Serialul MBC „Dong Yi” se mentine a doua saptamana consecutiv in fruntea topului celor mai urmarite seriale pe micul ecran din Coreea. Centrul National Multimedia de Statistica a aratat faptul ca episodul 50 al serialului a avut un rating de 29,5% in seara de luni, si cu un procent mai putin in seara de marti de saptamana trecuta. Dar pana la obtinerea acestor ratinguri, serialul a fost la un pas de anulare dupa o greva spontana a actorilor, saptamana trecuta, de trei zile, care au protestat pentru ca nu au fost platiti. Unii actori ce au fost distribuiti in serial, care fac parte si din Uniunea Coreeana a Artistilor, nu au aparut la lucru de vinerea trecuta pana duminica, sustinand ca MBC le datoreaza un total de 1,8 milioane dolari ! In momentul in care MBC a refuzat sa faca platile, actorii si ceilalti membrii ai sindicatului amintit au parasit platourile de filmare a 4 seriale in lucru pentru MBC: „Dong Yi”, „Gloria”, „Kim Soo Ro” si „Mischievous Kiss”. Luni, actorii din „Dong Yi” s-au reintors la lucru, ajungand la o intelegere cu compania raspunzatoare de productia serialului, care a facut toate platile restante catre actori. „Am platit actorii pentru munca din luna iulie, plata ce a fost amanata din motive birocratice”, a declarat presedintele companiei de productie. „De asemenea, le-am achitat si salariile pe luna august, pe care ar fi trebuit sa le platim pe 10 septembrie”.

Criza s-a incheiat, insa amenintarile actorilor ridica serioase semne de intrebare asupra sistemului de externalizare a serviciilor de productie de seriale. Bazele sale au fost puse in 1991, cand posturile de televiziune au inceput sa apeleze la companii specializate in recrutarea de actori, instruirea lor si punerea acestora la dispozitia realizatorilor, contra cost, in baza unui contract preexistent. Expertii in aceasta industrie sunt de parere ca de cand a izbucnit criza economica mondiala in 2008, sistemul a avut de suferit; bugetele alocate productiilor pentru televiziune au intrat in declin pe fondul scaderii exportului de k-drame si a cresterii numarului serialelor vandute la preturi excesiv de mici.

Saptamana trecuta, Uniunea Artistilor Coreeni a tinut o conferinta de presa la sediul MBC, la care au fost prezenti liderul sindicatului si 20 de actori. Acestia au sustinut ca cele 3 canale principale de televiziune (MBC, SBS si KBS) datoreaza actorilor 4,37 bilioane de woni pentru prestatia din luna iulie pana in prezent. Chiar inaintea conferintei de presa, sindicatul a terminat negocierile cu MBC. Cu toate acestea, actorii au spus ca nu vor participa la productia a 10 seriale programate pentru MBC si SBS. Situatia e mai complicata decat pare la prima vedere: in mod normal, sindicatul nu ar fi trebuit sa ceara banii posturilor de televiziune. Acestea au incheiat contracte cu companii de productie, astfel ca seriale precum „Sing the National Anthem” (KBS), „Iljimae Returns – Moon River” (MBC) si „Coffee House” (SBS) au fost produse de aceste companii de productie angajate de posturile de televiziune, actorii din respectivele seriale semnand contracte cu companiile de productie. Desi actorii au cunostinta de existenta acestui sistem, acestia au continuat sa blameze posturile de televiziune pentru lipsa banilor si pentru celelalte probleme. Principala acuza venita din partea sindicatului este ca posturile de televiziune ofera companiilor de productie bugete ridicole pentru a produce seriale, astfel incat ele sa obtina un profit cat mai mare din difuzarea lor, pe bani putini. Banii din reclame intra in buzunarul postului de televiziune, pe cand raportul dintre postul tv si compania de productie este reglementat la inceputul filmarilor, sumele de bani ce urmeaza sa le primeasca compania fiind stabilite dinainte si batute in cuie. „Dong Yi” era un serial oarecare, nimeni nu se astepta sa explodeze si sa fie lider pe piata pe durata difuzarii lui, si de aici frustrarea actorilor, care sa vad prinsi la mijloc intre profitul posturilor tv si intarzierea achitarii de catre acestea a ratelor restante din salarii catre compania de productie. Sindicatul a acuzat posturile tv de faptul ca nu au achitat decat 50-60% din costul de productie de aproximativ 200 milioane woni (170.000 dolari) pe episod de serial, iar de aici impasul companiilor de productie.

Reprezentantii MBC au incercat sa se apere, spunand ca nu este realist sa te astepti ca postul de televiziune sa monitorizeze toate tranzactiile financiare de care sunt responsabile companiile de productie. „Ca post de televiziune, e aproape imposibil sa controlezi toate tranzactiile referitoare la plati intre compania de productie si actori, sau problemele financiare care apar pe durata productiei”. Cat priveste refuzul actorilor de a se prezenta pe platourile de filmare, MBC a declarat ca e regretabil ca actiunile lor au interferat cu procesul de productie. Intr-un final, si KBS si SBS au ajuns la un compromis cu sindicatul actorilor, in aceasta saptamana, astfel ca temporar problema s-a rezolvat. Insa pe termen lung, aceasta revolta a actorilor este un precedent periculos care arata ca dupa declinul industriei coreene de film, criza economica mondiala pericliteaza si industria de productii pentru micul ecran. Principala consecinta ar putea fi scaderea numarului de seriale realizate intr-un an, putandu-se ajunge la nivelul anilor 2000-2005, cand inca nu se produsese boom-ul k-dramelor in lume.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com

3 Comments

  1. Filmarile de luni la ep.49 din Dong Yi s-au incheiat cu 15 minute inainte de a fi transmis pe post acest ep. (MBS a apelat la reclame pentru a inlocui transmitere episodului programat la 21,55 cu intarziere). Dupa parea mea, postul TV are dreptate. Eu inchei un contract cu o firma producatoare care primeste o anumita suma de bani conform intelegerii. Daca serialul a avut succes (inmultindu-se astfel reclamele)este „norocul” meu fiindca am ales un subiect care a avut succes. Dar daca nu este stipulat in contract ca-ti dau un anume procent daca serialul este lider de audienta, atunci n-ai nici un drept sa-mi ceri bani mai multi. Eu trebuie sa-ti achit la termen sumele cuvenite conform intelegerii. Ce se intampla daca serialul ar fi fost cu un reting sub 5% de exemplu? In mod sigur multi din cei care fac reclame ar fi renuntat la difuzarea lor atunci cand nu se uita nimeni! Si, in consecinta veniturile postului TV scad. Atunci ar trebui sa scada si suma datorata firmei producatoare, implicit salariile actorilor? Este o arma cu 2 taisuri pe care firma producatoare ar trebui sa stie s-o manuiasca foarte bine. Pentru ca indiferent daca filmul are succes sau nu, actorii depun acelasi efort la filmari!
    Cred ca postul TV se face vinovat numai daca n-a achitat la termen sumele de bani stipulate in contract catre firma producatoare. Sindicatul actorilor trebuie sa ceara „socoteala” acesteia. Pana la urma cei care ies in pierdere sunt spectatorii, care pot „ridica” sau „cobora” un film, ei sunt adevaratii „regi”!

  2. Nu credeam ca pot avea astfel de probleme intr-o industrie atat de prospera.Chiar daca eu sunt o victima recenta a „valului Koreean”, tot dependenta sunt de filmele lor istorice si m-ar intrista daca in final ar dispare din viata noastra

Post your comment

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>