Gandul ca femeia care a pus gheara pe fiul ei cel pretios ar fi insarcinata o face pe d-na Kang „sa-si piarda mintile”, asa ca de aici pana la a face uz de „armele” proprii nu e drum lung. Dar plansetele, istericalele si amenintarile nu mai impresioneaza pe nimeni. Mai mult, sefa de echipa a directorului Oh pune piciorul in prag: cumnata sa trebuie sa invete sa-si rezolve problemele personale… acasa.
Cum mamele se mentin pe pozitie, Tae Bong si Dal Ja decid sa schimbe tactica. Pentru a fi acceptati de familia celuilalt, trebuie sa fie pe-aproape si sa-i „sufoce” prin atentia acordata. Zis si facut ! Disparitia subita a inamoratilor da de gandit mamelor care, speriate de o posibila poveste intre „Romeo si Julieta”, ajung, in cele din urma, sa „capituleze”.
De teama sa nu devina „catuse” unul pentru celalalt, Wee Seon Joo si Shin Sae Do continua sa aiba secrete, numai ca acestea le-ar putea schimba viata radical. Unul ascunde „bebelusul”, celalalt, o plecare in strainatate pentru doi ani.
Petrecerea „elitistilor” la care participa Dal Ja alaturi de iubitul ei pare una din povesti. Numai ca, pe neasteptate, vraja se sfarama si director Oh se trezeste la realitate: acela nu e mediul ei, ea nu mai e atat de tanara si, in plus, mai are si concurenta…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Genome Hazard (2013) – un thriller-sci-fi modern coreeano-japonez de la regizorul coreean al succesului „The Flu”
Intr-o seara oarecare, un japonez aparent obisnuit, Ishigami Taketo, se intoarce epuizat acasa de la lucru. In varsta de 45 de ani, acesta lucreaza ca ilustrator la o firma de design si e casatorit cu Miyuki. In acea seara ar fi trebuit sa sarbatoreasca un an de la casatorie, motiv pentru care atunci cand deschide usa, Taketo gaseste niste lumanari aprinse in intuneric si o atmosfera ce se dorea romantica. Dar totul se transforma in cateva secunde intr-un cosmar, cand acesta isi gaseste sotia moarta, iar la cateva secunde dupa, primeste un telefon de la sotia lui in care e anuntat ca e la mama ei acasa. Ca si cum n-ar fi de ajuns, politia ii bate la usa. Speriat ca ar putea fi acuzat de crima, acesta incearca sa nu le permita politistilor sa intre in casa, pentru ca mai apoi sa constate ca trupul sotiei sale a disparut de la fata locului. Sa-i fi jucat memoria feste ? Taketo e luat de politisti la sectie pentru audieri intr-un caz petrecut in zona, insa pe drum constata ca politistii sunt de fapt un fel de agenti ce il intreaba de un coreean pe nume Oh Jn Woo de care nu a auzit in viata sa. Socat de toate aceste intamplari desprinse parca dintr-un roman existentialist, Ishigami Takeko reuseste sa scape de urmaritori, iar in fuga sa e cat pe ce sa fie lovit cu masina de o ziarista coreeana venita in Japonia sa se intalneasca cu o sursa, Kang Ji Won. Aceasta il salveaza de urmaritori, la rugamintea celui accidentat, si devine martora la povestea lui. Ishigami incepe sa constate ca peste noapte are unele calitati de care nu era constient ca le poseda, si ca unele lucruri pe care le stia sunt total deformate. Sa fie totul in imaginatia sa sau cineva ii joaca o festa ? Impreuna cu ziarista coreeana incearca sa desluseasca puzzle-ul in care el e piesa principala.
“Genome Hazard” se doreste a fi un thriller psihologic cu accente S.F., insa acest S.F. nu se refera la o alta dimensiune temporala, ci totul se petrece in prezent, in interiorul mintii personajului central. Si nu avem de-a face cu un “A Beautiful Mind” asiatic, ci cu o poveste originala mult prea fantezista pentru a putea fi inteleasa intru totul de la prima vizionare. Cand in titlul unui film apare un termen precum genom (“grup de cromozomi, diferiti genetic, care formeaza o unitate”, conform DEX), imediat gandul ne duce la o poveste terifianta in care eventual o companie gigant internationala face experimente ascunse in vederea realizarii unor mutatii genetice probabil in scopul gasirii unui leac al unei boli sau al elixirului nemuririi. “Genome Hazard”, ce are la baza romanul de succes al scriitorului japonez Shiro Tsukasaki, din 1998, e cu totul altceva. Filmul este, parte, aventura-S.F., parte – un thriller de conspiratie si parte – o poveste romantica. Nici regizorul filmului, Kim Sung-su, nu a putut transa clar aceasta problema, iar ambiguitatea genului si a scenariului au costat mult rezultatul final, filmul obtinand o suma modesta la box-office in Japonia (sub 500.000 $ incasari !). Probabil si un film cu un buget redus ar fi reusit o performanta mai buna sub aspect financiar. Acest lucru e surprinzator daca avem in vedere renumele regizorului, Kim Sung-su avand in anul 2013 la activ o realizare de succes in Coreea, blockbuster-ul “The Flu”, dar si filme precum “Musa The Warrior”, mult timp lider de box-office in istoria Coreei, “Running Wild” sau “Please Teach Me English”. “Genome Hazard” e, de fapt, o coproductie coreeano-japoneza, vorbita in mare parte in japoneza, in care protagonisti sunt un actor japonez (Hidetoshi Nishijima), total neconvingator in rolul sau de individ in cautarea propriului loc in puzzle-ul acestei vieti, si actrita coreeana Kim Hyo-jin (In My End is My Beginning, The Taste of Money), la fel de putin implicata in rolul sau (in cazul ei scenariul o limiteaza in mod evident de la a fi mai mult de o simpla ziarista in cautarea unei stiri senzationale). Actrita coreeana a avut la dispozitie doar 3 saptamani pentru a-si invata replicile in japoneza din film, si s-a descurcat de minune, incat nu ai spune ca de fapt nu e o actrita japoneza.
Revenind la succesul filmului, trebuie spus ca ar fi fost de asteptat ca in Japonia acesta sa fie mai bine primit. Chiar daca Hidetoshi Nishijima nu e un star de prima mana in tara sa de origine, a aparut, totusi, in peste 50 de productii pentru marele ecran si in mai multe seriale, iar restul personajelor secundare sunt interpretate de figuri cunoscute in Japonia (precum veteranul Masato Ibu, vazut recent in “Shield of Straw” intr-un rol secundar). Distributia cu figuri familiare, popularizarea cartii ce sta la baza scenariului filmului dar si curiozitatea ar fi trebuit sa atraga spectatorii in saliele de cinematograf japoneze, dar nu s-a intamplat asa. Poate si pentru ca subiectul e putin neobisnuit pentru genul SF in Japonia, marcat decenii la rand de povesti cu monstri traditionali – Godzilla si o multime de alte creaturi celebre -, de fantome si roboti.In cele din urma, filmul a avut premiera mondiala la Festivalul de film de la Busan (octombrie 2013), iar in Japonia s-a lansat in ianuarie 2014, fara prea mare succes. Despre film se pot spune multe, insa pentru a nu strica placerea vizionarii prin dezvaluirea unor amanunte care ar potoli curiozitatea inaintea chiar a inceperii vizionarii, nu vom dazvalui prea multe detalii. Cert este ca personajul central, Ishigami, e unul pe care parca l-am mai vazut in filmele americane de gen. Situatiile confuze in care acesta se regaseste fara o explicatie coerenta pe care sa si-o poata da induc spectatorului insusi o stare de neincredere in gesturile si actiunile personajului principal. Mereu te intrebi daca acesta e atat de inocent pe cat e prezentat sau e de fapt o persoana cu tulburari de memorie labila psihic care intr-adevar si-a ucis sotia. Intrebarea care planeaza tot timpul e daca Ishigami e o victima (si daca da, a cui ?) sau e de fapt constient tot timpul de ceea ce se intampla, dar disimuleaza. Micile detalii care ne sunt dezvaluite treptat potenteaza misterul, iar la un moment dat daca nu urmaresti atent ritmul alert al desfasurarii actiunii risti sa te pierzi total in puzzle. De la inceputul filmului apare obsesiv pe imagine, periodic, un cronometru care te face sa te intrebi ce cronometreaza. Raspunsul il afli abia la final, dar si acest element te deruteaza, pentru ca scenaristul nu da absolute nici un detaliu ajutator. Cand insa incep sa curga dezvaluirile, roata se rostogoleste la vale si o avalansa de informatii ajung sa schimbe intreaga situatie cu 180 de grade, ducandu-ne acolo unde nu ne-am fi inchipuit niciodata. Din pacate ceea ce lipseste filmului e coerenta. Totul se desfasoara intr-un ritm alert, informatiile se succed una dupa alta, regizorul nu te lasa sa te acomodezi cu situatia, sa te atasezi de vreun personaj sau sa apuci sa analizezi la rece multitudinea de indicii pe care ti le ofera. La final ai impresia ca ai participat la o cursa de cercetasi in care castiga primul care cu ajutorul indiciilor ajunge la destinatie. Din fericire misterele sunt atat de complicate incat abia dupa derularea ultimei scene din film poti spune ca ai ajuns de-a binelea la destinatie, ceea ce e o garantie ca filmul te va tine lipit cu ochii de ecran pana la finalul celor aproape 2 ore ale sale. Iar daca vor ramane intrebari la care nu veti avea raspuns, puteti oricand revedea acest film, o a doua vizionare cu siguranta va lamuri orice mister neelucidat din prima.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 16 subtitrare in romana
Intrigata de faptul ca mama lui Oh Dal Ja are o aventura cu sotul ei si suparata la culme ca fiul cel pretios i-a fost sedus de fiica rivalei sale, d-na Kang ia atitudine. Vizita surpriza facuta lui Jung Ae nu e decat inceputul razbunarii ei. Veniti pe neasteptate la restaurant, Tae Bong si Dal Ja au de infruntat nu doar istericalele d-nei Kang, ci si coada de matura manuita cu iscusinta de mama celibatarei. Tinerii obtin amandoi acelasi lucru: dezaprobarea din partea propriilor mame.
Istericalele continua si acasa, in familia lui Tae Bong. Profesorul Kang afla nazbatia consoartei si, satul de atata disimulare si de reprosurile aduse, decide sa paraseasca locuinta conjugala.
Sarcina celor doi inamorati e de a impaca spiritele in cadrul propriilor familii si, mai ales, de a le imbuna pe mame.
In celalalt cuplu, format din Sae Do si Seon Joo, linistea pare sa se instaleze usor-usor. Sarcina frumoasei gazde de emisiuni pare sa-si spuna cuvantul: somnolenta, pofta de mancare se instaureaza si dau de banuit si celor din jur, dar mai ales lui Sae Do. El e convins ca iubita sa a pastrat copilul.
O noua intalnire dintre fostele rivale, mamele tinerilor indragostiti, are darul de a scoate la lumina vechile rani, dar, in pofida acestui fapt, ele ajung la un punct comun: niciuna nu e de acord cu casatoria „copiilor”. Mai mult, pentru a se asigura ca un mariaj de acest gen nu va avea loc, d-na Kang merge in vizita la cumnata ei, sefa de echipa a lui Oh Dal Ja, pentru a-i solicita ajutorul si a o indeparta pe posibila nora. Insa vestea ca director Oh ar putea fi insarcinata cade ca un trasnet…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Secret Love Affair (2014) – despre muzicã şi iubiri interzise
“Credeti ca fiecare om are o jumatate a sa ?” e o intrebare pe care multi si-o pun cand consulta cu nesat un horoscop, in speranta de a-si gasi jumatatea din zodiac potrivita. Oare de unde sa sara aceasta jumatate ? Dincolo de intrebarile care intra deja prea mult in chestiuni personale, sa ne concentram pe intrebarea de mai sus privind-o mai mult ca pe una retorica. Cel putin are rost sa ne punem o asemenea intrebare ? Exista o jumatate a cuiva pe care omul trebuie sa si-o caute pentru a-si implini destinul, ca si cum viata ar fi un basm viu ? Probabil ca nu. Nu exista o jumatate a ta, ci exista un tot al tau. Tu esti tot, ea e tot. Nu exista grad de rudenie intre sot si sotie, pentru ca ei sunt una. Si tot pentru a parafraza prezentul serial, mai trebuie spus un adevar: femeia nu gandeste simplu. “Chiar daca nu e invatata, ea are o putere de patrundere deosebita si e mult mai realista decat un barbat. Ea are inca de astazi un sentiment pentru ziua de maine. Insa noi discutam, rationalizam niste lucruri, dar in iubire nu este nimic rational” – parintele Arsenie Papacioc.
Ne aflam in fata unei povesti inedite pentru filmografia tv coreeana, o poveste greu digerabila si in viata de zi cu zi, de aceea, scenaristii plaseaza povestea in lumea nonconformista a artistilor, acolo unde se presupune ca exista o mai mare sensibilitate decat la populatia care nu este inzestrata cu talente de exceptie. O lume in care pasiunea pentru ceva, impartasirea unor aceleasi pasiuni face ca notiunea timp, morala, moravuri sa dispara. Suntem adesea tentati sa-i judecam, sa-i blamam pentru fapte pe care noi nu avem curajul sa le comitem, pe cei pe care ii vedem ca o fac. Cum ati privi, bunaoara, relatia dintre o femeie de 40 de ani si un barbat de 20? Nu, nu-i neaparata nevoie sa-mi spuneti, simt oprobiul! Si totusi, chiar sunt de condamnat, chiar avem dreptul sa luam piatra si sa aruncam? Doar pentru ca nu s-au incartiruit stereotipiilor noastre?
Oh Hye Won (Kim Hee Ae) are 40 de ani, este casatorita, si director de planificare in cadrul fundatiei Seo Han Arts, careia ii este afiliata o scoala de muzica clasica. Sub paravanul recrutarii de tineri muzicieni talentati, se ascund o serie de fapte de coruptie comise de directoarea fundatiei, Han Sung Sook, sotul ei, Seo Pil Won, presedintele fundatiei, fiica acestuia, Seo Young Woo, CEO al Seo Han, dar si de unii profesori si chiar insusi decanul facultatii, carora Oh Hye Won trebuie sa le dea un caracter de legalitate. Este profesoara de pian, absolventa de facultate in Statele Unite, insa renunta la o cariera in domeniul interpretarii, acceptand un post care ii ofera o viata luxoasa, la care nu are de gand sa renunte cu nici un chip, in ciuda tuturor umilintelor la care este supusa de cei care ii sunt sefi si carora nu indrazneste sa le refuze nici o porunca.
Lee Sun Jae (Yoo Ah In) are 20 de ani, lucreaza ca si curier, iar marea lui pasiune este pianul; nu-si cunoaste exceptionalul potential de care dispune si nu urmeaza niciun studiu de specializare. Insarcinat cu livrarea unei comenzi catre pofesorul Kang, sotul lui Oh Hye Won, Sun Jae ajunge la scoala de muzica, unde se pregatea un mare concert. Fascinat de sunetul pianului, acesta asteapta pana ce sala de auditii ramane goala si incepe sa cante. Profesorul Kang aude solistul si este convins ca partitura este cantata de unul dintre studentii fruntasi ai scolii. Nu mica ii este mirarea cand vede ca nu acesta este solistul! Alearga in sala de auditii, numai ca necunoscutul disparuse! Dat fiind faptul ca pianul era pregatit pentru concertul ce trebuia sa inceapa, este alertata securitatea, pentru ca vinovatul sa fie prins. Insa profesorul Kang il gaseste in toaleta si il ajuta sa scape, dandu-i si adresa sa, fiind interesat de talentul nativ al tanarului. Profesorul Kang, sotul lui Oh Hye Won, este disperat sa gaseasca un tanar talent caruia sa-i fie mentor, motiv pentru care urmareste nenumarate filmulete trimise de tinerii talentati, posibili studenti. Printre acestea se afla si un filmulet trimis de sotia sa, cu Sun Jae. Este fascinat de talentul tanarului, dar cand sotia sa observa ca acesta sufera de o boala care ii poate afecta degetele, il exclude fara drept de apel. Hye Won e placut impresionata de excelentul sau potental, il contacteaza pe chat, pretinzand ca este un tanar pianist si il indruma catre un medic, iar Sun Jae ii urmeaza sfatul si se vindeca. Dupa mai multe ezitari, Sun Jae hotaraste sa mearga la resedinta profesorului Kang unde canta in fata sotiei acestuia, iar aceasta isi da seama ca este tanarul cu care a vorbit pe chat. La randul lui, Sun Jae este fascinat de femeia din fata lui, care reprezinta chintesenta universului sau: sunet divin, virtuozitate, rafinament, si, desi are o prietena, se indragosteste cu adevarat, pentru prima oara. Si astfel, prin intermediul pianului, intre cei doi incepe o idila ilicita, interzisa si total nelalocul ei, categorisita ca atare inclusiv de frivola Seo Youn Woo, care la cei 40 de ani ai sai, maritata fiind, nu se da in laturi de la aventuri pasagere cu tineri de doua ori mai tineri decat ea. Idila va ajunge la un moment dat intr-un moment de criza; vor fi cei doi capabil sa rupa barierele si sa invinga prejudecatile ? Dragostea lor este atat de puternica incat sa treaca testul? Ce se va intampla cu Oh Hye Won ? Urmariti serialul. Cele 16 episoade pline de neprevazut si emotii maxime va vor dezvalui deznodamantul.
“Secret Love Affair” s-a bucurat de un real succes la momentul difuzarii (martie/mai 2014), avand un rating ridicat pentru un post de televiziune prin cablu (JTBC), fiind nominalizat in cadrul editiei a 50-a a Baeksang Arts Awards, care a avut loc pe 27 mai 2014, pentru cel mai popular actor intr-un serial tv si cel mai bun actor (pentru Yoo Ah In); cel mai bun scenariu pentru Jung Sung Joo; cel mai bun regizor pentru Ahn Pan Seok; cea mai buna drama tv, primind premiul pentru cel mai bun regizor (Ahn Pan Seok) si cel mai bun scenariu (Jung Sung Joo). Cei doi, regizorul si scenaristul, au mai colaborat la mai multe seriale in anii ‘90/inceputul anilor 2000, aflandu-se insa abia acum in fata primelor premii din cariera. Kim Hee Ae, protagonista feminina, desi se indreapta vertiginos spre 50 de ani, impresioneaza la cei 47 de ani, chiar daca interpretarea nu i-a adus nici un premiu (ramane cu amintirea prestatiei memorabile din “A Wife’s Credential”, ce i-a adus premiul pentru Cea mai buna actrita” la Baeksang Arts Awards 2013). Mai tanarul ei partener, Yoo Ah In, e deja un star in industria coreeana de film, aparand in mai multe seriale de epoca si moderne foarte populare, precum “Fashion King”, “Sungkyukwan Scandal”, “Strongest Chil Woo” sau “Jang Ok Jung”, si acontandu-si deja rolul Printului Sado din mega-productia “Sado” anuntata de producatorii coreeni pentru anul viitor. Recomandam cu caldura coloana sonora a serialului, tuturor deopotriva, iubitori sau nu ai muzicii clasice. Yoo Ah In canta personal la pian, fiind indrumat de pianistul Kim Hyung care afirma ca actorul are potential interpretativ. Un serial ce merita vazut, o adevarata delectare pentru ochi, urechi si suflet. Vizionare placuta!
Prezentare realizata de mi – asiacinefil.
Warrior Princess (2014) – povestea unei prinţese rãzboinice mongole pe care istoria nu a uitat-o
Intr-o tara – Mongolia – cu doar 24 de cinematografe (in 2011), puternic influentata de spatiul rusesc, ce se intinde pe o suprafata de peste 1,5 milioane km patrati, avand o populatie de nici 3 milioane de locuitori, a face un film e o adevarata aventura. Vorbim de o tara in care aproximativ 30% din populatie e una nomada si semi-nomada, iar 45% din mongoli traiesc in capitala Ulan Bator, deci si interesul pentru vizionarea unor productii nu doar autohtone ci in general a unui film e aproape inexistent. Cat despre o “industrie” a filmului nici nu poate fi vorba. Prin traditie, mongolii au fost o populatie nomada ce a trait in stepe, motiv pentru care si suprafata arabila a tarii e una infima. Daca in nord si vest stepa mongola e inconjurata de munti, in sud se afla celebrul desert Gobi, astfel ca aceste elemente naturale si-au pus din plin amprenta asupra modului de viata si culturii mongole. Este stiut faptul ca in 1206, Genghis Han fonda Imperiul Mongol, nepotul sau Kubilai Han cucerind China si fondand dinastia Yuan. Prabusirea dinastiei Yuan ii va face pe mongoli sa se retraga in Mongolia, urmand o perioada de lupte sporadice cu dinastia chineza Qing. La sfarsitul secolului XVII, Mongolia e total integrata in zona de influenta a dinastiei manciuriene Qing, ce o va controla pana in 1911. In 1911, odata cu prabusirea dinastiei Qing, Mongolia isi proclama independenta, punand capat unei dominatii de 220 de ani. Dar in scurt timp aceasta a cazut sub influenta sovietica, ideile Revolutiei bolsevice ajungand pana in stepa mongola, unde e proclamata Republica Populara Mongola in 1924, ce devine stat satelit al URSS. Dupa prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est la sfarsitul lui 1989, si Mongolia are parte de o revolutie democratica la inceputul lui 1990, care consemneaza schimbarea Constitutiei, introducerea pluripartitismului si tranzitia la economia de piata. O asemenea istorie nu avea cum sa treaca neobservata de putinii cineasti dornici sa arate lumii istoria, traditiile si cultura urmasilor lui Genghis Han. Din pacate problemele economice specifice unei tari din lumea a treia si specificul Mongoliei au facut ca industria cinematografica sa nu se dezvolte. Putinele filme erau finantate de regimul comunist si erau in general documentare. In 2012 s-a realizat primul film istoric mongol cu mijloace moderne, “Aravt: Legend of the Ten”, ce avea in centrul sau imaginea marelui cuceritor Genghis Han. In acest an, insa, un necunoscut debutant, Shuudertsetseg Baatarsuren, si-a lansat productia “Warrior Princess”, ce spune o poveste inspirata din fapte reale, si, in premiera, ce nu are legatura cu Genghis Han si perioada lui istorica.
Printesa Ahno este fiica Lordului Ochirt Tsetsen, unul din cei mai respectati lideri ai mongolilor apuseni de la sfarsitul secolului XVII. Avand, insa, o varsta, si cum fiica lui avea sa implineasca in curand 18 ani, se gandeste sa o marite cu cineva potrivit pentru a prelua conducerea mostenirii sale. Ahno, priceputa in folosirea arcului de mica, are in suflet pe cineva, e vorba de Galdan, ce provenea dintr-un trib aflat in bune relatii cu cel al tatalui ei, care a protejat-o pe mama acestuia in momentul in care capul familiei s-a stins cu multi ani in urma. Insa Galdan intre timp a urmat drumul preotiei, devenind Mare Lama, astfel ca Ahno a trebuit sa-si inabuse sentimentele in suflet si sa spere ca soarta nu va fi atat de cruda cu ea. Pentru a intari legatura cu tribul lui Ochirt, Senge, fratele lui Galdan, ce preluase conducerea de la tatal sau defunct, isi anunta intentia de a o cere in casatorie pe Ahno. Iar Ochirt Tsetsen accepta, astfel ca Ahno urmeaza sa paraseasca tinutul natal si sa plece la sotul ei. E momentul in care are loc o conspiratie, Senge e ucis, iar Galdan e obligat de mama sa sa renunte la straiele preotesti si sa devina noul conducator. Galdan accepta si astfel devine sotul lui Ahno, asa cum aceasta a visat din copilarie. Dar in curand, lupta pentru putere, orgoliile nemasurate, pericolul inamic, toate isi pun amprenta pe Galdan, care se schimba radical.
“Warrior Princess” a devenit cel mai de succes film mongol din toate timpurile, conform incasarilor ce le-a avut in tara sa. Insa acesti termeni ce pot parea la o prima vedere pomposi trebuie raportati la cele enumerate mai sus, anume specificul Mongoliei, numarul de cinematografe existente in tara, dezvoltarea cinematografiei din aceasta tara, dar si la situatia economica a zonei, 20% din mongoli traind cu nici 2 dolari pe zi ! Cu atat mai surprinzatoare este distribuirea filmului pe dvd de catre celebra companie Lionsgate, care da astfel un nesperat ajutor regizorului si in general filmului mongol, facand posibila distribuirea lui la nivel mondial. Iar cei de la Lionsgate au avut grija sa realizeze un trailer atat de spectaculos incat sa te convinga imediat sa vizionezi filmul, sa-ti doresti sa-l cumperi sau sa-l inchiriezi. Din pacate realitatea e cu totul alta, iar ceea ce se proclama a fi cel mai de succes film mongol din toate timpurile e, ca realizare, o productie ce nu are cum sa faca fata la nivel international. De la inceput trebuie spus ca cine are asteptari mari bazandu-se pe trailer, in speranta vizionarii unui film istoric spectaculos, plin de efecte speciale, ar trebui sa vizioneze un alt film. “Warrior Princess” ar trebui admirat pentru ceea ce ofera placut iubitorilor de filme istorice, si nicidecum n-ar trebui criticat efortul realizatorilor care, ca filmul mongol in general, se afla practic la inceput de drum in materie de productii de epoca. In absenta unei traditii in domeniu si a unei experiente (nici macar seriale istorice nu sunt produse in Mongolia), sunt usor de inteles numeroasele scapari in realizarea acestui film. Montajul sufera serios, imaginile nu au continuitate si nu exista nici un moment intentia surprinderii unor cadre lungi din natura care sa faca legatura intre scene sau sa introduca in atmosfera. Coloana sonora e aproape inexistenta pe toata durata filmului, nefiind subliniate multe momente importante prin potentarea trairilor personajelor; muzica izbucneste pe final, in speranta ca se va reusi sa ni se smulga o lacrima, dar pe cine pacaleste regizorul ? Efectele sonore sunt ca si inexistente, existand multe scene de lupta in care abia se aude cum se ciocnesc armele, in timp ce efectele vizuale se reduc la 2-3 scene de nici 10 secunde fiecare, total irelevante, in care sunt lucrate pe calculator si pelucrate niste sageti zburand sau niste stelute aruncate catre un inamic care nu se stie daca a si fost ucis de ele pentru ca se schimba cadrul. Slow-motion-urile sunt primitive, iar fara un fundal sonor pot da impresia ca s-a blocat imaginea. Povestea este spusa simplu, in graba, la cele 90 de minute ale filmului abia avand posibilitatea de a identifica personajele dupa nume, dar sa te mai atasezi de ele, in special ca pe langa cele 2 personaje principale se mai perinda prin film alte cateva zeci, unele pentru o durata scurta de doar cateva cadre, care influenteaza firul evenimentelor si apoi dispar definitiv. Per ansamblu, ca realizare, filmul e cu doua clase sub orice productie hollywoodiana sau europeana de epoca din anii ’50-’60, iar asta spune tot.
Dar nu acesta e motivul pentru care acest film merita vazut. Calitatea slaba a realizarii lui e de inteles, iar cand nu ai o scoala de film in spate, cum au chinezii, japonezii sau coreenii, e greu sa cladesti totul de la zero, dar nu imposibil. Iar cel mai bun exemplu e cinematografia vietnameza, care a inceput timid sa iasa pe piata internationala cu cateva filme istorice spectaculoase, care sunt din ce in ce mai bune de la un an la altul. Ce atrage atentia la “Warrior Princess” sunt costumele. Veti vedea costume traditionale mongole, straie de nunta, armuri de razboinici spectaculoase, care fascineaza. Nici interpretarea celor doi protagonisti nu e rea, acestia fiind actori profesionisti, spre deosebire de alte filme mongole in care protagonistii sunt actori de ocazie, oameni obisnuiti ce-si joaca rolul in stepa conform scenariului (a se vedea filmele realizate de straini despre stepa mongola, gen Mongolian Ping-pong,The Cave of the Yellow Dog, The Story of the Weeping Camel, si lista ar putea continua). Dar poate principalul motiv care te-ar face sa iti doresti sa vizionezi acest film e atmosfera si mai ales perspectiva. Pana acum am vazut filme despre istoria Mongoliei sau a unor regiuni din Mongolia doar din unghiul de vedere al chinezilor, japonezilor, coreenilor sau ex-sovieticilor, ca sa nu vorbim de productiile clasice hollywoodiene din anii ’50-‘60. E inutil sa amintim titluri arhicunoscute recente precum “Mongol”, “The Blue Wolf”, “Genghis Han” sau de ce nu recentul “Empress Ki”, ce facea trimitere la sfarsitul perioadei de glorie a dinastiei Yuan. Fiecare cinematografie a avut propria viziune asupra mongolilor, dar cum e sa vezi lucrurile spuse de un mongol, din propria lui perspectiva ? Nu pare o provocare careia nu poti sa-i rezisti ? Cum e sa auzi limba mongola pe fundal, sa vezi tenta de eroizare a personajelor principale si cea de victimizare a natiunii mongole in fata invadatorului chinez ? Parca e altceva decat ai vazut in filmele despre Mongolia. E ca si cum ai auzi o poveste spusa nu de calatori prin acele tinuturi, ci chiar de oamenii locului. Adica ti se deschide in fata o lume despre care nu stiai decat din spusele altora, pe care ai ocazia sa o descoperi in forma ei bruta, neprelucrata.
Dincolo de plusuri si de minusuri, aceasta productie originala ne ofera o incursiune in istoria Mongoliei intr-o alta perioada decat cea cu care eram obisnuiti. La sfarsitul secolului XVII, mongolii erau divizati, marea realizare a lui Genghis Han ce a reusit sa-i uneasca pentru prima oara pe toti mongolii intr-un imperiu e deja istorie. Si totusi, un anume Galdan (imagine stanga) reuseste sa se afirme drept conducatorul oiratilor, adica a mongolilor apuseni din zona muntilor Altai. Acesta incearca o refacere a Imperiului mongol prin supunerea triburilor mongole din stepa centrala, fapt care il aduce in conflict cu Imparatul Qinq Kangxi, ingrijorat de pericolul renasterii unui puternic imperiu mongol. Pe acest fundal, ambitiile lui Galdan sunt inabusite in sangeroasa batalie de la Zuunmod (Valea celor o suta de copaci), din 1696. Desi in film se vorbeste de un raport numeric puternic disproportionat, 30.000 de mongoli impotriva a 200.000 de manciurieni, istoria consemneaza faptul ca armata condusa de insusi Imparatul Kangxi nu a avut mai mult de 50.000 de oameni, fata de cei 30.000 de mongoli ai lui Galdan. Intr-adevar, ceea ce a asigurat victoria chinezilor a fost superioritatea militara datorata utilizarii armelor de foc (tunuri si muschete a caror cunostinte despre utilizare le-ar fi dobandit de la europeni) in fata carora mongolii au ripostat cu arcuri cu sageti, sabii si lancii. Batalia a fost un dezastru pentru mongoli, ce au incercat sa atace folosind tactica ambuscadelor in zone greu accesibile cele 2 corpuri militare secundare ale armatei chineze, pentru a diminua numeric fortele inamicului. Tactica Imparatului a dus la incercuirea trupelor lui Galdan, ce sufera tradarea unor conducatori ce se alatura inamicului cu mii de soldati mongoli. In Valea celor o suta de copaci Galdan e incercuit, insa in acel moment intervine un personaj care avea sa marcheze istoria Mongoliei. E vorba de curajoasa sotie a lui Galdan, Regina Ahno (sau Anu) (imagine drapta) , care impreuna cu cateva zeci de femei ce trebuiau sa-si protejeze familiile in munti rupe incercuirea inamica si ii permite sotului ei Galdan sa scape cu cei 40-50 de oameni ramasi. Regina Ahno moare eroic pe campul de lupta, iar ca o dovada a pretuirii de care aceasta se bucura pana in zilele noastre, in pezent peste 30.000 de mongoli poarta numele Ahno. Galdan moare un an mai tarziu, si odata cu el si visul refacerii imperiului mongol. Mongolia ajunge definitiv sub controlul dinastiei manciuriene Qing, din stransoarea caruia nu va mai scapa 220 de ani. O mare parte din film reflecta adevarul istoric, regizorul scenarist incercand sa introduca si sa dea amploare si povestii de iubire ce i-a legat pe Galdan si pe printesa Ahno, care se iubeau de mici dar pe care destinul i-a separat crunt in momentul in care el devine Mare Lama, iar ea e promisa de tatal sau ca sotie fratelui lui Galdan, Senge. Ceea ce surprinde, insa, este introducerea unui mesaj cu tenta umanista ce incearca sa spuna ceva de genul “si mongolii sunt oameni”. Exista un moment catre finalul filmului in care mongolii sunt victimizati ostentativ, Galdan revoltandu-se impotriva atrocitatilor comise de chinezi fata de oameni nevinovati. Nimic iesit din comun, pana aici. Doar ca vorbim de mongoli, o populatie nomada supusa intotdeauna cu si prin intermediul sabiei, iar la nivelul secolului XVII, mentalitatea era similara cu cea din timpul lui Genghis Han. E inutil sa mai vorbim ca in spatele renumelui de “Cel mai mare cuceritor al lumii” se afla si reversul medaliei, anume ca a fost unul din cei mai mari criminali ai omenirii, la comanda caruia au fost ucisi peste 16 milioane de oameni, multi dintre ei nevinovati, femei si copii. Asadar, cine pe cine pacaleste aici incercand o sensibilizare a spectatorului prin victimizare si printr-o aratare cu degetul spre China ? Cand au cucerit China si au instaurat dinastia Yuan, cate atrocitati au comis mongolii ? Iti da dreptul de a te autovictimiza faptul ca esti inferior din punct de vedere militar si esti neajutorat si divizat ? Aici e vorba de o lectie a istoriei pe care mongolii nu au invatat-o, la finele secolului XVII, anume ca doar uniti pot rezista in fata inamicului si pot fi o natiune puternica. Cand au fost uniti, au cucerit lumea, cand au fost divizati si orgoliosi, istoria i-a pedepsit. Cam la asta se rezuma intr-o fraza filosofia acestui film, trecand peste toate lipsurile si tendintele sale evidente.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 15 subtitrare in romana
Experienta „primei nopti” e traita cu intensitate de Dal Ja la varsta de 33 ani, gratie inflacararii si initiativei tanarului si frumosului colocatar. Dimineata, cand hormonii s-au linistit, tanara evita prezenta si privirile indiscrete ale iubitul sau, fiind jenata si intrigata de faptul ca barbatul cu care s-a iubit nu i-a spus cuvintele magice „te iubesc”. Nestiind cum sa procedeze cu Kang Tae Bong pentru ca el sa nu se simta presat de „treaba” cu pricina, director Oh se lasa consiliata de prietenii ei apropiati, Unni si Sae Do. Vrand sa mentina treaz interesul iubitului, adopta „tactica ignorarii”. Doar ca sfaturile nu prea se potrivesc cu realitatea, iar Dal Ja se simte din ce in ce mai „descoperita”.
Prietena ei Seon Joo trece prin clipe de cosmar cand e pe cale sa faca avort. Simtind ca micuta viata ce palpaia in pantecul ei isi cerea dreptul la existenta, tanara renunta la decizia ei si accepta cu demnitate varianta de „parinte unic” al copilului sau. Sae Do se simte tulburat de incercarea prin care trece partenera sa si cocheteaza pentru prima data cu ideea de… viitor „tatic”.
Pentru ca lucrurile sa intre pe fagasul normal, cuplurile Dal Ja – Tae Bong si Seon Joo – Sae Do pun de-o intalnire intre iubiti „ca la carte”. Totul e perfect, cu exceptia inelului pierdut de producatorul Shin si de ploaia care face abstractie de scanteile iubirii. Dar totul se termina cu bine, ploaia se opreste, iar inelul recuperat din maldarele de gunoi ajunge pe mana posesoarei dorite.
In familia lui Tae Bong, mama acestuia descopera printre lucrurile uitate pe biroul sotului o fotografie suspecta. Pentru ea e clar ca focul din trecut se reaprinde, iar partenera e o fosta rivala, Jung Ae. Indiferenta profesorului Kang are acum o explicatie: interesul pentru cealalta a fost mentinut la foc continuu. Umilita de toata povestea asta, d-na Kang gaseste rapid solutia: o vizita surpriza facuta rivalei sale. Nu stie, se pare, ca ea va fi cea surprinsa….
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Innocent Thing (Thorn) (2014) – Jang Hyuk şi Jo Bo-ah într-o poveste halucinantã ce sfideazã orice logicã
Ultimul sau mare succes a fost inregistrat in 2006, cu “A Millionaire’s First Love”. Desi “Crossing” (2008) a devenit cunoscut si peste hotare datorita participarii la numeroase festivaluri de film, iar “Higanjima” (2009) a fost un lamentabil esec, filmele de la inceputul carierei sale regizorale au fost cele care l-au consacrat: “First Kiss” (1998), “Volcano High” (2001), “Romance of Their Own” (2004) si amintitul “A Millionaire’s First Love” (2006). E vorba de regizorul Kim Tae-gyun, care in acest an, la cei 54 de ani ai sai, a acceptat sa revina in scaunul regizoral dupa 4 ani de absenta pentru a realiza unul din proiectele sale mai vechi, “Innocent Thing”. Acesta a intrat pentru prima oara in contact cu scenariul in anul 2007, la un concurs de scenarii, si a fost imediat acaparat de el. Fascinat de ideea granitei oarbe dintre iubire si obsesie, s-a gandit sa ecranizeze povestea intr-un “film experimental”, cum l-a numit, datorita amestecului sau eclectic de suspans, groaza, melodrama si romantism, in care imaginile isi aveau rolul lor in transmiterea sentimentului “de a fi captiv”. Dorind ca personajul principal feminin, cel al unei eleve ispititoare, sa intruchipeze atat inocenta cat si purul sex-appeal, regizorul a chemat la probe peste 250 de actrite ce ar putea sa se incadreze in profilul cautat, inainte de a o selecta pe Jo Bo-ah. In varsta de 22 de ani, aceasta isi face un debut fulminant pe marele ecran, dupa ce a aparut in 2 seriale de televiziune, “Shut Up Flower Boy Band” si “Horse Doctor”, in prezent fiind proragonista unui modest serial difuzat de tvN, “Surplus Princess”. Starul filmului, cel putin cu numele, este Jang Hyuk, aflat la un nou rol dramatic pe marele ecran dupa cel din “Maybe” si “The Client”, si dupa spectaculosul rol din “The Flu”. Acesta se afla la a doua colaborare cu regizrul Kim Tae-gyun, la 13 ani distanta de “Volcano High”. Filmat in mai putin de 2 luni, filmul trebuia sa se intituleze initial “Strawberry Flavored Milk” (“Lapte cu aroma de capsuni”), facand trimitere la obsesia protagonistei adolescente pentru bautura de lapte cu aroma de capsuni (o similitudine evidenta cu dulcea si nedespartita acadea preferata de celebrul personaj Lolita al lui Vladimir Nabokov). Insa regizorul a optat pentru schimbarea titlului in “Thorn” (“Spin”), deoarece, a spus acesta, “nu e nimic dulce si fin ca laptele cu aroma de capsuni in acest film. Exista doar lucruri aspre si ascutite, ca spinii.” “Innocent Thing” este titlul international al filmului si, totodata, cel mai raspandit. Produs de insusi regizorul Kim Tae-gyun si distribuit de o companie de distributie mai putin renumita, Invent D, productia a ajuns in doar 356 de sali de cinematograf coreene, obtinand incasari de numai 1 milion de dolari.
La ora de sport dintr-un liceu de fete, care se desfasoara langa un bazin de inot, e mult freamat. Fetele chicotesc si-si soptesc una alteia cat de aratos este domnul profesor, neputand sa-si dezlipeasca ochii de la acesta. Profesorul de sport e nimeni altul decat aratosul Kim Jun-gi (Jang Hyuk), un tanar spre 35 de ani, a carui infatisare vrajeste toata suflarea adolescentina din liceu. Casatorit, acesta urmeaza sa devina in curand tatic, sotia lui, Seo-yeon, avand mai putin de o luna pana cand va naste. La un moment dat, toata lumea amuteste in momentul in care o adolescenta se urca pe cea mai inalta trambulina a bazinului si, in ciuda strigatelor disperate ale tuturor, se arunca in bazin. Imediat Jun-gi se arunca in apa pentru a vedea care este starea fetei si a o trage la suprafata, insa de pe fundul bazinului tanara iresponsabila zambeste tamp, vazandu-si Fat-Frumosul sarind s-o salveze. Young-eun (Jo Bo-ah), caci despre ea vorbim, e o adolescenta ce a facut o pasiune pentru profesorul de sport, iar gestul ei necugetat se dovedeste a fi, de fapt, o provocare, o incercare de a se face observata de cel pe care il admira. Din acel moment, tanara nu-si mai dezlipeste ochii de la profesor la orele de sport si cauta tot felul de pretexte pentru a intra in discutie cu el si a-l face sa se simta indatorat. Profesorul Kim, desi in aparenta are o viata fericita, in realitate are unele frustrari in viata de zi cu zi, chiar daca sotia lui ii ofera totul. Pe acest fond, se lasa tot mai mult acaparat de tentatia oferita de tanara lui eleva, pana cand face o greseala de nepermis si trece o linie pe care nu ar fi trebuit niciodata sa o treaca. Iar consecintele gestului sau necugetat nu intarzie sa apara, punandu-i in pericol reputatia si insusi caminul conjugal.
“Innocent Thing” nu e un film care sa spuna ceva nou pentru genul sau (thriller psihologic cu accente romantic-dramatice), subiectul in sine fiind de mult consumat de cinematografia de peste Ocean. Lee Sung-min, scenaristul filmului, a mai scris un scenariu cu adanci radacini hollywoodiene in 2008, cel al filmului “Baby And Me”, astfel ca aceasta influenta hollywoodiana este justificabila. De fapt, cele doua scenarii au fost scrise cam in aceeasi perioada de timp, intre 2006-2008, insa “Innocent Thing” avea sa fie pus in valoare abia in acest an de catre regizorul Kim Tae-gyun. Filmul spune povestea unei stranii relatii dintre o adolescenta si profesorul sau mai mare cu aproape 20 de ani, incadrand-o mai apoi intr-un triunghi amoros in centrul careia se afla profesorul Kim, interpretat de Jang Hyuk. Casatorit si cu sotia pe cale sa nasca, acesta se simte frustrat datorita interventiei din partea membrilor familiei sotiei, care par a le controla casnicia. Tata-socru e cel ce a strans banii si le-a cumparat un apartament nou nout, si tot el a intervenit pe langa conducerea liceului sa fie angajat ca profesor. In trecut jucator de rugby, profesorul Kim regreta acele vremuri de libertate, in prezent sotia nefiind de acord ca el sa mai practice acest sport periculos. Desi sotia lui e o persoana ce pare diferita de membrii familiei ei, iubindu-si cu adevarat sotul, singurul lucru care, la o prima vedere pare sa-i uneasca pe cei doi este copilul pe cale sa se nasca. Daca insa ne gandim la faptul ca Jun-gi s-a casatorit cu sotia lui doar pentru ca a lasat-o insarcinata, nu neaparat din cauza unor sentimente sincere, avem in fata un tablou cu ceea ce e fisurat in relatia dintre cei doi soti. Pe acest fundal isi face aparitia Young-eun, o tanara cu probleme, marginalizata in clasa ei de celelalte colege, ce pare a trai captiva in lumea imaginatiei sale. Iar imaginatia o face sa perceapa o relatie cu un profesor drept rodul unei admiratii pe care acesta i-ar purta-o. Punand la bataie frumnusetea si tineretea ei, sperand ca acestea vor compensa lipsa de experienta de viata, cu mult curaj dus pana la limita bunului simt, aceasta incearca sa-l seduca pe profesorasul nostru, care in prima faza e naucit de capcanele acesteia. Mai mult, intr-o noapte intunecata si ploioasa consumata intr-o sala de clasa, acesta devine complicele ei in a ascunde ceea ce n-ar fi trebuit sa faca vreodata. Odata nascut un “secret al lor, al amandurora”, apare, desigur, si elementul destabilizator al echilibrului interior al profesorului. Si nu doar atat, secretul ajunge sa-i puna in pericol atat cariera cat si casnicia. Chiar daca vedeta filmului in mod evident este Jang Hyuk, cea mai remarcabila prestatie o are “ispita” adolescentina interpretata de frumoasa Jo Bo-ah, care ar merita un pemiu de interpretare pentru rolul sau. Este atat de credibila incat la un moment dat ajungi sa te intrebi daca privirea ei tradeaza nebunie sau doar o pasiune nebuna care intr-o zi poate fi stinsa. Personajul ei oscileaza intre normalitate si nebunie deliranta, si oricum l-ai privi, pana la final nu te poti decide daca personajul Young-eun e o victima sau calaul propriilor ei trairi. Un film ce merita savurat, chiar daca da impresia de “deja-vu”, ce are o atmosfera aparte, seducatoare pana la un punct, total nebuneasca mai departe. Cu o interpretare magistrala, “Innocent Thing” in mod sigur ii va cuceri pana si cei mai pretentiosi amatori de filme coreene, oferindu-le aproape 2 ore memorabile.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 14 subtitrare in romana
Intalnirea cu Wee Seon Joo la departamentul „Obstetrica” al spitalului e clarificatoare pentru Dal Ja. Prietena ei urma sa faca un avort fara instiintarea si consimtamantul iubitului ei, Sae Do. Desi producatorul Shin intuieste starea lucrurilor, superficial si egocentric, nu are curajul sa renunte la viata de „holtei” si sa-si asume responsabilitatea.
Inconjurata de bebelusi care se nasteau sau urmau sa se nasca, alaturi de barbatul de care se simte atrasa, lui Oh Dal Ja ii „scapa” de pe buze o intrebare-cheie. Rapunsul la intrebarea ce-o framanta avea sa-l afle la scurt timp, chiar dupa ziua de nastere a lui Tae Bong.
Intre timp, mama tanarului de 27 de ani face investigatii amanuntite despre familia femeii care pusese „gheara” pe iubitul ei fiu. Descopera cu surprindere ca mama lui Oh Dal Ja e fosta prietena din copilarie si ex-iubita sotului ei. Mare ii e mirarea cand il zareste pe partenerul de viata in vizita la… fosta rivala.
Dar totul e bine cand se termina cu bine: Unni are un bebelus sanatos si acest „dar” al Divinitatii o remonteaza, alungandu-i depresia. La spital, pe langa suportul moral si emotional oferit de de prieteni si de intrega-i familie, tanara mamica se bucura si de prezenta sotului, care se arata smerit si plin de regrete. In ce-o priveste pe Seon Joo, lucrurile iau o intorsatura neasteptata, dar decizia lui Sae Do de a-si asuma cu responsabilitate ipostaza de „tatic” o ia prin surprindere.
Inca o data se dovedeste ca sexul slab e cel puternic. Superfemeia e sef la serviciu, iar acasa, mama si sotie. Si Dal Ja doreste sa devina un astfel de „specimen” pentru tanarul ei iubit. Forta sa sta in iubire si o stie foarte bine, dar important e sa si demonstreze asta…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
The Target (2014) – un remake de succes dupã “Point Blank”, realizat în stil coreean
In 2010, realizatorii francezi lansau filmul “Point Blank”, un “action/thriller” cu un buget de aproape 11 milioane euro, ce nu a reusit sa-si acopere investitia din cele 9,2 milioane dolari obtinute la box-office. Cu actori cvasi-necunoscuti pentru filmul francez, “Point Blank” s-a dovedit un esec sub toate punctele de vedere. E surprinzator de ce producatorii coreeni au ales sa isi incerce norocul realizand un remake dupa un astfel de film. “The Target” spune o poveste similara, insa care are specificitatile ei, preluand din productia franceza doar ideea de baza, in rest, totul fiind construit diferit. Scenariul e scris de Jun Chul-hong, cel ce a debutat cu scenariul unei drame, “Crying Fist” si al unei povesti fantastice, “Heaven’s Soldier” (ambele in 2005), si care a revenit in acest an in forta cu 3 scenarii ale unor productii de rasunet. E vorba de 3 filme aflate in topul 10 al filmelor coreene din acest an, dupa incasari: Roaring Currents, cel mai de succes film coreean al tuturor timpurilor, cu peste 131 milioane de dolari incasari; “Kundo: Age of the Rampant”, cu 35,6 milioane de dolari incasari, si “The Target”. Acesta din urma a obtinut incasari de 29 de milioane de dolari, fiind un succes de box-office si unul din putinele cazuri in care un remake – e drept, international – depaseste filmul pe care l-a avut la baza sa. Poate din acest motiv producatorii indieni s-au gandit si ei sa faca un remake la “Point Blank”, a carui productie va incepe in 2015. Regizorul lui “The Target” trebuia sa fie initial Juhn Jai-hong (Poongsan, Beautiful), un regizor care stia sa faca treaba buna cu un buget redus (Poongsan si Beautiful fiind scrise si produse de nimeni altul decat Kim Ki-duk !), dar chiar inaintea inceperii filmarilor, acesta si compania producatoare CJ Entertainment au avut unele divergente, iar acesta a renuntat la proiect. Filmarile au fost amanate, fiind gasita solutia de avarie numita Chang (pseudonimul lui Yoon Hong-seung), un regizor tanar ce a debutat in 2008 cu un horror, “Death Bell”. Din pacate lipsa de experienta si abordarea in premiera a genului thriller/actiune se vede in realizarea lui “The Target”, impresia finala fiind ca in ciuda succesului sau, ceva parca e atipic raportat la alte filme coreene de gen. In rolurile principale revedem doi actori mult indragiti. E vorba de Ryoo Seung-ryong, cel care ne-a impresionat in “Miracle in Cell No 7”, in “Masquerade” (chiar daca a avut un rol secundar) si in “All About my Wife”. Daca ne amintim de rolul de Don Juan din “All About My Wife” si il privim acum, am zice ca avem in fata 2 actori fizic total schimbati. Desi avea 43 de ani la data inceperii filmarilor, Ryoo Seung-ryong arata o forma fizica de invidiat, slabind mult pentru acest rol solicitant fizic. Pe aratorusl Lee Jin-wook il revedem dupa un rol secundar in recentul succes de casa “Miss Granny”, in timp ce rolul negativ e interpretat de un Yu Jung-sang (din k-drama “Secret of Birth”) aproape de nerecunoscut.
Intr-o seara ploioasa, un incident are loc in imobilul Myungjin dintr-un cartier al Seulului. Un individ, Baek Yeo-hoon, ranit in urma unei impuscaturi, incearca sa scape de urmaritorii sai si este lovit de o masina. Mai apoi e dus la Urgente, unde medicul rezident Lee Tae-jun reuseste sa-l stabilizeze. Observand rana de glont, anunta politia, care in scurt timp trimite o echipa sa vada despre ce este vorba. Pentru Lee Tae-jun, ceea ce pare a fi un simplu caz cu care se confrunta aproape zi de zi la Urgente, se dovedeste in scurt timp a fi un episod desprins din zona crepusculara. Cineva incearca sa deconecteze aparatele la care era conectat grav ranitul ce tocmai fusese stabilizat, insa din fericire Tae-jun reuseste s ail mentina in viata. In aceeasi seara, sotia gravida e rapita de un necunoscut ce i-a dat buzna in casa, si care il contacteaza a doua zi amenintandu-l ca daca nu il scoate din spital pe pacientul vanat de toata lumea, sotia lui va muri. Doar ca lucrurile se complica a doua zi dimineata, cand Tae-jun, desi nu avea tura de garda, se prezinta la locul de munca hotarat sa indeplineasca cerinta rapitorului. Locul e impanzit de politie, iar o femeie detectiv se ocupa deja de caz, facand conexiunea cu o crima petrecuta cu o seara in urma in cladirea Myungjin. Baek Yeo-hoon, persoana ce era sa-si piarda viata in accidentul de masina, e suspectul principal ! Ce va face doctorul Tae-jun pentru a-si salva sotia ? Jocul de-a soarecele si pisica abia incepe.
“The Target” e un thriller captivant ce aminteste de low-budget-ul “Les Formidables”(2006), o poveste cu un subiect asemanator in care un politist si un suspect de crima accepta sa se ajute reciproc pentru a scapa de problemele care ii urmaresc. De aceasta data avem in fata un doctor la inceput de cariera, curajos, dispus sa faca orice pentru a-si proteja sotia insarcinata rapita de un necunoscut, dar neputincios in fata provocarii la care e supus. Si, pe de alta parte, avem un suspect de crima care intr-o prima faza nu isi mai aminteste nimic din trecutul apropiat, dar care pe masura ce isi revine realizeaza situatia perfecta de tap ispasitor in care se afla. Urmarit de politie dar si de niste criminali profesionisti ce incearca sa-l lichideze, acesta ajunge printr-un context de evenimente sa fuga impeuna cu doctorul, trezindu-se, in cele din urma, amandoi tinte intr-o conspiratie la mijlocul careia se afla multe interese si bani. Filmat intr-un ritm alert, filmul e o insiruire de evenimente petrecute aparent inexplicabil, insa sunt doar piesele unui puzzle pe care scenaristul ni le dezvaluie pas cu pas. Nu lipseste componenta politista a filmului, care parca taie putin din spectaculozitatea genului thriller, la un moment dat existand impresia ca filmul se indreapta spre o clasica poveste cu urmariri, tipic americana, cu politisti si infractori. Dar e doar o impresie de moment, in scurt timp suspansul revenind, odata cu ritmul alert al actiunii. Desi e un film reusit, ritmul sau alert da impresia ca regizorul s-a grabit sa spuna totul cat mai repede pentru a se incadra in cele 90 de minute cat tine filmul. Acesta nu lasa deloc timp privitorului sa se acomodeze cu situatia, cu personajele, inclusiv cazurile lor fiind prezentate lapidar, fara a da ocazia atasarii de vreun personaj. Poate acesti regizori tineri din noul val care fac filme in Coreea ar trebui sa studieze alte filme de gen inainte de a se avanta intr-un domeniu nou, regizorul Yoon Hong-seung, ce si-a ales pseudonimul Chang cu care se semneaza, regizand un singur film pana in prezent, un horror cu elevi, Death Bell, in care relatiile dintre personaje nu au nici o importanta pentru ca intr-un film horror, se stie, cam toate personajele mor pana la final. Pana si intr-un film de actiune, insa, trebuie acordata putina atentie relatiilor dintre personaje, altfel filmul risca sa fie o simpla insiruire de evenimente, un “popcorn show” cum ar spune americanii mari consumatori ai genului. “The Target” se apropie mult de un film american de gen, avand parte de urmariri spectaculoase, scene de lupta antrenante si chiar uneori o violenta gratuita plasata pentru a da o nota agravanta anumitor fapte. Pentru un film de gen, “The Target” implineste asteptarile, insa doar atat. Lipsa de experienta a regizorului trage filmul in jos. Noroc cu scenariul si cu interpretarea buna a protagonistilor, care ridica filmul si il recomanda drept unul dintre cele mai antrenante realizari coreene ale anului 2014.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Dupa operatie, Se Young decide sa se retraga la o vila departe de Seul pentru refacere. Asta in timp ce ii lasa lui Seok Hoon importanta misiune de a salva compania. Lui Myung Hwa ii cere un favor mai putin obisnuit: sa o angajeze pe Hong Joo sa aiba grija de ea pe perioada convalescentei. Doar ca Hong Joo nu stie numele pacientului de care trebuie sa aiba grija. Il afla doar la fata locului, cand zambetul larg afisat la vederea vilei dispare brusc cand in fata ochilor ei apare obsesia nascatoare de cosmaruri Se Young. Instinctual e cuprinsa de furie si reactioneaza dupa primul impuls, vrand sa plece. O inrautatire pe moment a starii lui Se Young o determina sa ramana, dupa care accepta sa mai ramana o zi, la rugamintea gazdei ce are sa discute ceva cu ea. Urmeaza o discutie pe care Se Young o califica drept “intre fete” in momentul in care a doua zi Seok Hoon le suprinde pe cele doua, si ultimele lucruri ce mai trebuiau lamurite isi afla raspunsul. La companie lucrurile merg din rau in mai rau. In timp ce Min Woo jubileaza, solicitand un imprumut masiv pentru achizitionarea celor mai pretioase perle ale Dong Sung, unul din creditori refuza planul de reorganizare intocmit de echipa lui Seok Hoon, solicitand vanzarea celor mai importante companii afiliate. Ajutorul dat de secretarul Choi, ce ii furnizeaza lui Seok Hoon inregistrarea conversatiei dintre Min Woo si reprezentantul corupt al creditorului se va dovedi decisive, pentru ca intotdeauna o lovitura data prin surprindere nu poate fi oprita. Daca lui Hong Joo i-a venit mintea de pe urma in cel de-al doisprezecelea ceas, se pare ca Min Woo continua sa traiasca in lumea iluziilor si a arogantei desavarsite. Ce se va intampla cu el ? Dar cu presedinta Yoo ? Ultimul episode al serialului ne furnizeaza raspunsurile.
Inevitabilul se produce si Seok Hoon afla de starea de sanatate a lui Se Young, limpezind oarecum situatia sa incerta. Inainte de operatie o incurajeaza si-i cere sa aiba un somn lung si plin de vise frumoase, insa operatia nu decurge chiar atat de usor. O pierdere de sange duce la scaderea brusca a tensiunii arteriale, si pentru o clipa toata lumea intra in panica. O transfuzie rrestabileste pulsul normal si operatia e incheiata cu succes. Cu toate acestea, Se Young nu se trezeste, in ciuda asigurarilor lui Myung Hwa. Seok Hoon e ingrijorat, iar nelinistea e tradata de intrebarile insistente si insinuante adresate lui Myung Hwa. In tot acest timp, Kang Min Woo loveste in plin Dong Sung Construction, care din cauza datoriilor e la un pas de faliment. Mai mult, caderea Dong Sung Construction ar putea avea un efect de domino asupra celorlalte companii apartinatoare de Dong Sung, ce au creditat filiala falimentara cu o suma mare de bani. Daca adaugam aceasta problema amenzii ce trebuie platite de companie, avem in fata tabloul clar al situatiei dificile prin care trebuie sa treaca compania in absenta presedintei Yoo, absenta ce-l pune pe ganduri chiar si pe Min Woo. Hong Joo incearca sa-si reface viata muncind, insa incercarea de a-si gasi nun loc de munca in domeniu e vazuta de fratele ei drept una patetica: “Daca tot ai plecat dintr-o familie bogata, de ce ai facut-o cu mana goala ?”, ii reproseaza accsta surorii sale. Dar ce stie el ? Cert e ca Han Ji Sun profita din plin de situatie si face vizite tot mai dese mamei soacre, dovedindu-si utilitatea in interesul familiei fostului sot. Dar mai e Kang Min Woo la fel de naiv incat sa cada din nou in plasa intinsa de fosta lui prima sotie ?
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 13 subtitrare in romana
Sentimentul indragostelii e ceva nou si surprinzator pentru Dal Ja: fluturii din stomac o dau peste cap, iar atractia pentru Tae Bong o „rapune” de-a dreptul. Din discutiile cu versatul amic Shin Sae Do, neexperimentata celibatara afla un lucru esential: corpul ei incepe sa-si ceara drepturile, dandu-i semnale pe care nu are dreptul sa le ignore.
Intalnirea cu fosta sotie a reprezentatului Eom nu-i prieste, dar, din amabilitate, Oh Dal Ja ii accepta cadoul: placinta cu mere, insotita, posibil, de otrava gandului ei. Si, astfel, „amanta” se transforma peste noapte, fara voia ei, intr-un adevarat consilier de afaceri pentru proaspata divortata. Surprizele nu se opresc aici pentru Dal Ja. In biroul sefei de echipa Kang, face cunostinta cu o femeie ciudata, o ruda a superiorului ei, care, pe nepusa masa, o ia la intrebari.
Dar toate aceste incidente nu au darul s-o indispuna, intrucat se apropie cu pasi repezi Ziua Indragostitilor, iar Dal Ja, ca de obicei, viseaza cu ochii deschisi. In schimb, prietenele ei de la firma traiesc adevarate „cosmaruri”. Parasita momentan de sot si obligata de situatie, Unni trebuie sa munceasca in plus pentru a-si intretine familia. Wee Seon Joo afla o veste neplacuta care o inspaimanta cu totul, deoarece ameninta relatia ei cu barbatul iubit.
Acasa, lucrurile nu stau deloc pe roze. Apropierea de Kang Tae Bong o sperie, insa intrebarea e: fuge de el sau de sentimentele ei profunde pentru „pusti” ? Comportamentul ciudat al directorului Oh e de neinteles pentru tanarul ei iubit, dar discutia cu bunica acesteia e benefica si clarificatoare pentru Tae Bong.
Cum ciocolatele pentru Ziua Indragostitilor sunt speciale, ele purtand un mesaj de iubire, la firma Handa toti angajatii, inclusiv Dal Ja, raman sa lucreze pana tarziu pentru a remedia o problema aparuta. Insa oboseala isi spune cuvantul atat pentru celibatara de 33 de ani, cat si pentru Unni, insarcinata in 7 luni. La spital, la Sectia Obstetrica, Dal Ja intalneste un chip cunoscut. Dar din ce motiv acea persoana viziteaza departamentul destinat femeilor insarcinate ?
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Case of Kyoko, Case of Shuichi (2013) – douã cazuri paralele, o singurã tragedie: tsunami-ul din martie 2011.
Putini actori reusesc sa ajunga regizori, in cinematografia japoneza. O exceptie e Eiji Okuda, care sfideaza aceasta regula. Nascut in 1950, implinea 30 de ani cand a fost distribuit in primul rol intr-un film, “More Flexibly, More Forcefully”. Mai apoi, rolurile din “The Sea and Poison” si “Death of a Tea Master” i-au adus si primele premii din cariera, in anii ’90 avand o multime de fani. In 2001 a debutat ca regizor cu “An Adolescent”, premiat la Los Angeles si Salonic. Cel mai nou film al sau, “Case of Kyoko, Case of Shuichi”, a avut premiera acum aproape un an in Japonia, iar o alta premiera a fost un lucru rar intalnit intr-un film: in rolurile principale au fost distribuiti Sakura Ando, fiica lui, si sotul acesteia, Tasuku Emoto. Cu toate ca e un film “facut in familie”, cei doi actori, sot si sotie in viata reala, nu sunt un cuplu si in film, unde raman din primul pana in ultimul moment doi straini oarecare. Povestea filmului s-a nascut dintr-o idee de-a lui Okuda, ce i-a venit in timpul unei lungi calatorii cu masina, cele peste 2 ore ale filmului avand in centrul lor un barbat (Shuichi) si o femeie (Kyoko) ce se regasesc indepartati (fizic si mental) de caminele lor in momentul tragicelor evenimente din 11 martie 2011, niciunul dintre cei doi nefacand un efort imediat de a se intoarce in locul unde au lasat in urma pe cineva drag. Motivul atitudinii lor sta nu doar in circumstantele prezentului, ci mai ales in trecutul lor tulbure, pe care filmul il detaliaza cu ajutorul flashback-urilor amestecate cu prezentul in doua fire epice paralele, aducand cele doua personaje foarte aproape, spre final, doar pentru atmosfera.
Saito Kyoko si Shuichi Tadokoro sunt, in aparenta, doua persoane obisnuite. Insa in spatele aparentelor se ascunde un trecut apasator. Shuichi si-a ucis tatal abuziv intr-un scandal de familie, incercand sa ia apararea mamei sale. Fiind minor, acesta ajunge intr-o scoala de corectie, iar in prezent vine vremea eliberarii conditionate pentru buna purtare. Un patron in varsta al unei fabrici private il ia si-i ofera un loc de munca, odata cu sansa reabilitarii in lumea reala si a unui nou inceput. Shuichi accepta si incearca sa se acomodeze cu noul colectiv de colegi. Intre acestia se afla si Miki, o tanara care il place si care devine prietena lui. Insa trecutul nu se lasa usor uitat, iar rautatea oamenilor incearca sa curme orice speranta la o noua sansa pentru Shuichi. In paralel, Kyoko e o femeie trecuta de 30 de ani, mama a unui baietel si sotie ce ar face totul pentru binele familiei sale. Lucreaza cu jumatate de norma ca agent de asigurari, insa in fata avansurilor sefului ei, ce ii promite clienti care sa o propulseze pe o pozitie fruntasa in companie si care sa-i aduca castiguri financiare ce sa-i ajute familia, aceasta cedeaza. In momentul in care familia sotului ei afla ca vinde asigurari oferind si altfel de servicii clientilor pentru a-i convinge sa semneze politele, aceasta e alungata din micutul orasel unde statea cu familia. Ajunsa in Tokyo cade in plasa unui peste ce se indragosteste de ea, insa consecintele acestei relatii se vor dovedi catastrofale. Pe 11 martie 2011, un cutremur urmat de un tsunami devastator loveste Japonia. Orasul natal al lui Kyoko si Shuichi e ras de pe fata pamantului. La scurt timp dupa, cei doi se decid sa viziteze locul dezastrului.
“Case of Kyoko, Case of Shuichi” e un film cu o poveste atipica, dar atat de specifica japonezilor incat doar ei o puteau spune in acest mod. Povestea e atipica deoarce pe toata durata celor 2 ore si 15 minute ale filmului, cele doua personaje principale sunt surprinse in mediul lor din viata de zi cu zi, fara a-si rosti o vorba. De fapt, ele nu se intersecteaza deloc, la fel nici povestile lor, care ne sunt prezentate in paralel. Iar la final, cand in sfarsit soarta ii aduce pe cei doi protagonisti intamplator fata in fata, orice regula a destinului specifica de exemplu filmelor coreene e sfidata de ratiunea rece a japonezului, iar cei doi se intalnesc doar vizual, ramanand niste simpli straini care nu stiu unul despre viata celuilalt. Dar nu acesta este scopul acestui film. Cele 2 personaje sunt, pentru scenarist, doar doua instrumente prin intermediul carora se scriu doua povesti asemanatoare si totodata atat de diferite. Exista un singur element ce le-ar putea lega si care in final ii aduce fata in fata, tragicul cutremur urmat de tsunami din 11 martie 2011. Astfel ca, existand doua fire epice paralele, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” prezinta mai degraba doua cazuri oarecare ce au un singur element comun, care le deseneaza: cataclismul. Acesta a lasat in urma aproape 16.000 de morti, 2601 persoane fiind pana si in ziua de azi date disparute. Cazul lui Kyoko si cel al lui Shuichi sunt doar doua cazuri fictive in care membri ai celor disparuti in urma tsunamiului se intorc intr-un final la locul dezastrului in speranta regasirii celor dragi. Filmul este atat de atipic incat elementul central, catastrafa, pare a juca un rol secundar pe tot parcursul sau. Personajele par a nu realiza dimensiunile tragicului eveniment, viata lor lipsita de speranta de zi cu zi fiind cea aflata mereu in prim plan, cu nenorocirile si suferintele cotidiene. Astfel, daca Shuichi intampina dificultati in a fi acceptat in societate dupa ce si-a ucis tatal si si-a ispasit pedeapsa in scoala de corectie, pierderea mamei, singura familie ramasa, in urma tsunamiului care a maturat orasul lui natal pare a-l lasa indiferent, refuzand propunerea patronului sau de a se duce la fata locului, munca fiind singurul lucru care il mai poate ajuta pe viitor. Pentru Kyoko, alungarea de catre familia sa dupa ce a aflat ca s-a culcat cu unii clienti pentru a-i fi cumparate polite de asigurare si a nu-si pierde slujba a rupt orice urma de afectiune pentru cea ce odata s-a numit familie, insa complicatiile vietii sale abia incep, caci nimereste peste un peste care o exploateaza pentru bani. Toate aceste lucruri marunte sunt in lumina reflectoarelor, in timp ce adevarata tragedie e dezvaluita abia la final, cand cei doi merg la fata locului. Nu in ultimul rand, cele doua personaje sunt doua finite umane ce refuza sa-si assume rolul de perdanti ai vietii. Kyoko refuza sa joace rolul unei femei decazute, odata alungata de acasa, chiar daca simte urme de regret pentru ca trebuie sa-si lase in urma fiul de doar cativa ani. Shuichi, la randul sau, refuza eticheta de “criminal” pusa de unii oameni din jurul sau, dupa eliberarea conditionata, si se lupta sa intre la o facultate si sa-si refaca viata. Vestea disparitiei mamei sale in urma evenimentelor din 11 martie 2011 il pune intr-o dilema dificila: trebuie sa priveasca spre viitor, acum ca are sansa reabilitarii si o baza pentru a merge mai departe, sau trebuie sa mearga in ce a mai ramas din orasul natal, sa revina la vechea lui viata plina de amintiri dureroase, si sa-si caute mama ?
Desi pe alocuri povestea evolueaza foarte lent, iar cadrele din trecut se amesteca cu cele din prezent, creand putina confuzie in mintea celui ce priveste filmul, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” ramane o realizare buna, o drama rece si necrutatoare, meditativa si realista, despre alegeri in momente dificile, despre permanenta situare a omului intre trecut si viitor, despre o a doua sansa in viata si nu in ultimul rand despre insemnatatea familiei pentru fiecare individ in parte.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan– Asia Team pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 12 subtitrare in romana
Teama de a nu fi ranita in dragoste e mai puternica decat dorinta de a fi cu cel iubit. „Scaparea” lui Oh Dal Ja e invitatia la cina venita din partea reprezentantului Eom. La intalnirea cu omul de afaceri, director Oh mananca mecanic si pare ingandurata. Cauza disconfortului e imediat intuita de catre gentilomul cel perfect, intrucat Kang Tae Bong e motiv de ingrijorare si pentru el. Cum reprezentantul Eom pledeaza pentru increderea dintr-o relatie, Dal Ja devine teribil de sincera, insa adevarul fetei nu-l dezarmeaza pe bogatul afacerist.
In drum spre casa, Dal Ja il zareste pe tanarul ei colocatar, intrand intr-un spital. Manata de curiozitate, celibatara il urmareste. Scenele la care asista o cam pun pe ganduri. Astfel, afla motivul repetatelor intarzieri si absente ale lui Tae Bong de acasa: o fata frumoasa si inocenta, cu par lung si drept, pe nume Hee Yeon. Cand e prinsa cu usurinta asupra faptului, fosta „anvelopa de rezerva” ii atrage atentia asupra consecintelor „fugii in acelasi timp dupa doi iepuri”…
Incidentul de la firma in care e implicata Wee Seon Joo nu e fara urmari. „Sangele proaspat” al tinerelor de 20 de ani ameninta „veteranele” profesioniste si, se pare, ca e preferat de catre barbati. Cu toate astea, se zvoneste ca frumusica rivala a gazdei emisiunii „Jurnalul de marca” e „protejata” cuiva si ca a fost numita pe postul cu pricina cu acordul sefei de echipa Kang. Zvonurile o tulbura pe Dal Ja care, cu mult curaj, reproseaza sefei sale lipsa de etica de care a dat dovada in selectarea personalului. Afland adevarul despre „protejata” din firma, Dal Ja regreta cuvintele dure adresate superiorului sau.
La restaurantul mamei sale, director Oh da nas in nas cu Tae Bong pe post de chelner si nu intelege motivatia acestuia pentru o astfel de munca. Afla de la „pusti” o intamplarea tragica din trecutul sau, care o are in centru pe Hee Yeon, protejata tanarului Kang. Acest fapt schimba favorabil perceptia lui Oh Dal Ja in privinta frumosului Tae Bong, tanarul devenind in ochii ei un barbat grijuliu, muncitor, pe care se poate baza in viitor.
Dar viata celibatarei nu e deloc usoara si nici lina, mai ales cand intervin si persoane „binevoitoare” din jur . Surpriza de proportii ce o asteapta la firma o lasa, ca de obicei, fara grai…
Prezentarea: Claudia – asiacinefil
Brotherhood of Blades (2014) – acţiune şi conspiraţie în cel mai bun film wuxia al anului !
In acest an, cea de-a 19-a editie a Festivalului International de Film de la Busan, ce se va desfasura in intervalul 2-11 octombrie, va fi una in centrul careia se va afla filmul chinezesc, peste 20 de productii chinezesti si o multime de vedete ale filmului chinezesc urmand a fi prezente la cunoscutul festival coreean de film. Intre nume sonore precum Zhang Yimou, Chen Daoming (protagonistul din “Coming Home”), Ann Hui (cu proaspatul “The Golden Era”), Peter Chan, Anthony Wong sau Charlene Choi, la festival va fi prezent si regizorul debutant Lu Yang, cu unul din cele mai reusite filme wuxia ale anului, “Brotherhood of Blades”. In China, filmul a obtinut incasari, in prima luna de la lansare (7 august 2014), de 14,1 milioane dolari, in conditiile in care nu a avut in distributie nici un nume sonor, iar inclusiv in dreptul numelui regizorului era trecut un anonim debutant. Filmul s-a dovedit atat de bine realizat, cu un scenariu solid si acaparant, incat faima lui a ajuns repede la urechile coreenilor, ce nu au ezitat sa invite realizatorii la Busan. Cu actiunea plasata in prima jumatate a secolului XVII, “Brotherhood of Blades” spune povestea a trei camarazi de arme, prieteni in viata de zi cu zi, ce lucreaza in slujba Imparatului, dar care cad in mijlocul unei conspiratii. In rolul principal, al asasinului imperial Shen Lian, a fost distribuit actorul taiwanez Chang Chen (37 de ani), ce a avut o cariera stralucita pana in prezent, avand sansa sa apara in filme ale unor mari regizori, multe de epoca, precum “Happy Together” si “2046” ale lui Wong Kar-wai, “Crouching Tiger, Hidden Dragon” al lui Ang Lee sau in filmul lui Hou Hsiao-hsien, “Three Times” (2005), interpretare ce i-a adus si o nominalizare la “Cel mai bun actor” la Golden Horse Awards.
In preajma anului 1620, dupa ce 8 ani a fost Sef al Eunucilor si Asasinilor Imperiali, Wei Zhongxian e eliberat din functiile detinute la Curte de noul Imparat, si trimis intr-o zona nesigura de la hotar. 7 din 10 oficiali ai Curtii erau, pe atunci, oamenii lui Wei Zhongxian, acestia formand asa numita “Clica a Eunucilor”. Odata cu indepartarea lui Wei, noul Imparat dispune arestarea, torturarea si uciderea adeptilor acestuia de la Curte. Sarcina indeplinirii acesteui misiuni periculoase si deloc onorante revine Asasinilor Imperiali, o divizie de luptatori bine pregatiti, cunoscatori ai artelor martiale si manuirii armelor, temuti si evitati de toata lumea, ce mereu actionau la lumina lunii sau in umbra intunericului. La putin timp dupa ce Imparatul a dat porunca arestarii tuturor membrilor Clicii, Excelenta Sa Zhang face o vizita neanuntata la Biroul Asasinilor Imperiali. De aici recruteaza 3 persoane, carora le incredinteaza o misiune secreta in numele Imparatului: ajungerea din urma a fugarului Wei Zhongxian si asasinarea acestuia. Persoanele alese dintre Asasini sunt 3 prieteni, frati de cruce, fiecare avand slabiciunile, asipiratiile si problemele sale in viata de zi cu zi. Shen Lian e indragostit de o curtezana si are un singur tel: sa stranga bani suficienti pentru a-i rascumpara libertatea si a o lua de sotie. Lu Jianxing doreste sa ii ofere mamei sale, cat timp mai e in viata, satisfactia de a-si vedea fiul in pozitia avuta odata de tatal sau, anume promovat intr-o functie de rang superior in Politie, iar pentru asta e dispus sa ofere mita si credite sefului sau. Iar Jin Yichuan e un impostor ce a imbracat straiele de Asasin Imperial furandu-le de la unul real, insa secretul sau e stiut de un rival de-al sau de sub primul sau maestru, care il santajeaza periodic, storcand o multime de arginti de la el. Cei trei nominalizati vad in capturarea lui Wei sansa vietii lor si calea catre implinirea propriilor aspiratii. Insa ceea ce pare o misiune murdara la prima vedere se va transforma intr-un veritabil calvar pentru ei, fiind prinsi in mijlocul unei conspiratii greu de imaginat.
Un wuxia deosebit, o productie care te va tine in tensiune pe tot parcursul vizionarii, plin de scene de lupta superbe, redate pana in detaliu, o delectare pentru orice fan al genului. Povestea este coerenta si prezentata gradual, pas cu pas, in ciuda numarului destul de mare de personaje, care pot ridica greutati in identificarea lor dupa nume spectatorului non-chinez. Ceea ce atrage atentia la acest scenariu e tonul grav, realist, in care e zugravita evolutia evenimentelor, fiecare personaj din cei trei protagonisti pozitivi avandu-si momentele sale in cadrul scenariului. Acest lucru a permis spectatorului sa-si creeze o imagine de ansamblu coerenta despre eroi, lucru ce a inlesnit chimia grupului, la un moment dat cei trei fiind prezentati ca un singur personaj, cu ganduri identice, cu aspiratii similare. Si cum se intampla de obicei in filmele wuxia, totul ajunge sa se reduca la clasica lupta dintre Bine si Rau, cu deosebirea ca de aceasta data nu Imparatul sau interesele Imperiului sunt idealul ce motiveaza eroii, ci implinirea propriilor aspiratii, niste motivatii personale. Acest lucru da o nota de realism intr-o cinematografie chineza care nu scapa nici o ocazie sa preamareasca entitatea statala si istoria glorioasa milenara a Chinei. “Brotherhood of Blades” e o productie realizata in intregime in China continentala, deci nu este atat de comerciala precum realizarile similare din Hong Kong, pline de exagerari intentionate; din contra, e o productie sobra, tensionata, care te prinde imediat. Una peste alta, unul din cele mai bune filme wuxia ale ultimilor ani, ce demonstreaza ca pentru a realiza ceva de succes nu e nevoie neaparat de un nume mare care sa traga filmul ca o locomotiva dupa el, ci doar de un scenariu bun si toate ingredientele specifice genului la care chinezii sunt experti.
Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
God of War (Soldier of God) (2013) – povestea sclavului ce a ajuns sã conducã un regat muribund
O cunoscuta productia americana isi promova filmul cu urmatoarea sintagma: „Generalul care a devenit sclav; sclavul care a devenit un gladiator; gladiatorul care a sfidat un imperiu”. Daca ar fi sa aplicam aceasta celebra sintagma din „Gladiatorul” la serialul istoric coreean „God of War” (Soldier of God, Zeul razboiului), am putea spune ca serialul prezinta povestea sclavului ca a ajuns sa conduca un regat, Kim Jun. Chiar daca Goryeo se afla aproape de apusul sau, intr-o situatie dificila, domnia de 60 de ani a lui Kim Jun cu puteri depline, in numele regelui, a ramas una din cele mai memorabile din istoria Goryeo si, mai apoi, a Coreei de astazi. Pe durata celor 56 de episoade avem parte de multe evenimente neprevazute, rasturnari de situatii, dramatism si romantism deopotriva, totul datorita imaginatiei stralucitului scenarist Lee Hwan-kyung, ce a pornit povestea sa de la fapte reale, transformand viata eroului Kim Jun intr-o veritabila saga. Cunoscut pentru scenariile excelente a inca 2 seriale istorice lungi, The Age of Heroes si Yeon Gaesomun, Lee Hwan-kyung a fost premiat anul trecut la Daejong Film Awards cu premiul pentru Cel mai bun scenariu pentru filmul „Miracle in Cell No 7”. In schimb, pentru cei doi regizori ai serialului, Kim Jin-min (Au Revoir Ufo, Time Between Dog and Wolf) si Kim Heung-dong, e prima experienta la timona unui serial istoric (Kim Heung-dong a mai regizat o miniserie de 7 episoade, Chosun Police, dar experienta acumulata in acel serial de debut ca regizor nu se compara cu cea a regizarii unui serial cu o puternica incarcatura istorica precum „God of War” de 56 de episoade). In rolurile principale si secundare au fost distribuiti o multime de actori cunoscuti, in general trecuti de 30 de ani, impresionand prin prestatie Kim Ju-hyeok (The Servant) (personajul principal), apoi cunoscuta Kim Gyu-ri (Sly and Single Again) si, desigur, Park Sang-min, antipaticul Ji Se-gwang din Incarnation of Money. Cu o distributie solida si cu un scenariu bine scris, „God of War” a avut constant ratinguri intre 9 si 13%, ceea ce pentru un serial istoric inseamna un rating normal.
Actiunea serialuli istoric „Zeul razboiului” se desfasoara in Coreea, in perioada Goryeo (918-1392), actiunea incepand in anul 1217, spre apusul acestei perioade a istoriei coreene, care a constiuit o punte de plecare pentru atatea seriale, urmarite cu emotie de asiacinefili, perioada din care am indragit nenumarati eroi, regi, regine, concubine, personaje minunate… Zguduit de luptele politice interne intre factiunea de vest si cel de sud, sustinute fiecare de diferiti membri ai Familiei Regale, avand pe tron un rege slab manipulat de nobilii din guvern, macinat de razboaiele cu Khitanii, Goryeo isi traieste fara glorie acesti ani de istorie. Este perioada istorica in care triburile mongole incep sa se uneasca si sa puna bazele Imperiului Mongol, sub crudul si temutul Ginghis Han. Acel ”Napoleon al stepelor” cum a fost supranumit, este una din marile figuri ale istoriei mondiale, creatorul unui imens imperiu nomad care se intindea din Coreea pana in Ucraina de astazi. Operatiunile militare ale mongolilor sunt uluitorare. Aceiasi cuceritori care, in 1242, il fortau pe regele Ungariei sa fuga pe mare, patruzeci de ani mai tarziu supuneau insula Java in Indonezia. Europa de Est si Asia, ajungand sa faca parte din acelasi conglomerat politic timp de un secol si jumatate. Lumea intreaga era ingrozita de rapiditatea si brutalitatea cuceririlor mongole care erau intotdeauna insotite de genocide pe scara larga. Invazia sangeroasa a mongolilor a durat un secol si jumatate si a ucis 22% din oamenii de pe Terra.
Asezat intre Imperiul Jin si triburile mongole, Goryeo va fi supus invaziilor si presiunii vecinilor sai. In aceasta situatie singura solutie cu adevarat viabila a fost forta militara. Timp de 60 de ani, regatul Goryeo a fost condus de clanul Choe si forta militara Do Bang. Conducand cu o mana de fier Choe Chungheon – primul ministru incearca sa gaseasca solutii pentru a pastra suveranitatea regatului. Interesele materiale, setea de putere si ambitiile personale ale nobililor sunt insa diferite de interesul binelui poporului sau mandriei regatului Goryeo. In aceste vremuri grele si zbuciumate, se naste un erou al regatului, o figura istorica reala::Kim Jun, un fost sclav, crescut si educat intr-un templu, ce devine cel mai puternic om din tara. Sunt rare in istorie momentele in care un sclav ajunge la rangul de mare conducator. Avand la baza educatiei principiile sanatoase ale budhismului, corectitudinea, onoarea dar mai ales dragostea pentru regatul sau, Kim Jun isi va dedica toata viata pentru a duce mai departe visul regelui sau… apararea Familiei Regale si suveranitatea Goryeo. Calauzit de credinta inoculata de mic in mintea si constiinta sa de catre mentorul sau, aceea ca daca iti doresti un lucru cu toata puterea ta – acest lucru sa va inplini, Kim Jun indura si depaseste toate obstacolele si greutatile vietii ajungand sa-si depaseasca conditia sociala si statutul, din sclav devenind insusi Primul Ministru al Goryeo.
Serialul ne prezinta nu doar evolutia lui Kim Jun dar si ultima parte a istoriei familie Choe, care timp de 60 de ani a condus regatul Goryeo. Ultimul descendent al clanului, un om generos si inteligent, Choe U, (Choe Woo) a condus mai multe campanii impotriva invaziilor mongole si a initiat tripitaka coreeana – scrieri budhiste sapate in 81.000 blocuri de piatra, la care invatatii vremii au lucrat peste77 de ani. Chiar daca actiunea este dominata de lupte, razboaie, intreceri de lupta, intrigi si lupte politice, nu lipsesc din serial povestile de dragoste. Kim Jun nu este doar un razboinic, strateg si conducator desavarsit, el este si un barbat care iubeste toata viata o singura femeie, Wola, prietena sa din copilarie si „muza” sa in toate actiunile pe care le intreprinde atunci cand viata lor se schimba dramatic. Dar tipicul iubirilor coreene in care doua femei iubesc acelas barbat sau doi barbati iubesc aceeiasi femeie il regasim si in acest serial. Vom avea parte si de povesti de iubire pasionala si desigur de gelozie dusa pana la tradarea familiei si sacrificiu suprem, Songi, fiica Generalului Choe U, indragostidu-se de Kim Jun impotriva tuturor rationamentelor umane sau a legilor vremii. Si, pentru ca toti barbatii ambitiosi urmaresc sa aiba puterea si dragostea femeii pe care o iubesc, luptele din arena sau de pe campul de lupta sunt cu atat mai motivate cu cat tinta lor este protectia sau salvarea femeii iubite. Nici o ascensiune nu este apreciata pozitiv de toata lumea, faptele eroice si victoriile rasunatoare atrag intodeauna invidia, frustrarea si de aici tradarea, iar Kim Jun va avea parte de toate acestea. Cum vor fi rasplatite efoturile si dedicarea sa in folosul regatului si a regelui vom afla cu siguranta urmarind evolutia evenimentelor, inspirate de fapte reale.
Un serial plin de actiune, dramatism, povestea iubitilor ajunsi sclavi ai aceleasi familii, despartiti si apoi reuniti, iubirea dusa pana la obsesie, toate vor indulci desigur, tristetea prabusirii minunatului Goryeo.
Multumiri pentru ajutorul dat la acest proiect colegei noastre erikamax.
Afland cumplita veste despre starea reala a sanatatii sale, Se Young decide sa se desparta de Seok Hoon. De aceasta data definitiv. Nu are nici un drept sa-l faca pe acesta sa sufere, creandu-i false sperante ca ar putea fi odata fericiti impreuna. Nici nu se stie daca va mai apuca sa traiasca suficient cat sa cunoasca cu adevarat fericirea, nu doar niste amintiri dulci pe care deja le are cu Seok Hoon. De aceea, profitand de faptul ca afla ca Seok Hoon are sansa de a pleca la New York in urma detasarii de catre compania sa, in locul vacantei in Brazilia care era deja pe cale sa inceapa, Se Young ii spune lui Seok Hoon ca vrea sa se desparta de el. Pentru Seok Hoon totul pare un “déjà vu”, fiind din nou lasat fara replica si fara o explicatie. O va primi mai tarziu, fiind umilit de Se Young. Aceasta incepe sa se comporte asemeni bogatasilor lipsiti de scupule de genul lui Min Woo. In fata intrebarilor fara raspuns ale lui Seok Hoon, ce nu se impaca cu decizia ei, aceasta face totul pentru a pune capat relatiei si, mai ales, pentru a arata ca Seok Hoon nu mai reprezinta nimic pentru ea. Iar pentru asta nu ezita sa-l umileasca, oferindu-i bani pentru ca relatia sa se sfarseasca asa cum a inceput. Mai intai 100.000 $ i se pare rezonabil, dar mai apoi pentru a arata cat il valorizeaza pe Seok Hoon, suma e redusa la 10.000 $. La o prima vedere ai spune ca Se Young e o persoana egoista si cinica, dar oare are o alta alternativa ? Nici in celalalt camin, al lui Min Woo si Hong Joo, lucrurile nu merg mai bine. Suferind un avort spontan in clipa in care incerca sa opreasca o noua palma umilitoare primita de la rivala ei, Han Ji Sun sufera un avort spontan si pierde biletul ei spre reintoarcerea langa fetele ei. Dar speculeaza la maxim momentul, Hong Joo fiind scoasa vinovata atat in fata mamei-soacre ce-si vede sperantele unui urmas baiat naruite de indolenta unei nore sterile, cat si a lui Min Woo. Ce va urma ? Cu siguranta nu zile senine.
Respinsa de sotul ei, acuzata fatis ca ea ar fi fost cea care i-a spus lui Seok Hoon de actele fondurilor secrete manipulate de presedintele Kang si ascunse la vila de vacanta, Na Hong Joo cauta alinare tocmai in bratele lui Seok Hoon. Dupa ce i-a dorit tot raul din lume, dintr-odata, cauta o vorba buna, incurajatoare, de la acesta. Rece si indiferent, acesta o trimite sa caute raspunsurile la intrebarile sale la sotul ei si, mai mult, decide sa-i inmaneze inelul ce nu l-a putut arunca atunci cand i l-a dat inapoi, dupa despartire. Gestul nevinovat al restituirii inelului e surprins de Se Young, aflata in masina la cativa metri de toata scena, dar o durere in stomac o face ca din greseala sa se aplece peste volan, si claxonul sa se declanseze. Jenata, demareaza in tromba, lasandu-l pe un Seok Hoon descumpanit sa alerge dupa masina ei. In aceeasi seara, dupa telefoane peste telefoane date, Seok Hoon o gaseste pe Se Young la locul secret, pe malul raului Han, meditand. Lucrurile sunt repede lamurite, insa Se Young realizeaza pentru prima data cum trebuie sa se fi simtit Na Hong Joo cand a aflat si a trebuit sa accepte presupusa aventura a sotului ei, in Hong Kong. Mai apoi, fara a spune cuiva ceva si profitand de faptul ca si-a gasit inlocuitor la conducerea companiei, Se Young se decide sa faca operatia. Cum regulile spun ca e nevoie de un tutore, aceasta apeleaza la persoana cea mai putin “periculoasa” din familie, ingrijitoarea tatalui sau, careia ii spune ca operatia e una minora, deci nu e nevoie sa alarmeze pe nimeni. Si pe celalalt front, Han Ji Sun trece la ofensiva, deloc descurajata de faptul ca sotul ei afla, in cele din urma, de marsavia ei de a arunca pe actuala lui sotie vina anchetei procuraturii. Fara nici o ezitare, in urma analizelor facute, isi contacteaza fostul sot si ii da vestea ca mare: e din nou inscarcinata !
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
A Woman and War (2013) – când zeii devin oameni, pot fi oamenii de rând egalii zeilor ?
“A Woman and War” e o adaptare a romanului lui Ango Sakaguchi, un cunoscut romancier si eseist japonez ce a trait in prima jumatate a secolului XX. S-a stins la doar 48 de ani, in 1955, reusind sa supravietuiasca celui de-al doilea razboi mondial. A cunoscuta faima faima abia dupa razboi, in 1946, cand scrie cel mai celebru eseu al sau, “On Decadence” (“Darakuron”), examinand rolul bushido pe durata razboiului. Cele mai calebre romane ale sale sunt “Hakuchi”(“The Idiot”, ecranizat de Akira Kurosawa) si “One Woman and the War”, ce a stat la baza actualului film. Romanul a fost adaptat de veteranul Haruhiko Arai in scenariu de film si pus in scena de regizorul debutant Junichi Inoue, scolit la scoala lui Koji Wakamatsu, un exponent al filmelor pinku (erotice) din anii ’70-’80. Desi “A Woman and War” iese din tiparul filmelor pinku, latura sa politica si sexuala indrazneata duce cu gandul la influenta filmelor lui Wakamatsu asupra discipolului Junichi Inoue, ce a lucrat ca asistent de regie in studiourile Wakamatsu ani buni. Produsa cu bani putini, aceasta productie independenta aduce o nota de prospetime si inedit intr-o industrie de film similara cu cea coreeana in care se spune ca nu ai succes daca nu conclucrezi cu agentiiile de impresariere, de publicitate si cu producatorii de televiziune. Companiile de productie s-au ferit sa finanteze acest film, insa in cele din urma bugetul redus, in mod ironic, a ajutat foarte bine filmul, rezultand niste imagini ce si-au atins din plin scopul: un Tokyo dezolant, lipsit aproape de viata, depopulat, cu strazi inguste si locuri intunecate, cateva lesuri plutind in canalele de la marginea orasului, o atmosfera sumbra si apasatoare care te prinde de la inceput. Cu toate acestea, filmul nu este recomandat persoanelor minore, fiind destul de brutal pe alocuri si explicit in descrierea unor acte sexuale sau atitudini cu tenta politica (critica directa la adresa institutiei monarhice). “A Woman and War” ramane, insa, un film artistic demn de remarcat, in care pe langa talentul regizorului nu poate fi trecuta cu vederea interpretarea personajelor principale, intruchipate de actorii Noriko Eguchi, Masatoshi Nagase si mai ales Jun Murakami. Coloana sonora a filmului contine o singura melodie, ce aminteste flagrant de filmele interbelice ale lui Charlie Chaplin, aducand o importanta contributie la reconstituirea atmosferei acelor ani.
Catre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Japonia e aproape ingenuncheata. E o chestiune de zile pana cand aceasta va fi infranta si ocupata. Tokyo se afla sub bombardamentele aviatiei Aliate, iar totul se transforma de la o zi la alta in ruina. Inclusiv sperantele si sufletele oamenilor. Nomura e un romancier fara perspectiva, ce-si omoara timpul intr-un local modest in compania proprietarei, o fosta prostituata. Vanduta unui bordel de mica, aceasta si-a trait tineretea in compania barbatilor ce frecventau locurile rau famate, lucru care a distrus orice urma de placere in urma consumarii actului sexual. Mai in gluma, mai in serios, Nomura ii propune sa-i fie sotie pana la incheierea razboiului, iar aceasta accepta. Alaturi de acesta incearca sa descopere iubirea platonica, idealista, a scriitorului, in conditiile in care relatiile intime se sfarsesc in acelasi mod, fara a simti placere. In paralel cu povestea celor doi ne e prezentata povestea unui soldat, Ohira, intors de pe front fara o mana, care e intampinat la gara de sotie si de fiul acestuia de 4 ani. Daca la prima vedere acesta pare demn de mila si cumsecade, in scurt timp aflam ca de fapt razboiul l-a dezumanizat, transformandu-l intr-un periculos violator si criminal in serie. Cum se intrepatrund cele doua povesti intr-una singura si cu ce urmari, ramane sa descoperim.
Filmul lui Junichi Inoue spune o poveste plasata in ultimele saptamani ale razboiului din Pacific, ai carei protagonisti sunt niste fiinte de la periferia societatii, depravate, lipsite de orice perspectiva. Atmosfera e cu atat mai apasatoare cu cat populatia supusa terorii raidurilor aeriene inamice pare a astepta o iminenta invazie a Aliatilor in Japonia, reflectata in mentalul colectiv sub forma convingerii ca invazia va fi una insotita de o campanie de crime, violuri si jafuri, mai ca in evul mediu. Din acest motiv, protagonistii nu au nici o perspectiva de viitor, singura lor preocupare fiind satisfacerea necesitatilor zilnice, de moment: hrana si satisfacerea dorintelor sexuale, cele 2 elemente primare ce apropie omul de animal. Personajele principale sunt prezentate dezumanizate si golite de sensibilitate, imune parca la tragedia razboiului in mijlocul caruia convietuiesc aproape ca niste animale flamande. E vorba de o fosta prostituata, al carei nume nu e amintit deloc pe parcursul filmului poate si pentru ca povestea ei se confunda cu a multor femei japoneze din cel de-al doilea razboi mondial, deci pomenirea unui nume e aproape derizorie. Vanduta de mica de tatal sau pentru bani de bautura si obligata sa se prostitueze intr-un bordel, aceasta detine acum un mic local unde bea cu diversi barbati ratati sau inutili pe frontul de lupta, carora nu ezita contra cost sa le ofere si satisfactii sexuale. Se declara fericita cu razboiul deoarece acesta “ii face pe toti in mod egal nefericiti”, insa in realitate in spatele “optimismului” afisat traieste drama incapacitatii de a mai simti vreo placere in timpul actului sexual. Nomura e un romancier ratat, care declara ca scrie doar un jurnal personal, nu scenarii pentru filme de propaganda imperialiste. Acesta e macinat de un sentiment de scarba fata de ororile razboiului si mai ales fata de sine insusi, constient fiind de minciunile pe care le scrie si de faptul ca Japonia a pierdut de mult razboiul. Din acest motiv accepta sa devina “sotul” prostituatei pana cand razboiul se va sfarsi, cand intentioneaza sa-si puna capat zilelor. Filosofia lui de viata e simpla si tradeaza dezumanizarea: “Traim si corupem. Asta e singura salvare ramasa omului”. Desi pare cel mai rational personaj dintre protagonisti, acesta nu ezita la randul lui sa “corupa”, insa are grija sa se asigure ca o face in “cadrul legal” al unui mariaj temporar verbal. O foloseste pe “sotia” lui ca pe o cale de satisfacere a nevoilor sexuale, iar la un moment dat chiar incearca sa-si asume rolul de psiholog al acesteia in cadrul relatiei de cuplu. In sfarsit, cel de-al treilea protagonist, al carui traseu nu se va intersecta decat la final cu cel al fostei prostituate, e un soldat, Ohira, intors de pe front fara mana dreapta si fara capacitatea de a avea erectie. Marcat de ororile razboiului, in spatele figurii umile si neputincioase al unui tata de familie asteptat de sotie si copilul mic la gara se acunde un adevarat monstru. Crimele si violurile savarsite impotriva populatiei civile in China in numele ordinelor venite de la superiori l-au transformat intr-un animal de prada, care odata revenit in Japonia isi continua faradelegile, acostand, violand si ucigand femei neajutorate in cautare de hrana. Personajul sau e inspirat din cazul real al lui Yoshio Kodaira, un violator si criminal in serie ce a ucis intre 8-11 femei in Japonia (in China, pe front, numarul victimelor sale e necunoscut) si care a fost condamnat la moarte prin spanzurare dupa razboi, in 1946. E interesant de urmarit la acest personaj abject motivatia de a comite acele fapte oribile. Este stiut faptul ca Imparatul Japoniei se considera un Zeu pe Pamant, iar in momentul capitularii Japoniei, acesta a devenit un om obisnuit, ca oricare altul. Toata aura lui divina se disipa, iar prabusirea lui echivaleaza in mentalul colectiv cu prabusirea unui mit calauzitor tinut in viata de o solida masina de propaganda. Si astfel, natiunea mareata care se credea infailibila e ingenuncheata, acest lucru avand un puternic impact asupra imului de rand. Firesc, si soldatul Ohira e marcat de decaderea Imparatului, in mentalul sau impamantenindu-se ideea ca Zeul, daca e un om oarecare, acest lucru face din oamenii obisnuiti ceva si mai josnic, pentru ca ei niciodata nu vor putea fi egalii Imparatului dat de Ceruri. Iar aceasta gandire ii ofera justificarea perfecta pentru faptele sale: o fiinta josnica nu poate comite decat fapte josnice.
Un film cu multe scene intense, nerecomandat minorilor, ce prezinta o imagine realista pe care multe alte filme de gen o cosmetizeaza, despre ce inseamna razboiul pentru omul de rand. Faptul ca regizorul Junichi Inoue s-a format la scoala lui Koji Wakamatsu se vede pe toata durata filmului, in scopoul prezentarii unei imagini cat mai realiste si coerente acesta neezitand sa apeleze la descrierea in amanunt a ororilor comise sau traite de protagonistii povestii. Nuditatea, depravarea, salbaticia umana pot surprinde doar daca nu ai citit vreodata un roman naturalist de-al marelui Emile Zola. In peisajul deprimant, cenusiu, in care singurul decor sunt ruinele fumegande din urma bombardamentelor, conditia umana isi pierde sensul, se degradeaza. La fel si ratiunea.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil
Dal Ja’s Spring (2014) – episodul 11 subtitrare in romana
Vizitata de mama si bunica pe neasteptate, simpatica Dal Ja stie pe unde sa scoata camasa, numai ca bunicii, cu nasul ei de detectiv, nu-i scapa nimic. Dupa ce curata urmele prezentei lui Kang Tae Bong, tanara rasufla usurata, dar nici prin cap nu-i trece ca niste dovezi de netagaduit au deconspirat-o deja. Plecarea brusca a rudelor sale nu-i da deloc de gandit, „copila” Oh e doar fericita ca a scapat ca prin urechile acului.
A doua zi, la firma, bucurii nesperate o asteapta pe Dal Ja. Afla din surse sigure ca e primita inapoi la fosta sa echipa. De fericire ca Divinitatea s-a milostivit de ea, nabadaioasa angajata comunica lui Gargamel, pe nerasuflate, tot ce avea pe suflet. Era doar ultima lor intrevedere, iar curajul ei… dadea pe-afara.
La departamentul „Difuzare”, petrecerea e pe cale sa inceapa: mese intinse cu multe bunatati, baloane, ghirlande… toate gata sa celebreze intoarcerea sa. Revederea cu directorul Nam si colegii e emotionanta, dar un pic cam de neinteles pentru vesela Dal Ja. Dar de ce-i par toti atat de infricosati ? Misterul avea sa i se dezvaluie in curand: nu scapase de Gargamel. Vrajitoarea ii era in continuare sef. Pe buna dreptate, viata ii pare tinerei a semeni unui „teren minat”. Nu doar Dal Ja are sentimentul acesta, ci si frumoasa ei prietena, Wee Seon Joo. Pusa la zid de noul manager, prezentatoarea emisiunii „Jurnalul de marca” se revolta, dar fara castig de cauza. Mai mult, afla cu surprindere ca, in propria emisiune, va trebui sa accepte sa fie eclipsata de o fatuca de 20 de ani, frumoasa, spontana si… cu relatii.
La restaurantul familiei lui Oh Dal Ja, tanarul de 27 de ani are surpriza sa fie insarcinat de bunica cu o noua indeletnicire, aceea de spion. Batrana intuieste ca in viata nepoatei sale exista un barbat si vrea sa-l descopere cu ajutorul angajatului sau. Planul nu e dus la bun sfarsit, intrucat aceasta afla foarte curand numele individului cu pricina. Papara pe care i-o da nepoatei nu-l lasa deloc rece pe barbatul cu care aceasta locuieste. Astfel, inteleapta bunica obtine ceea ce a urmarit: promisiunea de casatorie a tinerilor care, fortati de imprejurari, nu au curajul sa se opuna.
Totul graviteaza in jurul noului colocatar, iar Dal Ja simte din plin asta: absentele prelungite ale lui Tae Bong „de acasa”, un nume nou aflat pe buzele lui, fiorii care i se nasc mestingheriti in suflet.
Gelozie, neliniste, bucurie nestapanita… toate acestea inseamna dragoste ?
Gandul ca femeia care a pus gheara pe fiul ei cel pretios ar fi insarcinata o face pe d-na Kang „sa-si piarda mintile”, asa ca de aici pana la a face uz de „armele” proprii nu e drum lung. Dar plansetele, istericalele si amenintarile nu mai impresioneaza pe nimeni. Mai mult, sefa de echipa a directorului Oh pune piciorul in prag: cumnata sa trebuie sa invete sa-si rezolve problemele personale… acasa.
