„Grave of the Fireflies” este un nume care a facut istorie si senzatie de la lansarea lui in 1988 pana in prezent, continuand sa fascineze generatii intregi prin mesajul transmis si sinceritatea povestii sale. Animatia din 1988 a lansat studiourile Ghibli, in Japonia, si a deschis drumul marelui Hayao Miyazaki spre o cariera stralucita in lumea animatiei japoneze. In 2005, cu ocazia comemorarii a 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, televiziunea japoneza NTV a realizat o adaptare pentru micul ecran a anime-ului. Anul trecut, Taro Hyugaji (regizorul lui „Portrait of the Wind”) a regizat, pe baza romanului lui Akiyuki Nosaka, o ecranizare pentru marele ecran, a sfasietoarei povesti. Keiko Matsuzaka a castigat, in acest an, premiul de la „Mainichi Film Concours” pentru interpretarea rolului secundar al matusii celor 2 copii protagonisti.
Povestea „Mormantului Licuricilor” este cunoscuta, probabil, tuturor. Seita, impreuna cu surioara lui mai mica, Setsuko, raman orfani in urma unui raid al aviatiei americane asupra orasului japonez Kobe, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ramasi doar cu caruciorul in care isi cara putinele lucruri ce le mai aveau, cei doi copii incearca sa-si gaseasca un acoperis deasupra capului la o matusa indepartata. Aceasta avea la randul ei 2 copii, iar aparitia celor doi nu a fost decat o neasteptata povara de care mai intai a vrut sa se descotoroseasca. In cele din urma ii accepta langa ea doar pentru a pune mana pe putinele lucruri pe care mama lor le-a lasat acestora si a le vinde, pentru a obtine bani pentru mancare.
Un tablou dezolant al unei tari ravasite de razboi, in care saracia, ruinele si moartea sunt singurele constante ale vietii de zi cu zi. In acesta lume cruda, cei doi copii incearca sa-si gaseasca un loc in care sa nu deranjeze pe nimeni prin prezenta lor si prin visele care mijesc in imaginatia lor nevinovata. In definitiv, viata este asemeni unul licurici: straluceste si ofera lumina, dupa care se stinge intr-un mormant universal numit indiferenta. O ecranizare buna, fara a avea la dispozitie un buget urias, dovada ca talentul si daruirea pot crea filme de calitate, indiferent de factorii financiari. O noua in plus pentru prestatia celor 2 copii-actori, in special a interpretei lui Setsuko, care dau filmului prospetimea si vigoarea naturaletii si inocentei lor.
Dam-Duk, desi exceptional de inteligent, e totusi un copil. Plecat sa explice unchiului sau si unicului sau prieten, Ho-Gae, tradarea matusii, se loveste de ura si durerea acestora ca de un zid. Seniorul Yon vede cu deziluzie ca atitudinea si gandirea lui Ho-Gae in aceste clipe cruciale nu este cea demna de un viitor Rege Jooshin. Ii spune ca il va recunoaste ca Rege doar atunci cand poporul o va face, si, mai ales, cand el insusi va simti ca a devenit demn de acest nume. Tot acum, Dam-Duk afla de la regele Ji-Ji ca asupra originii sale regale planeaza indoiala, ceea ce naste incertitudine. Pe acest fundal in capitala sosesc noi personaje ciudate: Jumuchi, mercenarul cu oamenii sai ºi Ba-Son, fiica fierarului-sef din Heuksu. Ce rol au ei in poveste ramane sa se dezvaluie in episoadele urmatoare.Timpul trece pe nesimtite, regasind personaje peste ani: Sujini si maestrul ei din Guh Mool, dar si Hwachunul sunt in Gungnae, pentru a fi aproape de Ho-Gae, cel nascut sub semnul stelei Jooshin. Totul e pregatit ca adevarata lupta pentru inscaunrarea celui nascut sub semnul stelei sa inceapa. Si soseste ziua intrecerilor sacre anuale…
O aparitie in scena a lui Bae Yong-joon de senzatie, care va fermeca pe toata lumea, de acum pana la sfarsitul serialului si care va face ca multa lume… sa suspine. Iar Sujini va va oferi clipe de neuitat si foarte multe zambete. Toate acste lucruri arata o fata pe care alte seriale de acest gen asiatice nu au aratat-o pana acum, demonstrand inca o data daca mai era nevoie calitatea serialului si a actorilor distribuiti, dar si a scenariului.
De pe platourile de filmare ale mega-producţiei „Di Ren Jie”, dublura lui Andy Lau se destăinuie
De pe platourile de filmare din Hengdian ale viitoarei super-productii „Di Ren Jie” a sosit o veste despre vedeta Andy Lau. Filmarile pentru viitorul film sunt programate a dura 4 luni, insa se pare ca deja au intervenit probleme neasteptate care vor duce, probabil, la o mica intarziere in privinta datei de definitivare a proiectului. Andy Lau, unul din actorii principali ai productiei, dupa o filmare de 6 zile s-a intors inapoi in Hong Kong, lasand terminarea scenelor de actiune pe seama dublurii sale. Motivul acestei parasiri premature a platourilor de filmare se pare ca a fost teama actorului de a fi infectat cu virusul gripei porcine (H1N1).
Un reporter a aflat ca dublura lui Andy, in acest film, este un anume John Du Yi-heng din Chengdu. Acesta a declarat: „Cand amandoi stateam in fata echipei de filmare, nu ne puteau deosebi pe unul de altul ! In special de fiecare data cand ne puneam machiajele, membrii echipei ma confundau mereu cu Andy”. Acesta a spus unui reporter ca de cand s-a alaturat filmarilor la „Di Ren Jie”, in aprilie, in doar 2 saptamani de filmare avea rani pe cea mai mare parte a corpului. „Sunt foarte obosit, am filmat aproape zilnic noaptea. Toate scenele de lupta, armele si acrobatiile pe sarma, toate aceste scene periculoase se regasesc in ranile dobandite ca dublura a lui Andy Lau”. Multa lume il admira pe John pentru capacitatea de a fi dublura lui Andy Lau, insa doar el cunoaste ce inseamna asta cu adevarat: „Nu e usor sa fii dublura unei celebritati ! Cerintele regizorului sunt foarte mari; chiar daca sunt doar o dublura, fiecare miscare, fie ea cat de nesemnificativa, trebuie sa fie perfecta, si asta pentru ca sunt dublura unui superstar”. Acesta a mai adaugat ca cel mai greu de imitat, la Andy Lau, a fost privirea fixa a acestuia, la care a trebuit sa munceasca mult.
Datorita asemanarii sale cu Andy, John a avut multe oferte de a juca in filme, insa tot ce isi doreste, in prezent, este sa scape de imaginea lui Andy Lau cu care e mereu asociat. Acesta a spus chiar ca s-ar fi alaturat echipei de distributie de la „Ip Man 2” daca ar fi reusit sa obtina un anumit numar de scene in care sa apara.
„Din Ren Jie” ii va aduce din nou impreuna pe ecrane pe Andy Lau si Li Bing Bing (care au mai colaborat la „A World Without Thieves”), dar si pe Carina Lau si Tony Leung Kar Fai. Scenele de lupta sunt lucrate si gandite de Sammo Hung, iar regizor este renumitul Tsui Hark. Filmul va avea premiera in vara anului viitor.
Revista japoneza de scandal „Jyosei Jishin” a prezentat o ipostaza mai putin cunoscuta a celebrei actrite chineze Zhang Ziyi, intr-unul din articolele sale recente, in care relata despre comportamentul de prost gust al acesteia din timpul unui zbor. O stewardesa japoneza ar fi dat in vileag informatii despre „intalnirea” sa cu vedeta internationala, fiind martora la mojicia acesteia si la cererile exagerate pe care i le-a formulat de mai multe ori. Stewardesa a spus ca era foarte extaziata cand a intalnit-o prima oara pe vedeta intr-unul din zborurile sale, insa curand a ramas profund dezamagita de comportamentul acesteia.
Intr-o calatorie private memorabila de 10 ore spre Londra, actrita de 30 de ani ar fi solicitat de 3 ori galuste instant, de pe meniul oferit de compania aeriana. De fiecare data a gustat 2-3 inghitituri din galuste, inainte sa-si lase jos betigasele. Si-a ridicat apoi barbia in semn ca vroia ca galustele sa-i fie luate din fata. Stewardesa a mai spus ca actrita a stat cu un picior pe scaun, in timp ce isi manca galustele, manifestand un total dispret pentru decor. Vedeta ar mai fi spus ca se asteapta ca echipajul avionului sa-i care bagajele cand va cobori, la destinatie. Nu este pentru prima oara cand echipajul de zbor a formulat o reclamatie la adresa divei. Cand acestia au contactat agentul actritei, li s-ar fi raspuns printr-un sms, cu nonsalanta: „Ziyi nu mananca galuste instant”.
Zhang Ziyi nu e straina de controverse, in repetate randuri starnind mania publicului din China. Cea mai recenta gafa care a atras negativ atentia conationalilor sai a fost rolul pe care l-a primit, la Hollywood, in thrillerul „The Horseman”, fiind criticata pentru faptul ca rolul acceptat de aceasta este „degradant: pentru asiatici. La asta se mai adauga scandalul de la inceputul acestui an, cand poze nud ale vedetei aflate pe plaja alaturi de logodnicul ei, israelianul Vivi Nevo, au starnit un val de indignare in randul „netizens” chinezi.
Ca un fapt divers, Zhang Ziyi a fost recent numita una din primele 100 de persoane cele mai influente din lume, de catre revista „Time”.
„Valul coreean” a inceput in anii ’90 prin intermediul industriei de film, sub atenta supraveghere a guvernului coreean. Producatorilor li se permitea sa-si prezinte productiile in cinematografe si la televiziune doar in anumite conditii impuse de govern. Datorita cenzurii si restrictiilor, libertatea de exprimare a producatorilor s-a vazut limitata. Astfel au luat nastere melodramele. Astazi sunt omniprezente pe micul ecran, fiind urmarite nu doar de sud-coreeni ci de intreaga Asie, cu sufletul la gura (intr-un articol recent chiar spuneam de faptul ca in Mongolia, un serial de succes coreean a fost difuzat ilegal, fara plata drepturilor de autor, la o televiziune publica autohtona).
Dincolo de inflorirea industriei de film, „Valul coreean” e vazut ca un produs al globalizarii si al afirmarii capitalismului in Asia Extrema. Nu trebuie uitat faptul ca gigantic ca Samsung sau LG nu au contribuit decat la dezvoltarea tehnologica in materie de media, exportand, mai apoi, cele mai noi tehnologii in intreaga lume. Acest lucru a pregatit terenul pentru raspandirea ulterioara a culturii coreene in intreaga Asie si nu numai, in special in randul claselor de mijloc ale populatiei.
Succesul dramelor coreene (k-drama) – care au o priza extraordinara mai ales in randul populatiei tinere – poate fi atribuit actorilor atractivi si actritelor care au intruchipat o multime de trasaturi de comportament comune in viata de zi cu zi, foarte familiare telespectatorilor, multe femei fiind fermecate de personajele carora actorii le dau viata cu mult talent si pasiune. Nu am exagera daca am vorbi de adevarate fantezii care au luat nastere in imaginatia telespectatoarelor, care au impanzit internetul cu fan-cluburi nascute peste noapte din admiratia secreta pentru un actor oarecare dintr-un serial. Iar de aici pana la fanatism nu a fost decat un singur pas, sute de mii de fani urmandu-si idolii pretutindeni in Asia, doar pentru a smulge un zambet sau o declaratie din partea lor. Primirile la aeroport ale acestor idoli au ajuns evenimente importante, relatate cu lux de amanunte de programele de stiri din Coreea.
Bae Yong-joon, unul din actorii de top 10 ai Hallyu
Multi elevi chinezi, spre exemplu, atribuie succesul „Valului coreean” temelor confucianiste cu care cultura est-asiatica e mai familiara. Serialele coreene sau melodiile traditionale insista pe teme specifice confucianismului, abordand aspecte traditionale precum familia, iubirea si pietatea filiala intr-o era a vitezei, in care valorile morale si tehnologiile sunt intr-o continua schimbare. Exista, insa, destui contestatari ai acestei pareri, si asta pentru ca, se stie, tarile din Estul Asiei au preferinte culturale foarte diferite. China, bunaoara, are o economie socialista, in timp ce Japonia, aflata la cateva sute de km distanta, are o economie capitalista dezvoltata. Mai mult decat atat, multe produse culturale de succes coreene sunt total lipsite de teme confucianiste. Ar putea explica, aceasta teorie, raspandirea Valului coreean in Mongolia, Asia de Sud-Est sau in Orientul Mijlociu, unde mentalitatea este complet diferita ? Ramane, asadar, o simpla opinie care nu poate descifra misterul acestei expansiuni neasteptate a Coreei in lume.
In Asia, termenul „Coreea” echivaleaza cu notiuni ca „la moda” sau „stilat”. Iar aceasta se datoreaza stranselor legaturi cu cultura occidentala, fara ca ele sa altereze valorile si temele asiatice. Celularele si televizoarele Samsung sau LG au ajuns un simbol al consumatorismului, ravnite de catre orice chinez. Crestinismul, in forma evanghelica propovaduita in Corea de Sud (o tara cu peste 50% din populatie atee) patrunde in China si atrage populatia, in ciuda eforturilor autoritatilor chineze de a impiedica raspandirea crestinismului. Nu in ultimul rand, atat Japonia cat si Statele Unite au, in Asia, un puternic sentiment de respingere si o imagine serios sifonata de trecut (sentimentul anti-japonez din partea Americii, dar si al intregii Asii, si sentimentul anti-american al japonezilor sau chinezilor). Coreea de Sud, insa, e vazuta mult mai pozitiv printre asiatici. Ea actioneaza ca un filtru pentru valorile occidentale, facandu-le mult mai atragatoare si consumabile pentru asiatici in general.
Actrita Jeon Ji-hyun participa, in momentul de fata, la un turneu in mai multe tari de promovare a celui mai nou film al ei, „Blood: The Last Vampire”, a carui premiera e programata pe data de 11 iunie. Filmul este povestea unui vampir care se lupta de 400 de ani intr-un razboi intre vampire si oameni. Inspirat de animatia japoneza „Ghost in the Shell” a lui Mamoru Oshii, filmul a costat 35 de milioane de dolari, fiind o coproductie Japonia, Franta, Hong Kong, cu o actrita coreeana (Jeon Ji-hyun) in rolul principal.
„Sunt mult mai emotionata si agitata deoarece nu e un proiect coreean, ci unul multinational”, a spus Jeon. „Sunt foarte nelinistita deoarece ma prezint ca actrita intr-un nou gen de filme, in care nu am mai jucat anterior”. „Am auzit o multime de voci care spuneau ca sunt mai mult un model care vinde produse comerciale decat o actrita, si ca sunt captiva imaginilor din reclame. Am auzit chiar comentarii care care puneau sub semnul intrebarii abilitatile mele de a interpreta un rol. Pentru ca sunt o fiinta umana, am fost ingrijorata si nerabdatoare in privinta aratarii unei alte imagini ale mele publicului”, a spus ea. „Insa m-am gandit si la faptul ca, deoarece sunt o actrita, nu trebuie sa ma entuziasmez. Stiu ca voi juca bine si voi arata bine, asa ca nu au fost motive sa ma grabesc”. Aceasta a mai adaugat: „Imi pare rau ca nu am putut sa arat diferite aspecte ale personalitatii mele in seriale de televiziune sau in filmele care au umplut cariera mea de pana acum de 11 ani in acest domeniu. Exista multe perceptii gresite si prejudecati legate de imaginea pe care am portretizat-o, insa sunt de parere ca cel mai bun raspuns la aceste critici va fi prestatia mea din noul film. Am ambitie si dorinta de a juca in filme pana cand voi muri”. In final, Jeon a mai adaugat ca filmul incearca sa fie cat mai apropriat posibil de animatia originala, regizorul laudand-o si spunandu-i ca se potriveste cel mai bine personajului principal.
„Orasul vietii si al mortii” (cunoscut si sub numele de „Nanking, Nanking”) este un film document de exceptie realizat de producatorii chinezi. Fara urme de indoiala filmul este un „Schindler’s List” al Asiei, ridicandu-se la nivelul oscarizatei productii a lui Spielberg. Filmul a debutat fulminant in China, obtinand 65 milioane de yuani (9.100.000 $) incasari in prima saptamana de rulare. Filmul a fost mult asteptat, mai ales ca s-a vorbit de el inca de anul trecut ca despre o productie grandioasa, iar succesul este bine meritat. Fara actori cunoscuti, cu exceptia lui Ye Liu (personajul negativ din Connected), si cu mai multi actori occidentali cvasi-necunoscuti, regizorul Chuan Lu (realizatorul emotionantei povesti din „Kekexili: Mountain Patrol”) revine cu un film care va face istorie, dand dovada unui mare talent regizoral. Filmul este integral alb-negru, pentru pastrarea atmosferei intunecate a acelor zile, iar cei responsabili cu scenografia si imaginile au dat dovada de multa pricepere si professionalism, realizand un film care poate rivaliza oricand cu marile productii de razboi hollywoodiene.
Filmul dramatizeaza masacrul savarsit de trupele Armatei Imperiale japoneze in capitala Chinei, Nanking, timp de 6 saptamani de la ocuparea orasului, devenit practic o ruina. Tribunalele internationale militare au condamnat atrocitatile comise de japonezi in Nanking drept crime de razboi si genocide, cu toate ca, dupa razboi, unii istorici japonezi contesta exagerarea amplorii evenimentelor istorice, punand-o pe seama propagandei comuniste. Si in prezent, acest incident blocheaza relatiilor sino-japoneze, Japonia refuzand sa-si prezinte scuze pentru acest incident petrecut acum mai bine de o jumatate de secol. Se estimeaza ca aproximativ 260.000- 300.000 de oameni au fost executati cu sange rece de trupele japoneze.
In momentul ocuparii Nanking-ului, in capitala Chinei se aflau multi occidentali, aflati cu afaceri sau scopuri de misionarism. Pe masura iminentei ocuparii capitalei, majoritatea lor au fugit, insa 27 de straini au ales sa ramana alaturi de populatia locala. 5 dintre ei, ziaristi, au parasit Nanking-ul la cateva zile dupa ocupare. 15 din cei 22 straini ramasi au format un comitet (Comitetul International pentru zona de siguranta Nanking), in fruntea caruia a fost ales afaceristul german John Rabe. Batranul Rabe a fost ales in special datorita fidelitatii sale fata de nazisti, stiut fiind faptul ca Japonia era aliata Germaniei naziste in Pactul Anti-comitern. Cu toata orientarea pro-nazista, Rabe e zugravit in primul rand ca un salvator in care civilii chinezi si-au pus toate sperantele, un fel de Schindler al Chinei. Insa acest film nu este o epopee a unui nazist, ci in primul rand a umanismului si solidaritatii umane.
Un film ravasitor, nerecomandat minorilor pentru duritatea scenelor sale, o adevarata capodopera cinematografica si, totodata, o lectie de istorie si de arta cinematografica pe care realizatorii chinezi o ofera umanitatii si istoriei. Un subiect controversat care mereu va naste dispute, chiar la nivel international, insa care e departe de subiectivismul pe care multi i l-ar putea imputa. Un film care arata ca nu doar populatia chineza a avut de suferit, ci umanitatea in ansamblul ei; inclusiv finalul intareste acest lucru, japonezii insisi fiind victimele propriei lor barbarii. Orice cuvinte ar mai fi de prisos. Filmul spune totul, cuvintele nu mai pot spune nimic.
Odata cu episodul 3 deja se limpezesc lucrurile, se aseaza clar intriga, iar povestea capata contur. Dupa moartea regelui, Uh Ji-Ji e incoronat noul rege, iar fiul acestuia, Dam-Duk, devine print mostenitor. Sora lui Uh Ji-Ji, doamna Yon, nu poate accepta ca altul decat fiul ei, Ho-Gae, nascut in aceeasi noapte cand steaua a aparut pe cer, sa fie viitorul rege care va conduce tara, viitorul rege Jooshin. Cu toate ca Ho-Gae isi demonstreaza curajul si indemanarea pe campul de lupta, si cu toate ca se intelege foarte bine cu Dam-Duk, destinul le separa drumurile si-i transforma din prieteni in dusmani. Tot acum se dezvaluie rolul lui Kiha in poveste, dar si alte lucruri care promit o continuare de senzatie.
Hallyu – reţeta de succes a unui popor talentat (partea 1)
Coreea de Sud vede, in zilele noastre, un val de turisti dinspre Vietnam si alte tari asiatice trecandu-i granitele ca urmare a asa-numitului „Val Coreean” si a nebuniei pentru cultura populara coreeana. „Valul Coreean” (desemnat in coreeana prin termenul „Hallyu”) se refera la o explozie a popularitatii culturii sud-coreene in intreaga lume si, mai ales in lumea asiatica, in decursul secolului XXI. Cea mai puternica influenta este asupra statelor din Asia Rasariteana (China si Japonia), urmate de Asia de Sud-Est, India, Orientul Mijlociu, Turcia sau Rusia, cu o extindere si peste Pacific, in special in Mexic si America Latina. In Europa, Hallyu a patruns in special in Estul Europei (in Ungaria exista un mare numar de fani ai filmelor si serialelor asiatice) si in Scandinavia (in special Norvegia). Coreea de Sud este una din primele 10 exportatoare de cultura din lume, in momentul actual. Toata nebunia a inceput cu seriale pentru televiziune ca „Autumn Fairy Tale” sau „Winter Sonata”, succesul lor fiind urmat de cel al filmelor, muzicii traditionale, mancarii traditionale si al limbii coreene. In prezent, „Valul Coreean” a devenit un acronim pentru puterea economica in crestere a Coreei de Sud si pentru ridicarea unor colosi multinationali precum Samsung, LG sau Hyundai-Kia.
Editia online a principalului cotidian vietnamez, „Tuoi Tre” arata, in aprilie, citand ca sursa o declaratie a unei agentii de turism a statului din Saigon, ca doar in luna aprilie a acestui an, numarul celor care au accesat programe turistice spre Coreea a crescut cu 300% pana la 500%, in ciuda recesiunii economice. Oficialul a atribuit aceasta crestere pe seama exploziei „Valului Coreean” datorate programelor de televiziune si spectacolelor de divertisment. Seriale precum „Winter Sonata” au atins ratinguri inimaginabile la televiziunile vietnameze (comparabil cu impactul, la noi, al serialului Sclava Isaura pe vremea existentei unui singur post de televiziune la nivel national), in timp ce interpreti coreeni precum TVXQ si Rain sunt inca foarte populari. Agentiile de turism nu au vrut sa scape momentul si au oferit reduceri la pachetele catre Coreea de Sud; ca un fapt divers, un sejur de 7 zile si 6 nopti in Coreea, cu plecarea din Hanoi, a ajuns de la 1.600 $, prin reduceri, la 911 $, iar un sejur de 5 zile si 4 nopti, de la 1.000 $ la 600.
Se pare ca agentiile de turism vietnameze au cerut ministerului de externe simplificarea procedurilor de acordare a vizei pentru Coreea, si au trecut la angajarea de ghizi in vederea atragerii mai multor turisti din Vietnam. Cu toate ca este o tara socialista, economia vietnameza a fost una cu cele mai sustinute ritmuri de crestere din ultimul deceniu din intreaga lume. In ciuda acstui fapt, Vietnamul ramane o tara cu mari discrepante, o mare parte a populatiei sale de peste 86 de milioane de oameni traind cu mai putin de 1 $ pe zi. Conform raportului agentiei de turism amintite, anul trecut aproximativ 18.000 de vietnamezi au vizitat Coreea, in timp ce 20.000 de coreeni au vizitat Vietnamul.
Cazul Vietnamului nu este unul singular, insa este expresiv pentru impactul pe care il are cultura coreeana transmisa prin intermediul serialelor pretutindeni in lume. In America de sud, impactul este similar, in ciuda faptului ca productia autohtona de seriale este puternica si a distantei mai mari fata de Coreea.
Episodul 2 aduce o evolutie a personajelor si a povestii. In primul rand legenda descrisa in amanunt in primul episod isi gaseste o continuare aproape de timpul prezent al serialului, anume in anii incepand cu 375 e.n. Prezicerea pare a se implini in momentul in care pe cer apare Steaua Jooshin. Seful clanului Hwachun, marele-preot Dae Jang-Ro, isi trimite sangerosii supusi sa gaseasca cele 4 simboluri despre care legenda spune ca in noaptea nasterii Regelui Jooshin vor prinde viata: Dragonul Albastru, Tigrul Alb, Sarpele Testos si Fenixul Negru. La randul lor, cei din neamul Guh Mool pornesc si ei in cautarea simbolurilor si a Regelui.
Intre timp, in Goguryeo, doamna Yon, sora regelui Sosurim din Goguryeo, da nastere unui baiat, Ho-Gae. Cum Steaua Jooshin este pe cer, cunoscand profetia, aceasta isi considera pruncul nou nascut ca Cel Ales, pretinzand sa fie proclamat urmasul fratelui ei la tron.
In cetatea Sabi din statul Baekje, in fata fortelor intunericului ale clanului Hwachun, o mama isi incredinteaza fiicei sale, Kiha, sora mai mica a acesteia, nou nascuta, pentru a-i scapa viata, odata cu globul rosu Inima Fenixului. Dar Kiha ajunge in mainile Hwachun, odata cu Inima Fenixului, in timp ce sora ei mai mica reuseste sa scape, fiind bine ascunsa intre ruinele casei. Ea este gasita de discipolii Guh Mool, si desi capetenia acestora propune imediat uciderea copilei deoarece ar fi purtatoarea Fenixul Negru in interiorul ei, la insistentele lui Hyun-Go, un pusti, ea este crutata si crescuta sub numele Sujini.
La 10 ani de la aceste evenimente, Kiha ajunge, trimisa de clanul Hwachun, novice la Templul Prezicatoarei din Goguryeo. Misiunea ei e clara: sa-l supravegheze pe Ho-Gae, fiul sorei regelui din Goguryeo. Dar lucrurile se complica cand fratele regelui, Uh Ji-Ji, este proclamat rege chiar de muribundul rege al Goguryeo, ceea ce il propulseaza pe fiul acestuia, Dam-Duk, in postura de print mostenitor. Calitatile acestuia incearca sa fie ascunse de noul rege, tocmai pentru a nu atrage atentia asupra lui si a faptului ca el este adevaratul Rege Jooshin, astfel ca e incredintat in grija generalului Go. Dar sora lui Uh Ji-Ji, care se considera indreptatita sa mosteneasca tronul, cu sustinerea ministrilor pune la cale o lovitura prin care vizeaza inscaunarea ca Print Mostenitor a fiului ei, Ho-Gae, si a ei ca regina.
Goguryeo ajunge la un pas de un razboi intern. Cum vor evolua lucrurile, cum se vor intretaia destinele tuturor acestor personaje ramane sa descoperiti in episoadele urmatoare.
Takashi Miike va regiza un live-action după manga „Takeru”
Takashi Miike, odinioara un regizor al „filmelor cult”, delectand cu „Crows Zero” si „Yatterman”, va regiza o adaptare dupa manga Takeru a lui Buichi Terasawa. Aceasta urmareste povestea unui ninja aflat intr-un tinut fictiv care imprumuta elemente atat din Japonia straveche cat sic ea viitoare. Filmul va avea un buget de 30 milioane dolari, iar scenariul va fi scris de Yoshiya Nagasawa. Propria companie de film a lui Nagasawa, Real Products, va produce ecranizarea, in colaborare cu compania thailandeza Local Colour Film si cu parteneri din China si Coreea. „Hollywood Reporter” sustine ca scenariul prevede „o lista cu actori de prima mana din intreaga Asie”, Nagasawa adaugand ca va utiliza tehnicile „green-screen”. Premiera filmului e prevazuta pentru luna octombrie a anului viitor, dupa lansarea unui alt film al lui Miike, „Thirteen Assassins”. Takashi Miike e considerat unul din regizorii japonezi ai „Asiei Extreme”, tratand cu ironie si sadism subiectul filmelor sale anterioare, precum „Audition”, „Ichi the Killer” sau „MPD Psycho”.
Terasawa, autorul benzilor desenate „Takeru”, a adaptat povestea intr-o manga digitala color, distribuitorul de software „Eagle Peak” lansand o versiune in engleza a acestei manga digitale pe cd in 1996. Acelasi Terasawa e creatorul unor manga cunoscute in Japonia – Space Adventure Cobra, Goku – Midnight Eye, Kabuto – toate ecranizate sub forma unor animatii pentru televiziune. In iunie anul trecut, Tersawa a afirmat ca a primit o oferta de la un producator de la Hollywood pentru realizarea unui live-action dupa mana sa „Cobra”.
Filmul asiatic a explodat la Cannes, unde in aceste zile productii din Coreea, Hong Kong si Filipine au tinut capul de afis al proiectiilor, aproape toate aruncand o umbra de violenta a viziunii regizorilor asiatici in fata ochilor spectatorilor europeni. Regizorul Johnnie To din Hong Kong a oferit propria lui viziune despre lume in „Vengeance„, un film in care joaca idolul rockului francez, Johnny Hallyday, distribuit in rolul unui tat ace cauta razbunarea dupa ce familia i-a fost ucisa. Un film cu mafioti, filmat in stilul unui western spaghetti cu impuscaturi si actiuni violente ale Triadelor, care candideaza, alaturi de alte 19 filme pentru mult ravnitul „Palme d’Or”. Un grup de aproape 10.000 de fani, relateaza AFP, astepta un suras al rock-star-ului in varsta de 65 de ani, care nu a mai fost vazut pe ecrane de 24 de ani, cand a jucat intr-un film de-al lui Jean-Luc Godard. Filmul lui To a fost calificat unul extrem de violent (specialitatea casei la To), insa beneficiaza de o distributie de zile mari: Anthony Wong, Simon Yam, Suet Lam, Maggie Siu, la care se adauga Johnny Hallyday si Sylvie Testud. Daca Hallyday e un nume cunoscut in intreaga lume, Sylvie Testud a jucat in marele succes de acum 2 ani, „La Mome”, in rolul prietenei de o viata a Edithei Piaf.
Bong Joon-ho la Cannes
Singura exceptie asiatica de la exageratele scene de violenta o constituie filmul coreean „Mother” al tanarului si talentatului regizor Bong Joon-ho. Si aceasta, paradoxal, in ciuda faptului ca anterioarele productii ale sale, „The Host” si „Memories of Murder” abunda in violenta si varsare de sange. „Mother” e un film de o cu totul alta factura, o poveste emotionanta a unei mame pregatita sa lupte pana in panzele albe pentru a-si salva fiul, in ziua premierei filmul fiind primit, la incheiere, cu ovatii in picioare ale asistentei. Insa pana si acest film, care candideaza la categoria „Un Certain Regard” pentru premiul acordat talentelor viitoare, se invarte in jurul unei crime si e incarcat de o tensiune evidenta. „Sunt interesat in violenta, insa in acest film am vrut ca violenta, desi invizibila, sa fie intensa„, a declarat Bong pentru AFP. Distribuind-o pe actrita veterana de 70 de ani, Kim Hye-ja, in rolul unei mame pregatita sa faca totul pentru a-si salva fiul, Bong a spus, intr-un interviu, ca „dupa ce a explorat societatea coreeana in filmele sale anterioare, de aceasta data a vrut sa se concentreze pe psihologie”: „Cand un tata sau o mama isi pierd cugetul din cauza iubirii pentru un copil, acestia pot sa se intoarca la stadiul de animal„; „o mama poate fi o figura nobila sau una salbatica„.
Brillante Mendoza
Din Filipine, tot in cursa pentru Palme d’Or a fost selectionat filmul „Kinatay” (in traducere „Masacru”), o controversata poveste gen „iubeste-l sau uraste-l” a regizorului Brillante Mendoza. Nici de aceasta data violenta nu este una cenzurata, filmul prezentand sadismul unor politisti corupti care ciopartesc o prostituata cu ajutorul satarului. Brillante Mendoza, aflat pentru a doua oara la Cannes (anul trecut a fost pentru prima oara din 1984, de cand Filipine si-a trimis un candidat la festival, cu filmul „Serbis”) a impartit din nou publicul si criticii in doua, starnind flueiaraturi si aplauze in acelasi timp pentru „Kinatay”. In continuare determinat sa portretizeze realitatea sociala din jurul sau, Mendoza paseste, 24 de ore, in „Kinatay”, pe urmele unui politist antrenat, care isi incepe ziua fericit, cu ceremonia nuntii sale, pentru a o incheia cu o prima iesire, noaptea, alaturi de un grup de colegi corupti. Spre surpirnderea, spaima si chinul sau, colegii sai ridica de pe strazi o prostituata pe care o tortureaza, violeaza, omoara si o ciopartesc inainte sa-i imprastie parti din trup in Manila. „Nu e doar o simpla distractie, astfel de povesti sunt reale„, a declarat Mendoza la conferinta de pres ace a insotit premiera filmului la Cannes. Intrebat in legatura cu stilul sau nuvelistic si lipsa de actiune si ritmul incet al filmelor sale, Mendoza a spus: „Vreau ca oamenii sa traiasca o experienta diferita, sa fie de partea personajelor decat sa le priveasca din afara„.
Cat priveste stilul lui Johnnie To, acesta a declarat ca „de aceasta data am apropiat filmul de un western”. „Sunt un mare fan al lui Sam Peckinpah, asa ca acest film urmeaza aceste coduri„, a adaugat To referindu-se la legendarul regizor al violentelor dar minunat filmatelor westernuri ca „The Wild Bunch” sau „Pat Garrett and Billy the Kid”. Coentand despre Hallyday, care vorbeste in film si franceza si engleza, To a spus: „L-as descrie ca un autentic tip dur. Ochii lui, simti ca poarta cu ei o multime de povesti, de istorie, de trecut„.
Festivalul de la Cannes se va incheia duminica, 24 mai.
Regizorul Jingle Ma si membri ai distributiei filmului „Mulan” – Zhao Wei si Chen Kun – au participat, sambata trecuta la o conferinta de presa in cadrul festivalului de film de la Cannes, incercand sa-si promoveze ecranizarea pe marele ecran a povestii lui Mulan. Zhao Wei, care a jucat rolul principal interpretand-o pe Hua Mulan a spus ca „Mulan” a fost cel mai obositor film la care a participat vreodata. „Ma trezeam in fiecare dimineata la 6:30 si toata ziua aveam parte fie de scene in care trebuia sa lupt, fie de scene in care trebuia sa plang. A fost o mare provocare”, a spus actrita. Cu toate astea, Zhao Wei e de parere ca a fost norocoasa ca a primit un astfel de rol. Aceasta a spus ca admira curajul lui Mulan: „Rolul solicita o mare incredere de sine. Simt ca, prin el, am devenit mai optimista si mai increzatoare in mine”.
Actorul Chen Kun il portretizeaza pe generalul care se indragosteste de Mulan, ajutand-o in cariera ei de razboinica. „Am descoperit ca in spatele unei femei extraordinare e, de asemenea, si un barbat de exceptie”, a spus acesta.
Un trailer de prezentare al filmului a fost proiectat la conferinta de presa. Yu Dong, presedintele companiei producatoare Poly-Bona Film, a declarat ca au fost vandute drepturile de distribuire a filmului in Germania, Turcia si Orientul Mijlociu, in timp ce cu companiile din Franta si din tarile vorbitoare de limba engleza negocierile sunt in curs.
Din momentul in care cunoscutul actor Chow Yun-Fat a fost anuntat ca facand parte din distributia viitorului film despre viata lui Confucius, numeroase voci au inceput sa transmita mesaje negative la adresa acestei optiuni a producatorilor. Chow urmeaza a-l interpreta pe Confucius in viitoarea ecranizare biografica inchinata vietii marelui filosof antic. Aceste reactii sunt de inteles, cata vreme fiecare e liber sa aiba o proprie parere despre cum ar fi trebuit sa arate Confucius. Producatorii filmului, care va purta chiar numele filosofului chinez, intentioneaza sa lanseze productia in octombrie 2009. Insa pana atunci, festivalul de film de la Cannes urmeaza a constitui o proba de foc in vederea gasirii de distribuitori pentru film peste hotare. Regizorul filmului, Hu Mei, a afirmat ca implicarea lui Chow Yun-Fat e de asteptat sa ajute filmul sa exploreze piata internationala. Actorul principal din „Crouching Tiger, Hidden Dragon” a fost vazut, de fanii sai, cel mai recent in blockbuster-ul hollywoodian „Dragonball Evolution”.
In primul episod facem cunostinta cu cativa din protagonistii serialului. Deocamdata o cunoastem pe Sujini, o fetita extrem de dibace si incapatanata, crescuta de maestru Hyun-go, care cunoaste multe din tainele universului. Dar mai marele neamului Guh Mool ii lasa cu glas de moarte maestrului Hyun-go, dup ace il numeste pe acesta nou conducator al neamului, o misiune cruciala pentru insasi existenta viitoare a clanului: sa plece in capitala Goguryeo-ului, in Gungnae, pentru a gasi un baiat despre care se crede ca ar fi adevaratul Rege Jooshin. Odata gasit, acesta trebuia protejat, iar cand Sujini, fetita pe care a crescut-o, urma sa se transforme intr-un Fenix Negru (o incarnare malefica), trebuia sa o ucida.
Primul episod este dedicat in totalitate legendei care va sta la baza desfasurarii viitoarele evenimente. Curiozitatea lui Sujini este potolita de maestrul povestitor Hyun-go, care ii relateaza amanuntit o legenda pe care nimeni nu doreste sa i-o dezvaluie. Este vorba de legenda intemeierii Goguryeo-ului. Pe vremea cand triburile se luptau intre ele, cu 2.000 de ani in urma (actiunea filmului petrecandu-se in 384 e.n.) exista un trib al tigrului condus de preoteasa focului. Acest trib vroia sa se foloseasca de puterea focului pentru a stapani lumea. Cand alte triburi au inceput sa fie atacate de catre acestia, Regele Cerului si-a trimis fiul pe pamant, pe Hwanwoong. Acesta a luat puterea focului de la tribul tigrului si a inchis-o intr-un glob rosu, numit Inima Fenixului. Maritul Hwanwoong a creat pe pamant un tinut in care domnea pacea si intelegerea. Sae-Oh a devenit conducatoarea acestui tinut al clanului ursului si a devenit cea care urma sa poarte in pantece si sa-l nasca pe fiul Maritului Hwanwoong. Ea a primit si Inima Fenixului. Preoteasa Focului din tribul tigrului, vazand ca a pierdut si puterea, si pe cel ce care in taina il iubea, incearca sa se razbune. Insa Inima Fenixului este eliberata, si nici cele 3 creaturi mitice (Dragonul Albastru, Sarpele Testos si Tigrul Alb) aduse de Preamaritul pentru a apara tinutul in vest, in sud si in nord nu au reusit sa infranga Fenixul dezlantuit care varsa foc pretutindeni pe pamant. Doar Maritul Hwanwoong putea sa o faca. Au urmat 7 zile si 7 nopti de ploi care au stins flacarile si dupa ce apele s-au retras viata si-a reluat de la inceput cursul. Maritul s-a intors in Ceruri, insa a ramas o profetie: cand Steaua Jooshin se va ridica pe cer, inseamna ca s-a nascut Regele Jooshin. Au trecut 2.000 de ani de la profetie, iar la momentul 384 e.n (cand se desfasoara actiunea serialului), Steaua Jooshin apare pe cer… Urmasii clanului tigrului (clanul Hwachun, condus de un preot malefic, din templul Abullansa) si urmasii clanului ursului (neamul Guh Mool, al maestrului si al lui Sujini) cred amandoi in aceasta profetie si asteapta Salvatorul din Ceruri. De ce ? Se spune ca atunci cand Regele Jooshin se va naste, cele 4 simboluri mitice se vor trezi la viata, iar Regele va trebui sa le gaseasca. Odata intrat in posesia lor, puterea Cerurilor va fi a lui. Daca maestrul primeste, cu glas de moarte misiunea de a-l gasi pe Rege si de a-l apara, marele preot Dae Jang-Ro al clanului inamic Hwachun isi trimite oamenii pentru a-l gasi si pentru a reusi sa puna mana pe simbolurile care ii vor permite sa stapaneasca lumea.
Odata clar stabilite taberele care se vor infrunta, ramane doar ca serialul sa se desfasoare in toata splendoarea sa si sa ofere tuturor clipe magice asa cum nu s-au mai vazut.
Roy Lee, regele remake-urilor de succes după filmele asiatice se destăinuie
Ce au in comun urmatoarele filme: „The Uninvited”, „My Sassy Girl” si „The Lake House” ? Cei mai multi cinefili probabil stiu ca este vorba de remake-uri facute de producatorii de la Hollywood dupa filme de succes coreene, insa ce e mai putin cunoscut e rolul producatorului de film coreeano-american Roy Lee. Cunoscut cel mai des sub porecla de „Regele remake-urilor dupa box-office-ul asiatic”, Lee si-a facut un nume cu primul sau remake dupa o productie asiatica, „The Ring”, inspirat dupa horror-ul japonez „Ringu”. Filmul care l-a facut un jucator important la „bursa” de la Hollywood a fost „The Departed”, care a castigat 4 premii – intre care si premiul pentru Cel mai bun film la cea de-a 79-a editia a premiilor Oscar. „Primul meu remake, „The Ring”, a fost o lovitura. Daca acel film ar fi esuat sau ar fi fost un dezastru, nu as fi continuat in industria filmului”, a spus Lee, un coreeano-american nascut la New York, intr-un recent interviu acordat unei publicatii coreene. Cu prilejul vizitei in Seul, Lee a participat la un seminar organizat de Agentia Culturala din Coreea de Sud, unde s-a discutat despre modalitatile in care filmul coreean poate patrunde pe piata americana de film.
„Stiam din momentul in care am obtinut scenariul pentru „The Ring” ca era un film mare, asta si pentru ca scenariul in sine era cu adevarat inspaimantator si bun. Asa ca atunci am decis sa ma orientez si spre alte filme asiatice”, a spus Lee. In principal, lista lui de remake-uri cuprindea filme horror sau thrillere. „Dezvolt genul de filme pe care eu insumi le-as vedea la cinematograf. Asta imi usureaza misiunea de a le face cunoscute deoarece vreau sa le fac intr-un mod in care cred ca spectatorii le-ar aprecia”, a mai adaugat acesta.
Echipa de la The Departed, alt remake
Pentru multi ar putea parea suprinzator daca ar afla ca Lee, care in prezent face bani frumosi urmarind filme pentru a-si castiga existenta, nu a fost un mare fan al filmelor in tinerete. „Cred ca mai mult a fost vorba de faptul ca eram interesat in a crea ceva. Ceea ce mi-a placut in afacerile legate de film a fost faptul ca pui filmele la un loc si creezi ceva ce nu a existat inainte. Mi-a placut asta si asta m-a atras in afacere”, sustine Lee, care inainte de a intra in industria de filma fost avocat de meserie. „In 4 luni de munca la o firma de avocatura, mi-am dat seama ca nu eram facut pentru asta; nu am vazut nici un viitor in asta.”
In prezent, Lee este co-proprietar al Vertigo Entertainment, pe care a infiintat-o in 2001 impreuna cu partenerul sau, Doug Davison, dupa 6 ani de lucru la numeroase proiecte de film in principalele studiouri hollywoodiene. Urmatorul proiect al lui Davison si al lui Lee, conform surselor din industrie, este „The Ring Three”, un prequel la originalul „The Ring”, a carui premiera e programata pentru 2011. Adept al remake-urilor de succes, Lee si-a pus ochii pe filme din intreaga lume, inclusive pe 2 mari succese coreene de box-office: „Old Boy”, „The Host” si „The Chaser”. „Toate sunt niste filme uimitoare si au un mare potential pentru a intra in stadiul de productie deoarece profilurile studiourilor ii determina pe cei din stafful acestora sa le acorde o atentie mai mare”. „Cat priveste Old Boy”, din cauza lui Will Smith si a lui Steven Spielberg (care vor participa la acest remake) remake-ul este asteptat cu sufletul la gura, mai ales ca cei de la studiourile producatoare au simtit ca filmul ar putea fi o lovitura”.
Roy Lee a mai spus ca cineastul coreean favorit al lui este Na Hong-jin, regizorul lui „The Chaser”. „Incercam sa-l convingem sa vina sa lucreze in Statele Unite. Warner Bros. mi-au cerut sa-l aduc sa lucreze cu ei deoarece au vazut potentialul acestuia in filmul „The Chaser”, comparandu-l cu Chris Nolan si fratii Wachowski”. Lee a mai spus ca are incredere in marele potential al filmelor coreene de a ajunge in fata spectatorilor din intreaga lume, filmele facute in Coreea asemanandu-se cu cele de la Hollywood sub aspectul diversitatii. „Cred, de asemenea, ca una din principalele cai pentru cineastii coreeni de a merge inainte sunt co-productiile. In prezent, studiourile americane de film nu sunt prea deschise unor co-productii cu studiourile coreene deoarece considera ca Coreea e o piata mica, astfel ca companiile coreene trebuie sa se concentreze pe gasirea de subiecte interesante, in locul vanzarii filmelor lor Hollywoodului, si sa incheie cat mai multe parteneriate cu studiourile americane de film”.
Printre ultimele proiecte realizate sau in curs de realizare datorita lui Roy Lee se afla: „The Strangers”, un thriller cu Liv Tyler si Scott Speedman, „Quarantined”, un horror cu Jennifer Carpenter, Jay Hernandez si Columbus Short, „The Uninvited” (un remake dupa marele succes coreean”A Tale of two sisters”, cu Moon Geun-young), „Shutter” (un remake dupa un alt horror, de aceasta data thailandez, de succes) sau The Eye (cu Jessica Alba, un remake dupa un horror din Hong-Kong al fratilor Pang). Marea intrebare care se pune, in final, este daca prin activitatea sa, acest Roy Lee chiar este interesat de promovarea filmului asiatic peste Ocean sau pur si simplu totul nu este decat o simpla afacere de pe urma careia compania lui de productie isi sporeste profiturile cu fiecare remake pe care reuseste sa-l produca, banii obtinuti ocolind, astfel, industria asiatica de film, care in acesti ani traverseaza o serioasa criza.
Actorul Shoma Ikegami, in varsta de 24 de ani, cunoscut in special pentru interpretarea lui Marehiko Itsuki din musical-ul adaptat dupa o manga de succes japoneza, „Prince of Tennis”, se va retrage in curand din lumea show-biz-ului. Conform declaratiilor agentiei sale de impresariere, motivul ar fi starea precara de sanatate a actorului. Ikegami, absolvent al universitatii din Tokyo, a trebuit sa anuleze o intalnire cu fanii in vara anului trecut datorita starii de sanatate. Cateva saptamani mai tarziu, purtatorii lui de cuvant au declarat ca actorul urmeaza un tratament de recuperare, insa, cu toate astea, blogul acestuia nu a mai fost updatat vreodata. Dupa cum se stie, in lumea filmului asiatic, blogul sau site-urile personalizate ale actorilor sau vedetelor din show-biz sunt principalele portite de dialog care apropie fanii de idolii lor, de unde si puternica influenta a internautilor (netizens) asupra acestei lumi a celor deveniti vedete datorita lor.
De curand, agentia de impresariere a lui Ikegami a rupt tacerea, dezvaluind faptul ca, din cauza neplacerilor cauzate fanilor sai si celor ce lucrau in jurul sau, contractul lui Ikegami cu respective agentie s-a incheiat. Pe viitor, a sustinut agentia, Ikegami intentioneaza sa paraseasca lumea show-biz-ului japonez. Fan clubul lui Ikegami a fost inchis deja, in timp ce blogul sau, unde nu a mai fost semnalata nici o activitate din iulie 2007, a fost definitiv inchis acum 2 zile. Cazul Ikegami arata o data in plus presiunea la care sunt expuse vedetele din show-biz-ul si lumea filmului asiatic, unde nu oricine poate rezista presiunii.
„Grave of the Fireflies” este un nume care a facut istorie si senzatie de la lansarea lui in 1988 pana in prezent, continuand sa fascineze generatii intregi prin mesajul transmis si sinceritatea povestii sale. Animatia din 1988 a lansat studiourile Ghibli, in Japonia, si a deschis drumul marelui Hayao Miyazaki spre o cariera stralucita in lumea animatiei japoneze. In 2005, cu ocazia comemorarii a 60 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, televiziunea japoneza NTV a realizat o adaptare pentru micul ecran a anime-ului. Anul trecut, Taro Hyugaji (regizorul lui „Portrait of the Wind”) a regizat, pe baza romanului lui Akiyuki Nosaka, o ecranizare pentru marele ecran, a sfasietoarei povesti. Keiko Matsuzaka a castigat, in acest an, premiul de la „Mainichi Film Concours” pentru interpretarea rolului secundar al matusii celor 2 copii protagonisti.
