5 milioane dolari.

La 7 ani de la fondarea dinastiei Joseon, in 1398, tara condusa de Regele Taejo cade in haos. Maretul Ming invecinat statea cu ochii pe tanarul si slabul regat din Peninsula, speculand orice divergenta interna in scopul evident al anexarii. In momentul in care incepe lupta pentru ungerea Printului Mostenitor, lupta la Curte se ascute. Jung Do-jeon e sustinatorul unei reforme militare, care sa duca la crearea unei armate unice si la disparitia armatelor private ale nobililor, fiind combatut de Vice Prim Ministru Jo Joon, care sustine ca antrenarea unei ostiri nationale ar ingrijoa Ming-ul si ar putea periclita noul regat. Totusi, Jung Do-jeon are un mare sustinator in persoana insusi a Regelui Taejo, care e impresionat de actele de vitejie ale fiului acestuia, Kim Min-jae (Shin Ha-kyun), recent intors victorios dintr-o campanie de cucerire in salbaticul Nord. Afinitatea Regelui pentru Kim Min-jae e dublata si de faptul ca fiul acestuia, Kim Jin (Kang Ha-neul) e sotul fiicei sale, Printesa Kyung-soon. In conditiile unei aliante atat de solide cu Regele, Jung Do-jeon nu are decat sa-si indeplineasca maretul plan… Dar lucrurile nu sunt atat de simple precum par, deoarece mai exista Printul Jung-an, Lee Bang-won (Jang Hyuk), fiul Regelui din prima casatorie, ce e ocolit de la succesiune, si care in ciuda aparentei indiferente, nu a renuntat la tron. Lucrurile se complica cand in scena apare o curtezana, Gahee (Kang Ha-na), care reuseste sa cucereasca inima Comandantului victorios din Nord, Kim Min-jae, complicand planurile Lordului Jung Do-jeon in cel mai neasteptat mod cu putinta, distragand atentia fiului sau de la treburile militare.

La prima vedere, “Empire of Lust” pare un film solid, din trailer, ce te incita sa-l vizionezi si aproape te convinge ca e un film de mare succes ce nu trebuie ratat. In realitate, scenele de actiune sunt rarefiate (desigur ca acestea, putine, au fost bine lucrate si incluse imediat in trailer, din motive de promovare), scenariul e dezechilibrat, cu multe sincope si prea multe fire epice, ingreunate si de numarul relativ mare de personaje ce se contureaza cu dificultate, abia dupa jumatatea filmului incepand sa se formeze taberele ce se infrunta. O bila alba pentru costume – cu siguranta va vor atrage privirea cercerii din urechi purtati de Jang Hyuk si Kang Ha-neul, ce nu prea i-am vazut in serialele despre aceasta perioada – si pentru designul somptuos. Povestea pare rupta in doua. In prima parte ne trezim cu o avalansa de personaje, distingand destul de greu taberele, iar acenariul nu ne ajuta aproape cu nimic, evolutia lucrurilor fiind lenta si neinteresanta. In partea a doua avem parca o alta poveste, rupta de prima parte, cu evenimente din trecut despre care nu stim nimic, dar care sunt aduse in prim plan brusc, fara prea multe explicatii, neramanand decat sa ni le asumam si sa le integram in tabloul neclar de ansamblu. Interactiunea personajelor e foarte proasta; exista cadre in care apar consecutiv aceleasi personaje, dupa care un alt grup de personaje intra in joc, si tot asa. Spre exemplu, mai bine de jumatate de film nu avem un cadru tata/fiu cu Shin Ha-kyun si Kang Ha-neul, insa regizorul a stiut sa insiste cu prezentarea fiecaruia din cei doi in cercul propriu, fara a-i aduce fata in fata. Vorbim, totusi, de o relatie tata/fiu, care spre sfarsit e exploatata, dar cam tarziu pentru a starni vreo emotie, impresia pe care ti-o transmite aceasta situatie stranie fiind ca intre tata si fiu exista o relatie placida. Actrita din rolul principal, Kang Ha-na, nu are nici o charisma, si nici vreo chimie cu vreunul din personajele din film. Chipul ei e comun si estompat, nu iese cu nimic in evidenta, iar prestatia ei nu e deloc convingatoare, mai mult aratandu-si nurii decat talentul actoricesc. Jang Hyuk in rolul Lee Bang-won, e mai mult un element de decor in prima parte, dupa care brusc isi joaca cu maturitate cartea. Shin Ha-kyun tace prea mult in acest film, iar patratelele si fizicul sau nu sunt suficiente argumente pentru a ne convinge ca face fata intr-un rol de film istoric, in care fiecare personaj trebuie sa aiba o oarecare greutate. Si, cum el e protagonistul povestii, ne arata mult prea putine pentru ceea ce lumea ar astepta de la un protagonist. Kang Ha-neul, in schimb, demonstreaza ca rolurile negative ii vin ca o manusa, fiind un actor ce are ceva din sobrietatea si privirea bizara a unui Gang Dong-won, fiind mai mult decat convingator in rolul unui personaj ceisi arata atat slabiciunile cat si rautatea. In mod ciudat, motorul filmului nu e intriga politica, desi primele cadre ne introduc in toiul unei aprinse discutii politice intre Jung Do-jeon si Jo Joon. Toata povestea se construieste in jurul personajul Gahee, o curtezana, ce ajunge sa influenteze cele mai importante decizii ale protagonistilor. Practic intrigile politice sunt eclipsate de o poveste de viata privata, cu toate picanteriile ei, politica fiind doar pretextul pentru a duce povestea mai departe. Una peste alta, un film bun, dar cu un scenariu ce nu valorizeaza suficient distributia solida, un scenariu ce se pierde prea repede in detalii inutile, uitand sa-si contureze personajele si sa le integreze intr-o poveste coerenta, usor de urmarit. Un film ce putea obtine mai multe decat a obtinut.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 11 ianuarie 2016

„Signal” este un serial ce se concentreaza asupra a doi politisti din zilele noastre interpretati de Lee Je Hoon (“Three Sisters”, “Fashion King”, “Secret Door”, “The Influence”) si Kim Hye Soo (“Love and Marriage”, “The Queen of Office”, “The Face Reader”) care reusesc sa comunice cu un politist din trecut interpretat de Jo Jin Woong (“Chuno”, “Tree With Deep Roots”, “Roaring Currents”, “Assassination”) prin intermediul unei statii radio, putand astfel sa dea de cap unui vechi caz nerezolvat.

Producatorii serialului au dat publicitatii deja cateva trailere si fotografii din care reiese ca Lee Je Hoon este politistul mai tanar si mai sceptic din prezent care se straduieste sa afle cum ar putea raspunde unui mesaj radio ce pare trimis din trecut, in timp ce Jo Jin Woong, un detectiv mai violent din anii 1980 spune mereu: “Trecutul poate fi schimbat”. Tot el declara ca “Nu exista vreo crima pe lumea asta care sa merite a fi acoperita”. Mereu exista o anume privire in ochii sai, si asta dintr-un motiv intemeiat; semnalul sau pare a fi un semnal trimis din cauza disperarii.

Scenariul pare a pune deseori intrebarea “Pentru cine sunt mai de folos limitele?”, legandu-se de frustrarea lipsei de probe pentru rezolvarea cazurilor. Lee Je Hoon se intreaba ce ar putea insemna acel semnal trimis din trecut si veterana detectiv Kim Hye Soo banuieste ca este un strigat de ajutor. Unul din teasere ne-o arata pe Kim Hye Soo in unele scene cand era o tanara detectiva, scenariul facand aluzie la faptul ca aceasta ar putea avea o legatura cu Jo Jin Woong in trecut, avand in vedere ca ambii au fost tineri ofiteri cam in aceeasi perioada.

Serialul are cu siguranta o intriga plina de mister, cu o distributie pe masura. Regizorul este Kim Won Seok care a regizat in trecut si “Misaeng” sau “Sungkyunkwan Scandal” si de scenariu se ocupa veterana Kim Eun Hee care a scris si scenariile pentru “Three Days”, “Sign” si “Ghost”. “Signal” va avea premiera pe 22 ianuarie la tvN, post ce incepe sa faca o concurenta acerba marilor posturi de televiziune din Coreea de Sud. Serialul are la baza acelasi caz real ce a inspirat celebrul film „Memories of Murder” sau recenta k-drama „Gap Dong”.

(Sursa: Dramabeans)

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 10 ianuarie 2016

Yoon Ho-jung devine extrem de furioasa cand, pe strada, in vazul lumii, Cha-hee il saruta pe Gyu-in cu patos, iar el pare sa accepte bucuros. Intervenind intre cei doi iubiti, Ho-jung isi declara pe fata, involuntar, sentimentele fata de „barbatul” prietenei ei. Neexperimentat, Gyu-in interpreteaza eronat atitudinea vecinei sale, dar inteligenta Cha-hee isi confirma temerile legate de atractia dintre cei doi amici ai sai. Cand iubitul ei ii dezvaluie cat de tulburat este in preajma credulei Ho-jung, aceasta nu mai are niciun dubiu: desi nu constientizeaza pe deplin, Gyu-in si Ho-jung simt unul fata de celalalt ceva mult mai puternic si profund. Nu e deloc o simpla si nevinovata amicitie.

Yoon Ho-jae, in schimb, este strabatut de fiori de bucurie cand constientizeaza ca temperamentala Su-ji e chiar „genul” pe care-l cauta. Fata provine dintr-o familie instarita, fapt ce constituie premisa pentru un viitor promitator. Cum de nu s-a gandit pana acum la tentanta oferta care i se perinda prin fata ochilor? Su-ji este dezamagita de „declicul” lui Ho-jae si ia atitudine. Schimbarea comportamentului ei il pune pe ganduri pe fustangiu. El se simte confuz, nu intelege ce i se intampla: de ce gandurile-i zboara la… Su-ji, de ce glasul ei plin de repros ii suna in urechi, de ce nu mai are acelasi interes si „trecere” la femei?

Prezentare realizata de Claudia – asiacinefil

Publicat: duminică 10 ianuarie 2016

“Imagineaza-ti ca vei disparea din aceasta lume maine.. Ce lucruri si ganduri ai impartasi astazi celor dragi ?” Cam acesta ar fi sloganul excelentei productii japoneze “Lingering Spirits” (2014), cunoscuta si sub numele “Mindset” (un titlu total aiurea ales de unii – asianwiki, de exemplu, in conditiile in care titlul original al filmului, “Omoi Nokoshi”, s-ar putea traduce ca “Sentimente Sufocante”). Aceasta e o fantezie comico-dramatica ce paseste pe urmele unui “Resurrection” (Yomigaeri – 2002) sau “Be With You” (2004), doua filme ce pot fi deja considerate clasice ale cinematografiei japoneze de fantezie a ultimilor 15 ani. Filmul are la baza cel mai nou roman al lui Takaya Okamoto, ce a scris si scenariul (un lucru destul de rar nu numai in cinematografia japoneza, in general romanele fiind adaptate de scenaristi profesionisti), regia fiind semnata de Yuichiro Hirakawa, omul din spatele serialelor Jin, Mr. Brain sau Rookies. Si echipa de actori e una la inaltime, din numarul relativ mare de personaje distingandu-se doua, cele interpretate de Masaki Okada (daca vi se pare cunoscut, e datorita rolurilor exemplar interpretate in filme precum “I Give My First Love to You”, “Confessions” si “Villain”) si de Ryoko Hirosue, o actrita si cantareata iubita in Japonia, ce a aparut in zeci de seriale si filme de televiziune din 1996 pana in prezent, de care ne amintim cu siguranta din productii precum “Go, Masao!” “Departures” sau “Goemon”. Cu o poveste placuta, simpla si emotionanta, “Lingering Spirits” reuseste sa te cucereasca foarte usor si sa te poarte cu o naturalete debordanta de la buna dispozitie la lacrimi, dupa cum o arata si ineditul trailer al filmului, in care sunt inserate secvente filmate intr-o sala de cinematograf ce insista pe reactia publicului la scenele emotionante din film.

Gajiro Honda (Masaki Okada) e un tanar fara speranta. Egoist, are in cap doar doua lucruri: banii si femeile. Cu femeile e un Don Juan pana cand isi atinge obiectivul – atragerea lor in patul lui, iar pentru bani e in stare sa faca orice, de la vanzarea la negru de bilete la concerte in schimbul unui comision pana la orice fel de comisioane mai mult sau mai putin ingrate in folosul oricui. Yuko (Ryoko Hirosue) e o mama singura ce trebuie sa-si creasca unicul fiu, pe Kotaro, un baiat de 10 ani dificil si tacut, cu care are o relatie destul de rece. Yuko nu are o slujba foarte onorabila, la prima vedere, lucrand ca dansatoare la bara intr-un club de noapte, insa banii castigati ii permit sa-si creasca fiul, iar acesta sa-si continue studiile de gimnaziu. Intr-una din seri, dupa un spectacol de retragere al uneia dintre colege, Ruka, Yuko e condusa acasa de Johhnie, un fost pompier ce lucra ca supraveghetor in club, in masina aflandu-se si celelalte doua colege de scena, Ruka si Kei. Accelerand, din cauza intunericului Johnnie nu observa decat in ultimul moment ca in mijlocul strazii se afla un individ ce ridica ceva de jos. Desigur, e vorba de Gajiro, ce se apleca dupa banii luati de vant si purtati tocmai in mijlocul strazii. Impactul e inevitabil, Gajiro e proiectat metri buni distanta de masina in viteza. Acest accident va schimba pentru totdeauna viata lui Gajiro, care se trezeste pe patul de spital, spital unde se afla si cei patru pasageri ai masinii conduse de Johnnie.

Pentru o fantezie comico-dramatica, filmul se comporta foarte bine. Avem momente nu neaparat de comedie, dar cat de cat hilare, mai vesele, totul, ce e drept, pe un fundal dramatic ce ne e livrat cu ajutorul fanteziei. Povestea este simpla si, de la un anumit moment, previzibila, insa in ciuda acestui fapt, nu intervine plictiseala. Cu toate ca numarul de personaje principale e destul de mare – 5 – , carora li se adauga o serie de personaje secundare ce interactioneaza cu cei 5 in anumite momente, scenariul nu se pierde in amanunte inutile, despicandu-se in 4 fire epice principale, echivalente cu povestea fiecarui personaj in parte. Pe de o parte il avem pe Gajiro, un om ce doar se bucura de viata, fara a-i oferi ceva in schimb. E tanar, imatur, obsedat de femei si de cucerirea lor, si stie ca fericirea e ceva efemer, atat de volatila incat uneori poate tine doar o noapte. La fel si banii, niciodata suficienti pentru a-si satisface toate aspiratiile marunte. Gajiro e un personaj total iresponsabil, ce nu are nici o obligatie, ii priveste cu superficialitate pe cei din jur, fara a realiza ca de fapt el e cel superficial. Intotdeauna fuge de responsabilitate, iar pentru bani e in stare chiar sa-si dea viata. Pe de alta parte avem grupul de prietene de la clubul de noapte: Ruka, Kei, Yuko si Johhnie. Johnnie e un fost pompier pensionat, ce-si rotunjeste veniturile ca supraveghetor la clubul de noapte unde danseaza fetele. E respectat de toata lumea, simpatic, bland, ca un veritabil unchi pentru fete. Kei e o tanara de 17 ani pasionata de baseball, ce antreneaza chiar echipa de baseball a scolii, avand un iubit secret din randul jucatorilor de baseball. Practica dansul la bara pentru a castiga un ban, in paralel cu urmarea liceului. Ca veni vorba de dans la bara, nu e vorba de nimic vulgar in meseria practicata de fete; dansurile lor sunt mai mult un spectacol decent, insa prejudecatile celor din afara clubului inevitabil exista, lumea asociind in gneral dansul la bara cu striptease-ul. Din acest punct de vedere, filmul incearca sa arate ca dansul la bara poate avea si alte conotatii, artistice, decat cele presupus vulgare intiparite in mintea unora. Al treilea personaj din grupul de 4 e Ruka. Aceasta tine o ultima reprezentatie, urmand a incepe o viata noua odata cu nunta ce urma a avea loc in curand. Orfana de mica, aceasta a trebuit sa razbeasca in viata infruntand tot felul de greutati, iar acum ajunge in fata visului ei de o viata – ca al tuturor femeilor, de altfel, dupa cum ironic o spune nesaratul Gajiro -, anume sa imbrace rochia alba de mireasa. In sfarsit, Yuko e o mama singura ce-si creste copilul de 10 ani, pe Kotaro, nu fara sacrificii, pentru ea aceasta slujba fiind singura sursa de venit in casa. Relatia ei cu Kotaro e una distanta, si asta in principal din cauza racelii fiului ei, care tine ceva in el si mereu prefera tacerea la vorbele calde ale mamei. Relatia celor doi e unul din lucrurile de urmarit in acest film, deoarece e invaluita intr-un mister ce nu e elucidat decat spre sfarsit, lasand spectatorul sa aiba indoieli pana la final. Intalnirea neasteptata si in cele mai tragice conditii a lui Gajiro cu grupul de 4 prieteni ii va schimba, treptat, viziunea despre viata. Chiar daca e in continuare cinic, Gajiro invata sa-si pretuiasca viata si sa-i dea un sens.

Un film emotionant, cu multe invataminte, dintre care se desprinde una, poate cea mai importanta: viata trebuie traita la maxim, insa cu gandul la cei dragi, cu un tel bine stabilit, ce nu trebuie sa fie unul egoist. Pentru ca viata, cum spunea personajul Kei, e ca un joc de baseball: “Nu poti juca baseball de unul singur. Existi doar datorita celor din jurul tau. Sa lupti pentru ceva e minunat !”

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Author: admin

Long & Winding Road (2005) – un road-movie coreean inedit despre valorile familiale

Lee Byung-hun pe scenã la Gala premiilor Oscar din acest an !

Kang Ha-neul a slãbit 7 kg pentru rolul din noul film al lui Lee Joon-ik

Jack Black a filmat pentru show-ul „Infinite Challenge”

We Are Dating Now (2002) – Episodul 9

Taste of Love (2015) – povestea romanticã a viitorului Rege-Maimuţã din „Journey to the West”

The Technicians (The Con Artists) va avea un sequel !

Mr. Perfect (Professional Baek) (2014) – golful leagã prietenii şi în cele mai îndepãrtate insule…

Douã luni în zodia Park Shi-hoo: After Love şi Local Hero, douã oferte tentante

Distribuţie confirmatã pentru noua producţie istoricã „Battleship”

“One More Happy Ending” în anii ‘90

Yoo Ah-in, Choi Ji-woo şi Lee Mi-yeon comedia romanticã “Like Me”

Happy Times (2000) – între iluzii şi deziluzii, lumea lui Zhang Yimou e mereu fascinantã

Iubirea în varianta “Madam Antoine”

We Are Dating Now (2002) – Episodul 8

We Are Dating Now (2002) – Episodul 7

Empire of Lust (The Age of Innocence) (2015) – despre dorinţe şi mai puţin despre istorie…

O voce disperatã trimite indicii din trecut în prezent în “Signal”

We Are Dating Now (2002) – Episodul 6

Lingering Spirits (2014) – când spiritele ne învaţã sã preţuim viaţa…