In 2002, marele regizor coreean Lee Chang-dong regiza “Oasis”, un film care avea sa castige 11 premii, din care 4 doar la Festivalul de la Venetia 2002. Un an mai tarziu, regizorul japonez Inudo Isshin, avand la baza scenariul lui Seiko Tanake si Aya Watanabe, regiza “Josee, the Tiger and the Fish”, o poveste asemanatoare cu cea din “Oasis”, spusa in stil japonez. In rolurile principale filmul, care a castigat 4 premii, a avut parte de o distributie de exceptie: Satoshi Tsumabuki (Dororo, Pandemic, Tears for You), Chizuru Ikewaki (Twentieth Century Boys, Pandemic, Oishii Man) si Juri Ueno (Nodame Cantabile). Daca filmul este o poveste despre un baiat normal care se indragosteste de o fata frumoasa cu un handicap fizic sever, ceea ce este cu adevarat fantastic la acest film este stilul redarii povestii si umorul neobisnuit care-l transforma intr-o experienta afectiva si vizuala unica.

Tsuneo este student in ultimul an si are o slujba part-time la o sala de mah-jong. In ultimul timp, discutiile clientilor se centreaza pe stranietatea existentei unei batrane care, de 10 ani, cara un misterios carucior de copil, mereu bine acoperit. Unii cred ca ascunde o mumie, altii ca face transporturi pentru un sindicat al crimei si se intreaba daca nu cumva in carucior sunt droguri sau bani.
Intr-o dimineata, in timp ce plimba cainele proprietarului, spre Tsuneo se repede, de pe o panta, un carucior de copil ce se izbeste de un gard. In urma acestuia, apare gafaind o batrana foarte ingrijorata si-l roaga sa verifice integritatea continutului. Astfel Tsuneo descopera o fiinta chircita, care se apara cu un cutit, si face cunostinta cu fata ce-si spune Josee. Drept multumire pentru ajutorul dat, Tsuneo este poftit acasa la batrana unde afla ca pe Josee o cheama Kumiko, ca este paralizata de la brau in jos si ca gateste dumnezeieste. Baiatul nu se poate abtine, vizitele se intetesc si cu fiecare vizita, creste nevoia de a le fi in preajma. Cunoscandu-le, Tsuneo ramane fascinat de tenacitatea fetei si cade sub vraja naturaletei cu care isi accepta conditia si tot acum incepe miracolul implinirii iubirii si al viselor pe care Kumiko le-a faurit in izolare.

“Josee, the Tiger and the Fish” nu este o poveste de dragoste la prima vedere. Personajele principale se studiaza atent, si, treptat, se lasa fermecate de partener, pana cand intalnirile regulate ii transforma intr-un veritabil cuplu. Universul inchis al lui Josee, limitat la cartile pe care bunica ei i le aducea de la cosul de gunoi dupa ce erau aruncate de vecinii mai instariti, se deschide, neasteptat, cand apare Tsuneo. Acesta patrunde in lumea ei izolata, universul lor se intrepatrunde, insa in scurt timp apare o a treia persoana, care o determina pe bunica senila sa incerce din rasputeri sa o protejeze pe nepoata ei de o posibila suferinta in plan sentimental. Povestea este simpla, insa lumea unica a acestui film e complexa. Personajul Josee are o vointa puternica, e sincer, dar in acelasi timp timid si curios, in timp ce personajul Tsuneo e o imagine extrem de realista a studentului japonez contemporan.

Chimia dintre cei doi protagonisti ai filmului a fost suficient de puternica pentru ca regizorul filmului “Go” (subtitrat in romana de Asia Team Romania), Isao Yukisada, sa-i distribuie un an mai tarziu in roluri opuse in filmul “A Day in the Planet”. Pe langa prestatia celor doi protagonisti, “Josee, the Tiger and the Fish” e un film plin de lucruri excentrice, cu personaje secundare induiosatoare care fac lumea lui Josee mai intriganta si straniu de placuta. Putem spune fara a gresi ca e ca un veritabil basm care se desfasoara in Osaka zilelor noastre. O drama romantica impresionanta la care, probabil, nu veti plange, dar la care sigur… veti zambi. Unul din filmele japoneze de clasa ale deceniului trecut, care nu trebuie ratat cu nici un pret.

Articol realizat de cris999 si iulianatotu – asiacinefil.com