Din cuvintele spuse de rege, conandantul Suh intelege ca cea pe care o cauta de atatia ani e chiar concubina Chun. Merge la ea sa o intrebe direct, si aceasta nu se mai poate eschiva: recunoaste ca ea e copila cautata.
Intre timp, Sul Hee si Chun Soo merg pe munte si obtin de la o calugarita care a fost preietena lui Sul Hee si sefa unui stabiliment de curtezane, niste acte incredintate ei cu ani in urma prin care se certifica a Dong Yi e fiica unor sclavi fugiti de la stapan si vanduta stabilimentului. La intoarcere, Chun Soo are si el de infruntat furia si durerea comandantului Suh care ii reproseaza trecutul. Insa Chun Soo stie adevarul si il spune raspicat comandantului. Acesta are de pus in balanta ce stie el si ce a auzit de la Chun Soo, pentru a decide daca va spune sau nu regelui adevarul….
„Detectivul” (Private Eye) este primul film al regizorului sud-coreean Park Dae Min si a avut premiera in data de 2 aprilie 2009. A fost regele box-office-ului pentru o saptamana si a surclasat filme de calibru, gen Fast & Furious 4 (Vin Diesel) sau Slumdog Millionaire (pelicula premiata cu celebrul Oscar). Distributia e fabuloasa si a influentat in mare masura succesul povestii primului detectiv din perioada tumultoasa a inceputului secolului al XX-lea: Hwang Jeong Min (detectivul Hong Jin Ho), Ryoo Deok Hwan (studentul si viitorul medic Jang Kwang Su), Oh Dal Soo (politistul Oh Yeong Dal), Eom Ji Won (cercetatoarea Soon Deok) si Yoon Je Moon (in rolul gemenilor Eok Kwan si Eung Kwan).
Iubitorii de filme politiste vor avea ocazia sa guste inca o data un produs original al cinematografiei sud-coreene, o mostra de inteligenta colectiva si un exemplu concret al unui scenariu bine gandit. Din pacate, timpul a fost dusmanul cel mai mare pentru acest film, pentru ca multe din ideile sau obiectele sau personajele ce apar pe pelicula, apar dintr-o data, fara suportul pe care celebrul Sherlock Holmes sau stimatul Hercule Poirot l-au avut in miile de pagini scrise de Arthur Conan Doyle si Agatha Christie. De aceea, un occidental va cauta si se va agata de orice, pentru a-si motiva incapacitatea de absorbtie a unei valori diferite. Unii au mers atat de departe incat au spus ca Hong Jin Ho e echivalentul lui Holmes, iar Jang Kwang Su al prietenului John Watson.
Incercand sa salveze de la o recrutare fortata un biet om, Lee Jang Woo este surprins de rivalul sau Shin Tae Ho, care, asa cum a mai facut-o o data, il denunta superiorilor sai. Jang Woo este pus sa aleaga intre carcera si pierderea oricaror drepturi banesti pentru perioada cat a fost in armata, sau tabara de instructie din Busan. In cele din urma alege sa se duca in Busan, unde in cateva luni se pregateste pentru a deveni locotenent si a conduce plutoane pe front. Practic, se pregatea pentru a deveni superiorul unor oameni trimisi la moarte sigura in prima linie. Intre timp, Shin Tae Ho ramane pe linia de aparare a raului Nakdong, de care armata sud-coreeana trage cu dintii pentru a evita ocuparea intregii tari de catre nordisti. Intr-un final, capitanul il va trimite pe Tae Ho in Busan, pentru a-i aduce pe nou-instruiti, data fiind lipsa de cadre superioare pe front. Iar primul lucru pe care il face cand ajunge in Busan e sa verifice lista cu numele noilor militari pregatiti, lista pe care apare si numele rivalului sau Jang Woo.
O ipoteza nebuneasca, „Sunteti sigur ca e mort ?” si totul se rastoarna ca intr-un caleidoscop demential. Min-hyung e sau nu Jun-sang ? Daca e, de ce-i sunt toti straini ? Dar poate se joaca doar. Argumentele pro si contra se invalmasesc. Sang-hyuk triseaza, minte, loveste pentru a o pastra pe Yoo-jin, cerand dovezi de iubire ce frizeaza absurdul. Otravita, indoiala se strecoara in inimile tuturor. Parinti, prieteni, adversari, totul este amestecat…
Fostul manager al actorului si modelului taiwanez Ethan Ruan l-a dat in judecata pe acesta pentru suma de 130.000 de dolari, sustinand ca Ruan a semnat un contract de impresariere cu el in timp ce era minor, iar mai apoi ar fi rupt contractul. In afara reparatiilor financiare solicitate, fostul manager al lui Ruan, Chen Xiao Zhi, solicita vedetei din „Monga” sa organizeze o conferinta de presa in 3 zile si sa-i ceara public scuze. Chen sustine ca Ruan a semnat un contract cu el in martie 2001, dar si un contract cu o agentie de modeling, incalcand termenii intelegerii. Fostul manager al starului taiwanez a fost, de asemenea, suparat de faptul ca Ruan a negat ca ar fi semnat vreodata un contract cu el, in momentul in care a fost intervievat de media in aceasta chestiune, aducand daune reputatiei lui Chen si punandu-i la indoiala credibilitatea publica.
Actuala agentie care il impresariaza pe actor, „Catwalk”, a declarat ca il va sustine pe Ruan in fata acestor aformatii nefondate. „Ruan a implinit deja 20 de ani, iar pe atunci nici nu avea acceptul scris al parintilor sai. Mai mult, dupa acea data, Chen nu l-a mai contactat pe Ruan. In ultimii 7 ani, Ruan s-a ocupat de modeling, trudind din greu sa devina actor. Trecand printr-o experienta atat de dura, a ajuns, in sfarsit, sa cunoasca succesul. Nu dorim sa permitem ca Chen sa ii faca rau prin aceste false declaratii. Vom lasa aceasta chestiune pe seama departamanetului nostru juridic”.
“Zoom Hunting” este una din productiile taiwaneze ale acestui an ce se dorea a fi indrazneata prin ceea ce si-a propus, dar care nu a reusit decat in parte sa-si atinga obiectivul. Nu e nimic pierdut, insa, pentru producatorul transformat peste noapte in regizor Cho Li, aflat la filmul de debut. Inceputul peliculei parea promitator, Li reusind sa redea o atmosfera dramatico-misterioasa desprinsa parca din filmele lui Brian de Palma si Alfred Hitchcock. Camerele mobile, viziunea regizorala, coloana sonora specifica filmelor de mister si ideea voyeurismului ridicata la rangul de arta de Hitchcock in “Rear Window” si reluata in acest film pareau a reda cinematografiei taiwaneze un gen care de multa vreme disparuse din nomenclatorul ei. Treptat, insa, pe masura ce ne afundam in subiect, constatam ca micile defecte tind sa deturneze intentiile initiale ale realizatorilor. Scenariul scade in consistenta, lucrurile par a deveni confuze, iar tensiunea nu este deloc exploatata. Ning Chang, ce a mai jucat in “Silk” sau “Holiday Dreaming” pare a se integra mai bine in rol decat personajul principal, Chu Chih-ying, a carei prestatie e lipsita de culoare, in conditiile in care importanta rolului ei sporeste pe masura ce ne apropiem de deznodamant.
O productie taiwaneza low-budget destul de buna, dar care nu exceleaza decat partial. La o durata de doar 86 de minute, lucrurile par a se desfasura mult prea rapid dupa o introducere lunga si lenta, iar lamuririle necesare sosesc prea tarziu, de multe ori existand riscul de a nu intelege ce se petrece mai exact in film. Ambiguitatea in care cade la un moment dat scenariul si lipsa exploatarii tensiunii acestuia, care ar trebui sa fie gradual redata, demonstreaza lipsa de experienta a regizorului. Per ansamblu, un film acceptabil, dar de la care nu trebuie, ca spectator, sa ai prea mari asteptari, pentru a nu fi ulterior (putin) dezamagit.
Aishwarya Rai Bachchan si Kate Winslet vor aparea impreuna intr-o reclama pentru televiziune. Amandoua actritele sunt celebritati ambassador pentru cunoscuta firma L’Oreal, si se zvoneste ca un regizor cunoscut la nivel international va fi cooptat in vederea filmarii reclamei in Italia. Cel putin asa a declarat zilele trecute Aishwarya. Aceasta a spus ca mereu a admirat-o pe Kate Winslet si munca ei, si ca e incantata sa lucreze cu actrita din filmul „Titanic”. Unii cred ca aceasta reclama va fi inceputul planului L’Oreal de a o muta pe Aishwarya spre o piata targetata la un nivel superior demographic celei din care facea parte pana acum. Oferta cunoscutei companii vine dupa ce faimoasa actrita indiana a refuzat o oferta de a aparea intr-o reclama pentru o crema creata de o companie de frumusete. Locul ei a fost luat de Sonam Kapoor, ce a devenit imaginea companiei respective.
Starul de la Hollywood care recent si-a anuntat retragerea din cariera de actor, Sylvester Stalonne, a vorbit despre Rain intr-un interviu acordat postului coreean KBS2. Conform acestuia, superstarului asiatic i s-a oferit un rol in viitorul film de actiune al lui Stallone, „The Expendables”. „Nu am vizitat inca Coreea, insa sunt familiar cu unele persoane de acolo… Aproape am folosit in filmul nostru un actor coreean pe nume Rain”, a explicat legendarul star al filmelor de actiune. „Il vroiam pe el sa joace, ca fiul lui Jet Li sau fratele lui sau ceva, in acest film… Cred ca ar fi fost minunat.” Stallone a mai adaugat ca Rain era intr-un turneu muzical cand se faceau filmarile, si nu a putut aparea in film.
In film apare si Jet Li, intr-un rol principal. De remarcat, insa, atitudinea ignoranta a regizorului Stallone cand vorbeste despre Coreea si starurile asiatice: „aproape am folosit un actor coreean”, „ca fiu al lui Jet Li, sau fratele lui, sau ceva”. Rain este cunoscut in intreaga Asie in special pentru cariera in lumea muzicala. A cochetat cu lumea filmului, jucand mai intai in cateva seriale de televiziune, si in 3 filme pentru marele ecran. Cu exceptia rolului oarecum principal din „I’m a cyborg but that’s ok”, celelalte 2 filme in care a jucat au fost 2 productii americane in care Rain a avut roluri de umplutura: Ninja Assassin si Speed Racer. Fara indoiala domnul Stallone a folosit titulatura de „actor” la adresa lui Rain referindu-se la aceste 2 roluri minore, fara a sti, probabil, de imensa popularitate a acestuia in Asia ca interpret muzical. Daca ar fi dorit sa faca un compliment la adresa lui Rain si a poporului coreean, probabil o referire la acesta ca artist ar fi fost mai putin ingnoranta. In plus, cand spune „sau ceva”, adica orice, doar sa apara in film, demonstreaza ca importanta nu e marimea rolului cat implicarea unui star asiatic care sa aduca incasari cu orice pret de pe urma vizionarii peliculei in Asia, unde o piata extrem de tentanta exista in China, Coreea si Japonia. Din acest punct de vedere, Stallone se inscrie perfect in mentalitatea tipic americana. Nu cred ca mai este necesar sa amintim faptul ca in ultima parte din „Rambo”, producatorii si-au scos banii investiti cu un Stallone imbatranit care abia mai putea tine mitraliera indreptata impotriva unor raufacatori cu sange rece… asiatici. Ce ti-e cu americanii astia…
Cei doi detectivi de la politia din Seul isi continua ancheta legata de moartea lui Seon Young. Pas cu pas, acestia ajung la concluzia ca exista inca un Tae Seong, fiul adoptat de familia Hong si mai apoi renegat, despre care nimeni nu mai stia nimic. Insusi Gun Wook este insarcinat de Tae Seong sa afle mai multe despre acest misterios personaj, care ar putea dezlega misterul mortii prietenei sale. Fara sa-si dea seama (sau poate intentionat) Gun Wook incepe sa se dea de gol. El aminteste despre modul in care a fost abandonat, vorbeste limbajul semnelor (pe care il invatase de la tatal lui mut(, o infrunta pe doamna Shin intr-o alta scena memorabila… stabilita de destin.
Suspiciunile lui Sang-hyuk frizeaza absurdul in contextul unei relatii in care neincrederea si minciuna castiga tot mai mult teren. Devine din ce in ce mai gelos, impune restrictii absurde si incearca sa cotroleze total existenta lui Yoo-jin. Si e tare greu de suportat cand dragostea devine tiranie si durere; iar uneori chiar si scuzele se dovedesc a fi superflue.
Viitorul film al lui Sean Lau Ching-wan (Written By, Mad Detective) si al actritei Elanne Kong (Happy Funeral, Rebellion), „Perfect Fairytale”, se filmeaza in prezent in Thailanda. Un straniu incident s-a petrecut saptamana trecuta pe platourile de filmare. Mai multi actori din distributie, inclusiv starul filmului, Sean Lau Ching-wan s-au prezentat toti la spital, intr-o singura zi, cu o problema oculara, mai precis cu o infectie. Medicii thailandezi au emis mai multe ipoteze ale cauzei infectiei, sustinand ca ar fi vorba de o iritatie cauzata de razele ultraviolete sau de o infectie bacteriana. Vremea in ziua respectiva a fost foarte calduroasa, atingandu-se si temperatura de 40 de grade Celsius. Echipa filma intr-o resedinta vasta, pe un munte pustiu. Principalii actori au stat in soare aproape toata ziua, urmand ca seara sa filmeze o alta scena. Intorcandu-se la hotel pentru a se odihni, unii actori au observat ca ochii li s-au umflat si ca lacrimau. In scurt timp, si ceilalti actori ce au stat in soare toata ziua au prezentat simptome similare. Anson Leung a hotarat sa anunte Salvarea, iar acest incident l-a alertat pe regizorul filmului, nimeni altul decat celebrul Danny Pang.
Sean a declarat ca sa simte bine, spunand ca ochii sunt mai bine, glumind chiar ca ochelarii ce ii poarta l-au salvat: „Din fericire stilistul mi-a cerut sa port ochelari pentru acest rol, asa ca nu am fost la fel de afectat ca ceilalti.” Cat o priveste pe Elanne, aceasta a evitat acest episode al infectiei oculare, sosind in Thailanda exact in ziua incidentului. „Bineinteles ca sunt ingrijorata ! Sean e idolul meu, Anson e prietenul meu… I-am intrebat cum se descurca, dupa incident, pe fiecare in parte”, a spus Elanne. Intrebata daca a avut parte de vreun incident ciudat in Thailanda, aceasta a spus: „In prima noapte cand tocmai am ajuns, am ramas inchisa in camera mea ! Am vrut sa deschid usa si sa plec, dar nu am putut-o deschide timp de 20 de minute. Am fost foarte speriata. In cele din urma am sunat la receptie si am cerut sa vina cineva sa ma salveze”. Elanne a spus ca in timpul filmarilor la pelicula „Child’s Eye”, mai multe incidente supranaturale au avut loc. Doi din colegii ei se pare ca ar fi intalnit fantome. Ca o crestina, Elanne de fiecare data cand merge intr-o calatorie isi aduce Biblia si o cruce cu ea, pentru siguranta.
100 Love Scenes (100 scene no koi) e un proiect japonez interesant de 60 de minute compus din 3 segmente: 3 filmulete ce descriu 3 ipostaze ale iubirii. In rolul principal apare actorul Hiro Mizushima, o vedeta cunoscuta in lumea serialelor japoneze (Tokyo Dogs, Mr Brain etc). Mizushima interpreteaza rolul principal in fiecare din cele 3 povesti, fara ca acestea sa aiba vreo legatura unele cu altele. Cele 3 scurt-metraje adunate sub numele „100 Love Scenes” incearca sa arate ca exista lucruri marunte pe care le putem face pentru cei din jurul nostru, care pot fi enorme pentru ei si care pot solicita un effort minim: o vorba, un zambet, un sarut… O realizare reusita, ce surprinde atat prin simplitatea scenariului (te poti intreba la un moment dat daca poti transmite ceva in 15-20 de minute, iar realizatorii ne demonstreaza ca filmul este pana la urma arta redarii celor mai profunde trairi umane) cat si prin fondul sonor, care e extrem de melodios si romantic.
Santajul sentimental e si el o forma de iubire. Oribila. Iar nefericirea unuia e bucuria altuia, c-asa e in viata. Min-hyung si Yoo-jin se despart, desi dragostea le vibreaza in inimi. Pe moment Sang-hyuk reuseste s-o retina pe Yoo-jin si chiar devine usor arogant, luand decizii de unul singur.
Este greu sa descrii in cateva fraze, cat poate cuprinde un articol, viata unui monstru sacru al cinematografiei japoneze. Yoji Yamada nu a avut parte de o biografie scrisa, pana in prezent, iar reconstituirea vietii lui nu poate fi posibila decat prin prisma informatiilor generale legate de succesele sale din lunga si prodigioasa cariera in lumea filmului. Pentru posteritate, filmele lui au ramas cunoscute sub titulatura de „productii de moda veche” in cel mai bun sens al cuvantului. Yamada a fost si va ramane pentru generatiile viitoare un umanist in adevaratul sens al cuvantului; relatiile interumane si framantarea omului de rand pentru a-si depasi conditia se afla in centrul operei sale cinematografice, iar toate alegerile in materie de stil servesc acestui scop.
Yoji Yamada s-a nascut pe 13 septembrie 1931 in Osaka. Deoarece tatal sau era inginer la constructia caii ferate din sudul Manciuriei, de la varsta de 2 ani acesta a fost crescut in Manciuria. Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, adolescent fiind, acesta s-a intors in Japonia, locuind in prefectura Yamagata. In cele din urma s-a decis sa urmeze cursurile Universitatii din Tokyo, pe care le-a absolvit in 1954. Sistemul existentei studiourilor de film in Japonia postbelica a fost crucial pentru cariera lui de cineast. In anii tineretii, acesta s-a alaturat studiourilor Shochiku, unul din marile studiouri japoneze de film. Pe atunci, in Japonia existau mai multe studiouri de film, fiecare avand o specializare pe genuri si o structura individuala. Deoarece specialitatea studiourilor Shochiku erau dramele de familie, principala orientare din cariera sa cinematografica urmau a fi dramele din interiorul familiei japoneze. Dar mereu regizorul a avut grija sa incorporeze umorul in filmele sale, deoarece acesta era considerat indispensabil acestui gen de productii.
La Shochiku, in primii ani ai carierei sale in lumea filmului, Yamada avea sa-l cunoasca pe Yoshitaro Nomura, un prolific regizor, producator si scenarist japonez. Acesta colaborase ca asistent de regie cu Akira Kurosawa in 1951 la „The Idiot”, dar si cu legendarii regizori Keisuke Sasaki si Yuzo Kawashima. Era cu doar 12 ani mai mare decat Yamada, si avea ceva mai multa experienta in lumea filmului decat acesta, terminand facultatea in 1941, in plin razboi. Destinul a facut ca asa cum Nomura a crescut in umbra unor regizori pe care istoria avea sa-i consemneze pentru geniul lor, Yamada sa isi inceapa cariera sub aripa protectoare a acestuia, care i-a impartasit din experienta sa. Mai intai a lucrat ca scenarist al lui Nomura, iar mai apoi ca asistent de regie, deprinzand tainele acestei meserii. Primul scenariu l-a scris in 1958, iar in 1961, cand se considera sufieint de pregatit si capabil pentru o cariera ca regizor, a regizat primul sau film, Nikai no Tanin (Strangers Upstairs).
Primele filme din cariera au fost aproape uitate. Din 1961 pana la sfarsitul lui 1968 a regizat 13 filme, comedii de familie fara stralucire. Insa in 1969, cariera sa va lua un alt curs, pasind pentru prima oara pe drumul care avea sa-l consacre drept unul din cei mai bine cunoscuti regizori japonezi din toate timpurile. Filmul care avea sa-i schimbe destinul a fost „It’s Tough Being a Man” (cunoscut si sub numele „Tora-san, Our Lovable Tramp”). Lansat in cinematografele din Japonia la sfarsitul verii lui 1969, filmul il avea in rolul principal pe Atsumi Kiyoshi. Destinul acestuia avea se se confunde cu cel al personajului interpretat, Torajiro. Pana in 1969, Kiyoshi era unul din miile de actori care incercau sa-si faca un nume in lumea filmului. Debutase ca comediant in spectacole de teatru in Asakusa,
Sosirea in capitala a soliei din Qing trezeste mirare, deoarece vizita ei anuala nu are de obicei loc la acea data. Apoi insa totul se lamureste: solia a venit sa aduca recunoasterea oficiala a prinþului mostenitor, atat de dorita de regina Jang si de factiunea sudica. Adversarii lui Dong Yi sunt in culmea bucuriei si intampina cu bucurie si incredere solia, in timp ce Dong Yi e disperata. Ca ultima resursa, ea vrea sa predea Arhiva Datelor regelui si abia in ultima clipa e impiedicata s-o faca, de catre comandantul Suh. Regina detronata a renuntat si ea la ultimele sperante, desi nobilii din factiunea apuseana incearca sa-i ridice moralul. Totul pare fara nicio perspectiva.
Toata lumea revine inapoi in Coreea dupa aventura in Japonia. Gun Wook ramane asistentul personal al lui Tae Seong si il insoteste pretutindeni. Inevitabil, se va intalni si cu tatal lui Tae Seong care, formal, il invita la un ceai. Gun Wook paseste din nou pe aleea casei unde a copilarit scurt timp, iar intrarea pe poarta resedintei ii trezeste amintiri dureroase. In conversatia de doar cateva minute pe care apuca sa o aiba cu presedintele Haeshin Group, acesta din urma ii cere o solutie pentru a-l face pe Tae Seong sa prinda radacini sis a ramana in Coreea. Iar un Wook vine cu o solutie ideala, care e bine primita de presedinte.
Gun Wook isi continua planul, incet si sigur, reusind mai mereu sa fie prin preajma persoanelor vizate: mai intai a fost prin preajma lui Mo Ne, a surorii acestuia Tae Ra, apoi a tatalui sau adoptiv, care l-a abandonat, iar acum reuseste sa fie prin preajma lui Hong Tae Seong. Trimis in Japonia de tatal acestuia, Gun Wook devine un fel de servitor personal al lui Tae Seong, incercand prin aceasta sa se joace cu el, asemeni unei pisici cu victima sa. Lucrurile devin mult mai complicate datorita prezentei intamplatoare (sau nu) a lui Moon Jae In, in Japonia (unde se afla si cei doi), venita dupa o masca de sticla pentru inaugurarea galeriei doamnei Shin. Deseori ai impresia ca cei 3 sunt asemeni unor cautatori de comori; fiecare isi urmareste propriul interes si incearca pe cat posibil sa-l ascunda de celalalt. Cu totii vor masca de sticla: Moon Jae In pentru a o duce doamnei Shin si a castiga recunostinta acesteia, Hong Tae Seong pentru a-i da o lectie mamei sale vitrege, iar Gun Wook pentru… a se juca cu toata lumea. Dar masca de sticla isi dezvaluie misterul, iar Ryu san, detinatorul ei, o va inmana cuiva si va surprinde pe toata lumea. Ramane sa descoperiti despre cine e vorba.
In urma atacarii civililor ce se retrageau din sat, tatal lui Lee Jang Woo este grav ranit. Su Yeon il ingrijeste si ii alina suferinta, in timp ce sora ei mai mica e tot timpul alaturi de Abum, cum ii spunea ea. Insa rana se infecteaza, iar tatal lui Lee Jang Woo moare, fara ca acesta sa afle. Su Yeon se simte vinovata pentru ca nu a reusit sa salveze viata tatalui iubitului ei, insa incearca sa depaseasca cu curaj momentul.
Shanghai, 1941. Paul Soames (John Cusack) soseste in Shangahi, singurul oras important al Chinei care nu cazuse sub ocupatie japoneza. Gaseste un oras divizat in mai multe sectoare, in functie de administratia din zona si de tratatele internationale. Paul este, de fapt, un spion pentru Serviciul Naval de Informatii american, si are identitatea falsa a unui ziarist. Prin interventia consulatului american este angajat la „Shanghai Herald”, cel mai important ziar din Shanghai, unde scrie un articol anti-american, starnind furia sefului sau din cadrul redactiei. In scurt timp se dovedeste ca nimic nu a fost intamplator, cid oar ca e mana unui profesionist. Prin acest act, Paul incearca sa se strecoare in cercurile interlope si in cele ale japonezilor, in vederea elucidarii unui caz: moartea prietenului sau, si el spion, survenita cu putin timp inainte sa se intalneasca cu acesta in zona japoneza a orasului. Mergand pe acest fir, ajunge in cercul de prieteni al sefului Triadei din Shanghai, Anthony Lan-Ting (Chow Yun Fat), cunoscand-o pe fermecatoarea lui sotie, Anna (Gong Li), ce ascunde multe secrete, dar si pe taciturnul capitan Tanaka (Ken Watanabe), seful serviciului de informatii japonez din Shanghai. Iar tensiunea incepe sa creasca in momentul in care abilul Paul resuseste sa dea peste niste poze facute de prietenul sau decedat, in care apare si capitanul Tanaka, in compania unor ofiteri importanti de pe un portavion.
Actorul Kong Hyeong-jin (recent vazut in Slave Hunters) si actrita Choi Jeong-won (printesa Yeon din „Kingdom of the Winds”) au fost gazdele, pe 15 iulie 2010, ceremoniei de deschidere a celei de-a 14-a editii a Festivalului International de Film Frantastic Puchon (PiFan), organizata in Bucheon. Sub lozinca „Doar oamenii se pot bucura de festivaluri, iar filmele sunt in centrul acestora”, festivalul a avut parte in seara inaugurala de prezenta a numeroase vedete din lumea filmului coreean, in ciuda apropierii sezonului ploios. De o primire calduroasa au avut parte Ha Ji-won, Kang Soo-yeon si Hwang Jeong-eum, de aceeasi primire bucurandu-se si Yoshiyuki Tomino, parintele celebrei serii anime „Gundam”. Fanii i-au aclamat pe regizorul Ryoo Seung-wan si pe fratele acestuia, actorul Ryoo Seung-beom, insa cea mai calduroasa primire au facut-o starului Ko Soo.
La ceremonia de deschidere a festivalului, un lucru poate nemaintalnit la alte festivaluri de film, au fost inmanate 2 premii nou-infiintate: Premiul Actorilor si Premiul Fantasia. Premiul Actorilor, acordat celui mai potrivit actor cu specificul PiFan, inregistrat la Asociatia coreeana a actorilor, a fost inmanat lui Ryu Seung-beom (Arahan, No Mercy). Acesta a declarat: „Mereu ma voi stradui sa dau ce am mai bun intr-un mod fantastic si placut, ca si cum as fi cel mai tanar din aceasta industrie de film”. Premiul Fantasia, un titlu acordat actorilor ale caror cariere in actorie au fost legate de viata cetatenilor din Bucheon, a ajuns la Ko Soo (ce a declarat ca mereu vine la acest festival cu o palarie tasata, din superstitie) si Jo Yei-jeong, care a primit un premiu pentru prima oara de cand a debutat. Seara inaugurala s-a incheiat printr-un speech tinut de regizorul Paul Scheuring (co-scenarist al unor episoade din celebrul serial „Prison Break”), realizatorul filmului de deschidere al festivalului coreean, „The Experiment”.
