„Ocean Heaven” este cel mai nou film in care a fost distribuit cunoscutul actor Jet Li. O schimbare majora in cariera sa cinematografica, fiind primul rolul dramatic pe care acesta il interpreteaza. Inainte de a se retrage in spatele camerelor de luat vederi, pentru o eventuala cariera in regizorat, Jet Li incearca sa demonstreze ca este potrivit si pentru un rol dramatic. Iar filmul nu dezamageste. Li se potriveste perfect in rolul incredintat de regizorul-scenarist Lu Xue Xiao, cel care a colaborat in 2002 cu Chen Kaige la scrierea scenariului lui „Together”, si care debuteaza ca regizor intr-un mod stralucit. Partenerul sau de ecran este tanarul actor Wen Zhang, a carui prestatie aminteste de cea a mai celebrului actor coreean Chi Seung-woo din „Marathon” (2005). Coloana sonora a filmului a fost semnata de celebrul Joe Hisaishi, dar si de prietenul lui Jet Li, Jay Chou. Filmul este inspirat dintr-o poveste reala, prezentand una din sutele de mii de drame pe care societatea chineza aproape le ignora. Conform Centrului American de Control al Bolilor, una la 110 persoane nascute sufera de autism. In China. exista in prezent peste 10 milioane de persoane autiste, personajul din film fiind doar un caz – dramatizat pana la extrem – dintre acestia.
Dafu este un tanar autist, ramas orfan de mama de la varsta de 9 ani. La 3 ani s-a descoperit ca sufera de autism, iar vestea a transformat viata familiei sale intr-un calvar. Dupa moartea mamei sale, Dafu este crescut de Xingchan (Jet Li), tatal sau, un ingrijitor la un parc acvatic din apropierea Beijingului. Ajuns la varsta de 21 de ani, Dafu nu stie sa faca nimic, si pana si dialogul cu singurul sau sprijin, tatal sau, este o problema. Pentru el, lumea este altfel. Pentru ca viata nu le va pemite sa mai zaboveasca prea mult timp impreuna, tatal incepe sa-si invete fiul sa se descurce singur, in conditiile in care ajunge sa se confrunte cu indiferenta societatii fata de problema autismului. Nu reuseste sa-si incredinteze fiul niciunei institutii care sa aiba grija de el, fie ca e vorba de orfelinat unde nu putea fi acceptat din cauza varstei (21 de ani), fie ca e vorba de scoala (unde nu sunt acceptate persoanele cu dizabilitati), fie ca e vorba de aziluri de batrani (unde era considerat prea tanar). Aruncat de societate in bratele disperarii, acesta incearca sa-i ofere tot ce mai poate fiului sau, in speranta ca nu va ramane singur si lipsit de ajutor dupa ce el va muri.
Un film impresionant despre niste realitati pe care societatea nu ar trebui sa le ignore. Cazul prezentat se constituie intr-un semnal de alarma la adresa autoritatilor nu neaparat din China, o contributie poate mai valoroasa decat sute de donatii pe care superstarul filmelor de arte martiale, Jet Li, ar aduce-o unei categorii ignorate de societate. Dincolo de acest mesaj, filmul se constituie intr-o adevarata oda la adresa parintilor care se sacrifica pentru binele propriilor copii, indiferent cat de dificila ar fi viata. O adevarata lectie de viata data de un mare actor ajuns la apusul carierei sale actoricesti, care se redescopera pe sine asa cum nimeni nu a reusit sa-l mai vada vreodata pe ecran. „Ocean Heaven” ramana o drama impresionanta ce nu are cum sa te lase indiferent, unul din cele mai reusite filme chinezesti, alaturi de „Aftershock”, al anului 2010. Vizionare placuta !
Prezentare realizata de cris999 © www.asiacinefil.com
„Art of Seduction” este unul din filmele pentru marele ecran de succes cu care cinematografia coreeana a declansat, prin Hallyu, ofensiva in Extremul Orient. Filmul a avut un succes surprinzator la box-office, in special pentru ca nu era vorba de un film cu un buget urias. Cu toate acestea, a avut peste 3 milioane de bilete vandute in salile de cinematograf, fiind lansat cu cateva zile inainte Craciunului din 2005. Dincolo de avantaje, filmul a avut si o concurenta serioasa (in perioada sarbatorilor cine nu si-ar dori sa lanseze un film ?), fapt pentru care nu a reusit sa domine box-office-ul saptamani la rand. Oh Ki-hwan, un regizor aproape necunoscut pe atunci, a reusit sa gaseasca cheia succesului cu „Art of Seduction”. Pe langa tema de actualitate si perfecta pentru perioada de vacanta si sarbatori cand s-a lansat filmul – comedie romantica de senzatie -, Oh a reusit sa distribuie in rolurile principale 2 actori geniali. Rolul principal feminin a revenit actritei Son Ye-jin, care explodase si ajunsese peste noapte vedeta dupa roluri in filme ca „Lover’s concerto”, „The Classic”, „A Moment to Remember” sau „April Snow”. 
Rolul principal masculin a revenit aproape necunoscutului Song Il-gook. In 2005, actorul nu avea in cartea de vizita decat cateva seriale care nu avusesera un succes extraordinar la televiziunile coreene. Fusese remarcat de Oh Ki-hwan in „Emperor of the Sea”, un serial care nu a rupt gura targului in Coreea si, spre deosebire de rolul dramatic din amintita k-drama, Il-gook a primit un rol comic de seducator innascut. Spre surpriza tuturor, prestatia a fost perfecta, iar succesul filmului i-a deschis portile spre serialul de succes „Jumong”, doi ani mai tarziu, iar mai apoi spre „Kingdom of the Winds”, transformandu-l intr-o vedeta exponentiala a Hallyu.
Seducatori si seducatoare au existat de cand lumea. In anul 52 i.e.n., o anume Cleopatra seducea cei mai puternici barbati ai lumii acelor timpuri: pe Iulius Caesar si pe Marc Antoniu. Secole mai tarziu, istoria consemneaza si seducatori glorificati mai apoi de literatura vanduta pe sub mana, un Casanova sau un Don Juan. Filmul a dat nastere si el unor personaje seducatoare, care au ramas in memoria colectiva. Va mai amintiti de doamna Robinson din faimosul „The Graduate”, sau de nemuritorul James Bond, intruchipat de atatia barbati chipesi ? A sosit, acum, momentul, ca si cinematografia coreeana sa dea nastere unui cuplu de seducatori: Ji-won (Son Ye-jin) si Min-jun (Song Il-gook).
Cele doua personaje principale sunt in stare sa seduca orice barbat, respectiv femeie. Si, in stilul pur al lui Don Juan, amandoi se satura repede de victimele lor, cautand altele. Si totusi, intre ei se infiripa dragostea – un cuvant ciudat care ar trebui sa lipseasca din vocabularul personal al unui seducator. Adevarata vedeta a filmului este Son Ye-jin, astfel ca nu am gresi daca am spune ca „Art of Seduction” este o dedicatie in cinstea sarmului atractivei actrite. Veti vedea o actrita plina de viata, ce poate interpreta fara probleme rolul diavolitei pe care, paradoxal, l-a jucat cateva minute in film partenerul ei, Song Il-gook, la propriu. Fata de prestatia alaturi de Bae Yong-joon din „April Snow”, regasim o Son Ye-jin naturala, vivace, capabila sa treaca intr-o secunda de la o mimica de personaj dramatic la cea de actrita desavarsita de comedie.
Datorita faptului ca inaugurarea hotelului de pe insula Jeju e un eveniment la care participa intreaga familie, Sam-soon e nevoita sa-l insoteasca acolo pe Jin-hun.Dar lucrurile nu decurg atat de linistit pe cat si-ar fi dorit ei caci Min Hyun-woo e si el acolo impreuna cu Chae-ri. Fara sa tina cont de faptul ca logodnica lui e prin preajma si nici ca ar putea fi vazut de presupusul iubit al lui Sam-soon, Hyun-woo ii ofera acesteia o bijuterie pe care o adusese din Spania special pentru ea. Gestul sau nu trece neobservat de Jin-hun care reactioneaza violent asa cum il avertizase cu ceva timp in urma. Incaierarea dintre cei doi declanseaza un lant de evenimente care vor complica si mai mult situatia.
Micul Geum adoarme cu frumoasele hainute de print langa patul lui de copil si cu gandul ca in sfarsit isi va cunoaste a doua zi tatal, si Dong Yi e tulburata vazandu-l. Ea e plina de ingrijorare: daca se va reintoarce la palat, primejdii numeroase il vor ameninta pe micut, fiindca ea si fiul ei nu vor putea sta departe de jocurile politice murdare. Insa mica noastra Poongsan e decisa sa isi apere copilul cu orice pret si porneste cu pasi fermi spre palat. Numerosi privitori se aduna ca sa vada intoarcerea concubinei Chun si printre ei se intampla sa fie chiar si concubina Heebin. Ea isi da seama, vazandu-l pe micul Geum, ca a facut o mare greseala cand a lasat-o in viata pe Dong Yi in acesti sase ani si ca lupta pentru pastrarea puterii abia incepe. Insa Dong Yi nu o vede si merge impreuna cu fiul el la palatul reginei, pentru a-si prezenta omagiile dupa atatia ani. Revederea cu regina e calda si emotionanta, iar micul Geum aduce incantare si satisfactie tuturor prin inteligenta si politetea de care da dovada cu aceasta ocazie. Dong Yi afla cu uimire ca va fi curand promovata ca si concubina de rangul 2, Sukui, iar printul va fi primi oficial numele de Yeon Ing. Insa nu toata lumea se bucura de aceste vesti si curtea e tot mai impartita.
Ajuns in inchisoare alaturi de cel pe care l-a prins si predat, De-gil nu intelege nimic. El incearca sa ajunca la intelegere cu Hwang Chol-wung, dar nu reuseste. Chol-wung e decis sa scoata de la ei adevarul legat de ascunzatoarea succesorului regal, si in acest scop nu pregeta sa il tortureze personal pe De-gil, pana ce asta lesina, si apoi pe Te-ha. Spre marea sa suparare insa, nu-si poate termina treaba, deoarece omul de incredere al socrului sau il scoate fortat din sala de interogatoriu. Ramasi singuri pentru scurt timp, Te-ha si erudul sef al rebelilor schimba informatii despre succesorul regal, convinsi fiind ca De-gil e lesinat si nu ii aude.
“Cand am avut, in sfarsit, ocazia sa vad filmul, m-am infiorat. Este regretabil faptul ca acest film intens, pasional si claustrofobic e cunoscut doar cinefililor occidentali impatimiti.”, declara Martin Scorsese despre clasicul adus la viata de fundatia lui. In 1960, acelasi an in care Hitchkock raspandea groaza in cinematografele americane scriind istoria cu noul sau film “Psycho”, Kim Ki-young, un regizor coreean in plina ascensiune, aducea publicului din tara sa “Guvernanta”, o terifianta melodrama psiho-sexuala despre relatia cu consecinte nefaste dintre capul unei familii si fata din casa, o femeie fatala. Daca in “Psycho” simbolul central este casa, ca reprezentare a psihicului uman asa cum l-a etajat Freud (idul – beciul, eul – parterul si supraeul – etajul, unde “traieste” mama lui Norman Bates), in “Guvernanta” sa Kim Ki-young alege scara. O scara a lui Iacob intr-un spatiu claustrofob, urcata de personaje spre paradisul care se transforma in infern, intr-un halucinant joc al seductiei si nebuniei pe fondul unor reguli sociale foarte stricte. “Psycho” si “Guvernanta” merita urmarite in paralel si pentru un mic studiu comparativ a doua culturi – coreana si americana, sau chiar asiatica si occidentala intr-un sens mai larg – la un moment dat. 
Preocupat de psihologia personajelor sale si abil cunoscator al tehnicilor de film de propaganda, Kim Ki-young isi rasplatea audienta acelor timpuri cu emotii intense, dramele sud-coreene ale anilor ’60 avand un public preponderent alcatuit din femei maritate de varsta mijlocie. Criticul de film Kim So-young subliniaza faptul ca genul melodramatic era la vremea respectiva o supapa pentru han – un complex de emotii reprimate datorita regulilor sociale patriarhale neo-confucianiste. La sfarsit, “Guvernanta” sparge conventia celui de-al patrulea perete (personajul isi iese din rol adresandu-se direct spectatorului) si, pe langa morala, aduce chatarsis-ul asteptat.
In 2010, “Guvernanta” se intoarce pe marile ecrane in viziunea moderna a regizorului Im Sang-soo. O cu totul alta realizare, ce pastreaza doar ideea din filmul clasic, dand frau liber imaginatiei reputatului Im Sang-soo. Premiat sau nominalizat pe plan international pentru aproape fiecare film anterior al sau, Sang-soo a avut sansa de a ii distribui in rolurile principale pe renumita Jeon Do-yeon, castigatoarea premiului pentru Cea mai buna actrita la Cannes (Secret Sunshine), cunoscuta publicului de la noi din “My Dear Enemy” sau “You Are My Sunshine”, si pe Lee Jung-jae din “Over the Rainbow” sau serialul “Air City”. Filmul a avut premiera mondiala la Cannes, in aceasta primavara, si desi nu a castigat nimic, a fost nominalizat la Palme D’Or si a fost bine primit de criticii de film ai festivalului.
Pentru ce sa mai traiesti in aceasta viata daca visele ti s-au transformat in niste cosmaruri ? Ce a mai ramas pentru o familie instarita daca aceasta nu-si poate gasi fericirea in bunastare si putere ? Vinul nu mai are acelasi gust ca altadata, iar o zi de nastere se transforma intr-o insipida etalare a exceselor. O astfel de lume falimentata moral a unei familii privilegiate din societatea coreeana contemporana sta in centrul noii “Guvernante”. Eun-yi este o spalatoare de vase naiva de la un restaurant, ce intra in lumea celor bogati si celebri. Aceasta accepta slujba de guvernanta in cadrul unei familii din inalta societate, avand sarcina de a-i creste pe copiii sotiei insarcinate a angajatorului Hoon, doi gemeni. Dar in ciuda ochilor vigilenti ce o pandesc, ea are o aventura cu Hoon, angajatorul ei, un om de afaceri prosper, ingaduitor cu sine, a carui imagine de sine in timpul actului sexual se aseamana flagrant cu cea a personajului Patrick Bateman din “American Psycho” (exceptand securea,de sigur). Urmeaza o poveste de razbunare. A cui ? Urmeaza sa descoperiti urmarind acest film deosebit, nerecomandat persoanelor minore.
Dupa ce l-a vazut prima oara, regele nu rezista tentatiei de a-si mai vedea fiul si il asteapta in fata scolii. Reuseste sa se imprieteneasca cu el si sa il convinga sa chiuleasca de la scoala, numai ca sa fie impreuna. Ore minunate petrece regele alaturi de copil, facand lucruri ce nu isi imaginase ca va face vreodata, asa cum si pe vremuri facuse lucruri neobisnuite alaturi de mama copilului. Sufletul lui de parinte e miscat de sinceritatea iubirii acelui copil care nu si-a vazut niciodata tatal, dar si de iubirea femeii ce e departe de el de sase ani.
Desi foarte rar se intampla ca lucrurile sa fie ceea ce par, Jin-hun nu reuseste sa vada dincolo de scena care desfasoara in fata ochilor lui. Hee-jin e consolata de un barbat care pare sa-i fie foarte apropiat iar Jin-hun, luat pe neasteptate, primeste lovitura din plin. Oare ce legatura e intre acest barbat si sederea lui Hee-jin in SUA ?
Publicul actual va remarca cu siguranta anumite stangacii in realizarea “Guvernantei” si va fi, poate, deranjat de o sumedenie de exagerari si ciudatenii. Productia trebuie urmarita insa prin prisma acelor vremuri, cand inca nu trecusera 10 ani de la divizarea Coreei dupa sangerosul razboi fratricid. Astfel se poate intelege de ce “Guvernanta” este considerata drept unul dintre cele mai bune filme coreene din toate timpurile.
Kim Ki-young (1 octombrie 1922 – 5 februarie 1998) a fost un regizor sud-coreean de film, nascut la Seul in timpul ocupatiei japoneze si crescut la Pyongyang (sau Phenian, astazi capitala Coreei de Nord). Kim Ki-young a petrecut o perioada in Japonia, unde s-a aratat interesat de teatru si cinema. Reintors in Coreea dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, a studiat stomatologia si s-a implicat in teatru. In timpul Razboiului Corean a facut filme de propaganda pentru Serviciul de Informatii al Statelor Unite. In 1955 a realizat primele sale doua filme, utilizand echipament american invechit. In urma succesului celor doua productii, Kim Ki-young infiinteaza propria sa companie de productie, realizand melodrame populare pentru tot restul deceniului. Prima dovada de maturitate a stilului sau este “Guvernanta”, film de referinta pentru asa numita “varsta de aur” a cinematografiei sud-coreene. In anii ’80, Kim ki-young a intrat intr-un con de umbra pana la inceputul anilor ’90, cand isi castiga statutul de figura legendara, multumita utilizatorilor siturilor sud-coreene de film, care ii redescoperisera opera. La Festivalul International de Film de la Pusan (editia 1997) productiile sale sunt imbratisate cu entuziasm de cinefili din Japonia, Satele Unite, Germania, Franta etc.
Kim Ki-young a influentat o serie intreaga de cineasti sud-coreeni proeminenti precum Im Sang-soo, Kim Ki-duk, Bong Joon-ho si Park Chan-wook. Impresionat de “Guvernanta”, Park Chan-wook (regizorul lui “Old Boy”), spune despre Kim Ki-young ca are capacitatea “de a gasi si exprima frumusetea – in distrugere si umorul – in violenta si teroare.”
Dorinta lui Kim Hyeongdo de a descoperi adevarul din spatele evenimentului descris de guvernatorul provinciei Gangneung, Lee Hyeongwoo, este cu atat mai mare cu cat zidul tacerii si acuzatiile de tradare incep sa ameninte viata celor doi. Astfel, eroul nostru paseste intr-o lume diferita de cea a oamenilor simpli, unde intrigile, dorinta de manipulare si exploatarea punctelor slabe sunt tabieturi obisnuite si extrem de frecvente. Bunul simt si respectul sunt masti ale unor oameni ingrozitori si lipsiti de scrupule. Pana si legatura dintre mentor, guvernatorul Lee Hyeongwoo si discipolul sau, ofiterul Kim Hyeongdo e folosita in scopuri mizerabile. Cu toate piedicile intalnite in drum, incapatanatul ofiter de investigatii isi continua planul prin care vrea sa dovedeasca nevinovatia unui barbat si sa dezlege itele presupusului complot impotriva regelui Joseonului.
Serialul MBC „Dong Yi” se mentine a doua saptamana consecutiv in fruntea topului celor mai urmarite seriale pe micul ecran din Coreea. Centrul National Multimedia de Statistica a aratat faptul ca episodul 50 al serialului a avut un rating de 29,5% in seara de luni, si cu un procent mai putin in seara de marti de saptamana trecuta. Dar pana la obtinerea acestor ratinguri, serialul a fost la un pas de anulare dupa o greva spontana a actorilor, saptamana trecuta, de trei zile, care au protestat pentru ca nu au fost platiti. Unii actori ce au fost distribuiti in serial, care fac parte si din Uniunea Coreeana a Artistilor, nu au aparut la lucru de vinerea trecuta pana duminica, sustinand ca MBC le datoreaza un total de 1,8 milioane dolari ! In momentul in care MBC a refuzat sa faca platile, actorii si ceilalti membrii ai sindicatului amintit au parasit platourile de filmare a 4 seriale in lucru pentru MBC: „Dong Yi”, „Gloria”, „Kim Soo Ro” si „Mischievous Kiss”. Luni, actorii din „Dong Yi” s-au reintors la lucru, ajungand la o intelegere cu compania raspunzatoare de productia serialului, care a facut toate platile restante catre actori. „Am platit actorii pentru munca din luna iulie, plata ce a fost amanata din motive birocratice”, a declarat presedintele companiei de productie. „De asemenea, le-am achitat si salariile pe luna august, pe care ar fi trebuit sa le platim pe 10 septembrie”.
Criza s-a incheiat, insa amenintarile actorilor ridica serioase semne de intrebare asupra sistemului de externalizare a serviciilor de productie de seriale. Bazele sale au fost puse in 1991, cand posturile de televiziune au inceput sa apeleze la companii specializate in recrutarea de actori, instruirea lor si punerea acestora la dispozitia realizatorilor, contra cost, in baza unui contract preexistent. Expertii in aceasta industrie sunt de parere ca de cand a izbucnit criza economica mondiala in 2008, sistemul a avut de suferit; bugetele alocate productiilor pentru televiziune au intrat in declin pe fondul scaderii exportului de k-drame si a cresterii numarului serialelor vandute la preturi excesiv de mici.
Saptamana trecuta, Uniunea Artistilor Coreeni a tinut o conferinta de presa la sediul MBC, la care au fost prezenti liderul sindicatului si 20 de actori. Acestia au sustinut ca cele 3 canale principale de televiziune (MBC, SBS si KBS) datoreaza actorilor 4,37 bilioane de woni pentru prestatia din luna iulie pana in prezent. Chiar inaintea conferintei de presa, sindicatul a terminat negocierile cu MBC. Cu toate acestea, actorii au spus ca nu vor participa la productia a 10 seriale programate pentru MBC si SBS. Situatia e mai complicata decat pare la prima vedere: in mod normal, sindicatul nu ar fi trebuit sa ceara banii posturilor de televiziune. Acestea au incheiat contracte cu companii de productie, astfel ca seriale precum „Sing the National Anthem” (KBS), „Iljimae Returns – Moon River” (MBC) si „Coffee House” (SBS) au fost produse de aceste companii de productie angajate de posturile de televiziune, 
actorii din respectivele seriale semnand contracte cu companiile de productie. Desi actorii au cunostinta de existenta acestui sistem, acestia au continuat sa blameze posturile de televiziune pentru lipsa banilor si pentru celelalte probleme. Principala acuza venita din partea sindicatului este ca posturile de televiziune ofera companiilor de productie bugete ridicole pentru a produce seriale, astfel incat ele sa obtina un profit cat mai mare din difuzarea lor, pe bani putini. Banii din reclame intra in buzunarul postului de televiziune, pe cand raportul dintre postul tv si compania de productie este reglementat la inceputul filmarilor, sumele de bani ce urmeaza sa le primeasca compania fiind stabilite dinainte si batute in cuie. „Dong Yi” era un serial oarecare, nimeni nu se astepta sa explodeze si sa fie lider pe piata pe durata difuzarii lui, si de aici frustrarea actorilor, care sa vad prinsi la mijloc intre profitul posturilor tv si intarzierea achitarii de catre acestea a ratelor restante din salarii catre compania de productie. Sindicatul a acuzat posturile tv de faptul ca nu au achitat decat 50-60% din costul de productie de aproximativ 200 milioane woni (170.000 dolari) pe episod de serial, iar de aici impasul companiilor de productie.
Reprezentantii MBC au incercat sa se apere, spunand ca nu este realist sa te astepti ca postul de televiziune sa monitorizeze toate tranzactiile financiare de care sunt responsabile companiile de productie. „Ca post de televiziune, e aproape imposibil sa controlezi toate tranzactiile referitoare la plati intre compania de productie si actori, sau problemele financiare care apar pe durata productiei”. Cat priveste refuzul actorilor de a se prezenta pe platourile de filmare, MBC a declarat ca e regretabil ca actiunile lor au interferat cu procesul de productie. Intr-un final, si KBS si SBS au ajuns la un compromis cu sindicatul actorilor, in aceasta saptamana, astfel ca temporar problema s-a rezolvat. Insa pe termen lung, aceasta revolta a actorilor este un precedent periculos care arata ca dupa declinul industriei coreene de film, criza economica mondiala pericliteaza si industria de productii pentru micul ecran. Principala consecinta ar putea fi scaderea numarului de seriale realizate intr-un an, putandu-se ajunge la nivelul anilor 2000-2005, cand inca nu se produsese boom-ul k-dramelor in lume.
Tara: Coreea de Sud
Recent a fost data publicitatii o poza secreta in care apar Edison Chen si cunoscuta Lady Gaga, iar acest lucru a dat imediat nastere zvonului cum ca cei doi vor colabora intr-un proiect muzical. Cu ocazia recentei conferinte de presa tinute la Shanghai, Edison a negat aceste zvonuri, spunand: „Turneul international al domnisoarei Gaga tocmai s-a incheiat. Nu avem intentii sa colaboram, suntem doar prieteni.” Vorbind despre trecut, acesta a declarat: „Ce a fost, a fost. Acum ca am revenit, stiu exact care e drumul meu viitor in viata. Cand ceilalti oameni nu-ti acorda atentie, trebuie sa fii curajos si sa insisti sa mergi mai departe. Acum m-am maturizat mult si stiu cine sunt adevaratii mei prieteni”.
Referitor la relatia de pritenie cu Lady Gaga, presa din Hong Kong scria in primavara ca insusi asistentul personal al lui Chen ar fi declarat ca acesta a zburat in Statele Unite pentru a o intalni pe Lady Gaga si a discuta oportunitatile unei colaborari in urmatorul an. „Anul viitor, Lady Gaga se va implica intr-o serie de activitati in Asia. Ea stie ca Edison isi face un nume in moda din Asia si ca detine o companie de entertainment. In consecinta, spera ca va colabora cu el”, a spus asistentul lui Chen in primavara. Acesta, insa, a negat zvonurile cum ca Chen ar cauta sa obtina ajutorul vedetei pentru a lansa un nou album pe piata, motivand cu faptul ca Lady Gaga ar fi mult prea ocupata cu concertele proprii pentru a-l putea ajuta pe Chen sa-si lanseze albumul in noiembrie. Acelasi asistent al lui Chen a mai dezvaluit ca cei doi sunt prieteni de ani buni si ca amandoi isi admira reciproc simtul estetic in materie de stil vestimentar.
In sfarsit sunt fata in fata, intr-un triunghi de pasiune si ura De-gil, Te-ha si On-yon. Replici dure si taioase ca niste sabii sunt schimbate rapid, apoi incepe confruntarea. Barbatii o dau la o parte pe tanara femeie pentru a se lupta, dar ea intra mereu intre sabii, ca intr-un dans al iubirii, aparandu-l cand pe unul cand pe altul dintre barbatii iubiti de arma celuilalt. Lupta trebuie sa se intrerupta pentru scurt timp, pentru ca cei doi sa o poata relua altundeva, in absenta femeii iubite de amandoi. La despartire, plecand sa se lupte cu De-gil, Te-ha ii promite lui On-yon ca nu il va ucide pe acesta si o lasa pe tanara cu rugamintea sa aiba grija de succesorul regal. Niciunul din ei nu stie ca succesorul regal a fost deja scos pe usa din dos de catre seful gruparii de rebeli, eruditul Kang Ming-yu. Abi mai tarziu vede On-Yon lipsa copilului si fuge disperata in sat, reusind sa-l prinda din urma pe erudit. Insa stradania ei de a-l face sa se intoarca in casa conspirativa nu are niciun rezultat, copilul nu ii este inapoiat definitiv, ci doar incredintat pana la iesirea din piata, pentru ca un barbat nobil purtand in brate in public un copil ar fi o imginea prea iesita din comun si ar atrage atentia tuturor. Acest rastimp este insa suficient femeii ca sa se faca disparuta cu copilul, si face asta exact la timp pentru a preveni caderea lui in mainile lui Chol-wung, care pune pe neasteptate sabia la gatul eruditului. Din fericire, Kang nu spune unde e copilul si On-Yon se poate intoarce cu micutul la casa conspirativa.
Ce faci cand barbatul cu care ai o relatie falsa si destul de incordata e prea beat pentru a mai ajunge singur acasa ? Sam-soon alege sa-l duca ea pana acasa dar generozitatea ei o arunca in bratele unui Jin-hun inconstient dar totusi capabil sa zapaceasca si sa tortureze o femeie vulnerabila. Dimineata insa, situatia se schimba iar Sam-soon nu ezita sa-si ia revansa pentru acea noapte tulbure si sa-l chinuie putin pe Sam-shik care se simte jenat si nesigur. Dar lucrurile se complica brusc in momentul in care soneria pare sa anunte, din nou, o vizita neasteptata a mamei lui Jin-hun.
Katrina Kaif a declarat, intrebata de reporterii indieni, ca ea si Salman Khan nu s-au despartit si ca sunt, inca, un cuplu. Aceasta vine pe fondul zvonurilor care o legau pe aceasta de diversi actori in voga de la Bollywood, precum Ranbir Kapoor sau John Abraham. Dar Bollywoodul e un univers plin de zvonuri ce tradeaza invidii personale si aspiratii, toate in scopul de a propulsa diverse actrite si de ale aduce mereu in prim plan. Astfel se face ca, in fata presei, fostul model – actualmente actrita – Deepika Padukone, a declarat ca de fapt ea ar fi cea care ar face un cuplu cu Salman Khan si ca zvonurile cum ca megastarul i-ar fi aruncat lucrurile in strada ar fi absurde. Si aceleasi guri rele au sustinut ca Katrina Kaif, prietena de 6 ani a lui Salman Khan, ar fi jurat ca nu va mai lucra niciodata cu Salman. Se spune ca acest zvon s-ar fi nascut in urma unui duel verbal intre Salman Khan si Shah Rukh Khan, cu ocazia zilei de nastere a Katrinei.
Cei doi, din fericire, nu au dat ascultare acestor zvonuri. In urma cu cateva luni, presa de scandal dadea ca sigura despartirea celor doi in momentul in care in timpul filmarilor – fiecare la filmul sau -, cei doi nu si-ar fi vorbit deloc pe platoul de filmare care era unul comun pentru cele doua pelicule. Este cunoscut tuturor faptul ca initial Katrina Kaif a obtinut multe roluri datorita lui Salman Khan, care a fortat mana multor regizori ce-l doreau in filmele lor. Simpla prezenta a lui Salman intr-un film asigura succesul acestuia, iar regizorii nu puteau sa nu-i faca pe plac. Pe de alta parte, Katrina Kaif a fost votata 2 ani la rand cea mai sexy femeie din Asia. Sondaje online organizate de MSN India in primavara acestui an aratau ca cuplul Katrina/Salman a fost votat cel mai “fierbinte” cuplu al deceniului, din cei peste 38.000 de votanti aproximativ 36% fiind de parere ca acest cuplu arata mai bine decat Abhishek/Aishwarya.
Andy Lau si Gong Li vor colabora intr-un remake chinezesc al productiei hollywoodiene de succes “What Women Want”, in care protagonisti au fost celebri Mel Gibson si Helen Hunt. E vorba de o poveste similara despre o iubire magica in mediul vietii unor functionari de birou. Cand productia Americana a avut premiera in anul 2000, aceasta a devenit un blockbuster instant, aducand unele din cele mai mari incasari de pana atunci din istoria Hollywoodului. Desi e vorba de un remake, povestea a fost retusata si adaptata la problemele de actualitate ale anilor 2010 pentru a se potrivi gusturilor publicului actual. Punctul de atractie al viitorului film va fi Andy Lau, al carui personaj va avea abilitatea de a citi gandurile femeilor, inconjurat fiind de colege superbe, in conditiile in care si-a aratat carisma de cuceritor in fata acestora.
Grupul de copii doritori sa vada alaiul solilor chinezi se urca pe un acoperis, dar nu reuseste sa se bucure de priveliste decat putin timp. Copiii cad de pe acoperis chiar in apropierea unui erudit care ii cearta si ii loveste cu cruzime, iar micutul Geum intervine in apararea celor loviti. Asta insa atrage asupra sa furia eruditului, creindu-se o disputa ce tinde sa degenereze. Din fericire interventia lui Dong Yi limpezeste situatia si astfel micutul Geum scapa nevatamat, dar intamplarea scoate in evidenta inteligenta si curajul micutului. Dong Yi e insa o mama severa: pentru faptul ca Geum a fugit de acasa fara sa spuna nimic, semn ca aschia nu sare departe de trunchi, este pedepsit cu severitate. Insa sufletul de mama a lui Dong Yi nu poate ramane suparat multa vreme si dupa ce pedeapsa e indeplinita, tanara femeie il duce pe micut sa vada panorama orasului si-i povesteste acestuia cu drag despre ilustrul lui parinte. Acolo o scena induiosatoare dezvaluie ce ascund cei doi in suflet, dupa atatia ani, departe de tot ce inseamna Curte, intriga, dar si departe de omul drag…
“71 Into the Fire” este cel mai mediatizat film coreean al anului 2010. Cu peste 20 de milioane de dolari incasari in Coreea, filmul a avut parte si de o premiera mult asteptata in Statele Unite, in 14 cinematografe selecte. Asteptarile de la acest film au fost mari, iar realizarea nu a dezamagit, ridicandu-se la nivelul oricarei productii de razboi realizate de americani. Filmul, inspirat din fapte reale, are parte de o distributie de exceptie: liderul formatiei Big Bang, TOP, tine capul de afis al listei, alaturi de Kwon Sang Woo (More than Blue) si Cha Seung-won in rolul unui necrutator commandant nord-coreean (Blades of Blood, Eye for an Eye) Regia este semnata de John H. Lee, nimeni altul decat realizatorul mega-succesului anului 2004, “A Moment to Remember”. Ideea filmului a venit de la o… scrisoare scrisa de unul din cei 71 de studenti ce au aparat cu pretul vietii scoala din oraselul Pohang. De la ea s-a nascut o productie senzationala, in care s-au investit aproximatic 10 milioane de dolari.
