Pe neasteptate, regele lesina si este dat in stare grava pe mana medicilor. Se pare ca a luat boala contagioasa care bantuia in regiune, spre marea deznadejde a printului San, si orice calatorie de intoarcere in capitata e periculoasa in starea lui. Ingrijorat ca treburile tarii vor avea de suferit, regele doreste sa il trimita pe print inapoi in capitala. Factiunea Noron si regina nu doresc ca printul, in cazul in care regele ar fi rapus de boala grava care il tine la pat, sa preia tronul si de aceea pun la cale uciderea lui pe drumul de intoarcere. Insa printul San are ajutoare de incredere, care il sfatuiesc sa fie prevazator…
Cautarea sabiei ia o forma noua. Iljimae, marcat de pierderea micutei sale prietene si de revolta din fata ambasadei chineze, careia i s-a alaturat si Eun Chae, e pus in situatii in care trebuie sa aleaga: ajuta oamenii direct, sau face pe lasul.
Si regele are de ales, dupa o discutie dura cu ambasadorul chinez. El e pus in situatia de a alege: isi apara poporul, sau apara relatia cu China, prin ambasadorul ei. Iar decizia nedreapta este citita in fata multimii uimite chiar de Shi Hoo, care descopera printre oamenii nemultumiti persoanele care ii sunt cele mai scumpe pe lume.
Si oamenii isi continua revolta, intr-o maniera simpla, dar eficienta, apeland la arma care le e mai la indemana… balega de cal. O arma care se dovedeste periculoasa mai mult pentru cel ce o foloseste, si care transforma totul intr-o revolta impotriva regelui…
Dae-soo a ajuns, in sfarsit, in garda printului San. San dorea sa fie alaturi de prietenul sau la acest eveniment deosebit din viata acestuia, si acesta era modul cel mai natural de a o face: inmanand personal noilor veniti diplomele de numire. Ceremonia ii umple lui San sufletul de incantare, vazandu-si prietenul atat de emotionat. Dupa ceremonie, Dae-soo merge in fuga la Song-yeon sa isi arate noua uniforma, si este felicitat din suflet de aceasta, dar si de Cho-bi, careia i se scurg ochii dupa tanarul strajer.
Intre timp, secretarul Hong a descoperit, incercand sa il ajute pe Dae-soo sa ia pe merit examenul, ca o gramada de nobili din factiunea Noron si-au ajutat fiii la examene falsificand lista din Arhivele Regale, ca acestia sa ajunga in pozitii importante. Printul San decide sa rupa cercul vicios al puterii celor din Noron, atacand finantele factiunii si il trimite pe secretarul Hong sa verifice in teren adevarul. Desi prins cu multe treburi, isi face timp sa mearga la prima instructie a prietenului sau, care primise titlul de Primul Spadasin, datorita talentului sau in lupta cu sabia.
Imparateasa si cei din factiunea Noron privesc cu ingrijorare noile masuri luate de printul San…
Rain, Jay Chou si Ang Lee – poveşti de succes… la Hollywood
Senzatia coreeana Rain se afla in fata celui de-al doilea rol intr-un film realizat la Hollywood, de aceasta data interpretand un erou in viitorul film „Ninja Assassin”. Daca Coreea de Sud poate reusi sa razbata la Hollywood, de ce n-ar face-o si Taiwanul ? Astfel ca deja se poate vorbi de o adevarata concurenta pentru cea mai tare senzatie asiatica in ograda Hollywoodului, intre Rain, starul muzicii pop coreene si Jay Chou, starul muzicii pop taiwaneze, care tot in aceasta perioada participa la filmarile din State la productia „The Green Hornet”, in care interpreteaza rolul secundar.
Jay Chou
Anterior, distribuirea actorilor asiatici in roluri la Hollywood avea in vedere in principal abilitatea acestora de a lovi cu pumnii lor puternici. Din nefericire, insa, starurile asiatice din filmele americane sunt distribuite in roluri stereotipe. De la Jackie Chan, Chow Yun-Fat si Jet Li, la mai recentii Lee Byung-hun, Rain sau Jay Chou, rolurile masculine in mod garantat se pliau pe tipicul artelor martiale. Comparativ, rolurile feminine se puteau imparti dupa 3 stereotipuri: frumuseti frivole, femei degenerate (prostituate, infractoare, asasine) si femei cu abilitati fizice din genul „bate tot”. In ochii americanilor, asiaticii par a fi toti la fel, indiferent de etnie sau limba vorbita. Si tuturor li se cere cam acelasi lucru, disparand orice specific national. Astfel, spre exemplu, Chow Yun-Fat si-a demonstrate abilitatile in privinta artelor martiale in rolul din „Anna and the King”, intruchipandu-l pe… regele Thailandei. Chiar daca unii realizatori americani apreciaza cultura asiatica in filme ca „The Last Samurai”, cele doua vedete japoneze din acel film, in particular, Ken Watanabe si Hiroyuki Sanada, s-au simtit de-a dreptul stingheriti in momentul in care trebuiau sa ameninte cu sabiile. In ciuda dovezii clare a marelui talent actoricesc, cei doi nu au reusit sa devina prezente asiatice obisnuite in productiile hollywoodiene. Cu toate acestea, noi vedete asiatice continua sa migreze spre Hollywood cu visul de a deveni bogati, insa in cele din urma sfarsesc prin a se intoarce inapoi in Asia la radacini, respingand cu tarie tot ceea ce Hollywoodul are sa ofere.
Actrita Kim Hye-soo a participat la un program voluntar de ajutorare a copiilor nepalezi, a declarat postul tv MBC. Experienta ei a fost difuzata in cadrul unui program de televiziune difuzat de amintitul canal. Sex-simbolul in varsta de 39 de ani a vizitat Kailali, un sat situat la 10 ore distanta de mers cu masina din capitala Kathmandu, in perioada 26-30 octombrie 2009. Zona a devenit una aproape secetoasa, recoltele fiind extrem de sarace. Inainte, aceasta zona era era o jungla luxurianta, careia recentele inundatii i-au provocat serioase daune. Actrita a trebuit sa faca diverse munci manuale, fiind vazuta radicand saci de orez de 30 de kg. „Sa va spun sincer, niciodata nu a trebuit sa transpir atat in afara scenei. Insa chiar am simtit ca trebuie sa las in urma un strop de sudoare pentru asa ceva„, a spus actrita despre prima experienta peste hotare ca voluntara.
Kim a vizitat si o familie lovita de SIDA si a fost serios afectata de faptul ca tot ce putea face era sa ofere prim-ajutorul elementar. „Aflandu-ma aici, realizez ca nu pot face prea multe. Prapastia dintre realitate si dorinta mea de a ajuta e prea mare„, a spus aceasta. Vedeta din serialul „Style” difuzat de SBS a ajutat si 4 surori orfane cumparandu-le haine din piata locala. „Este prima oara cand ma ofer voluntara intr-o misiune internationala, si simt ca si cum mi-ar lipsi o multime de calitati, ca om. Ma tem ca scurta mea vizita se va sfarsi prin a-i rani pe acesti copii. Cred ca ceea ce ne sta in putinta sa facem e sa-i ajutam sa-si traiasca viata pe care si-o doresc„, a spus actrita.
In timpul unei discutii prietenesti intre printul San si Song-yeon, acestia sunt surprinsi de sotia acestuia intr-o atitudine ce poate fi interpretata gresit si printesa, desi e buna si blanda, nu isi poate inabusi gelozia, gelozie si mai mult atatata de servitoarea ei credincioasa, dar la exterior ramane la fel de senina si binevoitoare ca intotdeauna. Printul nu este stanjenit de situatie si ii spune sotiei sale ca Song-yeon l-a ajutat sa demaste planul tradatorilor, si ca e o veche prietena.
In acelasi timp, printul nu uita nici de celalalt prieten al sau: Dae-soo e primit cu bratele deschise de catre cei din garda personala a printului, care ii sunt recunoscatori ca i-a ajutat acestuia sa anihileze ultimul complot. Acum cei doi prieteni ai printului sunt aproape de a-si indeplini promisiunea de a ajunge langa el, la palat. Vor reusi oare intr-adevar sa o faca ? Sau soarta va interveni iar, ca de atatea ori ?
In continuarea serialului dedicat fenomenului Hallyu, azi ne vom opri asupra unei dileme care a fost intalnite de mai multe ori inainte, in Coreea. Dilema este legata de raportul dintre numarul mare de turisti – desigur, intr-o continua crestere – si lipsa de atractii care sa ii tina ocupati pe acestia. In anul trecut, numarul vizitatorilor a crescut in mare masura pe spinarea slabului won, moneda nationala. Insa cu un curs de schimb ce s-a dovedit defavorabil turistilor straini, cresterea a inceput sa incetineasca. Astfel ca autoritatile au ajuns sa se confrunte cu aceleasi vechi probleme: direct spus, lipsa de lucruri pe care turistii sa le vada si sa le faca. Industria turismului a devenit constienta de aceste deficiente, de ceva timp, si a depus eforturi pentru a dezvolta noi atractii si programe. Recent, doua noi atractii au ajuns in stadiul de finalitate, fiind date circuitului turistic. Este vorba de un restaurant premium coreean intitulat Unamjeong, readus la viata de un comediant celebru, si o sala de expozitie intitulata „Bulevardul Stelelor”, amandoua punand umarul la reaprinderea Hallyu sau, cum mai este cunoscut, a Valului Cultural Coreean.
Mancarea coreeana devine tot mai populara printre straini, iar in ultimii ani a ajuns o importanta componenta a turismului, in special dupa difuzarea la televiziunea coreeana a serialului „Jewel in the Palace”, unde era descrisa bucataria Curtii regale din timpul dinastiei Joseon. In pas cu moda, un restaurant coreean a fost deschis in aceasta vara in provincia Gangwon, benzile desenate „Sikgaek” („Le Grand Chef” si „Gourmet”) fiind cele care fac referire la aceasta zona ca fiind una renumita in materie de gastronomie. Create de unul din cei mai renumiti desenatori manhwa din Coreea, Heo Yeong-man, benzile desenate prezinta mancaruri din toate zonele tarii, cuprinzand o gama larga de preparate culinare mergand de la cele ieftine si populare, disponibile la fiecare colt de strada, pana la mancaruri rare si la bucataria restaurantelor de lux. Popularitatea benzilor desenate a dus la realizarea unui film, in 2007, si a unui serial, anul trecut.
Plasarea Unamjeong, unul din principalele locuri de intalnire din lumea surprinsa in cele 2 productii, a fost realizata si remodelata conform cerintelor operarii in viata reala. „Am planuit sa facem restaurantul operational dupa filmarile la serial, ca parte a eforturilor noastre de a oferi nu doar atractii variate de petrecere a timpului liber ci si mancaruri premium representative pentru provincial angwon”, a declarat directorul adjunct al complexului. Unele feluri de mancare care apar in benzile desenate si in serial pot fi servite la restaurant, existand 25 de feluri de mancare diferite, de la mancarea consumata pe timpuri de familiile nobile de la curtea dinastiei Joseon, pana la diferite feluri de „namul” (legume de sezon), mai ales specifice regiunii Gangwon. Unul din meniurile speciale servite este carne de bursuc si de rata umplute cu sulfura, pentru pastrare, dupa o reteta ce apare in „Jewel in the Palace”. Meniurile pot fi schimbate in functie de anotimp si de cerintele turistilor, dupa ce timp de 10 zile restaurantul a avut parte de un program experimental, inaintea inaugurarii lui. Unamjeong a primit sfaturi din partea mai multor instritute traditionale si restaurante, intre care si Institutul Bucatariei Regale Coreene si Institutul Mancarii traditionale coreene.
Preturile unui meniu complet in restaurant oscileaza intre 35.000 si 150.000 woni (30 $- 130 $). „Unamjeong” nu ofera doar mancare, ci face si reclama pentru cultura coreeana a mancarii. Folosim cele mai de calitate ingrediente, articole de ceramica realizate de artisti si avem ospatari si ospatarite purtand „hanbok” – costume traditionale”, a spus directorul adjunct al locatiei. O ceainarie pe nume „Daryegwan” a fost si ea inaugurata in apropiere, o locatie in care turistii se pot bucura de bauturi traditionale coreene si invata despre ceremonialul coreean al ceaiului.
Dupa ce nevinovatia printului este in sfarsit dovedita din nou, printesa Hwa-wan este tulburata de unul din nobilii factiunii Noron, care ii aduce o scrisoare nelinistitoare si il cheama la ea pe secretarul Jung. Acesta tocmai e in tratative cu scribul Hong, venit dupa 3 zile ca sa ii spuna ca nu trece de partea lui pentru ca ” un copac replantat prea des nu creste niciodata cum trebuie” si sa ramane in tabara printului mostenitor.El ii spune pe sleau lui Hong ca spera ca acel copac al lui sa nu opreasca razele soarelui sa ajunga la casa sa, fiindca atunci ii va taia crengile fara mila. Discutia ce are loc cu zambetul pe buze din partea ambilor interlocutori, deschide perspectiva unor noi adversitati intre doi barbati mult peste nivelul educational al clasei sociale din care fac parte. In acest timp imparateasa isi viziteaza sotul, pentru a se convinge ca acesta nu banuieste implicarea ei in cele intamplate si afla cu neliniste ca imparatul are tot mai multe indoieli si remuscari cu privire la vinovatia fiului sau mort in urma cu 10 ani, inchis in lada. Ce va face regele, pentru a scapa de amintirile dureroase ce il apasa ? Cum va actiona imparateasa pentru a preveni ascensiunea printului San ?
La 5 ani de la stralucitul „Friend” si la 1 an de la „A Bittersweet Life”, filmele cu gangsteri din Coreea isi gaseau,o noua exprimare geniala prin „A Dirty Carnival”. Un blockbuster al anului 2006 (4 saptamani la randul pe primul loc in box office, cu peste 20 de milioane de dolari incasari, la un buget de 4 milioane), care de atunci a devenit o adevarata borna in cinematografia de gen coreeana, pe care nici un film similar nu a mai trecut-o pana in prezent. La 3 ani de la acest succes, producatorii americani intentioneaza sa realizeze un remake vorbit in limba engleza. Filmul este regizat de poetul devenit regizor, Yoo Ha, care este si scenaristul acestui mult laudat film. Yoo Ha a regizat, recent, o productie de epoca remarcabila, „A Frozen Flower”, iar la data regizarii lui „A Dirty Carnival” avea deja la activ o productie care a atras atentia si elogiile criticilor, „Once Upon a Time in High School”. In rolul principal a fost distribuit acelasi actor care a detinut un rol principal si in „A Froze Flower”, vedeta serialului coreean „Memories of Bali”, Jo In-seong.
De aceasta data, Yoo Ha realizeaza o productie in care arunca o privire atenta asupra vietii gangsterilor din societatea contemporana, incercand sa evidentieze violenta stilata a tipilor duri in costume dandy si a faptelor lor „eroice” (devenite adevarate legende in lumea interlopa), punand puternic accentul pe durerea umana si pe melancolia care din cand in cand pune stapanire si pe aceste fiinte. Regizorul incearca sa zugraveasca o fata umana a acestor oameni, surpsinsi in framantarea vietii lor de zi cu zi, pigmentata de momente scurte de bucurie. Portretul gangsterului modern (model) este infatisat prin persoana lui Kim Byung-doo, interpretat de starul Jo In-seong. Modul in care se comporta fata de subordonatii si fata de sefii sai, modul in care umbla in jungla de astfalt, cu pasi mari, leganandu-se ostentativ, tinuta si prestanta, impresia de umanitate atunci cand e cazul si de duritate atunci cand trebuiesc colectati banii, toate aceste trasaturi sunt redate genial de In-seong. De altfel, in 2006 acesta a si castigat premiul pentru Cel mai bun actor la Premiile filmului coreean pentru excelenta portretizare a unui gangster torturat de datoria fata de sefi si propriile probleme sentimentale.
Kim Byung-doo (Jo In-seong) este un gangster sarmant, simpatic si practic. Are in subordine niste baieti carora incearca sa le impuna sentimentul de familie unita, si este la randu-i subordonat unor mari mahari carora le rezolva problemele murdare. Intamplator se intalneste cu un fost coleg de liceu, care doreste sa faca un film despre gangsteri, iar prin intermediul lui reuseste sa participe la o reuniune cu colegii de liceu. Acolo o intalneste pe ea, prima si marea lui iubire. Aceasta reintalnire il face sa-si doreasca sa renunte la viata de gangster pentru o existenta de familist, insa se reindragosteste in cel mai prost moment posibil, deoarece seful sau ii incredinteaza o misiune care ar fi trebuit sa-l scape definitiv de saracie. Pus in dilema, Byung-doo se vede in situatia de a alerga dupa 2 iepuri si de a risca sa nu prinda niciunul, cand un lucru cu totul neasteptat se intampla.
Avem in fata o drama emotionala cu un puternic mesaj la nivel psihologic, in care accentual e pus, de departe, pe efectele violentei si a vietii de gangster, pe psihicul protagonistului, care incearca din rasputeri ca prin lumea din care face parte sa reuseasca, paradoxal, sa duca o existenta normala, cinstita, sa aiba o viata de familie alaturi de persoana iubita. Doua concepte antagonice – viata de gangster si cea de familist – care se intrepatrund in momentul in care Byung-doo isi numeste prietenii „familie”. Interesant e de urmarit evolutia paralela a acestei framantari interioare a lui Byung-doo, care oscileaza intre fidelitatea fata de oamenii lui din banda si cea fata de iubita lui din liceu, o evolutie extraordinar de bine evidnetiata de regizor printr-un paralelism aproape perfect. Filmul prezinta aceasta lume interlopa prin ochii acestui gangster, si e imposibil sa nu te atasezi de drama lui existentiala, de trairile lui din fiecare scena.
Un film genial, cu o evolutie lenta, care te lasa sa traiesti pe toata durata lui in umbra personajului principal. Foarte usor acest film poate fi asemanat, ca stil, cu „Godfather” al lui Coppola, fara a avea vreo pretentie de a se apropia de acesta decat prin coloana sonora (specifica filmelor cu gangsteri, cu iz napolitan) si evolutia lenta a scenariului de exceptie al regizorului Yoo Ha. Un film cu o violenta intensa, realist redata, mai mult calculat decat spectaculos, mai mult analitic decat exploziv. Atmosfera este una sumbra, pe alocuri colorata de o coloana sonora cu accente mediteraneene care aduce o nota de bizar si de „carnival al nebunilor”. Coloana sonora e una de zile mari, remarcandu-se in special melodia lui Cho Duk-Bae si cea interpretata in final, ambele cu o mare incarcatura emotionala. Per ansamblu, un film impresionant, fara indoiala unul din cele mai bune filme cu gangsteri facute „all time” in intreaga lume, nu doar in Asia. (www.asiacinefil.com)
Yong Ee si Shi Hoo isi incep antrenamentele, fiecare cu unul din cei doi asasini legendari, impinsi de telul pe care si l-au propus. Antrenamentele sunt dure pentru fiecare din ei, dar le trec cu bine si primavara ii gaseste pregatiti pentru o noua etapa in atingerea acestui tel. Insa pentru cei ramasi acasa timpul trece greu sub povara amintirilor, lipsiti de vesti.
Vine primavara si Yong Ee paraseste insula minunata unde a stat aproape un an in tovarasia lui Gong Kil si a iubitelor acestuia. Se intoarce acasa, nestiind ca acolo o noua suferinta il asteapta deja…
Dae-soo, vede din intamplare un grup de ostasi ce se antrenau in lupta in apropierea orasului, si afla ca nimeni nu stie de ei iar comandantul garzii palatului nu ii acorda atentie cand ii atrage atentia asupra faptului. Printul San, alertat de urgenta, se ingreapta spre comandamentul garzii, si acolo il gaseste spre uimirea lui, desi e toiul noptii, pe secretarul Jung, ce pare stanjenit de prezenta sa acolo, deoarece intr-adevar, la locul numit Aretdae, factiunea Noron isi antrena oamenii pentru o lovitura de palat. Insa pe cand ajunge la Aretdae, printul San gaseste locul gol, fara urme de soldati.Astfel el isi pierde, pentru a cata oara credibilitatea in fata Curtii si a regelui. Cum a reusit factiunea Noron sa isi evacueze la timp oamenii din tabara de lupta ? Cum au aflat la timp dusmanii politici ai printului ca acesta va merge la Aretdae ?
Hong Guk-young, prin priceperea sa, atrage atentia secretarului Jung, care incearca sa il cumpere cu posturi inalte in administratie.Insa Hong este un om pe masura secretarului, si ii raspunde acestuia ca el se bazeaza pe principiul: „Urmeaza-ti stapanul ca un caine si o sa ajungi in gunoi. Urmeaza-ti stapanul ca un tigru si vei ajunge stapanul padurii.” Jung recunoaste in el un adversar de temut si decide: „Daca nu il pot face sa fie al meu, trebuie sa ii tai aripile inainte sa ajunga prea sus.” In acest tim, printul San, pe cale de a fi tradat de unul din slujitorii sai de incredere, e la un pas de arestare, fiindca refuza porunca regelui de a interoga pe fostii membri ai garzii tatalui sau, invinovatiti pe nedrept ca au scris acea proclamatie injurioasa si tradatoare.Ce masuri va lua regele, pentru a-si pedepsi nepotul pentru nesupunerea fara precedet in istoria regatului ?
Iljimae, grav ranit in lupta de Shi Hoo, ajunge sub aripa intunericului aproape de casa, unde e gasit de Bong Soon, care il duce la tatal ei. Acesta reuseste sa ii dea tratamentul necesar, dar in timp ce il trateaza, descopera pe pieptul ranitului acel insemn ciudat si intelege in sfarsit ca fantomele trecutului au reinviat. Starea ranitului ramane in continuare critica, si cei doi privesc cu neputinta lupta lui pentru supravietuire…
Shi Hoo, si el ranit, ajunge acasa sub privirile ingrijorate ale lui Eun Chae, dar constata cu amaraciune ca fata nu isi facea griji pentru el, ci pentru talharul pe care il ranise.
Si in sfarsit vine dimineata, cu noi banuieli, incertitudini si noi tentative, pentru ca unul din seniorii ce ar putea avea sabia, va pleca curand din tara. Iar Iljimae si Shi Hoo ajung iar fata in fata, luptand nu numai ca adversari, ci si ca rivali…
„Sikandar”, cunoscut si ca „Foot Soldier”, este cel mai nou film al regizorului indian Piyush Jha. Piyush este un regizor si un scenarist care cu acest film atinge apogeul succesului in cariera sa cinematiografica de pana acum. In 1999 a realizat „Chalo America”, un film despre 3 studenti indieni obsedati de visul american, o poveste spusa cu umor, ce a fost selectionata la Festivalul international de film al Indiei, dar si festivalele de la Shanghai, San Diego, Atlanta sau Cairo. Dupa o implicare in realizarea de reclame tv, Piyush a revenit pe marile ecrane in 2004 cu „King of Bollywood”, un film in genul „mockumentary” (non-fictiune, aproape documentar) despre un ipotetic superstar de la Bollywood. Filmul a fost privit de critici ca fiind „extreme de inteligent”, fiind selectionat la mai multe festivaluri internationale de film, unele din ele prestigioase. De aceasta data, prin „Sikandar”, regizorul s-a gandit sa abordeze o tema mai mult decat serioasa, total diferita de temele filmelor sale anterioare, anume terorismul din Kashmir. Filmul a fost selectionat la festivalurile internationale de film de la Dubai, Los Angeles, New York si Stuttgart, fiind aclamat de critici.
Pentru necunoscatori trebuie spus ca filmele lui Piyush Jha sunt neconventionale. Regizorul mereu a incercat sa atinga noi orizonturi in materie de redare a povestilor sale, de la un stil de filmare inovator (King of Bollywood) la clasica apropiere de frumusetea si grandoarea Kashmirului (Sikandar), fiind un regizor care mereu a incercat sa impinga forntierele posibilului cat mai departe, pe celuloid. In rolul principal din „Sikandar” e distribuit Parzan Dastur, un model si o vedeta a reclamelor din India, actualmente elev la colegiul de stiinte economice din Mumbai. Acesta se afla la al 9-lea si cel mai important rol din cariera, debutand in 2001, si fara indoiala va fi o figura despre care se va mai auzi in cinematografia indiana, daca va alege sa continue pe acest drum.
Sikandar Raza este un elev de 14 ani dintr-o localitate muntoasa din mirifica zona a Kashmirului. Orfan de mic, de cand parintii i-au fost ucisi de militantii musulmani, acesta a fost crescut de unchiul si matusa lui. Sikandar are o mare pasiune: fotbalul, pe care il practica in timpul liber visand sa devina, intr-o zi, un mare fotbalist care sa poata sa-si rasplateasca matusa cu o masina de spalat de care aceasta avea mare nevoie. Dar intr-o zi acesta descopera, pe o poteca izolata, un pistol. Curiozitatea il impinge sa ia arma cu el, insa in momentul in care colegii lui de clasa il terorizeaza ajunge sa constate puterea pe care posedarea unei arme o ofera. Dar in scurt timp, Sikandar se trezeste in mijlocul unei conspiratii ai al unei lumi dominate de terorism, moarte si demagogie din care ajunge sa-si doreasca sa scape cu orice pret.
Un film dur si emotionant in acelasi timp, care cel mai bine ar putea fi rezumat in cuvintele finale ale regizorului, scrise inaintea genericului filmului: „Acest film este dedicat copiilor din Kashmir”. In fapt „Sikandar” este o imagine vie si trista a vietii grele a copiilor din Kashmir, care de cele ami multe ori ajung sa fie recrutati de organizatiile teroriste in vederea comiterii de assasinate sau acte sinucigase in numele unor idealuri pline de demagogie, platind tribute naivitatii varstei lor. Un film care se departeaza de tiparul clasic al filmului indian, in sensul in care melodiile care pana acum sunt elementul definitoriu al filmului bollywoodian ajung sa fie transpuse mai tot timpul pe fundal, si nu in portiuni separate dedicate lor. Muzica nu dispare, ci doar acompaniaza aproape pe neobservate trairile spectatorului in functie de trairile personajului principal. Per ansamblu o realizare remarcabila, cu un scenariu simplu si plin de rasturnari de situatii, care cu siguranta va captiva.
Noul complot al imparatesei si al factiunii Noron e in plina desfasurare: la examenele nationale, prezidate de rege insusi, unul din candidati scrie o lucrare in care preamareste memoria printului Sado si il proclama pe printul San „unicul rege pe care il slavim”, apoi dispare fara urma. Lucrarea ajunsa in mama regelui, il pune din nou pe San, abia scapat de acuzatia de fals, in fata unei noi incercari. Printre candidati este si Dae-soo, pregatit cu grija pentru examen de noul scrib al printului, Hong Guk-young, la ordinul acestuia. Dae-soo a carui capacitate intelectuala este mult depasita de forta fizica, asteapta cu disperare rezultaul, fiindca numai asa va putea ajunge in apropiere prietenului sau cu sange regal, care insa nu e dispus sa recurga la mijloace necinstite ca sa il ajute. Scribul sau insa, chiar daca nu foloseste mijloce necinstite, foloseste mijloace „politice” in acest scop, dovedindu-se un manipulator priceput si inteligent…
Succesul de casa in China al primului film in calitate de producator al celebrei actrite Zhang Ziyi a sporit ambitiile acesteia, vizand pentru urmatorul proiect o tinta mai larga. Conform hollywoodreporter.com, Zhang lucreaza alaturi de prietenele ei Wendi Murdoch si Florence Sloan la producerea unui film vorbit in engleza, „Snow Flower and the Secret Fan”. Si Zhang va juca in viitorul film, care va fi regizat de cineastul chinezo-american Wayne Wang, cel care a regizat si comedia romantica „Maid in Manhattan”. Cu actiunea plasata in China secolului 19, filmul bazat pe romanul omonim al Lisei See vorbeste despre prietenia de o viata a doua femei. Filmarile sunt preconizate a incepe la inceputul anului viitor in China.
Zhang Ziyi a debutat in cariera de producator de film cu comedia romantica „Sophie’s Revenge”, in care a interpretat personajul principal. Filmul a avut premiera la mijlocul acestei veri, in China, si in scurt timp a transformat-o pe regizoarea Jin Yimeng
zhang ziyi robert murdoch si wendi murdoch
In cea mai cautata femeie regizor din China continentala. La randul ei, din 2000, cand Crouching Tiger Hidden Dragon a castigat premiul Oscar, Zhang a devenit probabil cea mai cunoscuta figura de actrita chineza de la Hollywood. Cea mai recenta distribuire a actritei intr-un film vorbit in limba engleza a fost „Horsemen”, ce a avut premiera la inceputul acestui an. Inainte ca acest al doilea proiect de productie al actritei sa prinda contur, se zvonea ca aceasta, impreuna cu Wendi Murdoch si Florence Sloan urmeaza a pune bazele unui studio de filme. Zvonurile nu au fost intamplatoare, daca ne uitam la faptul ca Wendi Murdoch (nascuta in China) nu e nimeni alta decat sotia presedintelui News Corporation, celebrul Rupert Murdoch, in timp ce Florence Sloan, o chinezo-malaieziana, e sotia presedintelui MGM, Harry Sloan. Hollywoodreporter.com e de parere ca Ziyi isi doreste sa calce pe urmele marilor talente hollywoodiene si sa-si deschida un studio propriu de productie pentru a controla o cota mai mare din incasarile viitoarelor productii de film finantate de ea.
Privind retrospectiv, Lee si-a descris zilele timpurii ale ascensiunii sale ca fiind marcate de singuratate si absenta. „Cred ca am devenit putin plin de sine cu „The King and the Clown”. Pe urma a venit ingrijorarea si marele semn de intrebare legat de „ce voi face cand voi inceta sa mai stralucesc” ? Desigur, insa, ca nu doream sa fac pasul inapoi, gandindu-ma la toate greutatile prin care am trecut ca sa ajung acolo. Asa ca, intr-un fel, nu am avut de ales si nu puteam face decat sa-mi adun la un loc toate energiile si sa ma zbat de unul singur sa ies din conul de umbra in care intrasemfara voia mea dupa succesul din The king and the Clown”. Si a reusit. Performanta din serialul produs de SBS, „Iljimae”, de anul trecut, l-a adus in topul premiatilor la SBS Drama Awards din decembrie 2008. Serialul, in care Lee interpreteaza un talhar erou ce fura de la oficialii corupti ai dinastiei Joseon si da celor saraci, s-a bucurat de ratinguri de peste 30%, iar vanzarile pe dvd ale serialului au fost de 2 ori mai mari decat cele ale serialului Jumong.
De curand, serialul a inceput sa fie difuzat de televiziunea japoneza TV Tokyo. Decizia japonezilor este de departe surprinzatoare, insa explicabila. In ciuda carierei relative scurte, Lee se bucura de o recunoastere atata in China si Japonia, cat si in alte tari asiatice. Un sondaj recent il situeaza la Lee Jun-ki pe pozitia a patra ca actor considerat cu potential urias al Valului coreean (Hallyu). Anul trecut, Lee a reprezentat imaginea festivalului Hallyu din Seul. Raspunzand chemarii fanilor din China si Japonia, Lee a tinut concerte de recunostinta pentru acestia in Shanghai si Hangzhou in China, la care au participat aproximativ 10.000 de oameni. Intentiile actorului sunt sa organizeze concerte similare si in Kobe si Yokohama, in Japonia. „Fiind o figura publica, nu exista prea multe cai, pentru mine, sa scap de stres. Iar de-a lungul anilor, am pierdut cativa oameni la care tineam mult. In acest sens, vreau doar sa ma simt bine in compania fanilor. Fanii inseamna mult pentru mine„, a spus Lee.
Reporterul caruia Lee a acceptat sa i se destainuie, a remarcat, pe durata intrevederii cu acesta seriozitatea si ardoarea acestuia, aproape atipice unei celebritati tinere. De asemenea, a ajuns la concluzia ca acesta poseda acel gen de ambitie nepotolita si tenacitate nesfarsita, deseori atribuita „tipilor Geyongsangdo”, adica celor originari din provincia Gyeongsang din sudul peninsulei coreene, de unde e originar si Lee. Pe cand Lee crestea, familia lui nu o ducea deloc bine sub aspect financiar. Lee a spus ca acest lucru l-a facut ceea ce a ajuns sa fie astazi. „Uram pur si simplu sa pierd. Mereu a trebuit sa ma lupt pentru a dobandi ceva in viata. Nimic nu pica din cer. Gandindu-ma la acei ani, daca cresteam intr-o familie instarita, cred ca as fi facut totul intr-un ritm mult mai lent, si m-as fi apropiat de lucruri intr-o maniera mult mai lejera. Poate ca, de asemenea, m-as fi concentrat mai mult si pe studii„, a chicotit Lee, ca si cum demult ar fi facut pace cu umilul sau trecut.
Reporterul relateaza ca in timp ce punea intrebarile, Lee era extreme de atent la acestea, digerandu-le, raspunzand cu o fermitate dezarmanta si intr-o maniera contemplativa. Lucrul pe care probabil l-a spus cu cea mai mare convingere, in timpul conversatiei, a fost cel legat de relatia sa cu personajul din „The King and the Clown”. „In timpul epocii Joseon, clovnii proveneau din randul claselor de jos. Insa aveau o dorinta de nestavilit pentru creativitatea artistica si libertate. Prin interpretarea lor puteau sa exploreze astfel de dorinte, aducand in acelasi timp bucuria pe chipurile privitorilor„, a explicat Lee. „The King and the Clown” se incheie cu personajul interpretat de Lee – Gongil – strigand ca va deveni un clovn in viata lui viitoare. Pentru Lee Jun-ki, raspunsul ar fi probabil acelasi.
Soi Cheang Pou-Soi, regizorul lui „Shamo” si „Dog Bite Dog” realizeaza inca un thriller de senzatie, „Accident” fiind unul din cele mai bune filme de acest gen ale anului in Hong Kong. Distributia este si ea una de zile mari, cu Louis Koo din „Connected”, Richie Ren si Michelle Yee din „Sniper” si „Lady Cop and Papa Crook”, Monika Mok din „Ocean Flame” sau Lam Suet (dintr-o multime de filme de actiune (seria Tactical Unit, Legendary Assassin etc). Un film de o tensiune precisa, calculata, bine dozata de un regizor experimentat, ajutat de o serie de actori importanti ai momentului din Hong Kong. Cu siguranta este o productie despre care se va vorbi peste ani. Nu intamplator numele cunoscutului Johnnie To apare pe genericul acestui film ca producator, acesta regasindu-se pe genericul principalelor succese de casa din Hong Kong din ultimii 2 ani.
Subiectul filmului se tese in jurul lui Ho, un tip aparent singuratic, care a suferit o pierdere ce l-a marcat (in urma cu ani, sotia lui a murti intr-un accident de masina). Acesta conduce o echipa de asasini profesionisti… insa de o cu totul alta natura decat cei cu care lumea e obisnuita. Supranumit „Creierul”, Ho (Louis Koo) pune la cale impreuna cu echipa sa… accidente in vederea asasinarii „fara urme” a unor persoane, la comanda. La el apeleaza persoane care cauta razbunare, escroci care incearca sat raga pe sfoara agentiile de asigurari, diverse persoane dubioase din lumea buna. Cand un fiu cere echipei lui Ho sa-i fie ucis tatal, lucrurile iau o turnura neasteptata…
Un film despre cum poti forta destinul demosntrand existenta crimei perfecte, numita… accident. Tensiune, scene destul de violente (in Hong Kong filmul a fost interzis audeintei sub 18 ani) si un scenariu original, coroborat cu o prestatie la fel de buna ca in „Connected” a lui Louis Koo transforma „Accident” intr-o alternativa placuta de petrecere a timpului liber, peste care cu siguranta nu se va asterne praful timpului.