PARTEA 1 a articolului o gasiti AICI
I: Puteti sa ne vorbiti despre procesul scrierii si revizuirii scenariului ?
J.W.: Am avut intentia de a face acest film mult mai international, cu toate ca avea la baza un episod din istoria Chinei. Nu stiam cum vor reactiona oamenii din celelate tari. Am sugerat sa se faca o multime de schimbari in privinta personajelor. Am vrut sa le fac mai umane, decat niste super-eroi. In istoria reala, acesti eroi devin simboluri, iar unii din ei chiar niste zei, pentru tari din Asia. Toata lumea vorbeste serios despre ei. Am vrut o viziune moderna, si am sugerat sa adaugam o nota de umor si, de asemenea, sa crestem importanta rolului feminin. Unii au fost impotriva acestei idei. „Nu e istorie !”, le-am spus. „Nu fac o mini-serie pentru un canal de televiziune de documentare istorice. Eu fac un film !” De asta am pierdut o multime de timp cautand mai multi scenaristi. Unul e bun la dialoguri, altul la istorie, unul la organizare…
I: De ce a fost important pentru dvs sa aveti 2 roluri feminine puternic conturate ?
J.W.: Filmul e, in intregime, rezultatul muncii de echipa. Am considerat ca femeia ar trebui sa aiba un rol important in asta. Am vrut sa arat, de asemenea, ca femeia clasica, cunoscuta pentru frumusetea ei, poate avea si o personalitate puternica. Exact ca femeile din ziua de astazi. Foarte curajoasa, independenta, inteligenta. Uneori o femeie face o treaba mult mai buna decat un barbat. Fiica mea face. Femeile au, de asemenea, un suflet pentru familia lor si pentru tara lor. Ele pot face aceleasi lucruri ca si barbatii. Acestea sunt ideile mele. Printesa din versiunea asiatica a filmului are mai multe povesti ascunse in persoana ei: are o aventura cu un soldat inamic; nu e doar curajoasa si inteligenta, dar are si un suflet. Povestea ei aduce la suprafata mesajul anti-razboi. Intr-un razboi nu exista invingator. Cred ca aceasta e calea prin care poti internationaliza un film. Audienta din Occident e foarte obisnuita cu filmele de arte martiale si cu cele cu gangsteri. Kung-fu-ul e doar o parte a culturii noastre. Avem lucruri mult mai importante si mai interesante de aratat. Acesta nu e doar un film istoric chinezesc. Ai parte si de muzica, arta ceaiului, chiar de jocul de fotbal. Vroiam ca lumea sa stie ca jocul s-a inventat in China. In urma cu 2-3.000 de ani, chinezii foloseau acest joc pentru a-si antrena soldatii.
I: Indiferent de durata pregatirii unei filmari, o productie epica e mereu o provocare. Care a fost cea mai inovativa solutie a dvs ?
J.W.: Am avut 2.000 de oameni lucrand pe platourile de filmare, 700 membrii din stafful de filmare, 1.500 de soldati, sute de cai. Pe platouri au lucrat 12 echipe de cameramani, 4 echipe de realizatori, una de efecte speciale, una de cascadorii. Cu totii am lucrat in acelasi sector. A fost ceva colosal. Vremea a fost o provocare. Am lucrat impotriva celor mai neprielnice conditii meteorologice. Am inceput filmarile in plina vara fierbinte, iar unii oameni au suferit de insolatie. Am lucrat pe vreme si campii inghetate. Am avut un fir al povestii si eram pregatiti pentru orice. Am avut o echipa extraordinara din Statele Unite, o echipa de efecte speciale din Coreea, oameni din Hong Kong, China si Taiwan care ne-au ajutat. Toata lumea a conlucrat foarte bine. Cu totii au invatat unii de la ceilalti. Cu totii am lucrat impreuna, asemeni unei familii. Erau oameni de treaba, asa ca nu mi-am facut griji. E greu sa gasesti o cale de a termina cu bine o astfel de munca.
I: Preferati pregatirile sau filmarile propriu-zise ?
J.W: Oh, prefer filmarile. Ne-au luat un an, un an si jumatate de pregatiri. Prea mult. Mi-au lipsit vremurile de altadata din Hong Kong. As fi vrut sa filmez o productie fara un scenariu, asa cum am facut cu „The Killer”. Ne-am uitat pur si simplu la o poza, si asta a fost. Gandesc repede. Gandesc mult mai repede decat vorbesc. In fiecare zi spuneam echipei: „Bine, maine am nevoie de 30 de cascadori si de inca 50 de rezerva”. „Despre ce e vorba ?”, ma intrebau. „Nu stiu !”. Atunci imi inchipuiam, pe loc, cateva replici, le dadeam actorilor si ziceam: „Sa le filmam !” Am intregul film in minte, insa trebuie sa-l explic echipei. Nimic mai mult.
I: Cand ati venit prima oara la Hollywood, speram la stilul dvs e curat, la actiunea minunata care prinde, insa in ziua de azi toata lumea foloseste metoda editarilor dese. A fost o adevarata placere sa va revad stilul care v-a consacrat.
J.W.: Asta e ceea ce-mi place. Poate ca sunt putin demodat. A fost un film european, iar regizorul a facut sa tremure camera de filmare pentru ca acesta era stilul sau. A facut acest lucru pentru un motiv intemeiat. Si multi au invatat de la el. Acum, toate filmele sunt filmate la fel, fie ca sunt redate melodrame, un moment tensionat sau unul de actiune; toti fac sa „tremure” camera de luat vederi. Asta ma scoate din minti. E greu de spus ce fac. Ma tot intreb pentru ce mai au nevoie de mari vedete sa faca asta ? Imi place sa fac un film printr-o metoda traditionala, incet si simplu, si sa las spectatorii sa gandeasca, decat sa le spun ce simt.
I: Cand aveti de gand sa filmati musical-ul pe care il planuiti de atata timp ?
J.W.: Am un scenario. De 12 ani. E unul emotionant, o poveste captivanta. E un musical cu gangsteri. Dar trebuie sa gasesti un studio. Iar acestea tot mi-o repeta: nu exista piata pentru asta, acum. E o poveste americana. Aproape era sa fac „Chicago”. Mi l-au oferit mie. Dar din nefericire exista un conflict in agenda mea, pe atunci fiind ocupat cu „Windtalkers”. Vreau sa fac un remake dupa „Le Samourai”. Incerc sa gasesc un scenarist. Port negocieri legate de dreptul de autor, de contract… E antrenant. Un altul e „Marco Polo”. Un film american. In China lucrez la un proiect intitulat „Flying Tigers”. O poveste din lumea piratilor, o prietenie intre un chinez si un american.
I: „Red Cliff” a avut o primire extraordinara in China.
J.W.: Sunt foarte incantat ca filmul a reusit sa atraga publicul in salile de cinematograf. De obicei lumea prefera sa stea acasa si sa se uite la dvd-uri. O multime de tineri sunt interesati sa vada doar filme de la Hollywood. Au o calitate foarte buna, un buget impresionant si mari vedete. Si nu prea le pasa de filmele autohtone. Asa ca acesta e unul din motivele pentru care am facut acest film, cu efecte vizuale si sonore deosebite. Am vrut ca audienta sa stie: trebuie sa-l vezi neaparat pe un ecran mare, la cinematograf.
I: Daca nu ar mai fi fost porumbei, ce ati fi folosit ?
J.W.: Un fluture.
Interviu acordat de John Woo pe 16 octombrie 2009, in Statele Unite.
Articole realizate de cris999 © www.asiacinefil.com
Doamna Hye-gyeong e prea experimentata ca sa poata fi dusa de nas asa usor. Ea simte ca e ceva in neregula in cele intamplate, dar nu o banuieste pe Won-bin, ci pe medici regali, care probabil au dat un tratament gresit concubinei regale. Ea isi impartaseste banuielile regelui, care incepe sa cerceteze cu atentie contextul in care s-a intamplat totul. Dar pentru a-si proteja sora, secretarul Hong nu ezita sa apeleze la santajul medicului care i-a fost complice. Acesta o acuza pe regina, la indemnul secretarului, ca ar fi adus un remediu necunoscut si probabil daunator. Fara sa banuiasca nimic, regina ii face o vizita concubinei, dar acesta refuza sa o primeasca, incantata ca ceea ce la inceput parea o nenorocire, s-ar putea transforma intr-o mare victorie, fiindca inlaturarea reginei, ar insemna pentru ea un pas mai aproape de tron. Insa secretarul Hong nu reuseste sa isi inece remuscarile decat in bautura…
O veste imbucuratoare inveseleste palatul – doamna Won-bin a ramas insarcinata. Regina si doamna Hye-gyeong o inconjoara cu atentii si o alinata cat pot, ii fac daruri si insusi fratele ei e incantat. De aceea ea e ingrozita cand isi da seama ca totul a fost doar o alarma falsa, si ca de fapt nu este insarcinata. Medicul regal care nu a simtit sarcina la ultimul consult e ocolit sistematic. Unicul la care poate apela e fratele ei, care ramane inmarmurit de consecintele pe care le va avea daca familia regala va afla ca tanara Won-bin a ascuns ca nu e insarcinata. Chiar si intregul lor clan ar putea fi pedepsit pentru o asemenea minciuna. Hong se decide sa o ajute pe sora lui, ca sa se creada ca a piedut sarcina, convins ca asta nu este un gest lipsit de loialitate fata de rege. Dar unde incepe interesul personal si unde interesele tarii ? Secretarul Hong e tot mai putin constient de acest lucru, iar regina vaduva si lordul Choi privesc cu incantare asta.
Dupa ce este salvat de Majestatea Sa, secretarul Hong este tot mai implicat in relatia sa de colaborare cu regina vaduva, care, pas cu pas il leaga de ea tot mai mult. Secretarul o cheama pe regina vaduva la Sala Mare, fara ca regele sa stie in prealabil. El crede cu tarie, manipulat de regina vaduva, ca acesta se caieste profund din cauza trecutului, si ca ea este unica persoana prin care regele poate ajunge la factiunea Noron, daca se impaca cu ea. Rezultatul efortului de coruptie al reginei vaduve incepe sa se manifeste in atitudinea tot mai distanta si mai aroganta a secretarului Hong fata de subordonatii sai, care nu inteleg aceasta schimbare. Secretarul Hong este pentru ei tot mai mult in sef si tot mai putin un prieten. Ce urmareste de fapt secretarul Hong ?
Secretarul Hong, arestat pentru crima este vizitat la inchisoare de catre rege, care se incredinteaza ca nu el e vinovat de crima ce i se pune in carca. Spre nemultumirea adversarilor sai politici, regele afirma ca va aduce dovezi sigure ca nu Hong i-a ucis pe cei trei nobili insemnati cu un semn ciudat de ucigasi. El banuieste adevarul, care insa nu este evident celorlalti, si toti cred ca vrea doar sa castige timp sa isi salveze slujitorul favorit. In acest timp doamna Won-bin, disperata ca isi vede fratele in pericol, e si mai nerabdatoare si mai rautacioasa cu Song-yeon, dar in fata celorlalti nu isi arata adevarata fire. Song-yeon suporta totul cu stoicism, ascunzand modul cum e tratata.
Desi fac o treaba extrem de buna la Curte, fiii nelegitimi promovati de rege ca si bibliotecari sunt dispretuiti de nobili si atat ei cat seful lor, pe care regele il aprecia in mod deosbit, sunt victimele unui atentat nemilos ce dorea sa le dea o lectie. Batranul bibliotecat moare in urma atentatului si tinerii sai discipoli decid sa nu renunte la activitatea lor, ramanand alaturi de regele care le-a oferit sansa vietii. Regele il acuza direct pe lordul Jang ca oamenii lui din Noron au comis atentatul si acesta nu mai poate de furie cand regele il ia peste picior ca cineva din grupul lui a indraznit sa actioneze pe la spatele lui. Lordul Jang stie ca ancheta care se va declansa de catre rege va aduce noi prejudicii factiunii sale, si incepe si el o ancheta personala in aflarea adevarului.
Lansat tocmai in Malaiezia pe 26 noiembrie 2009, „Mulan” este cea mai noua ecranizare a povestii eroinei omonime, semnata Jingle Ma („Butterfly Lovers”, „Fly me to Polaris”). Mulan este interpretata de actrita Wei (Vicky) Zhao, obisnuita cu roluri in filme epice („Red Cliff”, „Painted Skin” sau viitorul „14 Blades”), iar in celelalte roluri importante aceasta ii are ca parteneri de ecran pe Jun Hu (vazut recent in „Kung Fu Cyborg”, „Assembly” sau „Red Cliff”) si pe fiul lui Jackie Chan, Jaycee Chan. Melodia principala de pe coloana sonora e interpretata de Yanzi Stefanie Sun, interpreta si textiera din Singapore, foarte cunoscuta in tara ei,
Povestea lui Mulan a inspirat numeroase filme, adaptari teatrale si opera. Primul film despre Mulan s-a facut in 1927 – un film mut chinezesc. Dar poate cele mai cunoscute ecranizari sunt animatiile Disney din 1998 si 2004, care au avut sansa unei promovari la nivel mondial, datorita fortei industriei americane de film. Animatiile au avut success deoarece difereau de celelalte animatii realizate pana atunci de Disney, sub aspectul muzical si al designului artistic. Si filmul din 2009, desi realizat in China, este, de fapt, o co-productie cu Statele Unite, un live-action realist, deloc exagerat, care se departeaza de imaginea din cele 2 animatii hollywoodiene. In literatura chineza, Hua Mulan apare pentru prima oara mentionata intr-un poem chinez celebru, „Balada lui Mulan”. Scris in secolul 6, inaintea instaurarii celebrei dinastii Tang. Scrierea originala nu mai exista, textul baladei venind dintr-o compilatie de secol 12. Secole intregi s-a discutat daca poemul are la baza un sambure de adevar, daca personajul Mulan a existat sau nu cu adevarat, insa nu se poate spune nimic exact nici in zilele noastre. In timpul dinastiei Ming (secolele 14-17), povestea lui Mulan a fost transpusa intr-un roman. De atunci, povestea eroinei a devenit una populara extrem de cunoscuta si apreciata in China, asemeni povestii „Butterfly Lovers”. Numele „Hua Mulan” ar putea fi tradus in romana prin „Floare de magnolie”. Povstea ei a fost „decoperita” de americani abia in 1992, cand a aparut prima carte desenata cu reprezentari ale eroinei chineze.
O excelenta productie epica care poate fi oricand pusa alaturi de un „Red Cliff”, „Warlords” sau ” Three Kingdoms: Ressurection of the Dragon”, filme care au facut cinste cinematografiei chineze in ultimii ani. Remarcabila este prestatia lui Vicky Zhao, care reuseste sa dea personalitate eroinei principale, si sa pastreze acea apreciere populara de care Mulan se bucura in China. Cu toate ca eroina este descrisa ca o experta in artele martiale, existand chiar o scena pe la inceputul filmului care subliniaza aceasta indemanare a ei, filmul nu exagereaza puterile acesteia, nici nu se transforma intr-un film de arte martiale. Ele lipsesc cu desavarsire, in afara scenei amintite. Scenele de lupta nu se ridica la nivelul celor din „Red Cliff” – unde sunt veritabile opera de arta -, insa nu trebuie uitat ca Jingle Ma s-a lansat in lumea buna a filmuluicu „Fly Me to Polaris”, o drama romantica despre iubire. S-ar putea spune ca subiectul perpetuu al filmelor sale – iubirea- isi gaseste un adapost confortabil in aceasta productie epica asteptata cu sufletul la gura. Si filmul nu dezamageste.
Soo Hyun nu se poate trece peste intalnirea cu ucigasul mamei sale, si decide sa plece in Thailanda, sa il gaseasca, cu ajutorul informatiilor aflate despre Cheonbang, ca agent de securitate. Nu anunta pe nimeni ca pleca, unica persoana care afla din intamplare e Ji Woo, care lasa totul la o parte si pleca cu el. Soo Hyun nu reuseste sa scape de ea si de aceea se preface ca ia totul usor, dar pe ascuns ia legatura cu cineva care il poate duce la Cheonbang. Insa ca planul lui sa reuseasca are nevoie de informatii secrete din baza de date a NIS, si pentru asta apeleaza la Min Gi. Va accepta Min Gi sa fure pentru el informatiile din baza de date a NIS, riscand totul ? Va reusi Soo Hyun sa il gasesca pe ucigasul mamei sale ?
Intrucat casatoria regelui este sterila, mama si sotia sa decid ca e imperios necesara alegerea unei consoarte regale, care sa dea regelui mostenitorul dorit. Desi nu ii surade ideea, constient de importanta mentinerii liniei de sange a dinastiei, el isi da acordul in acesta privinta.Song-yeon afla vestea si nu isi poate inabusi tristetea, mai ales ca batranul Dal-ho o asalteaza cu propunerea de a o marita cu Dae-soo. Zvonuri ca sora secretarului Hong va deveni concubina regelui, fiind recomandata de mama regelui, se raspandesc tot mai intens in palat. Intre timp criza guvernamentala pare sa se linisteasca si masurile luate de rege pentru stoparea epidemiei sa dea roade. Secretarul Hong e tot mai curtat de nobili si acumuleaza tot mai multa putere in mainile sale. In acest moment de liniste de dinaintea furtunii, nobilii Noron cer regelui sa fie reprimiti in guvern…
Filmarile la productia „New Shaolin Temple”, care ii are in rolurile principale pe Andy Lau, Nicholas Tse, Jackie Chan si Fan Bing Bing au inceput in octombrie. Inainte ca acest lucru sa se intample, regizorul filmului, Benny Chan, l-a invitat pe maestrul Wing Chi se la Scoala Shaolin sa vina in Hong Kong pentru a-l antrena pe Andy Lau stilul de box „Shaolin Sapte Stele”. De fapt, Andy a invatat deja pasii de baza si miscarile din acest stil de lupta, cu 2 luni inaintea vizitei maestrului Wing in Hong Kong. Acesta s-a antrenat cu discipolul maestrului, Xing-yu, invatand de la acesta stilul de box „Shaolin Sapte Stele”. La cateva zile dupa aceasta experienta, Andy a devenit un bun cunoscator al elementelor de baza ale stilului de box, facand importante progrese. Actorul a dorit sa inteleaga mai bine Shaolin Kung-fu-ul si sa joace un rol activ in partitura sa din film. Se pare ca acesta s-ar fi dus in secret la manastire, singur, si ar fi petrecut 3 zile meditand acolo. Ulterior a dezvaluit ca nu a facut altceva decat sa se roage, neavand acces nici macar la telefon.
O vreme, John Woo a fost unul din cei mai de succes si apreciati cineasti ai lumii. Acesta a ajutat la revigorarea industriei de film din Hong Kong in anii ’80 si ’90, prin cateva capodopere despre lumea interlopa. Publicul din America a fost in egala masura impresionat, iar Woo a fost invitat la Hollywood (asta s-a intamplat cu putin timp inainte ca Hong Kong-ul sa revina Chinei comuniste, cand mai multi cineasti din insula si-au parasit tara in scopul pastrarii libertatii de exprimare artistice). Totusi, cariera lui la Hollywwod nu a fost aproape identical cu cea de acasa, in ciuda faptului ca a realizat filme de succes, unul din ele – Face/Off (1997) fiind aclamat de critici. Unele din filmele sale au fost prost alese sa fie lansate, precum „Payback” (2003), ce a venit la scurt timp dupa lansarea pe piata a filmului lui Ben Affleck „Gigli”, sau „Windtalkers” (2002), a carui versiune cinematografica a fost inferioara versiunii „director’s cut” pe care Woo a lansat-o pe dvd. Alte filme, precum „Mission Impossible 2” (2000), au fost calificate drept rebuturi de cei care nu au putut vedea frumusetea intrinseca a lui.
Multi din fanii lui Woo l-au parasit pana pe la mijlocul anilor 2000 (2004-2005), insa in prezent acesta pune in scena „o revenire in forma” atat de puternica incat vechea lui reputatie ar trebui restaurata. Recenta lui productie „Red Cliff”, difuzata in China si in tarile asiatice intr-o versiune de 4 ore, a devenit filmul care a adus cele mai mari incasari din istoria Chinei. Filmul va fi lansat in Statele Unite intr-o versiune mai scurta. Deja criticii americani de film dau un sfat: „Uitati de „Braveheart” si de „Gladiator”. „Red Cliff” e cu adevarat gratios, ametitor, glorios, o productie in genul celor de care America n-a mai vazut din anii ‘50″.
John Woo: Pentru publicul din Asia, care e mai familiarizat cu personajele, am avut mai mult timp la dispozitie pentru a dezvolta personajele si relatiile dintre ele. Publicul american nu e familiarizat cu personajele, asa ca am decis sa ne concentram pe firul central al povestii. Am luat aceasta decizie inainte sa incepem filmarea propriu-zisa a filmului. Nu am fost mult implicat in munca de editare deoarece e ca si cum m-as automutila. A fost greu. Asa ca l-am lasat pe editorul meu sa faca treaba, si trebuie sa spun ca a facut o treaba foarte buna. A taiat bine filmul, si a pastrat spiritul acestuia.
Cea mai mare parte a chinezilor, si chiar japonezii si coreenii, cu totii cunosc aceasta parte a istoriei. Ea ne invata cum o armata mica poate invinge un inamic mai numeros si mai puternic combinand munca in echipa, inteligenta, curajul, prietenia. Acest gen de lucruri face interesant un film. Vroiam, de asemenea, sa arat audientei tacticile de lupta din China antica, strategiile. Punandu-le pe pelicula, nu poate fi decat incitant. Am lucrat la Hollywood mai mult de 16 ani. Am invatat o multime de lucruri de la o multime de oameni minunati. Am invatat multe despre tehnologie. A sosit timpul sa iau cu mine ce am invatat la Hollywood si sa duc in Asia. Sunt atatia tineri talentati in China… Sunt mari pasionati de filme. Stiu totul, insa sunt nerabdatori sa invete. Cu totii vor sa lucreze intr-un film cu buget mare, in genul filmelor hollywoodiene. Cunostintele mele le-au permis sa invete cateva deprinderi noi sis a foloseasca cateva tehnici si echipamente noi.
Tara: Japonia
Peste harababura produsa de nobilii Noron, se mai suprapune o noua mare problema, o epidemie care secera populatia fara mila, si se raspandeste cu repeziciune. Regele organizeaza tratarea populatiei, deschide magaziile regale de medicamente si trimite medicii aflati la dispozitie in zonele afectate. In ajutorul populatiei vine insa si lordul Jang, eminenta cenusie din factiunea Noron, care desi doreste indepartarea regelui de la putere, nu doreste ca poporul sa cada victima acestor lupte politice. El obliga si ceilalti lorzi din factiune sa faca la fel, dorind sa arate populatiei ca ei sunt interesati de starea natiunii. In lordul Jang Tae-woo regele gaseste un adversar pe masura sa, dar in acelasi timp un om demn si intelept. Vor ajunge oare la consens, sau acum lupta va deveni si mai acerba ?
In grup compact, nobilii Noron, condusi de lordul Choi se indreapta spre palat, pentru a-si da demisiile din functiile de stat, nemultumiti ca regele vrea sa avanseze cu ocazia urmatorului examen de stat, in functii publice, 2000 de oameni capabili, dar de origine umila sau chiar fii nelegitimi. Ei spera ca astfel sa paralizeze activitatea de guvernare a tarii, demonstrand regelui ca nu se descurca fara ei si ca pot face ce vor. Regele ii intampina amabil dar plin de demnitate, si se mentine pe pozitii, anuntandu-i ca daca pana la aexamenul care va avea loc peste 10 zile nu se razgandesc, le va accepta demisiile. Insa pe principiul „Guvernul poate exista fara imparat, dar niciodata fara ministri” nobilii nu vor sa cedeze, si regele trebuie sa ia masuri imediate pentru a sparge greva ministrilor sai. Va reusi sa ii puna cu botul pe labe, sau va reincepe lupta de o viata cu ei ?