Poate filmul de epoca al anului 2010 in Japonia, “13 Assassins” il are in scaunul regizoral pe legendarul regizor Takashi Miike. De 20 de ani acesta ne desfata cu cel putin 2 filme regizate pe an (peste 70 de realizari pana in prezent), fiind unul dintre cei mai prolifici regizori japonezi contemporani. Desi multi il cunosc pe Miike datorita stilului sau noncomformist si filmelor sale pline de violenta si cruzime, acestea se disting prin calitatea lor ireprosabila, iar cand calitatea si cantitatea se intrepatrund armonios, singurul rezultat este un regizor de exceptie. De aici pana la recunoasterea internationala mai e doar un singur pas, pe care Miike l-a facut fara probleme prin filme precum Audition, Ichi the Killer sau Crows Zero. “13 Assassins” este un film dintr-un gen – epic – rar abordat de Miike. Varianta de film care a avut premiera mondiala in mai 2010 la Festivalul International de Film de la Cannes are 126 de minute, fiind versiunea internationala din care s-au taiat unele scene considerate mult prea dure. Doar aceasta versiune va circula in cinematografele din intreaga lume, versiunea originala a filmului, de 141 de minute, urmand a fi lansata doar pe dvd.
Filmul lui Miike este inspirat dintr-un eveniment petrecut in realitate, consemnat de istoria Japoniei. Acesta a mai fost ilustrat intr-un clasic uitat de timp, “Jusan-nin no shikaku”, un film alb-negru regizat de Eiichi Kudo in 1963. Scenariul este scris de Daisuke Tengan, iar in rolurile principale apar Koji Yakusho (Memoirs of a Geisha), Takayuki Yamada, Hiroki Matsukata sau Kazuki Namioka. “13 Assassins” este produs de nimeni altul decat Toshiaki Nakazawa, care pare a fi prins gustul succesului odata cu “Departures”, laureat cu Oscar pentru Cel mai bun film strain in 2009. Producator executiv a fost britanicul Jeremy Thomas, cel care a adus de-a lungul timpului pe piata internationala de film o serie de filme asiatice de succes, precum The Last Emperor”, “Merry Christmas, Mr. Lawrence” sau filmul lui Kitano, “Brother”. Inca dinainte de premiera la Cannes, Toho a achizitionat drepturile de distributie in Japonia, preconizand succesul pe care “13 Assassins” urma sa il aiba. Si nu s-au inselat, pentru ca filmul a fost nominalizat la Leul de Aur in cadrul celei de-a 67-a editii a Festivalului International de Film de la Venetia, iar in decembrie 2010 la Premiile Academiei Japoneze de Film, unde a pierdut titlul de filmul anului in fata thriller-ului psihologic “Confessions”. Pe 29 aprilie 2011, “13 Assassins” va avea premiera si in Statele Unite.
Despre ce este vorba in “13 Assassins” ? In timp ce Franta semna Tratatul de la Tangiers in urma victoriei in primul razboi franco-marocan, in timp ce in America James Knox Polk devenea presedintele care va continua politica agresiva de anexare de noi teritorii, politica care in curand avea sa duca la primul razboi americano-mexican, in timp ce Samuel Morse transmitea primele mesaje telegrafice, care vor revolutiona comunicatiile la distanta, avand un efect evident inclusiv in desfasurarea razboaielor, in Japonia feudala totul parea a fi incremenit. Nobilii japonezi erau impartiti pe clanuri, iar Sogunul era ales de principalele si cele mai puternice clanuri japoneze. Japonia anului 1844 era una in care razboaiele se incheiasera, iar samuraii aproape devenisera o casta care nu-si mai justifica rolul in societate, sabiile nemaifiind scoase din teaca. In aceasta atmosfera de dolce-farniente, linistea este tulburata de fratele vitreg mai mic al Sogunului, lordul Naritsugu, ale carui porniri sadice la adresa propriilor supusi ameninta stabilitatea interna. Pentru a impiedica ascensiunea acestuia, care ar fi dus la distrugerea sistemului sogunatului, lordul Doi, sfetnicul de taina al Sogunului, primeste ordin de la acesta sa rezolve in mod “discret” chestiunea fratelui sau vitreg. Drept urmare, ia legatura cu Shinzaemon Shimada, un samurai in slujba Sogunului, care primeste misiunea de a strange cat mai multi samurai adevarati ce urmeaza a primi misiunea secreta a asasinarii maleficului lord Naritsugu. Intr-un final se vor strange doar 13 samurai, care, cu codul Bushido in suflet si cu dorinta de a mai manui o data sabia pentru un tel nobil, isi vor pune in joc vietile pentru indeplinirea misiunii.
Structura narativa a filmului este destul de interesanta si, totodata, tipica acestui gen de filme in cinematografia japoneza. La inceput avem parte de o serie de scene violente – specialitatea casei la Miike: un hara-kiri, mutilari, uciderea intr-un mod sadic a unor oameni nevinovati, scene ce nu fac decat sa exerseze fascinatia pentru grotesc a regizorului, ce i-a adus faima internationala. Dupa ce aceasta introducere sangeroasa se incheie, filmul intra intr-o faza mai linistita (pe alocuri chiar amuzanta), tipica filmelor de aventuri japoneze: se strange un grup de eroi care se intalnesc in diverse situatii (unele dintre ele nastrusnice) si pun la cale planul care trebuie sa conduca filmul in cea mai importanta parte a sa: o lupta de proportii intre forte disproportionate numeric. Criticii sunt de parere ca scenele luptei finale (care dureaza peste 40 de minute) sunt cele mai bune scene de actiune filmate vreodata de Miike. Intr-o oarecare masura, la un moment dat ai tendinta sa faci comparatie cu “Cei sapte samurai” a lui Kurosawa, vazand cum se strang cei 13 eroi, si mai ales vazandu-l pe al 13-lea ca pe un posibil bufon. Insa in ultima parte a filmului, personajul se transforma, si din bufonul extrovertit insarcinat cu buna dispozitie se transforma intr-un cu totul alt personaj, ceea ce constituie o deosebire majora de personajul similar al lui Kurosawa din “Cei 7 samurai”.
“13 Assassins” ramane una din cele mai mature opera cinematografice ale lui Takashi Miike, cu imagini care oscileaza de la grotesc la descrierea frumusetile naturale ale Japoniei si, mai ales, cu scena luptei finale ralizata aproape in intregime fara efecte speciale, intr-un secol al vitezei in care tehnologia a pus stapanire pe Cetatea Eterna, unde rar mai vezi un film de talia lui “13 Assassins” realizat cu cascadorii reale si interpretari naturale ale unor actori trecuti demult de prima tinerete, unii aflati chiar in pragul varstei a treia. Asadar, exista toate ingredientele si premisele pentru o productie epica memorabila, care va aminti tuturor amatorilor filmelor cu samurai de vremurile de aur ale acestor productii, cand Akira Kurosawa aducea samuraiul la rangul de exponent cel mai de pret al Japoniei feudale.
Traducerea filmului, efectuata de Asia Team Romania, este in premiera absoluta in Romania, fiind doar una din surprizele cu care asiacinefil.com isi rasplateste userii fideli in aceasta primavara.
Vizionare placuta !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Dupa mai multe roluri in filme de succes precum “The Grudge” (2002), Azumi (2003) sau “Versus (2000), Hideo Sakaki a optat in paralel si pentru o cariera regizorala, in acest an realizand un film apreciat si de critici, intitulat “Accidental Kidnapper”, cu titlul alternativ “Yukai Rhapsody”. Filmul e bazat pe romanul lui Hiroshi Ogiwara din 2004, oferind de la inceput pana la sfarsit un scenariu captivant pentru privitor si foarte ambitios (pentru regizor). O multime de incidente si surprize intervin pe parcurs, iar lucrurile tind sa se complice in loc sa se simplifice. Cei doi actori principali (Katsunori Takahashi) si Roi Hayashi (un actor copil genial) s-au inteles de minune cu regizorul Sakaki, si el actor, aceasta colaborare perfecta facand ca initiala ciocnire de personalitate si mai apoi eventuala camaraderie a celor doi eroi sa fie resimtita intr-un mod natural si credibil.
Japonia, anotimpul ciresilor in floare. Dimineata insorita, ciripit de pasarele in marea florilor de cires, si Hideyoshi Date incercand sa se spanzure. Ramura inflorita rezista la testare, dar trupul unui om e prea mult pentru ea. Cel mai intelept cedeaza (ramura). Hideyoshi are 38 de ani, 3,2 milioane yeni datorie, cazier… si cam atat. Masina e “imprumutata” de la firma de la care a fost concediat, buzunarele goale, pachetul de tigari pe sfarsite… si nici sinuciderea nu a mers prea bine. Oh, ba da, are un pusti pe bancheta din spate; dar afla asta intr-un mod stanjenitor. Pustiul declara hotarat ca a fugit de acasa si nu vrea sa se intoarca.
Calea urmata de Tae Ho se dovedeste a fi cruda. El o aresteaza pe Su Yeon si o acuza de tradare. In acelasi timp, la Clubul ofiterilor americani se serbeaza cucerirea Pyeongyang-ului, prilej pentru Kim Su Hyuk de a organiza un atentat prin care sa decimeze ofiterii armatelor aliate.Atentatul e dejucat, dar se pierd multe vieti dragi celor din compania a 2-a. Inrudirea lui Su Yeon cu Su Hyuk, atentatorul, poate pecetlui soarta doctoritei dar martorii adusi de Tae Ho determina amanarea sentintei.. In temnita fiind, in mod brutal afla de moartea fratelui si surorii ei, in atentatul de la Clubul Ofiterilor.
„A Tale of Mari and Three Puppies” este un film japonez de familie emotionant, despre prietenia dintre om si caine. Acesta se inscrie in lungul sir de filme celebre japoneze despre relatia extraordinara care se stabileste intre prietenul omului, cainele, si stapanul sau: „Hachiko Monogatari”, „Nankyoku Monogatari” sau „10 Promises to My Dog”. Filmul in sine este o fictiune, insa porneste de la fapte reale petrecute in 2004, lucru care, la incheierea vizionarii filmului, ridica intrebari oricarui spectator. In plus, subiectul lui este de actualitate, avand o oarecare legatura cu recentele evenimente din Japonia, care pe noi, romanii, ne pot face sa vedem acum cu alti ochi povestea lui.
Pentru iubitorii de caini, trebuie spus ca rasa de caini din care face parte Mari este Shiba Inu, una din cele mai vechi rase de caini atestate din Japonia (secolul III i.e.n), din cele 6 rase specifice arhipeleagului nipon. Initial, cainii Shiba Inu au fost crescuri pentru vanatoare de iepuri sau pasari, insa in timpul celui de-al doilea razboi mondial, rasa aproape ca a disparut, ca urmare a epidemiilor si a razboiului. In 1936, Shiba Inu a fost recunoscut ca Monument Natural al Japoniei printr-un Act de Proprietate Cultural emis de guvernul imperialist, cu sprijinul Asociatiei pentru conservarea rasei cainilor japonezi. In 1954, un caine din aceasta rasa a fost dus in Statele Unite de un military american, iar in 1979 un prim Shiba Inu s-a nascut in Statele Unite, conform consemnarilor. Shiba Inu traieste intre 12-15 ani si este extrem de putin pretentios. E un caine in general independent si foarte inteligent. Dar despre ce este vorba in film ?
Yuichi lucreaza la primaria satului Yamakoshi, care in curand urmeaza a se integra in orasul Nagaoka. Acesta locuieste cu cei doi copii ai sai de scoala primara – Aya si Ryota -, cu tatal sau septuagenar Yuzo si cu sora nevestei sale. Sotia si mama lui Aya si Ryota a marut in urma unei boli, in spital, lasand toata povara pe umerii sotului si mai ales a lui Ryota, fratele mai mare al lui Aya. Intr-o zi, in timp ce se intorceau de la scoala, Aya si Ryota dau peste o catelusa abandonata pe un camp. Desi incearca sa scape de ea, aceasta ii urmareste si intra imediat la sufletul celor doi copii. Cu ajutorul bunicului Yuzo, acestia reusesc sa-si convinga reticentul tata sa acepte cainele in familie, si astfel acesta ia numele de Mari. Un an mai tarziu Mari devina mama, avand trei catelusi. Dar acestea au fost clipele fericite. Curand o nenorocire loveste intreaga familie, iar Mari isi va arata devotamentul pentru faptul ca a fost adoptata cu atata dragoste de familia celor doi micuti.
Un film care va delecta atat iubitorii de caini, cat si iubitorii de filme pentru intreaga familie, in care sentimentele de bucurie si tristete se impletesc atat de bine incat ca privitor greu reusesti sa-ti stapanesti emotiile. In realitate chiar a existat cainele Mari, care pe 23 octombrie 2004 a dat nastere la 3 catei in Yamakoshi. Dar 23 octombrie a fost ziua in care un puternic cutremur a lovit Niigata, iar Mari, fiind legata cu o lesa, nu a putut ajunge la puii ei ce au disparut. In cele din urma i-a regasit si i-a dus intr-un loc sigur. In ziua respectiva, bunicul din familia lui Mari era singur acasa, suferind de o boala neurologica. Cutremurul l-a surprins la etajul doi al imobilului, unde un dulap a cazut peste el. Mari a aparut in acel loc si a incercat cu labutele sa indeparteze obiectele de pe stapanul ei. Intr-un final, batranul a fost salvat, dar ca urmare a replicilor cutremurului si a ploilor ce au urmat, existand riscul alunecarilor de teren, intregul sat Yamakoshi a fost evacuat cu elicopterul. Mari a ramas in urma si a dus o lupta crunta pentru supravietuire, impreuna cu cei trei catei ai ei. Un film ce ne da o adevarata lectie noua oamenilor, o lectie de prietenie, loialitate si supravietuire in fata greutatilor vietii. Nu ratati acest film deosebit !
Ministerul Culturii, Sporturilor si Turismului din Coreea a organizat recent un sondaj in care vedetele tinere erau intrebate daca urmeaza in mod regulat sau nu cursurile de la scoala. A fost primul sondaj de acest gen organizat in Coreea in randul vedetelor adolescente, care in prezent sunt in numar de 70. O treime dintre acestia, care activeaz ain industria show-biz-ului, au participat la sondaj. Rezultatele arata ca 80% dintre acestia au chiulit de la scoala din cauza conflictului cu programul de lucru, iar unul din patru a spus ca a lucrat ore in sir, chiar pana in noapte. Unul din sase a dezvaluit ca a fost fortat sa slabeasca sau sa tina regim de catre agentia de impresariere. 25% dintre participantii la sondaj au fost de parere ca restrictiile impuse de agentii le protejeaza drepturile, in timp ce restul si-au exprimat temerea ca prea multe restrictii le-ar putea face mai mult rau decat bine, iar in ultima instanta aceastea vor avea un impact negativ asupra carierei lor viitoare.
Episodul 13
In 2002, marele regizor coreean Lee Chang-dong regiza “Oasis”, un film care avea sa castige 11 premii, din care 4 doar la Festivalul de la Venetia 2002. Un an mai tarziu, regizorul japonez Inudo Isshin, avand la baza scenariul lui Seiko Tanake si Aya Watanabe, regiza “Josee, the Tiger and the Fish”, o poveste asemanatoare cu cea din “Oasis”, spusa in stil japonez. In rolurile principale filmul, care a castigat 4 premii, a avut parte de o distributie de exceptie: Satoshi Tsumabuki (Dororo, Pandemic, Tears for You), Chizuru Ikewaki (Twentieth Century Boys, Pandemic, Oishii Man) si Juri Ueno (Nodame Cantabile). Daca filmul este o poveste despre un baiat normal care se indragosteste de o fata frumoasa cu un handicap fizic sever, ceea ce este cu adevarat fantastic la acest film este stilul redarii povestii si umorul neobisnuit care-l transforma intr-o experienta afectiva si vizuala unica.
Tsuneo este student in ultimul an si are o slujba part-time la o sala de mah-jong. In ultimul timp, discutiile clientilor se centreaza pe stranietatea existentei unei batrane care, de 10 ani, cara un misterios carucior de copil, mereu bine acoperit. Unii cred ca ascunde o mumie, altii ca face transporturi pentru un sindicat al crimei si se intreaba daca nu cumva in carucior sunt droguri sau bani.
“Josee, the Tiger and the Fish” nu este o poveste de dragoste la prima vedere. Personajele principale se studiaza atent, si, treptat, se lasa fermecate de partener, pana cand intalnirile regulate ii transforma intr-un veritabil cuplu. Universul inchis al lui Josee, limitat la cartile pe care bunica ei i le aducea de la cosul de gunoi dupa ce erau aruncate de vecinii mai instariti, se deschide, neasteptat, cand apare Tsuneo. Acesta patrunde in lumea ei izolata, universul lor se intrepatrunde, insa in scurt timp apare o a treia persoana, care o determina pe bunica senila sa incerce din rasputeri sa o protejeze pe nepoata ei de o posibila suferinta in plan sentimental. Povestea este simpla, insa lumea unica a acestui film e complexa. Personajul Josee are o vointa puternica, e sincer, dar in acelasi timp timid si curios, in timp ce personajul Tsuneo e o imagine extrem de realista a studentului japonez contemporan.
Actorul si cantaretul din Hong Kong Edison Chen a dezvaluit intr-un interviu dintr-o revista detaliile vietii sale pe fuga imediat dupa ce a devenit una din cele mai cunoscute persoane din Hong Kong odata cu scandalul fotografiilor indecente din 2008. „Odata a trebuit sa ma ascund in portbagajul unei masini, ca un imigrant ilegal. Nu am avut de ales pentru a evita reporterii.” „Odata, masina mea a fost inconjurata de 500 de politisti si mi s-a spus ca politia voia sa ma aresteze. De asemenea, am experimentat petrecerea a 5-6 zile intr-o sectie de politie fara a dormi deloc”, a spus Chen. Actorul si-a amintit ca la un moment dat in cariera sa, un regizor i-a cerut sa reactioneze pentru rolul sau ca un fugar, insa nu a reusit acest lucru deoarece nu s-a putut identifica la nivel mental cu un fugar. „Regizorul mi-a spus: ‘Nu arati ca un om vanat’ „, a spus Chen. Cu toate acestea. ironia sortii, dupa scandalul din 2008 actorul s-a simtit mai tot timpul haituit si vanat de toata lumea, astfel ca acest lucru i-ar permite in prezent sa joace un astfel de rol cu multa usurinta.
Episodul 20- “Portretul unei frumuseti”
Atat Jang Woo cat si Tae Ho dau de cate o urma a lui Su Yeon, dar niciunul nu ii spune celuilalt ce a descoperit. Intre cei doi barbati care incep sa se respecte tot mai mult are loc o discutie clarificatoare. Jang Woo spune sincer ca e decis sa fuga cu fata de indata ce da de ea, renuntand la razboi, si ca Tae Hoo e singurul care poate conduce compania in locul lui.Tae Ho ii atrage acestuia atentia ca lucrurile nu sunt atat de simple, fiindca numele lui Su Yeon e deja pe lista tradatorilor de tara si deci viata ei e in pericol, alaturi de cea a fratelui ei, dar adauga si faptul ca el e decis sa gaseasca o cale de a o salva. Tensiunea dintre cei doi rivali e iar maxima si cautarea continua, fara ca vreunul din ei sa stie ca destinul a adus-o pe cea mult cautata adesea la un pas de ei. Deoarece incearca sa obtina medicamente pentru micul Myung Ho, ea se adreseaza spitalului militar sud-coreean fara a-si dezvalui identitatea, dar e deseori la un pas de a fi descoperita de sora ei, care e infirmiera acolo, cat si de cei doi rivali.
Episodul 19- „Alegerea invingatoului”
Episodul 18- “Competitia.”
Actorul britanic Colin Firth si actrita australiana Nicole Kidman vor face parte din distributia filmului de debut in limba engleza a cineastului coreean Park Chan-wook, „Stoker”. De la ultimul sau film coreean, „Thirst” (2009), Park Chan-wook s-a concentrat pe ideea realizarii unui prim film vorbit in limba engleza. Scenariul noului film e invaluit in mister, si se pare ca e o poveste despre o fata care reia legatura cu unchiul ei dupa moartea tatalui ei. Colin Firth urmeaza sa interpreteze rolul unchiului, si Mia Wasikowska rolul nepoatei. Scenariul a fost scris de Wentworth Miller, cunoscut pentru scenariul serialului american de succes „Prison Break”. Data premierei filmului nu a fost stabilita, insa munca la aceasta productie mai mult ca sigur va incepe in aceasta vara.
Episodul 17- „Fata de acum zece ani”
Episodul 16- „Un portret fara fata”
Actorul coreean Jung Woo-sung (interpretul lui Lee Jung-woo din serialul „Athena”) a recunoscut ca are o relatie speciala cu Lee Ji-ah, cea care a interpretat rolul unei foste iubite a lui Jung in serialul de spionaj „Athena”. Jung a spus fanilor sai, la o intalnire recenta cu acestia, ca se intalneste cu Lee Ji-ah: „Relatia tocmai a inceput. Sper ca toti o veti intelege intr-un sens pozitiv”, a spus Jung. Cele doua vedete din serialul „Athena: Goddess of War” au fost vazuti impreuna la o intalnire in Paris, conform unei publicatii coreene, pe 11 martie. Publicatia a prezentat si fotografii in care cei doi actori se plimba pe o strada din Paris, purtandu-se ca un cuplu. „Lee Ji-ah era cu Jung Woo-sung, avand mana in buzunarul jachetei lui Jung. Se plimbau pe strada, uitandu-se atenti in jur sa vada daca cineva era cu ochii pe ei, insa fara indoiala pareau ca si-au dat o intalnire”, a declarat un martor. Articolul a mai adaugat ca cei doi nu se aflau intr-o vizita oficiala la Paris. Jung s-a intors din Paris mai devreme decat Lee, dar nu a amintit nimic despre acest articol si despre zvonurile lansate pana la intalnirea cu fanii, la care a confirmat tot.
Dupa cutremurul din 15 martie din Japonia, multe vedete au facut donatii si au lansat proiecte in vederea strangerii de fonduri pentru sinistratii japonezi. Dintre zecile de articole de acest gen, ce subliniaza efortul comun al vedetelor, indiferent de natiune, pentru ajutorarea celor greu incercati, este greu sa alegi despre care sa spui cateva cuvinte, toate aceste eforturi fiind sublime. Este demna de lauda mobilizarea starurilor din China, care a depasit orice bariera istorica, de ideologie sau de orice alta natura vis-a-vis de Japonia. Nici vedetele din Japonia nu au fost mai prejos, una din cele mai importante conttributii sub aspectul donatiilor aducand-o Watanabe Entertainment (compania de productie a cunoscutului Ken Watanabe), ce a donat peste 1,2 milioane dolari. Coreea de Sud, la randul ei, a contribuit la efortul international de ajutorare a Japoniei, vedete de prim rang facand importante donatii.
Bae Yong-joon, una din figurile emblematice ale Hallyu, si-a exprimat condoleantele pentru victimele cutremurului din Japonia prin donatii si prin mesaje prin intermediul contului sau de Twitter. Yonsama (cum ii spun japonezii vedetei) a donat aproape 900.000 de dolari unei organizatii guvernamentale, conform agentiei sale Key East. Donatia intentioneaza sa asigure victimelor in viata ale cutremurului lucrurile minime necesare zi de zi unei persoane, sustine purtatorul de cuvant al agentiei: „D-l Bae a fost foarte ingrijorat cand a auzit de faptul ca victimele nu au conditii adecvate, nu au suficienta mancare si apa pe aceasta vreme friguroasa. A insistat ca banii donati sa fie folositi in primul rand pe mancare, paturi si alte lucruri esentiale”. Pe site-ul sau oficial de limba japoneza, Bae Yong-joon a scris: „Ma doare sufletul auzind despre pagubele uriase si urmarile acestui devastator cutremur. Voi cauta cea mai buna cale de a ajuta”.
Efortului extern i se adauga si initiative locale, in ciuda numeroaselor temeri legate de amenintarea nucleara care in aceste zile planeaza asupra intregului arhipeleag nipon. Un festival rock la care vor participa formatii japoneze va avea loc in Coreea, fondurile stranse urmand a fi donate victimelor cutremurului. La acestea se adauga multe mesaje postate de vedete coreene si japoneze pe internet. Interpretul personajului Dan Won din serialul „Painter of the Wind”, Park Shin-yang, a scris un mesaj in engleza si japoneza: „Nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat prietenilor mei din Japonia ! As dori sa transmit cele mai sincere condoleante tuturor victimelor afectate de cutremur, si sper ca replicile cutremurului sa inceteze cat mai curand.”. Vedeta pop BoA (ce a aparut recent in 2 episoade ale serialului Athena) si-a exprimat si ea regretul pentru evenimentele din Japonia, si speranta ca lucrurile vor reveni cat mai repede la normal, in timp ce Park Joong-hoon, ce a jucat in blockbuster-ul coreean „Haeundae” a remarcat ca dezastrul din Japonia „e mult mai ingrozitor decat filmul”, si s-a rugat pentru victime.
Su Yeon refuza cu indarjire sa plece din Pyeongyang-ul evacuat, sperand ca va scapa cu viata din bombardamentul orasului si il va revedea pe Jang Woo, desi fratele ei vrea sa o trimita din orasul unde el ramane pentru a duce lupte sub acoperire impotriva armatei sud-coreene. In orasul facut ruine de aviatia americana, starea micului ranit e tot mai grava si Su Yeon iese din ascunzatoarea echipei conduse de fratele ei pentru a cere niste medicamente pentru el, dar nu primeste decat antiseptice. Nici sanatatea ei nu e grozava, e tot mai palida si trasa la fata si o chinuie dureri tot mai mari, dar incearca sa ascunda de toata lumea asta, desi faptul ca e insarcinata o face, in sinea ei, fericita.
Episodul 15- “Cele cinci bucati ale portretului”
Episodul 14- “Portretul pierdut”
