Intr-o seara oarecare, un japonez aparent obisnuit, Ishigami Taketo, se intoarce epuizat acasa de la lucru. In varsta de 45 de ani, acesta lucreaza ca ilustrator la o firma de design si e casatorit cu Miyuki. In acea seara ar fi trebuit sa sarbatoreasca un an de la casatorie, motiv pentru care atunci cand deschide usa, Taketo gaseste niste lumanari aprinse in intuneric si o atmosfera ce se dorea romantica. Dar totul se transforma in cateva secunde intr-un cosmar, cand acesta isi gaseste sotia moarta, iar la cateva secunde dupa, primeste un telefon de la sotia lui in care e anuntat ca e la mama ei acasa. Ca si cum n-ar fi de ajuns, politia ii bate la usa. Speriat ca ar putea fi acuzat de crima, acesta incearca sa nu le permita politistilor sa intre in casa, pentru ca mai apoi sa constate ca trupul sotiei sale a disparut de la fata locului. Sa-i fi jucat memoria feste ? Taketo e luat de politisti la sectie pentru audieri intr-un caz petrecut in zona, insa pe drum constata ca politistii sunt de fapt un fel de agenti ce il intreaba de un coreean pe nume Oh Jn Woo de care nu a auzit in viata sa. Socat de toate aceste intamplari desprinse parca dintr-un roman existentialist, Ishigami Takeko reuseste sa scape de urmaritori, iar in fuga sa e cat pe ce sa fie lovit cu masina de o ziarista coreeana venita in Japonia sa se intalneasca cu o sursa, Kang Ji Won. Aceasta il salveaza de urmaritori, la rugamintea celui accidentat, si devine martora la povestea lui. Ishigami incepe sa constate ca peste noapte are unele calitati de care nu era constient ca le poseda, si ca unele lucruri pe care le stia sunt total deformate. Sa fie totul in imaginatia sa sau cineva ii joaca o festa ? Impreuna cu ziarista coreeana incearca sa desluseasca puzzle-ul in care el e piesa principala.

“Genome Hazard” se doreste a fi un thriller psihologic cu accente S.F., insa acest S.F. nu se refera la o alta dimensiune temporala, ci totul se petrece in prezent, in interiorul mintii personajului central. Si nu avem de-a face cu un “A Beautiful Mind” asiatic, ci cu o poveste originala mult prea fantezista pentru a putea fi inteleasa intru totul de la prima vizionare. Cand in titlul unui film apare un termen precum genom (“grup de cromozomi, diferiti genetic, care formeaza o unitate”, conform DEX), imediat gandul ne duce la o poveste terifianta in care eventual o companie gigant internationala face experimente ascunse in vederea realizarii unor mutatii genetice probabil in scopul gasirii unui leac al unei boli sau al elixirului nemuririi. “Genome Hazard”, ce are la baza romanul de succes al scriitorului japonez Shiro Tsukasaki, din 1998, e cu totul altceva. Filmul este, parte, aventura-S.F., parte – un thriller de conspiratie si parte – o poveste romantica. Nici regizorul filmului, Kim Sung-su, nu a putut transa clar aceasta problema, iar ambiguitatea genului si a scenariului au costat mult rezultatul final, filmul obtinand o suma modesta la box-office in Japonia (sub 500.000 $ incasari !). Probabil si un film cu un buget redus ar fi reusit o performanta mai buna sub aspect financiar. Acest lucru e surprinzator daca avem in vedere renumele regizorului, Kim Sung-su avand in anul 2013 la activ o realizare de succes in Coreea, blockbuster-ul “The Flu”, dar si filme precum “Musa The Warrior”, mult timp lider de box-office in istoria Coreei, “Running Wild” sau “Please Teach Me English”. “Genome Hazard” e, de fapt, o coproductie coreeano-japoneza, vorbita in mare parte in japoneza, in care protagonisti sunt un actor japonez (Hidetoshi Nishijima), total neconvingator in rolul sau de individ in cautarea propriului loc in puzzle-ul acestei vieti, si actrita coreeana Kim Hyo-jin (In My End is My Beginning, The Taste of Money), la fel de putin implicata in rolul sau (in cazul ei scenariul o limiteaza in mod evident de la a fi mai mult de o simpla ziarista in cautarea unei stiri senzationale). Actrita coreeana a avut la dispozitie doar 3 saptamani pentru a-si invata replicile in japoneza din film, si s-a descurcat de minune, incat nu ai spune ca de fapt nu e o actrita japoneza.

Revenind la succesul filmului, trebuie spus ca ar fi fost de asteptat ca in Japonia acesta sa fie mai bine primit. Chiar daca Hidetoshi Nishijima nu e un star de prima mana in tara sa de origine, a aparut, totusi, in peste 50 de productii pentru marele ecran si in mai multe seriale, iar restul personajelor secundare sunt interpretate de figuri cunoscute in Japonia (precum veteranul Masato Ibu, vazut recent in “Shield of Straw” intr-un rol secundar). Distributia cu figuri familiare, popularizarea cartii ce sta la baza scenariului filmului dar si curiozitatea ar fi trebuit sa atraga spectatorii in saliele de cinematograf japoneze, dar nu s-a intamplat asa. Poate si pentru ca subiectul e putin neobisnuit pentru genul SF in Japonia, marcat decenii la rand de povesti cu monstri traditionali – Godzilla si o multime de alte creaturi celebre -, de fantome si roboti.In cele din urma, filmul a avut premiera mondiala la Festivalul de film de la Busan (octombrie 2013), iar in Japonia s-a lansat in ianuarie 2014, fara prea mare succes. Despre film se pot spune multe, insa pentru a nu strica placerea vizionarii prin dezvaluirea unor amanunte care ar potoli curiozitatea inaintea chiar a inceperii vizionarii, nu vom dazvalui prea multe detalii. Cert este ca personajul central, Ishigami, e unul pe care parca l-am mai vazut in filmele americane de gen. Situatiile confuze in care acesta se regaseste fara o explicatie coerenta pe care sa si-o poata da induc spectatorului insusi o stare de neincredere in gesturile si actiunile personajului principal. Mereu te intrebi daca acesta e atat de inocent pe cat e prezentat sau e de fapt o persoana cu tulburari de memorie labila psihic care intr-adevar si-a ucis sotia. Intrebarea care planeaza tot timpul e daca Ishigami e o victima (si daca da, a cui ?) sau e de fapt constient tot timpul de ceea ce se intampla, dar disimuleaza. Micile detalii care ne sunt dezvaluite treptat potenteaza misterul, iar la un moment dat daca nu urmaresti atent ritmul alert al desfasurarii actiunii risti sa te pierzi total in puzzle. De la inceputul filmului apare obsesiv pe imagine, periodic, un cronometru care te face sa te intrebi ce cronometreaza. Raspunsul il afli abia la final, dar si acest element te deruteaza, pentru ca scenaristul nu da absolute nici un detaliu ajutator. Cand insa incep sa curga dezvaluirile, roata se rostogoleste la vale si o avalansa de informatii ajung sa schimbe intreaga situatie cu 180 de grade, ducandu-ne acolo unde nu ne-am fi inchipuit niciodata. Din pacate ceea ce lipseste filmului e coerenta. Totul se desfasoara intr-un ritm alert, informatiile se succed una dupa alta, regizorul nu te lasa sa te acomodezi cu situatia, sa te atasezi de vreun personaj sau sa apuci sa analizezi la rece multitudinea de indicii pe care ti le ofera. La final ai impresia ca ai participat la o cursa de cercetasi in care castiga primul care cu ajutorul indiciilor ajunge la destinatie. Din fericire misterele sunt atat de complicate incat abia dupa derularea ultimei scene din film poti spune ca ai ajuns de-a binelea la destinatie, ceea ce e o garantie ca filmul te va tine lipit cu ochii de ecran pana la finalul celor aproape 2 ore ale sale. Iar daca vor ramane intrebari la care nu veti avea raspuns, puteti oricand revedea acest film, o a doua vizionare cu siguranta va lamuri orice mister neelucidat din prima.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil