Pe 2 aprilie, o stire oficiala anunta ca Jang Hyuk si sotia sa asteapta un al treila copil, dupa ce recent sotia acestuia ar fi ramas din nou insarcinata. Aceeasi stire spunea ca sotia – nimeni alta decat cunoscuta actrita Kim Yeo-jin – a facut mai multe vizite la o clinica de obstetrica-ginecologie pentru a acorda atentie sanatatii si ingrijirii prenatale de sine si a copilului. Insusi Jang Hyuk se spune ca si-a alocat timp pretios din programul incarcat pentru a fi alaturi de sotie. Stirea s-a dovedit insa inexacta cand a venit vorba de data la care se presupune ca actrita va naste, anume sfarsitul anului. La doar 2 saptamani dupa ce stirea a devenit publica, pe 16 aprilie, Kim Yeo-jin a dat nastere unei fetite sanatoase de 3,5 kg. Astfel, Jang Hyuk a devenit tatal a trei copii, doi baieti si o fata. Agentia ce-l impresariaza pe actor a declarat: „Jang Hyuk e foarte fericit pentru nasterea fiicei sale. Era programat sa mearga in China pentru a filma la un film, dar din fericire a reusit sa asiste inainte la nasterea copilului.”
Jang Hyuk a terminat la inceputul lunii filmarile la k-drama istorica „Shine or Go Crazy” iar in prezent s-a deplasat in China pentru a participa la filmarile pentru urmatorul sau film. Jang Hyuk s-a casatorit cu sotia sa, o fosta balerina, in iunie 2008. Kim Yeo-jin a debutat in 1995 intr-o piesa de teatru, ramanand activa in lumea filmului si televiziunii pana in prezent. Cele mai memorabile roluri le-a avut in anii de inceput ai carierei, aparand in Peppermint Candy, Chihwaseon sau Girls Night Out. A fost distribuita si in seriale tv, precum Angel Eyes, Tears of Heaven, Amnok River Flows, Yi San sau Jewel in the Palace, insa cel mai mult s-a remarcat in viata din afara lumii filmului, fiind o activista convinsa, fapt ce i-a adus si o interzicere de catre postul MBC, in 2011, de a mai aparea pe acest canal, datorita vederilor sale. Episodul e binecunosut in Coreea, deoarece masura MBC a fost urmata de un boicot al unor figuri proeminente din mediul academic, literar si media de a mai participa la emisiuni ale postului tv. Jang Hyuk si Kim Yeo-jin au avut primul copil in februarie 2009, al doilea nascandu-se in noiembrie 2009. Asadar, intre cei doi baieti si sora lor e o diferenta de varsta de 6 ani.
Felicitari proaspatului tatic si il asteptam sa ne incante cu noi roluri interesante !
‘Winter Sonata’, un clasic al genului, in care au jucat celebrii Bae Young Joon si Choi Ji Woo, si care a incantat continentul asiatic si nu numai, va avea o continuare.
Producatorul Park Young Suk, unul din producatorii companiei Pen Entertainment a dezvaluit recent ca “vom produce o continuare a serialului ce se va numi ‘Winter Sonata 2’. Vom strange vechea echipa care a lucrat la primul serial, printre care regizorul si scenaristii.”
Scenaristii Yoon Eun Kyung si Kim Eun Hee si producatorul Yoon Suk Ho sunt cei ce au facut parte din echipa ce a lucrat in 2002 la primul serial, acestia urmand sa se reuneasca pentru a lucra la continuare dupa 13 ani. Deocamdata, cei doi scenaristi au propus o idee pentru povestea scenariului si scriu rezumatul scenariului ce ar putea fi gata luna viitoare.
Producatorul Park a declarat intr-un interviu dat celor de la Yonhap News ca “Am inceput sa planuim o continuare cu mult timp in urma. Am mai incercat sa facem o continuare a serialului la 10 ani de la difuzarea lui, dar acum credem ca e cel mai potrivit moment.”
Serialul ‘Winter Sonata’ din 2002 este considerat ca fiind cel ce a declansat Vcalul Coreean in toata Asia si chiar in lume si a ajutat foarte mult la imbunatatirea imaginii Coreei in Japonia. Serialul a fost adaptat pentru un anime si o piesa de teatru. Numarul turistilor pe insula Namiseon unde au fost filmate anumite scene din serial a crescut de la 250.000 la peste 650.000 dupa difuzare. O statuie a personajelor principale se gaseste pe insula, in locul in care s-au sarutat pentru prima oara.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Finalizarea distribuţiei pentru k-drama “Hidden Identity”
“Hidden: Hidden Identity”, productie a celor de la tvN ce va fi regizata de cel ce a regizat si “Bad Guys”, ii are in distributie pe Park Sung Woong din “Fatal Encounter” sau “She Is Wow”, actorul Kim Sang Bum din “Goddess of Fire Jung Yi”, „That Winter, the Wind Blows”, Yoon So Yi din “IRIS 2”, “Color of Woman” si Lee Won Jong din “Secret Door” sau “Emperess Ki”.
Scenariul se invarte in jurul unei echipe de investigatii secrete din cadrul Politiei. Metodele folosite de aceasta sunt interceptarea si ascultarea convorbirilor telefonice, monitorizarea comunicatiilor, infiltrarea sub acoperire, nu de putine ori fiind la limita legii, incercand sa prinda raufacatorii.
Personajul lui Kim Bum este descris ca o “arma cu chip de om” – imagine ce corespunde trecutului sau din SEAL (Forte Speciale Navale din cadrul armatei) si SWAT (Special Weapons and Tactics=Serviciul Special de Arme si Tactici), organizatii din care a facut parte inainte de a se alatura acestei echipe speciale de investigatii, dupa decesul prietenei sale care are legatura cu ceva sau cineva numit “Ghost” (Fantoma). Se alatura echipei speciale pentru a cauta mai multe detalii si a razbuna moartea prietenei sale. In timpul cautarilor da de o porecla – Mad Dog. Vom avea parte de o alta imagine a lui Kim Bum, total diferita de cea cu care ne-a obisnuit pana acum. Kim Bum s-a remarcat cu ocazia show-ului televizat „Survival Star Audition”, insa desi s-a clasat al 6-lea din sute de participanti, nu a putut participa efectiv in emisiune datorita varstei de doar 17 ani (emisiunea avand ca regula varsta de minim 20 de ani pentru participanti). Totusi, multe oportunitati s-au deschis pentru tanarul Kim Bum in acel moment, iar rolurile din serialele de televiziune (in special „Boys Over Flowers”) i-au adus popularitate. In prezent in varsta de 25 de ani, acesta e cunoscut in lumea mondena pentru relatia – incheiata anul trecut dupa 7 luni – cu actrita Moon Geun-young, pe care a cunoscut-o pe platourile de filmare a serialului Goddess of Fire.
Park Sung Woong este liderul echipei speciale, caruia i se da acceptul de a forma aceasta echipa, lucru de care se ocupa cu toata seriozitatea, constientizand ca daca ceva rau se va intampla echipei vina va fi in totalitate a sa. Pe Park Sung Woong il stim din roluri cu precadere negative, asa ca avem inca o schimbare de imagine.
Yoon So Yi are un rol special, personajul sau fiind priceput la deghizare si strangerea de informatii. Are multiple cunostinte de psihoanaliza si arte martiale.
Lee Woon Jong este talentat la deghizare, este tot timpul la curent cu diferite informatii, fiind mereu in legatura cu diversi indivizi dubiosi. Personajul sau e caracterizat ca fiind mai escroc decat un escroc adevarat.
Serialul se va difuza lunea si martea la tvN incepand din iunie.
(Sursa: Dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Ce poate ieşi din asocierea Gangnam, Cheongdam-dong, Hallyu ? Surprizã !
Gangnam-gu Office din Coreea de Sud, biroul districtual din Gangnam, situat in afluenta zona de sud a Seulului, va redecora intregul peisaj al strazilor din Chengdam-dong, acestea urmand sa devina „strazi ale Hallyu” (sau ale „Valului Coreean”), ca parte a efortului de a atrage turisti straini. Renovarea strazilor, numite generic „K-Star Road”, modelate dupa celebrul Walk of Fame de la Hollywood, a intrat in a doua faza a planului. Intr-o prima faza au fost dezvoltate magazinele din zona – unde in mod regulat cantareti si artisti coreeni fac vizite – in atractii turistice. Biroul districtual a si produs si distribuit harti si ghiduri pentru turistii straini, in aceeasi prima etapa. A doua etapa a remodelarii districtului consta in ridicarea unor papusi si obiecte artizanale de 3 m inaltime intitulate „GangnamDol”, ce vor constitui o noua atractie pentru turistii din zona. Pentru crearea lor, biroul districtual a apelat la 10 echipe de artisti si cantareti k-pop, figuri emblematice ale muzicii, precum 2PM, Super Junior, Girls’ Generation sau F.T.Island. „GangnamDol” au fost ridicate in fata departamentului de obiecte de lux a Galleria pana in fata SM Entertainment, principala agentie de impresariere din Coreea, ce reprezinta idolii k-pop.
Biroul districtual intentioneaza sa extinda K-Star Road prin amplasarea de noi GangnamDol (foto) si de chioscuri, de la care turistii straini pot obtine informatii despre Cheongdam-dong si Hallyu. Mai multe magazine vor fi modificate pentru a deveni atractii turistice, urmand a promova imagina starurilor. Motivul pentru care Cheongdam-dong-ul a fost ales pentru planurile biroului districtual a fost faptul ca acesta e caminul celor mai importante agentii de impresariere si talente din Coreea, reprezentand cantareti, artisti si actori celebri ai Hallyu. Recent, primarul din Gangnam a declarat in fata presei ca intentioneaza sa transforme Cheongdam-dong-ul intr-o „Mecca a Hallyu”, in care turistii sa se poata intalni cu starurile si sa poata invata despre cultura coreeana oriunde pe strazile de acolo. Acesta a mai mentionat ca va extinde K-Star Road catre Apgujeong-dong si Shinsa-dong, in efortul de a atrage 10 milioane de turisti straini in districtul sudic al Gangnam-ului in viitorul apropiat.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Sea Breeze (1995) – o mini-serie cu Bae Yong-joon într-unul din primele sale roluri
Odata cu mini-seria “Sea Breeze” facem o calatorie inapoi in timp in lumea terifiantului “Sea Fog”, in anii ’90, o perioada extrem de dificila pentru economia coreeana, ale carei greutati au fost resimtite cel mai mult de oamenii de rand. Iar daca ne referim la Busan, acesti oameni de rand erau de regula pescari. Pe langa evidenta componenta sociala, serialul incearca sa zugraveasca zbuciumul interior al unui tanar plecat din Seul din anumite motive, ce incearca sa ia viata pe cont propriu. Doar ca se ciocneste de la inceput de niste persoane mai greu de abordat, care ii ofera o lectie de viata din care nu are decat de invatat. Acest tanar e interpretat de nimeni altul decat de Bae Yong-joon, care in 1995 era un june actor promitator aflat la al treilea rol din cariera. Nimic nu avea sa anunte transformarea lui de peste ani in una din cele mai influente personalitati ale cinematografiei coreene contemporane, si asta pentru ca rolul ce-l are de interpretat in aceasta mini-serie nu e chiar unul din cele mai convingatoare. Fata de rolurile mature de mai tarziu, avem in fata un Bae Yong-joon tanar, plin de viata si optimism, ce poate interpreta fara probleme un rol pozitiv, chiar cu zambetul pe buze, cu o nonsalanta debordanta. Stand si privindu-l, parca te umple de optimism naivitatea lui. “Sea Breeze” ne ofera, de asemenea, ocazia de a arunca o privire asupra modului in care se faceau serialele in Coreea cu 20 de ani in urma, inaintea exploziei Hallyu. Veti constata ca veti vedea un serial total diferit, daca il comparati cu orice alt serial post-Hallyu. Astfel, scenariul este simplist, aproape ai impresia ca urmaresti un film artistic in care actiunea este extrem de lenta, iar rasturnarile de situatie vin foarte tarziu. In plus, nu stii mult timp incotro se indreapta serialul. Cadrele se repeta la distanta mica unele de altele (altfel spus locatiile interioare sunt statice, nu se schimba, iar la editare, totul e prezentat cronologic, nu se urmaresc alternativ 2 fire epice, ci e unul singur ce continua pana la final). Coloana sonora, care la serialele de azi da culoare fiecarei scene, e aproape inexistenta, nu da nuanta trairilor personajelor si exista doar pentru a incheia o succesiune de mai multe scene sau episodul. Un alt lucru interesant e faptul ca actorii distribuiti in aceasta mini-serie vorbesc cu totii cu accent de Busan, cu exceptia lui Bae Yong-joon, fapt rar intalnit in serialele de astazi, in care li se cere actorilor sa vorbeasca fara accente zonale.
Coreea de Sud, inceputul anilor ’90, Busan, oras port cu pescari harnici si negustori vorbareti. Sunetele agasante de sirena se aud tot timpul, pescari in haine ponosite incep o noua zi, pregatindu-se sa iasa in larg cu neobositele lor barci. Razele soarelui mangaie apa inca rece a marii, semn ca sezonul cald nu a sosit inca, iar briza adie nervos, asa cum ii sade bine primavara. In acest peisaj isi face aparitia un strain sosit tocmai din Seul, Mun-hyeong (Bae Yong-joon). Nu doreste decat sa iasa in larg cu o barca si sa faca scufundari, insa un pescar il avertizeaza ca apa inca nu e suficient de calda pentru asta. Toata lumea pare ursuza, pus ape cearta, iar Mun-hyeong e principala tinta a nemultumirilor fiecaruia. In varsta de 23 ani, absolvent de liceu, orfan dupa spusele sale, acesta are aparent o intalnire cu niste prieteni la un bar din Busan, insa cum acestia nu-si fac aparitia iar bautura ce a comandat-o in asteptarea lor e consumata, neavand bani asupra sa e aruncat in strada, alegandu-se si cu o bataie. Ratacind pe strazile din apropierea portului, o cunoaste pe Mi-sun, si ea orfana, ce vinde cafea pe strada. Mai apoi, neplatindu-si nici mancarea comandata intr-un restaurant saracacios, e pus de proprietara acestuia sa faca livrari in schimbul contravalorii mancarii. In acest fel ajunge sa cunoasca localnicii, problemele si greutatile lor, dar si pe Gil-ja, prietena fetei cu cafeaua, care isi face planuri in privinta Don Juan-ului aparut pe nepusa masa in fief-ul ei. Dar Mun-hyeong poarta cu el un secret teribil…
O mini-serie agreabila, linistita, realista, aterizata din alte timpuri tocmai in prezent, pentru a ne aminti de un mare actor si de faptul ca toate aceste staruri de astazi au inceput cu modestie de jos, cu roluri poate mai putin potrivite sau pe gustul lor, dar care cu perseverenta, talent si uneori incapatanare si-au castigat din plin meritele pentru care astazi ii elogiem.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de uruma(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Chinatown (Cho Lon) (2013) – controversata producţie vietnamezã despre viaţa de noapte a Saigon-ului
Productiile vietnameze mereu au surprins prin originalitatea exprimarii si frumusetea lor artistica, fie ca vorbim despre productiile premiate la nivel international sau de cele comerciale. Fara a avea o industrie de film foarte dezvoltata in raport cu alte tari asiatice, filmul vietnamez a reusit, in zilele noastre, sa supravietuiasca pe plan international datorita unei generatii de regizori indrazneti scoliti peste Ocean si in Europa. Unul dintre ei – poate si cel mai important – este Charlie Nguyen, regizorul celui mai de succes film vietnamez din toate timpurile, “The Rebel” (2007). Cunoscut pentru mai multe comedii usoare si pentru regia unui popular show de televiziune (Van Son) organizat in diverse colturi ale lumii unde exista importante comunitati vietnameze, Charlie Nguyen a incercat sa revina in stil mare cu productia “Chinatown” (cu titlul original Bui Doi Cho Lon sau, mai simplu, Cho Lon), in 2013. Cu un buget de aproximativ 1 milion de dolari (ceea ce pentru industria vietnameza de film inseamna un film cu un buget ridicat), “Chinatown” nu a reusit sa treaca de comisia de cenzura, fiind interzis in Vietnam. Acest lucru a starnit un scandal de proportii, si asa se face ca filmul nu a fost difuzat in nici o sala de cinematograf nici din Vietnam, nici din alta parte a lumii, luru care practice a ucis intreaga investitie. Din distributie fac parte Hoang Phuc Nguyen (in rolul mintii diabolice, asa cum ne-a obisnuit dirt-un film anterior, “Bay Rong”), celebrul Johnny Nguyen (fratele regizorului, un veritabil “Van Damme” al Vietnamului), dar si mai tinerii Long Dien si Ha Hien.
Cho Lon-ul (un veritabil Chinatown al Saigon-ului) isi are povestile sale necrise. Unele din ele sangeroase si intunecoase, precum strazile-i inguste. In acest cartier, legea e scrisa cu pumnul, iar influenta e impartita intre doua bande rivale: cea a lui Hung, ce a crescut de mic pe strazile cartierului, si cea a lui Tai Nhot, un abil traficant de droguri. Lam, fratele mai mic al lui Hung, a parasite banda pentru a evita o viata traita in umbra, insa se indragosteste de Huong, iubita rivalului Tai Nhot. In momentul in care cei doi decid sa fuga, isi cauta refugiu in Cho Lon, la Hung. Lucurile nu sunt deloc simple, caci Hung in curand urma sa devina tata, fiind hotarat sa lase in urma viata de gangster. Cum era de asteptat, oamenii bandei rivale vin pe urmele celor doi fugari. Pentru a rezolva problema, Tai Nhot apeleaza la Phong (Johnny Nguyen), prietenul lui cel mai bun din copilarie, priceput la artele martiale.
In ciuda faptului ca filmul are un buget de 1 milion de dolari, acest lucru nu se vede in realizarea lui. Filmarile au fost facute in Cho Lon (in vietnameza insemnand “piata mare”), asezare fondata la sfarsitul secolului XVIII de minoritatea chineza Hoa din Vietnam pe malul vestic al raului Saigon. Din pacate, regizorul nu face absolut nici o trimitere la istoricul cartierului sau la faptul ca in ziua de azi, Cho Lon atrage o multime de turisti din Taiwan si China, sau ca in timpul Razboiului din Vietnam, soldati si dezeretori din Armata americana au pus bazele unei piete negre aici. Acesta se concentreaza strict pe povestea protagonistilor, astfel ca decorurile minimaliste si filmarile facute noaptea, cu o actiune petrecuta pe durata unei singure nopti, completeaza imaginea de film realizat cu mijloace reduse. Scenele de lupta sunt spectaculoase, insa partea de editare audio sufera ingrozitor, sunetul loviturilor incasate de protagonistii scenelor de lupta fiind acoperit de o melodie de fundal continua, un procedeu tehnic intalnit in filmele de actiune din Hong Kong de la sfarsitul anilor ’90. In schimb, luptele dau senzatia de realism, chiar daca uneori la munca de editare s-a dat gres, netaindu-se unele scene in care se vede foarte clar ca personajele doar se prefac ca se lovesc. Acest lucru da senzatia de film facut in graba, peste noapte. Totusi, “Chinatown” are un farmec aparte, trecand peste aceste lipsuri sau stangacii evidente. Iar acest farmec nu e dat nici de povestea simplista, nici de jocul actorilor, nici chiar de scenele spectaculoase de lupta, ci de atmosfera. E un film apasator, care te introduce intr-o lume intunecata, violenta. De ce a fost interzis filmul in Vietnam ? Tocmai datorita violentei sale, Comisia de Cenzura considerand ca scenele in care gangsterii isi folosesc cutitele pentru a ucide alti gangsteri fara a exista vreo interventie a politiei sau organelor abilitate ale statului, a decis interzicerea difuzarii productiei in Vietnam in absenta unor modificari. Desi a fost retrimisa o varianta editata a filmului, aceeasi Comisie a rfuzat acceptarea ei pe motiv ca filmul nu reflecta adevarata imagine a Saigon-ului. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, filmul a ajuns intr-un final pe internet, izbucnind un scandal de proportii. Cele doua companii ce au produs filmul si-au aratat intreaga disponibilitate de a colabora cu Politia pentru gasirea sursei de scurgere a materialului, sustinand ca ele nu aveau nici un interes sa faca acest lucru, neavand nimic de castigat. Decizia interzicerii filmului a starnit un val de reactii aprinse din partea regizorilor vietnamezi, care au ajuns sa se intrebe daca Vietnam ar trebui sa continue sa realizeze filme de fictiune conectate la realitatea sociala, sau ar trebui sa faca filme ieftine neatragatoare pentru a satisface audienta (si Comisia de Cenzura). Un caz similar s-a intamplat in Coreea de Sud recent, unde Comisia de Cenzura a interzis de la difuzare pe teritoriul Coreei filmul “Moebius” al lui Kim Ki-duk. Acest lucru nu a impiedicat, insa, prezentarea filmului in cadrul unor festivaluri internationale de film sau lansarea lui pe blu-ray sau dvd in alte tari. Cam asta e diferenta intre Coreea de Sud, o tara cu o democratie autentica, si Republica Socialista Vietnam, tara cu partidul unic la putere. Dincolo de aceste controverse si lipsuri (explicabile prin lipsa de interes pentru o finisare a scenelor, cand stii ca filmul nu va puta fi vazut de nimeni), “Chinatown” ramane un film de actiune destul de bun, chiar daca situate departe de productii similare de gen din tari asiatice mai dezvoltate sub aspect cinematografic, precum China, Coreea sau chiar Thailanda.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Filmul „Twenty”, cu Kim Woo Bin, Kang Ha Neul si Junho din 2PM a devenit al doilea film coreean al anului la box-office, dupa ce a reusit performanta de a atrage nu mai putin de 3 milioane de spectatori in salile de cinematograf. Conform datelor furnizate de Consiliul Coreean de Film in privinta vanzarilor de bilete, „Twenty” a trecut de o noua borna, depasind 3 milioane de spectatori pe 22 aprilie la orele 12:50 PM. Anterior, „Twenty” devenise filmul care a ajuns cel mai rapid la borna 1 milion de spectatori din toate timpurile. Acesta a atins acest record in doar 10 zile, avand aproximativ 1,6 milioane bilete vandute. Lansat pe 25 martie, productia continua sa se situeze in topul celor mai populare 10 filme ale acestui an, cu 21 de milioane de dolari incasari pana in prezent.
„Twenty” urmareste destinul a trei barbati aflati la inceputul celei de-a treia decade a vietii lor, de adulti. Filmul a avut premiera si in Statele Unite, pe 17 aprilie, simultan in 25 de cinematografe. „Twenty” a primit critici pozitive pentru faptul ca aduce o nota neobisnuit de vesela genului filmelor cu adolescenti, tema care de obicei e explorata in k-drame pentru laturile sale dureroase.
Lee Sang Yoon ar putea accepta rolul protagonistului oferit de producatorii “Hello Monster”. Rolul a fost oferit anterior si lui Lee Jin Wook insa acesta l-a refuzat. Producatorii iau in considerare pentru celelalte roluri pe Jang Nara, Lee Chun Hee, Choi Won Young si Park Bo Gum insa niciunul dintre acestia nu a acceptat, deocamdata.
Scenariul descrie activitatea unui criminalist care este urmarit de o femeie politista, rolul fiind oferit lui Jang Nara. Acestia lucreaza impreuna pentru a rezolva diverse cazuri. Fac parte din acceasi echipa de detectivi si se cearta continuu, ajungand sa se indragosteasca unul de altul. Motivul pentru care polistista il urmareste nu este dezvaluit.
Serialul este descris ca fiind un thriller cu nuante de comedie romantica, asa ca ar trebui sa vedem si un pic de comedie si ceva cazuri de crima. Cum vor imbina cei de la KBS toate acestea intr-o comedie romantica cu tenta de thriller sau un thriller cu tenta de comedie romantica, vom vedea.
Rolul lui Lee Sang Yoon este al unui politist criminalist cu vaste cunostinte in psihologia judiciara si a comportamentului infractional. Dupa ce si-a facut stagiatura in New York, se intoarce in Coreea pentru a conduce o echipa de criminalisti ce merge la locul crimei si se ocupa cu alcatuirea profilelor suspectilor de crima. Cei de la KBS au caracterizat personajul ca fiind “periculos”, fara a da detalii. Lee Sang Yoon a mai jucat in trecut rolul unui geniu in psihanaliza in “Liar Game”.
Scenaristul serialului este Kwon Ki Young care a scris si scenariile pentru “Protect The Boss” si “All About My Romance”, regizorul fiind No Sang Hoon care a regizat si „Queen of Office”.
“Hello Monster” va fi difuzat lunea si martea la KBS dupa incheierea serialului “Who Are You – School 2015”, incepand din iunie.
(Sursa: Dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal (2015) – o fantezie spectaculoasã chinezeascã ce a dat lovitura la box-office
“Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” continua seria ecranizarilor de sorginte fantastica a realizatorilor chinezi inceputa cu mai multi ani in urma, punand pe tapet personaje mitologice sau din folclorul chinezesc care pentru publicul occidental nu pot decat sa reprezinte o provocare in masura a potoli o curiozitate despre cum se reflecta anumite lucruri in mentalitatea asiatica. Filme recente precum “Storm Warriors”, “Painted Skin”, “Journey to the West”, “Legendary Amazons”, “The Sorcerer and the White Snake”, “Tai-chi”, “A Chinese Ghost Story”, “White Haired Witch” sau mult mai complicatul “The Monkey King” ne invita in aceasta mirifica lume a vastei mitologii chinezesti, succesul acestor productii neputand fi posibil fara un efort financiar consistent al producatorilor. O mare parte din bugetul lor a fost cheltuit pe efecte speciale – multe din ele realizate in colaborare cu specialisti chiar de la Hollywood – si pe costume, iar asta e si una din explicatiile pentru care mitologia chineza nu a reusit decenii la rand sa prinda viata in prea multe filme. Iar cand se intampla acest lucru, resursele limitate transformau productiile in filme de duzina peste care s-a asternut praful timpului. “Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” este o co-productie China-Hong Kong- Statele Unite cu un buget de 30 de milioane de dolari, ce a fost lasata pe mana lui Peter Pau, aflat la doar al treilea film ca regizor, dar care a semnat imaginea a nu mai putin de 44 de filme, dintre care cateva de renume international precum Crouching Tiger, Hiddeen Dragon (film ce i-a adus Oscarul pentru imagine), The Promise, The Forbidden Kingdom sau Confucius. Iar cand lucrezi cu regizori mari, nu ai cum sa nu furi meserie de la acestia. Tot el e si in spatele camerei, raspunzand, cum se putea altfel, de imaginile minunate pe care povestea ni le dezvaluie. Filmul a fost un succes de box-office, obtinand incasari de aproape 65 de milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de spaniolul Javier Navarette, autorul coloanei sonore a filmului “Pan’s Labyrinth”, ce i-a adus o nominalizare la Oscar, si este si de aceasta data superba (mai ales melodia instrumentala cantata la guzheng). In rolurile principale regasim doua figuri cunoscute, pe Chen Kun (din ambele filme Painted Skin) si pe Li Bingbing (Detective Dee, Snow Flower and the secret fan, A World Without Thieves).
De cand e lumea, aceasta e impartita in trei taramuri separate, fiecare cu propriul lui destin: Raiul sau Cerul, locul unde traiesc zeii si unde totul este luminos si stralucitor, imaculat. La polul opus e Iadul, lumea demonilor desfigurati si intunecati, in care cuvantul de ordine e teroarea, flacarile mereu arzande, negrul, pacatul. Intre cele doua lumi e lumea oamenilor, prinsa intre pacat si cainta. Se spune ca omul are pe langa suflet si 7 spirite ce ii controleaza principalele organe ale trupului. Si ca demonii, pentru a subjuga oamenii, le rapeau acestora o parte dintre spirite, depunandu-le in Cristalul Intunecat, pastrat in inima Iadului. Exista insa o zi, o data la un mileniu, in care Cristalul Intunecat se deschidea si elibera spiritele, ce reveneau celor de la care fusesera rapite. Iar acea zi se apropie… Un mic orasel stravechi, Hu, avea sa devina locul de infruntare al Binelui si Raului, al zeilor si al demonilor, asta dupa ce discipolul Maestrului Zhang din Rai, Zhongkui, reuseste sa sustraga Cristalul Intunecat chiar de sub nasul demonilor si sa-l aduca Maestrului sau ce proteja orasul. Pentru a face fata invaziei demonilor, Zhongkui capata puteri demonice de la Maestrul Zhang, pe care trebuie sa invete sa si le controleze, pentru a evita un dezastru. Pe acest fundal, cu o saptamana inainte de ziua mileniului, o trupa de dansatoare soseste tocmai din Apusul indepartat in linistitul orasel…
Zhongkui (sau Zhong Kui), personajul central al filmului, e o figura cunoscuta a mitologiei chinezesti. In folclorul popular, Zhongkui a calatorit alaturi de Du Ping, un prieten din orasul lui natal (prezent si in film ca un prostanac hilar indragostit de sora lui Zhongkui) pentru a lua parte la examenele imperiale din capitala. Desi a obtinut calificative maxime, titlul i-a fost retras de Imparat datorita infatisarii sale desfigurate. De furie, Zhongkui s-a sinucis lovindu-se cu capul de poarta palatului.In timpul judecarii sale de dupa moarte, Regele Demonilor a sesizat potentialul din Zhongkui si, ca stapan peste fantome, i-a acordat acestuia sarcina de a vana, captura si mentine ordinea in lumea fantomelor. Cand va devein rege al fantomelor in Iad, acesta se va intoarce in orasul sau natal de Anul Nou Chinezesc, unde pentru a rasplati bunatatea lui Du Ping, ce l-a ingropat, ii ofera mana surorii acestuia. Aceasta e povestea generala ce nu o veti regasi decat partial in film, si e utila de stiut deoarece exista unele momente in care nu se explica anumite lucruri (ca de exemplu sinuciderea lui Zhongkui, motivul ei). Tot despre Zhongkui se spune ca prima reprezentare intr-o imagine a acestuia vine in timpul dinastiei Tang, cand acesta apare intr-un vis al Imparatului Xunzong, grav bolnav, jurandu-I acstuia ca va scapa Imperiul de rau. Cum Imparatul s-a vindecat miraculous dupa acest vis, i-a ordonat pictorului imperial Wu Daozi sa faca o reprezentare a lui Zhongkui. Pictura acestuia a influentat decisiv toate reprezentarile ulterioare ale personajului.
Filmul e o adevarata explozie de efecte vizuale, pe alocuri excelent redate, pe alocuri lasand putin de dorit (in special reprezentarile grafice pe calculator ale ipostazelor demonice ale protagonistilor, ce au ramas la stadiul de animatii, imbinand fantezia cu realul asa cum au facut-o deja cateva productii hollywoodiene ce au abuzat de grafica pe calculator, gen Beowuld (2007)). Iar spectacolul vizual se imbina perfect cu firul epic, rezultand un film captivant, chiar daca filosofia promovata, mentalitatea si elementele specifice gandirii orientale – atat de departate de modul occidental de a vedea lucrurile – te-ar face sa crezi ca “e o inca o productie greoaie, de neinteles”. Probabil realizatorii chinezi au invatat lectia odata cu “The Monkey King”, adaptandu-si scenariile in asa fel incat mesajul filmului sa fie primit cu usurinta de orice spectator din orice punct de pe mapamond. Fara o chimie evidenta intre protagonisti (care de altfel sunt extrem de aratosi), efectele speciale eclipseaza firul romantic, pana si tematica diferentelor de clasa, a dorintelor umane si a ipocriziei prinzand contur abia spre final. Ce e bine conturat e decorul unde se desfasoara actiunea, un univers in care zeitatile, demonii si muritorii coexista, fiecare taram avandu-si propriile reguli. Interpretarea celor doi protagonisti, in special a lui Chen Kun, e una de zile mari, astfel incat ai mereu impresia ca povestea parca e una reala, in ciuda metamorfozarii fizice a ambilor protagonisti de pe parcurs. Desigur, exista si un cliseu binecunoscut filmelor de fantezie chinezesti, anume iubirea imposibila dintre un om si o creatura apartinand altei lumi, insa tocami atorita nepotentarii laturii romantice, pe putini ii va intrista finalul acestei idile. Cu efecte vizuale si sonore de calitate, imbinand elemente futuriste sub aspect vizual cu elemente estetice chinezesti tipice, cu scene de actiune ce se departeaza de coregrafia traditionala a filmelor cu arte martiale, dar si cu costume magnifice, “Zhongkui: Snow Girl and the Dark Crystal” ne ofera aproape 2 ore captivante in care imaginatia realizatorilor ne invita intr-o lume fantastica cum nu s-a mai vazut, superb zugravita.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Gangnam 1970 (Gangnam Blues) (2015) – o dramã epicã marca Yu Ha despre gangsterism şi implicaţii politice
“Gangnam 1970” (cu titlul “americanizat” lamentabil in “Gangnam Blues”) vrea parca sa readuca in prim plan filmele cu gangsteri, intr-un efort cinematografic deloc de neglijat. Din pacate, insa, anii de glorie ai filmelor cu gangsteri in Coreea au apus de mult, astfel ca actuala productie mult promovata in Coreea datorita distributiei nu s-a dovedit decat un simplu foc de paie care odata stins este imediat uitat. Poate nu e o intamplare faptul ca Hyun Bin, caruia i s-a acordat initial rolul principal, a refuzat sa mai apara in film, declinand in final oferta. Si asa a ajuns Lee Min Ho, idolul tinerei generatii, sa interpretze primul rol principal din cariera intr-un film de lungmetraj. La fel de neconvingator cum o face mai de fiecare data. Pana si partenerul lui din film, mult mai celebrul Kim Rae Won, are o interpretare mai buna, eclipsandu-l in multe scene, si asta cu toate ca acesta intra in film putin mai tarziu. Mult mai reusita e interpretarea veteranului Jung Jin-young, distributia fiind completata de figuri cunoscute din serialele de televiziune. Sub aspect financiar, filmul a fost un succes, investitia de 9 milioane de dolari intorcandu-se aproape dublu la producatori, filmul obtinand incasari de 16,1 milioane dolari la box-office. Totusi, asteptarile de la regizorul si scenaristul Yu Ha au fost mult mai mari (unde sunt vremurile lui “A Frowen Flower” ?), in special ca tema lui “Gangnam 1970” a mai fost abordata intr-un film de succes de acelasi Yu Ha in 2005, in “A Dirty Carnival”, ce a fost o “capodopera” a genului in Coreea, premiata de criticii de film in 2006.
In Coreea inceputului anilor ’70, viata nu era deloc usoara. Cel putin nu pentru Jong Dae (Lee Min-ho) si Yong Gi (Kim Rae-won), doi orfani pe care sistemul i-a aruncat in abisul unei societati corupte si indiferente fata de cei de teapa lor. Acestia isi duc traiul intr-o cocioaba friguroasa ce urmeaza sa fie demolata, consecinta a dezvoltarii imobiliare din zona, iar pentru castigarea existentei de zi cu zi aduna haine uzate pe care le vand proprietarului unei spalatorii de rufe pe un ban de nimic. In momentul in care sunt dati afara din cocioaba literalmente cu excavatorul, cei doi se aleg cu o bataie pe cinste, dar ajung sa il cunoasca datorita acestui incident pe Gil Soo, un gangster aflat in cautarea de baieti care sa stie sa dea cu pumnul. Si asta pentru ca primeste misiunea de la seful sau Nam sa impiedice desfasurarea conventiei Partidului Pacii ce urma sa aiba loc la Seul. Cum cei doi baieti nu prea mai aveau nici o perspective fara un acoperis deasupra capului, accepta banii care i-ar fi castigat intr-o luna de cautari de haine uzate, si se trezesc in mijlocul unui atac salbatic asupra unor oameni apparent nevinovati. In timpul devastarii salii unde se afla conventia, cei doi orfani se pierd unul de altul, si in ciuda eforturilor ulterioare ale lui Jong Dae de a da de Yong Gi, acesta pare de negasit. La scurt timp partidul rival plateste inapoi polita, iar seful Nam e ucis. Banda lui Gil Soo se destrama dupa ce acesta scapa cu viata doar datorita lui Jong Dae, si totul pare a se fi terminat. Peste 3 ani, insa…
“Gangnam Blues” probabil a luat acest nume pentru a accentua nota de noir a productiei, dar si specificul sau (gangsterismul). Avem parte de toate cliseele specifice filmelor cu gangsteri (ploaia, povestea unui tanar sarac ce stie sa dea cu pumnul si care incepe sa urce pe scara ierarhica a bandei, gangsteri fara carte dichisiti la patru ace, etc), la care se adauga in plus multa violenta, batai sangeroase si scene erotice necenzurate. Cu alte cuvinte avem tot materialul unui film cu gangsteri autentic si realist, acele genuri de povesti ce dau nastere legendelor urbane cladite in jurul unor personaje efemere. Si avem si metafora vietii de gangster, cu paradoxul ei cu tot: mai greu este sa te mentii in varf, decat sa ajungi acolo, si asta pentru ca intotdeauna ambitia si lacomia altuia, toate vor fi tot atatia inamici periculosi pentru aspirantii la suprematie. Onoarea, loialitatea si o cat de putina constiinta umana sunt principii care nu pot rezista in fata lacomiei politicienilor, ce nu ezita sa vada gangsterismul ca pe o arma pentru realizarea propriilor interese, arma care odata folosita si devenita inutila, devine dispensabila. Iar dincolo de a fi un film despre gangsteri, “Gangnam 1970” e un film despre rapacitatea politicienilor, despre lipsa lor de scupule si despre scara larga la care acestia isi concep planurile. E extrem de laudabila si reusita introducerea in tematica filmului a jocurilor politice de culise din Coreea anilor ’70, prezentandu-ne o imagine nestiuta (chiar daca la inceputul filmului regizorul specifica faptul ca totul este o fictiune) despre ce a insemnat progresul tarii in acele vremuri. Gangnam-ul de azi (cel ironizat de PSY in celebra lui melodie Gangnam Style) e cel care la inceputul anilor ’70 isi incepea fulminanta evolutie de la o asezare rurala nesemnificativa la unul din cele mai luxoase si de fite cartiere ale capitalei sud-coreene. Insemnand in traducere “Partea sudica a raului” (referindu-se la teritoriul de la sud de raul Han), Gangnam cunoaste un avant la inceputul anilor ’70, cand guvernul investeste in regiune, ce era una rurala, cu o valoare de piata mica. Multi asa-zisi antreprenori au incercat sa profite de intentiile guvernului, achizitionand si vanzand terenurile din zona, fapt ce a dus in scurt timp la o explozie a pretului acestora. Gangsteri, politicieni, cu totii au facut averi din aceste speculatii imobiliare, iar filmul exact acest lucru il scoate in evidenta, pe langa coruptia unei societati lovite de recesiune, in care in contrast, oamenii saraci isi castigau traiul strangand deseuri si haine uzate, traind in cocioabe sau pe strazi. O imagine tulburatoare a Coreei, o alta decat cea a dezvoltatei tari asiatice a zilelor noastre, dublata e o poveste la fel de tulburatoare despre prietenie, familie si lacomie. Numarul mare de personaje dar si intrigile uneori destul de neclare, coroborate cu durata abominabil de lunga a filmului (135 de minute) scad din spectaculozitatea acestuia, actiunea fiind cand prea lenta, cand exagerat de rapida, fara prea multe lamuriri. Un film cu gangsteri, tinand cont de publicul caruia i se adreseaza, ar trebui sa fie cat mai simplu sub aspectul scenariului, insa Yu Ha complica povestea, intrigile politice si loialitatile derutand total spectatorul. Cat il priveste pe Lee Min Ho, acesta e total nepotrivit in rolul de gangster, si asta pentru ca nu are nerv in interpretare, nu stie inca sa fie un personaj altfel decat pozitiv. Ochii il dau mereu de gol, imprastiind cu seninatatea lor orice efort de a interpreta personaje gri sau negative. E suficient sa faceti o comparatie cu prestatia lui Jo In-sung din “A Dirty Carnival” pentru a intelege in ce ape a inotat Le Min Ho in acest film.
Una peste alta, un film bun, insa cu un subiect intortocheat, cu un ritm cand prea incet, cand prea alert, cu interpretare ezitanta a lui Lee Min Ho, cu o chimie intre Kim Rae Won si Lee Min Ho aproape inexistenta (un fir epic prea putin potentat de regizor, ce a preferat sa insiste pe latura violenta a vietii de gangster decat pe a suda legaturile dintre personaje), si cu o melodie in coloana sonora ce nu avea ce cauta acolo (e vorba de melodia “Anak” interopretata in tagalog, adica filipineza de Ka Freddie) daca ne gandim ce melodii frumoase din anii ’70 a gasit Yu Ha pentru coloana sonora a filmului “A Dirty Carnival”, toate din muzica coreeana !
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de uruma, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Missing You (I Miss You) (2012) – prima iubire şi nostalgiile ei
„Missing You”, cunoscut si ca „I Miss You”, este o productie MBC, difuzata in Coreea din noiembrie 2012 pana in ianuarie 2013, dupa Arang and the Magistrate si precedand 7th Grade Civil Servant, bucurandu-se de un rating foarte bun pe parcursul intregii sale difuzari. Scenariul apartine lui Moon Hee-jung, cea care, in prealabil, se remarcase cu scenariile pentru Stairway to Heaven, Tree of Heaven, The Last Scandal of My Life sau Can You Hear My Heart, iar regia apartine lui Lee Jae-Dong (The Spring Day of My Life) si Park Jae-bum (Scandal, A New Leaf). Adolescentii actori Yeo Jin-goo si Kim So-hyun care s-au bucurat de un real succes in „Moon Embracing the Sun” interpreteaza intr-un mod magistral tinerii eroi ai povestii, predand apoi stafeta mai consacratilor Park Yoochun si Yoon Eun-hye, care nu mai necesita nici o prezentare. Coloana sonora este ca un violoncel bine temperat, picurand starea de angoasa, durere, tensiune, bucurie atat cat este necesar pentru a da scenelor autenticitate si credibilitate. Serialul s-a bucurat de aprecierea publicului, fiind rasplatit cu numeroase premii. Totodata, s-a bucurat de succes si inafara granitelor, in Japonia fiind comparat cu Winter Sonata ca si aderenta la public, dar si in Statele Unite si Europa.
Iata un serial care ne trezeste – intr-un fel sau altul – tuturor nostalgii… va mai amintiti de dragostea de la cincisprezece ani? Acea dragoste pura si nevinovata pe care am simtit-o fiecare cu intensitate dureroasa, aproape organica, cu efuziuni sentimentale greu de stapanit, cu lacrimi curgand siroi, cu rasete aproape paroxistice? Cu siguranta ca am trait acea stare cu totii, fie ca a fost pentru colegul de banca, pentru cantaretul sau actorul X, sau pur si simplu pentru tipul vazut doua minute in statia de autobuz, sau la alimentara de la colt sau…oriunde altundeva… de obicei, aceste povesti le ingropam adanc in suflet si uneori, cand sufla vantul prea puternic, ni le aducem aminte si o lacrima mijeste in coltul ochilor… lacrima apare nu din cauza ca am fi tristi, ci pentru ca bate vantul prea puternic… Dar ce se intampla cand idila de la cincisprezece ani este intrerupta brutal ? Atunci o porti in suflet permanent, ca pe o rana mereu sangeranda ? Cauti sa faci dreptate pedepsind vinovatii sau te consideri tu insuti vinovatul principal ?
Lee Soo-Yeon este o fata de 15 ani, eleva de liceu, victima a maltratarii colegilor, vina sa fiind aceea ca este fiica unui asasin. De aceeasi tratatie speciala se bucura, impreuna cu mama sa, si din partea vecinilor. Lunecand ca o umbra printre oameni, Soo-Yeon isi duce existenta cenusie pana intr-o zi, cand in clasa apare Han Jung-woo, fiul unui chaebol care se ocupa cu afaceri necurate. Baiatul o apara pe fata de „atentiile” colegilor, in scurt timp devin prieteni si… incet-incet apar si primii muguri ai unei iubiri adolescentine. Lucrurile insa nu sunt atat de simple precum par la prima vedere. Si asta pentru ca tatal lui Jung-woo este un tip lipsit de scrupule, care nu se da in laturi de la nimic pentru a-si realiza planurile si nu pregeta sa-si lase tatal sa moara, pentru a-l mosteni. Insa intra in conflict direct cu concubina acestuia, care reuseste sa sustraga o suma importanta de bani pe care o transfera la o banca elvetiana, sperand ca, impreuna cu fiul sau sa poata duce o existenta imbelsugata in Europa. Pentru a-si putea pune planul in aplicare, cu ajutorul asistentei Hye-mi, planuiesc rapirea lui Jung-woo, pentru a-l forta pe tatal acestuia sa nu intreprinda nici o actiune impotriva lor. Lucrurile capata un dramatism aparte atunci cand rapitorii lui Jung-woo o rapesc si pe Soo-Yeon, iar aceasta este violata de unul dintre rapitori. Speriat de moarte, Jung-woo o paraseste in depozitul unde fusesera sechestrati, incercand sa-si salveze propria piele. Fiind salvat de tatal sau, Jung-woo incearca in zadar sa-l convinga sa o salveze si pe fata. La randul sau, fata paraseste depozitul, ajungand in sosea, unde este accidentata de asistenta Hye-mi, care incerca sa se ascunda, impreuna cu Hyung-joon, fiul concubinei, de tatal lui Jung-Woo.
Pentru a sterge orice urma, acolitii tatalui lui Jung-woo dau foc depozitului, apoi ii prind pe cei doi rapitori si il obliga pe violator sa declare ca a ucis fata. O jacheta a fetei gasita ingropata, pata de sange din sosea, sunt suficiente „probe” care sa valideze crima. Toata aceasta stare de fapte il aduce pe nefericitul copil in pragul disperarii. Singura persoana care il poate ajuta pe Jung-woo in gasirea fetei este detectivul care instrumentase cazul asasinatelor comise de tatal lui Soo-Yeon. Cei doi isi intaresc convingerea ca fata traieste, cu toate actiunile de musamalizare ale situatiei, efectuate de tatal lui Jung-woo, ca urmare a unui apel telefonic primit de Jung-Woo de la fata precum si a investigatiilor efectuate de detectiv. Numai ca, in urma unui accident, pe cand urmarea masina in care era Soo-Yeon, detectivul moare, iar Jung-Woo ramane lipsit de ajutor in cautarea fetei. Si mai mult de atat, il paraseste pe tatal sau care nu a aratat nici un pic de compasiune fata de situatia fetei si fata de disperarea fiului.
Si uite-asa, alaturi de mama fetei si fiica detectivului, timpul trece, mustrarile de constiinta se amplifica si ele si, dupa 14 ani, Jung-Woo, detectivul supranumit „iepurele nebun” inca o mai cauta pe Soo-Yeon, cu toate ca chipul fetei s-a estompat printre amintiri, dar nu si sentimentul de culpabilitate si…DORUL de ea. Uneori insa, destinul, hazardul, sau pur si simplu intamplarea te poate aduce din nou in fata lucrului pierdut, se poate intampla insa sa nu-ti dai seama ca mai ai o sansa… Intamplarea in cazul nostru poate lua forma unei morti ciudate a unei femei. Aceasta este gasita moarta in piscina. Femeia locuia cu nepotii sai; o tanara si un tanar. Ea este designer de moda, el… afacerist! Ea se descurca in orice situatie, dar merge mereu cu capul plecat, iar el, desi are un chip angelic, nu are nici cea mai mica grimasa a unui zambet. In timp ce ea il trateaza pe el ca pe un frate, el ii arunca priviri lungi si calde. Singurele de care este capabil. Se poate intampla sa ratacim imaginea chipului unei persoane dragi printre amintiri, dar un anume fel de a te purta, o anume tonalitate a vocii razbat la suprafata aducandu-ti aminte. Asta este si motivul pentru care Jung-Woo este tot mai atras de Zoe, designerul de moda…
Cum cred ca deja v-ati dat seama, Zoe este nimeni alta decat Soo-Yeon. Ce credeti, va putea Soo-Yeon, Zoe sa-l ierte pe Jung-Woo, va reusi el insusi sa-si ierte lasitatea unei clipe ? Vor reusi cei doi sa reinnoade firul, sau umbrele trecutului ii vor bantui in continuare? Exista o culpabilitate reala, poti acuza un copil de 15 ani ca a dat curs instinctului de aparare, ca pentru cateva minute nu a contat nimic altceva decat propria viata? Putem spera la un sfarsit fericit de serial ? Veti descoperi aceasta la sfarsitul celor 21 de episoade si poate o lacrima va inmuguri in coltul ochilor, si poate nu va fi de tristete, ci de bucurie ca vantul bate prea tare. Vizionare placuta!
Douazeci si sase de ani. Deja un cantaret de succes insa un actor ce trebuie descoperit. Acesta este Lee Junho din trupa 2PM. Potentialul actoricesc i-a fost recunoscut in 2013 in filmul “Cold Eyes”, dar rolul din “Twenty” ii aduce titulatura de actor.
Povestea filmului este despre trei prieteni la douazeci si ceva de ani, iar Junho il joaca pe Dong Woo, prietenul cu un puternic instinct de supravietuire. Visand sa devina caricaturist realizeaza ca din cauza problemelor financiare ale familiei sale, visul sau se va realiza mai tarziu.
Nu a cucerit audienta filmului cu acel ceva spectaculos pe care numai el il putea face, ci cu naturaletea jocului actoricesc, neincercand sa iasa in evidenta ci sa integreze personajul sau in povestea finala, lucru ce l-a facut sa iasa in evidenta.
“La inceput m-am intrebat daca pot face asta. Eram un pic confuz in legatura cu aspectul atat de simplu al personajului meu. Era asa de amuzant ca purta haine care nu i se potriveau si vedeai ca nici nu are asa multe haine. Au fost momente in care mi-a parut rau pentru Dong Woo pentru ca era sarac, doar cu cateva haine.”
“In timpul filmarilor am realizat ca asta era personajul, de fapt. Dupa crearea aspectului fizic am inceput sa interpretez rolul, jucandu-ma cu el. Credeam ca asta doreste regizorul de la mine, dar a venit la mine la un moment dat, intrebandu-ma daca este prea mult, prea exagerat si cerandu-si scuze.”
Lee Junho a terminat de filmat pentru filmul “Memories of the Sword”, insa acesta nu a fost inca scos pe piata, asa ca “Twenty” a devenit primul sau film in care are un rol principal. Responsabilitatea unui rol principal a fost mare dupa doar doua proiecte, mai ales din cauza prejudecatilor legate de cantaretii care incep sa joace in filme si seriale. „Responsabilitatea a fost mare, am fost responsabil pentru o treime din film. Nu era ca si cum actorul principal ma putea ajuta si invata ceva ce nu stiam sa fac. M-am temut ca nu cumva sa stric ceva si sa se vada, o interpretare segmentata, de exemplu. Mi-ar fi parut rau pentru colegii mei sa aud ca am jucat prost pentru ca sunt un cantaret care joaca”, a explicat Junho. “Am primit mult ajutor de la cei din jurul meu si mi-ar fi fost mult mai greu daca nu era regizorul Lee Byung Hun care a discutat mult cu mine, ajutandu-ma sa inteleg si sa joc corect unele scene din film. Mi-a oferit multa libertate si pot spune ca daca nu am jucat rau, e datorita regizorului Lee Byung Hun.”
Partea cea mai amuzanta din “Twenty” este relatia dintre cei trei prieteni jucati de Junho, Kim Woo Bin si Kang Ha Neul. Cei trei actori au creat o atmosfera perfecta. “Ne simteam ca si cum am fi fost colegi de liceu, avem aceeasi varsta, suntem din aceeasi generatie. Avem multe in comun si ne-am amuzat mult vorbind despre ce feluri de gustari si inghetate se vindeau cu ceva ani in urma. M-am simtit bine pe platou, confortabil.” “Vorbeam mult cand ne spuneam replicile. ‘Cand eu fac asta, tu vii aici.’ Spuneam tot felul de mici lucruri care ne ajutau si ne intelegeam unii pe altii imediat, ne-am integrat interpretarile in fiecare scena. Am devenit si buni prieteni, sunt oameni pe care ii vreau alaturi de mine, de-a lungul timpului.”
Prietenia dintre cei trei e grozava, insa nici replicile alaturi de Lee Yu Bi nu sunt mai prejos. Cei doi s-au inteles asa de bine incat au fost suspectati de ceva mai mult. “Daca Dong Woo ar fi spus primul ca e atras de So Hee (Lee Yu Bi), ar fi fost de-a dreptul trist. Personalitatea lui Dong Woo iese in evidenta in conversatiile lor, este bun, naiv si afectuos, si toate acestea au fost conturate in asa fel incat sa fie de-a dreptul adorabil cand vorbeste cu So Hee. Lee Yu Bi chiar este So Hee. Pentru ca ea a interpretat rolul asa de natural, eu doar am urmat-o. Ii sunt recunoscator.”
Dupa “Cold Eyes” si “Twenty”, Lee Junho incepe sa-si cladeasca o cariera de actor. In “Memories of the Sword” joaca alaturi de Jeon Do Yeon, Lee Byung Hun si altii, si dezvaluie un pic din dorinta de a face mai mult in domeniul actoriei. “Cred ca jocul actoricesc aratat pana acum in ce am jucat nu face decat sa ma arate pe mine, de aceea oamenii ma accepta, nu vad nicio diferenta. Vreau sa joc si altceva, un rol greu, nu conteaza ca e intr-o comedie romantica sau intr-o melodrama. Dar trebuie sa fie la timpul potrivit. Proiectele in care mi-am dorit sa joc au fost la timpul potrivit. Vreau sa mai joc si in filme, si sa imi perfectionez abilitatea de a reactiona cu repeziciune.”
La intrebarea “Ce nu poti face?”, Lee Junho raspunde “E doar inceputul.”
Nascut in 1990, Junho a debutat in trupa 2PM in 2008. Recunoaste ca s-a identificat uneori cu acest rol. “Am inceput sa ma pregatesc pentru cariera de cantaret la 17 ani. Varsta de 20 de ani inseamna mult pentru mine, inseamna debutul meu. De multe ori am simtit ca voi renunta, au fost multe momente grele. Au existat si situatii similare cu cele in care a fost Dong Woo, in care a trebuit sa fac compromisuri, dar spre deosebire de el, eu am ales sa-mi urmez visul si nu regret nimic.” “Privind inapoi, nu cred ca as fi renuntat la visul meu oricat de greu mi-ar fi fost. Asta pentru ca m-as teme de cat de dezamagit as fi renuntand la visul meu, nu m-as teme de greutati.”
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Lee Min Ho – un nou proiect alãturi de faimoasa Zhang Ziyi ?
Actorul Lee Min Ho a confirmat zvonurile conform carora acesta a fost cautat de actrita chineza Zhang Ziyi pentru un proiect nou, un film care s-ar putea numi “Eternal Doll”, titlul nefiind inca decis.
Reprezentanti ai agentiei care se ocupa de cariera actorului, Starhouse Entertainment, au declarat ca “Este adevarat ca Lee Min Ho a primit o oferta direct de la actrita Zhang Ziyi. Lee Min Ho este interesat de acest proiect si ia in considerare participarea sa la acest film, mai ales ca scenariul se bazeaza pe un roman scris de un scriitor coreean.”
Desi agentia a declarat ca actorul este interesat sa joace in acest film, acestia s-au ferit la a confirma acceptarea rolului. Cei de la Starhouse Entertainment au adaugat ca “Scenariul nu a fost inca dezvaluit. Avem nevoie de timp pentru a modifica programul foarte incarcat al lui Lee Min Ho. Acesta a primit numeroase oferte pentru a juca in mai multe filme si seriale de-a lungul anului.”
“Eternal Doll” va fi un thriller filmat in Coreea, China si Japonia.
Nominalizata la numeroase premii, printre care si Premiile Golden Globe, actrita Zhang Ziyi va este cu siguranta cunoscuta. Studiul baletului avea sa o ajute pe actrita sa se descurce in diverse roluri solicitante din punct de vedere fizic, declarand ca “am privit toate miscarile ca pe o coreografie si atunci totul a devenit mai usor”. A jucat in Cel mai bun film strain de la cea de-a 73-a Editie a Premiilor Oscar – “Crouching Tiger, Hidden Dragon” regizat de un regizor complex, Ang Lee, in “Rush Hour 2”, “House of Flying Daggers” si “Memoirs of a Geisha” al lui Rob Marshall in care a aparut pentru ca rolul ii oferea posibilitatea de a demonstra ce fel de actrita este si ce fel de personaje poate interpreta o actrita asiatica – nu doar roluri in filme de actiune si nu doar roluri in care “snopeste” in bataie pe cineva.
(Sursa: koreaboo.com)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Im Shi Wan decide sã joace în drama istoricã “Thoughts of Oppa”
Toata lumea astepta cu mare curiozitate sa vada noua alegere a lui Im Shi Wan dupa superbul serial “Misaeng” de anul trecut. Asteptarile sunt mari in privinta actorului si cantaretului (acesta face parte din grupul Z:EA) despre care pana si Park Yoochun afirma ca are foarte mult talent, dupa ce a reusit un mare debut pe marele ecran jucand in “The Attorney” alaturi de Song Kang Ho.
Dupa incheierea filmarilor la serial s-au auzit si soptit diferite nume de filme, insa Shi Wan a ales, in sfarsit, un film istoric numit “Thoughts of Oppa”.
Noul proiect este condus de regizorul Lee Han (“Wandeuki”, “Elegant Lies”) si va fi o drama foarte emotionanta din anii ’50, din perioada de inceput a razboiului dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud, ce va spune povestea adevarata a unui cor de copii care au pierdut totul in timpul razboiului, a unui soldat care vrea sa-i protejeze si a muzicii deosebite pe care o fac impreuna – unicul lucru frumos intr-o lume atat de mizera.
Im Shi Wan a semnat pentru rolul unui locotenent adjunct speriat si traumatizat de experienta reprezentata de razboi, dar care isi ascunde durerea si continua in tacere, hotarat. Acesta intalneste un grup de copii care la randul lor au suferit pierderi si care incet, incet incep sa-l schimbe pe locotenent, facandu-l sa redevina acel tanar grijuliu si plin de caldura de dinaintea razboiului. Devine dirijorul grupului de copii si impreuna devin “un miracol cantat in mijlocul campului de lupta”.
Cu siguranta ne asteapta un film care va smulge ceva lacrimi, dar probabil va fi un film ce va merita vazut. Filmarile vor incepe luna aceasta si inca nu s-a decis data premierei.
Se pare ca reprezentantii actritei Moon Geun Young sunt in discutii pentru revenirea ei pe micul ecran, in serialul “Chaebol’s Daughter” de la SBS, ce va fi difuzat in fiecare luni si marti, de productie urmand sa se ocupe Choi Young Hoon si de scenariu scenaristul Ha Myung Hee. Acestia au mai lucrat impreuna si la “A Warm Word”.
Pe 7 aprilie un reprezentant al actritei a dezvaluit celor de la OSEN ca “Este adevarat ca Moon Geun Young a primit oferta de a juca in serial. Deocamdata, studiaza cu atentie scenariul.”
Scenariul descrie povestea unei femei in cautarea unui barbat care sa o iubeasca in ciuda faptului ca ea este fiica unui “chaebol”, chiar si un barbat sarac.
Daca actrita Moon Geun Young accepta oferta de a juca in serial, ea o va interpreta pe Jang Yoon Ha, fiica cea mai mica a familiei ce lucreaza ca vanzatoare la un magazin.
Actorul Park Seo Joon este in discutii pentru rolul principal.
Acest serial ar fi primul dupa 2 ani de absenta pentru Moon Geun Young, dupa “Godess of Fire” din 2013.
“Chaebol’s Daughter” va fi difuzat cel mai probabil incepand din iunie, dupa incheierea “Heard It Through the Grapevine”.
*chaebol= in coreeana 재벌, din “chae” care inseamna bogatie sau avere si “pol” care inseamna factiune, clan. Este un cuvant sud coreean folosit mai ales in zona de afaceri a conglomeratelor. Sunt companii multinationale ce sunt dezvoltate la nivel global si care controleaza numeroase companii internationale conduse de un presedinte care detine puterea asupra tuturor operatiunilor. Termenul este des folosit in acelasi context cu termenul din limba engleza pentru “conglomerate”. A fost folosit pentru prima oara in 1984 si astazi in Coreea de Sud exista mai multe familii mari care controleaza coorporatii diferite. Spre exemplu, din anul 2000, Hyundai a avut un rol in destinderea relatiilor dintre Coreea de Nord si Sud.
A trecut ceva timp de cand Kim Bum a filmat pentru o k-drama. Actorul a ales acum serialul “Hidden Identity”, regizorul fiind Kim Jung Min, cel ce a regizat si “Bad Guys”.
Scenariul descrie lumea interlopa si vom avea ocazia sa descoperim modul in care lucreaza un detectiv sub acoperire. Personajul lui Kim Bum este un absolvent al Academiei de Politie care alege sa-si serveasca patria inrolandu-se in UDT (Underwater Demolition Team=Unitatea de Demolari Subacvatice; forte speciale cu expertiza in demolari de tunele subacvatice sau de tren, poduri, precum si distrugerea plaselor pescaresti de mari dimensiuni care se presupune ca alimentau armata Coreei de Nord incepand inca din 1950 in timpul razboiului dintre Nord si Sud) din cadrul SEAL (Forte Speciale Navale din cadrul armatei).
Dupa terminarea serviciului militar se decide sa lucreze ca ofiter in cadrul SWAT (Special Weapons and Tactics=Serviciul Special de Arme si Tactici; forte folosite in operatiuni cu risc inalt ce depasesc un ofiter de politie), lucru destul de putin intalnit la cineva asa de tanar. Toata experienta acumulata il face sa aleaga sa se alature echipei de detectivi sub acoperire, o unitate nou infiintata ce se ocupa de cazurile mai agresive si delicate, prea dificile sau periculoase pentru echipele conventionale de politie.
Pe Kim Bum am avut ocazia sa-l vedem in “Boys Over Flowers”, “Dream”, “Woman Who Still Wants to Marry”, “Haru”, “Padam Padam: The Sound of His and Her Heartsbeats”, “That Winter, the Wind Blows”, “Psychometry”.
“Hidden Identity” va intrerupe sirul comediilor romantice din fiecare luni si marti de la tvN, urmand a fi difuzat dupa “Let’s Eat 2” incepand din luna iunie.
(Sursa: Dramabeans)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
North Korean Guys (2003) – rãtãciţi în Sud, doi nord-coreeni intrã în bucluc !
Regizorul si scenaristul lui “Over the Rainbow’ (2002), Ahn Jin-woo, promitea o cariera stralucita in lumea filmului, iar succesul filmului de debut (2,5 milioane de dolari obtinuti la box-office, care in 2002 reprezenta o suma considerabila) l-a incurajat sa revina la doar un an distanta cu o comedie stralucita, “North Korean Guys”. Chiar daca nu a avut succesul precedentului sau film, acesta a reusit sa atraga atentia prin umorul sau dus nu de putine ori pana la limita parodicului, dar si prin tematica abordata – tematica temerii de spioni nord-coreeni, exploatata in acelasi an 2003 in mult mai seriosul blockbuster “Silmido”. “North Korean Guys” trateaza cu zambetul pe buze aventura comica a doi marinari nord-coreeni rataciti in Sud, ce spera ca reunificarea Peninsulei ii va scuti de grija regasirii drumului spre casa. Filmul, ce are si numele alternativ “Lost in the South Mission: Going Home”, nu este un remake al niciunei alte productii anterioare, insa ca idee se aseamana cu productia hollywoodiana nominalizata la Oscar “The Russians are coming, The Russians are coming” din 1966, ce spune povestea unui submarin sovietic ce esueaza pe o insula din New England, semanand panica in randul localnicilor, in plin Razboi Rece. In rolurile principale avem ocazia sa-i vedem pe Jung Joon-ho (nimeni altul decat protagonistul negativ al serialului de mare succes IRIS), in rolul capitanului nord-coreean dur si patriot, dar si pe Kong Hyung-jin, o figura cunoscuta din comediile coreene, pe care l-am putut vedea in diverse roluri si in seriale tv precum “Dalja Spring”, “The Slave Hunters”, “The Duo”, “All About My Romance” sau “Angel Eyes”. Rolul principal feminin ii revine actritei Ryoo Hyoun-Kyoung (recent vazuta in Whistle Blower), aflata la primul rol principal din cariera dupa mai multe aparitii secundare.
Capitanul Choi Baek-du slujeste cu credinta patria pe o nava de paza a Flotei Coreei de Nord. Autoritar, acesta nu lasa nici o clipa de respiro matelotilor, ce trebuie sa urmeze un program strict, ca asa e in armata. Intr-o dupa-masa oarecare, capitanul decide sa-l ia pe matelotul Lim Dong-hae cu inca un coleg la o iesire relaxanta in larg. Dong-hae urmeaza sa se ocupe de partea de “entertainment”, adica sa aduca buna dispozitie cu cantecele patriotice care e pus sa le cante. Cum cei doi se imbata, Dong-hae decide sa guste si el din licoarea ramasa, si asa toti trei se trezesc in plina noapte si furtuna plutind in deriva pe o barcuta firava in larg. Colegul matelot sare in apa, in speranta sa-si salveze viata, in timp ce capitanul din Dong-hae sunt la un pas sa-si piarda viata, trezindu-se aruncati a doua zi pe tarm. Mare le e surpriza, insa, sa constate ca se afla nu altundeva decat pe o plaja a unei statiuni turistice… din tara vecina si inamica Coreea de Sud ! Drept urmare, cei doi cauta orice mijloace pentru a se intoarce inapoi in Nord. Lucrurile se complica si ies o multime de incurcaturi hilare cand planurile lor se intersecteaza accidental cu planurile de vacanta ale lui Na-ra, fiica unui influent sef de politie ce fuge de acasa pe litoral cu inca doua prietene, pe urmele careia sunt trimisi doi detectivi buclucasi.
“North Korean Guys” e genul de comedie “nebuna” cu personaje hilare ce intra din belele in belele, care devin un sir (ne)fericit de intamplari ce duc la final, cum se poate altfel, spre un “happy end”. In genul acesta de comedii conteaza prea putin cat de reale sunt anumite situatii, totul e pus in slujba umorului si a bunei dispozitii, chiar daca in viata reala niciuna din situatiile prezentate pe durata filmului nu pot sa se petreaca asa cum sugereaza realizatorii. Insa de dragul aventurii si al zambetelor, spectatorul se lasa prins in plasa realizatorilor, acceptand ca normala situatia fara iesire a celor doi eroi rataciti. Capitanul Baek-du (al carui nume vine, cum se putea, de la cunoscutul munte ce se intinde pe teritoriul Coreei de Nord) si matelotul Lim Dong-hae sunt doua personaje cu caractere diamentral opuse. Capitanul e dedicat complet servirii patriei, consecinta a indoctrinarii sale, si nu scapa nici o ocazie sa-l elogieze pe Maretul Conducator. E mereu crispat, atent sa nu dea un exemplu gresit subordonatilor, iar in momentul in care se vede intr-un alt mediu, in teritoriul “inamic”, din motive ce tin de supravietuire trebuie sa renunte la orgoliu si sa devina mai uman in anumite situatii. Personajul e foarte bine interpretat de Jung Joon-ho, si tocmai din crisparea lui si din felul insuportabil de a fi ies anumite situatii de tot rasul. In schimb, subordonatul sau, colegul de suferinta Lim Dong-hae, e o fire extrovertita, c ear dori sa traiasca momentul, profitand la maxim de noua experienta pe care viata i-o scoate in cale. Ar vrea sa cante intr-un concurs pentru a-si demonstra talentul (iar “tara capitalista a tuturor posibilitatilor” ii va oferi aceasta sansa), ar vrea sa se bucure de gustul apei negre imbuteliate cu numele interzis de Coca Cola, de minunile tehnologiei, de distractiile pe care le ofera o statiune turistica de vacanta, insa mereu aspiratiile lui se risipesc in fata privirii reci a superiorului sau, ce-i aminteste ca singurul lor tel e sa se intoarca in Nord. Si cu toate ca sunt atat de diferiti, cei doi fac un cuplu perfect de poznasi, ce vor intra fara voia lor intr-o multime de incurcaturi, angrenandu-i si pe altii dupa ei. O comedie spumoasa plina de scantei, ce garanteaza o ora si jumatate de ras continuu. Urmati-i pe cei doi zapaciti din Nord in aventura vietii lor in Sud, in mod sigur nu veti regreta !
Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
One Warm Word (2013-2014) – o k-drama despre (in)fidelitate şi valorile familiei
WDaca am simplifica lucrurile, „One Warm Word” este o poveste (in 20 de episoade) despre fericirea conjugala. Eu una, cand ma gandesc la fericire, la fericirea conjugala, nu stiu de ce, dar am in fata ochilor o straduta cu casute albe, cu terasa, masina si piscina, cu gardulet spoit la fel de alb ca si casuta, micut si peste care in fiecare dimineata postasul arunca ziarul pe gazonul impecabil, iar din casuta de poveste iese totdeauna un EL sexos si totdeauna in halat de casa alb, pufos. Un tip care-si mananca pe fuga micul dejun, citeste ziarul in timp ce-si bea cafeaua – sau invers – dupa care o saruta pe „honey” si pleaca sa faca bani cu carul, in timp ce „honey” ramane in prag trimitandu-i bezele si gandindu-se cum sa-si mai omoare timpul… Si daca tot veni vorba de fericire, ce-ar fi sa inlocuim albiciosul Beverly Hills cu Gangnam-ul prietenilor nostri si vilele albe cu ditamai casoaiele ultramoderne si ultraelegante? Cu siguranta vom da si aici de cupluri la fel de frumoase, la fel de fericite, garnisite in plus cu un mamoi de toata frumusetea, bagacios si tiran, incercand sa-si ostoiasca toate frustrarile de fosta tanara nora pe spinarea propriei nurori.
Aici, cu siguranta ne vor intampina Na Eun Jin si Kim Sung Soo, dar si Yoo Jae Hak cu Song Mi Kyung, doua cupluri trecute de treizeci de ani, frumoase si prospere, etalon pentru cartier, invidiate de carcotasi, adulate de fani. Na Eun Jin este o nevasta hanica, puternica, cu gandire pozitiva, cu puternice principii morale, respectata si invidiata deopotrivă, o tipă cu studii, care a renuntat la cariera proprie pentru a se dedica familiei. S-a căsătorit din dragoste cu Kim Sung Soo, un foarte apreciat manager de resurse umane, dedicat carierei, si au un copil, pe micuta si isteata Kim Yoon Jung. Eun Jin mai are un frate cam smecheras si o sora mai mica, salariata intr-o banca. Si mai are doi parinti asa cum ar trebui sa fie toti parintii; intelepti, iertatori, sfatuitori, umarul cald si primitor pentru copilul dezorientat. De cealalta parte, Yoo Jae Hak este un CEO de succes, casatorit din interes, tatal respectabil a doi baieti si sotul virtuos al devotatei sale sotii. Ca sa nu mai spun, respectuosul fiu al tiranei sale mame. Song Mi Kyung este nevasta devotata, femeia perfecta. Atat de perfecta incat o face sa scoata flacari pe nari pe distinsa sa soacră, un mamoi clasic coreean, permanent reprosand ceva, permanent revendicand ceva.
„Am pregatit micul dejun pentru familia mea, mi-am indeplinit sarcinile, mi-am terminat proiectele, mi-am făcut drumurile, intr-adevar mi-am petrecut o zi ca oricare, lustruind in linişte rutina vietii mele, pana aceasta a stralucit perfect.” Asta ar spune o disperata doamna americana, lucru ce se potriveste manusa si in varianta coreeana. Numai ca, acum, Na Eun Jin parcurge o etapa marcata de dezamagire, datorata faptului ca sotul a inselat-o, dar si din alte motive, fapt care o face sa doreasca sa-si inceapa propriu drum in viata, iar distinsul CEO, care se credea un om fericit, al cărui memento de viata era responsabilitatea, o intalneste pe Eun Jin si constata ca se simte atras de ea, iar asta il determina sa reflecteze asupra propriei vieti, asupra conflictului dintre responsabilitatile familiale si sentimentele proprii.
Si iata ca, Eun Jin incepe sa primeasca mesaje de amenintare pentru familia ei, din partea cuiva care stie de relatia sa ilicita… Acest fapt – nu teama ca ar putea fi pedepsita – o determina sa rupa definitiv si din radacina relatia cu Jae Hak si sa incerce sa reintroduca armonia in familia sa. Ar fi fost prea simplu ca totul sa fie atat de simplu… Eun Jin, o persoana care chiar daca a calcat stramb este de o moralitate rar intalnita, se afla cuprinsa intre dorinta de a-i ascunde sotului idila sa neconsumata si dorinta de a se elibera de povara unei minciuni, care i-ar putea distruge iremediabil casnicia… Intr-un moment de efuziune sentimentala, ii declara sotului ca in inima sa exista o „camera” speciala dedicata lui, un loc unde daca patrunzi nu se stie peste ce dai, ca o cutie a Pandorei, odata ce o deschizi, nu stii ce se iveste de acolo si ii cere sa aleaga; deschide sau nu aceasta usa, dar aceasta minciuna nu-i da pace… Si iata ca perfecta nevasta a lui Jae Hak isi cunoaste sotul mai bine decat isi cunoaste garderoba. Aproape ca nu are nevoie de confimare pentru a sti ca acesta o inseala si incepe un adevarat razboi. Cine e cealalta femeie, cat de mult o iubeste sotul ei, cum sa faca sa plateasca pentru tradare… pe timp de razboi, tactica este sa scapi de dusman. Mi Kyung paraseste familia, hotarata sa se razbune, desi este constienta ca actiunile sale o fac pe ea sa sufere in primul rand… Si, culmea ironiei, pe acest fundal, doi tineri inocenti, am putea spune, Na Eun Young, copilaroasa sora a lui Eun Jin şi Song Min Soo, intrepidul frate vitreg a lui Mi Kyung incearca sa-si traiasca propria poveste de dragoste. Una deosebit de emotionanta…
Vor reusi cele doua cupluri sa gaseasca drumul de intoarcere, sau vor rataci la nesfarsit, va reusi noul cuplu sa puna temelia unei relatii durabile, sau vor pierde in fata cutumelor sociale si a solidaritatii familiale?
Urmariti acest serial, cu siguranta veti afla toate acestea, indiferent daca solutia gasita de scenaristi va fi – sau nu – pe placul vostru. Povestea este una captivanta, care ne indeamna pe toti sa meditam asupra relatiei de cuplu, asupra implicarii ambilor parteneri in aceasta relatie, asupra deciziilor care se impun luate in momentele de criză. Vizionarea va va fi usurata de jocul excelent al actorilor precum si de faptul ca aveti cu ce va clati retina; frumusei tot unul si una: Ji Jin-hee, Han Hye-jin, Lee Sang-woo sau Kim Ji-su. Vizionare placuta!
Prezentare realizata de mi – asiacinefil
Changmin din TVXQ primeşte o ofertã de a juca în drama istorico-fantasticã “Scholar Who Walks the Night”
Changmin din legendarul grup TVXQ (fost DBSK) isi dezvolta cu suuces cariera de actor dupa ce a reusit sa aiba o superba cariera ca si cantaret, acesta cantand de 11 ani in grupul TVXQ. Recent i s-a oferit un rol in k-drama celor de la MBC, o drama istorica numita “Scholar Who Walks the Night”.
La sfarsitul lui martie s-a confirmat ca i s-a oferit acest rol, si SM Entertainment a confirmat ca Changmin va juca in serial. “Scholar Who Walks the Night” devine astfel prima drama istorica in care va juca Changmin.
Ultimul serial in care a jucat a fost “Mimi” din 2014. Si-a luat in serios cariera de actor incepand din 2010 cand a jucat in “Athena: Godess of War” alaturi de Jung Woo Sung, Cha Seung Won, Soo Ae, Im Soo Hyang, Kim Min Jong, Choi Si Won si a jucat rolul principal in “Paradise Ranch” din 2011.
Lee Jun Ki a confirmat si el participarea in serial, acesta avand rolul principal.
Scenariul se bazeaza pe webtoon-ul “Bameul Geotneun Sunbi” scris de Joo Hee si ilustrat de Han Seung Hee, publicat pentru prima oara in decembrie 2012.
Scenariul dramei este inspirat de o comedie fantastica despre fiica unui nobil ruinat dupa ce este declarat tradator, ce se deghizeaza in barbat pentru a vinde carti, si se indragosteste de un vampir foarte studios ce se plimba in timpul noptii. Se spune ca Changmin ar putea juca rolul printului mostenitor care are un rol important in poveste, alaturi de vampir. Un amestec intre genurile fantastic si istoric, cam acesta ar fi genul serialului.
Serialul va fi difuzat la MBC in fiecare miercuri si joi dupa incheierea serialului “Agreeably Warm”.
(Sursa: AllKPop)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Yoo Yeon Seok şi Kang So Ra în rolurile principale în k-drama surorilor Hong
Yoo Yeon Seok si Kang So Ra au confirmat participarea in productia “Warm and Cozy”. Yoo Yeon Seok il va interpreta pe Baek Geon Woo, patronul unui restaurant numit “Warm and Cozy” (“Maendorong Ddoddot” in coreeana, in dialectul vorbit pe insula Jeju). Kang So Ra va fi Lee Jeong Joo, o angajata care a lucrat in departamentul de afaceri al unei companii de imbracaminte timp de 5 ani.
“Warm and Cozy” este o comedie romantica bazata pe un concept unic de “furnica muncitoare dar deprimata si greierele nepasator ce sufera de lipsa de afectiune”. Drama va fi difuzata dupa terminarea “Angry Mom”, in fiecare miercuri si joi, la MBC.
Scenariul va descrie povestea de dragoste a unui cuplu de tineri muncitori ce se ocupa din greu de restaurantul “Warm and Cozy”, pe superba insula Jeju.
Cuvantul “maendorong” inseamna comfortabil si cald in dialectul vorbit pe insula. Asa cum implica si cuvantul, surorile Hong isi vor pune amprenta povestind pataniile celor doi care formeaza acest cuplu, a caror relatie se dezvolta din ce in ce mai mult, devenind din ce in ce mai confortabila.
Yoo Yeon Seok este un tip aratos, distins, manierat, ce mai, un tip perfect. Acesta insa cauta sa faca numai ce-i place lui, tipul clasic de “greiere lenes” din fabulele lui Esop. Felul sau sincer de a fi este in opozitie cu opiniile negative pe care altii le au despre el. Isi deschide un restaurant pe insula Jeju doar pentru ca acolo traieste fata pe care el o place. Asa ca, devine un tip sincer ce incearca din greu sa castige inima celei pe care o place in secret.
Kang So Ra o va juca pe Lee Jeong Joo, care munceste din greu, insa nu se bucura de roadele muncii sale ci se gaseste mereu in situatii grele. Este “furnicuta” care se plange mereu si sufera de sindromul Hwabyung (sindrom coreean atribuit inabusirii maniei, bolnavul suferind de insomnie, oboseala, panica ce poate merge pana la atacuri de panica, afectari la nivel gastroenterologic; este un sindrom ce are legatura cu unele cutume sociale sau culturale din Coreea). Desi aceasta pretinde a fi puternica, nu este decat o tanara cu o inima buna si o persoana foarte docila. Desi a lucrat din greu timp de 5 ani in Seul, isi pierde sluja, iubirea si casa. Impotriva dorintei sale ajunge sa inceapa o viata noua pe insula Jeju, incercand sa-si vindece sufletul.
Yoo Yeon Seok, care si-a consolidat cariera prin seriale si filme, a acceptat diferite roluri in filme precum “Architecture 101” si “A Werewolf Boy”, castigand inimile telespectatorilor cu roluri in serialele “Night Hospital”, “Gu Family Book” si “Answer Me 1994”.
Kang So Ra a demonstrat ca poate juca orice rol, in ciuda varstei, devenind deja o actrita versatila cu roluri precum cel din “Doctor Stranger” sau in “Incomplete Life”.
Pe 2 aprilie, o stire oficiala anunta ca Jang Hyuk si sotia sa asteapta un al treila copil, dupa ce recent sotia acestuia ar fi ramas din nou insarcinata. Aceeasi stire spunea ca sotia – nimeni alta decat cunoscuta actrita Kim Yeo-jin – a facut mai multe vizite la o clinica de obstetrica-ginecologie pentru a acorda atentie sanatatii si ingrijirii prenatale de sine si a copilului. Insusi Jang Hyuk se spune ca si-a alocat timp pretios din programul incarcat pentru a fi alaturi de sotie. Stirea s-a dovedit insa inexacta cand a venit vorba de data la care se presupune ca actrita va naste, anume sfarsitul anului. La doar 2 saptamani dupa ce stirea a devenit publica, pe 16 aprilie, Kim Yeo-jin a dat nastere unei fetite sanatoase de 3,5 kg. Astfel, Jang Hyuk a devenit tatal a trei copii, doi baieti si o fata. Agentia ce-l impresariaza pe actor a declarat: „Jang Hyuk e foarte fericit pentru nasterea fiicei sale. Era programat sa mearga in China pentru a filma la un film, dar din fericire a reusit sa asiste inainte la nasterea copilului.”
