“The Moon is… the Sun’s Dream” e filmul de debut al regizorului celebrei trilogii a razbunarii din cinematografia coreeana, Park Chan-wook. Apreciat pentru fiecare din filmele realizate pana in prezent, ca vorbim de “Joint Security Area”, “I’m a Cyborg but that’s ok”, “Oldboy” si cele doua “Sympathy for…”, “Thirst” sau recentul “The Handmaiden”, Park Chan-wook a adus un suflu nou in cinematografia coreeana, contribuind decisiv la explozia lui inceputa in anii 2000. Tocmai din aceasta perspectiva, cunoscandu-i stilul si reusitele ulterioare, a viziona primul sau film scris si regizat tocmai in indepartatul an 1992, la varsta de doar 29 de ani, nu poate fi decat o delectare pentru orice cinefil adevarat. Satisfactia e cu atat mai mare cu cat ani de zile, acest film a fost o totala necunoscuta pentru filmografia celebrului regizor, in conditiile in care a avut premiera in 1992 intr-o singura sala de cinema, iar singura copie ce facea posibila vizionarea lui era pe suport vhs, fara subtitrare in orice alta limba. Abia in 2014 filmul a avut premiera in sfarsit in mediul online, in sistem IPTV, iar apoi pe dvd si bluray, insa tot fara subtitrare. Asadar, vorbim de un film rar, o bijuterie care in sfarsit poate ajunge in atentia publicului larg din intreaga lume, introducandu-ne in universal imaginat de Park Chan-wook, un tanar aspirant in regie de doar 29 de ani care, dupa cum se va vedea, a reusit dintr-o tema clasica sa realizeze o adevarata opera de arta, inca nedesavarsita.
In rolurile principale – parca Park a fost un vizionar, intuind logica a ceea pe peste mai bine de un deceniu avea sa insemne industria k-dramelor pentru cinematografie – regizorul a distribuit doi cantareti cunoscuti ai vremurilor, e vorba de celebrul Lee Seung-chul si simpatica Na Hyun-hee. Lee Seung-chul debuta pe marele ecran direct din lumea muzicii, in 1992 fiind deja un star al muzicii coreene, cu 4 albume la activ. E imposibil, daca ati urmarit telenovele sau filme coreene, sau daca ascultati Radio Asiacinefil, sa nu fi dat peste vreuna din melodiile interpretate sau scrise de el, in special balade sau melodii cu accente rock, precum “Can you hear me now”, “My Love”, “That Person”, “Did You Forget”, “No One Else”. Na Hyun-hee la randu-i era cunoscuta la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 pentru baladele sale, dar si pentru rolurile din serialele de televiziune in care aparuse pana atunci, nu mai putin de 15 ! Si cum se putea, altfel, filmul lui Park Chan-wook e colorat de o coloana sonora minunata interpretata de cei doi cantareti, ce realizeaza chiar un duet ce se constituie in tema muzicala a filmului.
Ha-Young (Song Seung-hwan) e un fotograf in plina ascensiune, pasionat de meseria sa, ce crede in obiectivitatea camerei foto, nu si a cameramanului. Colaboreaza cu manageri ce impresariaza viitoare vedete sau, dupa caz, vedete a caror stea a apus, si pe care incearca sa le readuca in prim plan, cum e cazul fostei starlete Su-Mi, decazuta din privilegii dupa ce cade in patima alcoolului. Are un frate vitreg, dintr-o relatie extraconjugala a tatalui sau, Mu-Hoon (Lee Sung-chul), de care se ataseaza repede in anii facultatii, cand afla de existenta lui, cei doi devenind foarte apropiati. Dar Mu-Hoon a fugit in adolescenta de acasa si s-a alaturat unei bande de gangsteri din Busan, ducand o existenta plina de faradelegi, crime si violenta. Intr-una din seri, intorcandu-se beat acasa, zareste in camera obscura a fratelui sau o poza a unei tinere, Eun-Ju (Na Hyun-hee), de care se indragosteste pe loc. Mai mult sau mai putin fortat, o intalneste pe strada si o salveaza din mana unor gangsteri, dar pe cand sa se infiripe iubirea, Eun-Ju e luata cu forta de seful lui Mu-Hoon, devenind iubita acestuia. Nerezistand sentimentelor ce le are fata de fata, Mu-Hoon o ia pe aceasta si, cu o suma mare din banii bandei, fuge departe, timp de un an de zile nefiind de gasit. Dar seful sau nu poate trece peste aceasta umilinta si il cauta in toata Coreea…
“The Moon is… the Sun’s Dream” e un amestec de film noir cu actiune si romantism in care regasim tema preferata a regizorului, pe care avea sa-si cladeasca renumele international, e vorba de tema razbunarii. Subiectul in sine poate parea in zilele noastre epuizat, avand valoare de cliseu – clasica poveste de iubire intre un gangster si o cantareata -, insa exprima un spirit al unor vremuri tulburi, marcate de coruptie si nesiguranta (nu ca astazi nu ar fi coruptie in Coreea; s-ar fi gandit cinva atunci ca peste 25 de ani, insusi presedintele Coreei va fi condamnat la zeci de ani de inchisoare ?!). In 1992, organizatiile interlope faceau legea in tara, lupta anticoruptie era una sterila, iar violentele in plina strada erau la ordinea zilei. Aceasta crunta realitate a inspirat cinematografia coreeana, in anii ’90 si pana pe la mijlocul anilor 2000 inflorind productiile ce au in centrul lor fenomentul gangsterismului. In ele, gangsterul era privit ca exponentul unui stil de viata independent, rebel si lejer, construit in jurul unui lider si a violentei, iar aceste filme au marcat multi tineri, dandu-le impresia ca viata de gangster are ceva eroic si admirativ in ea. Mu-Hoon, personajul principal din “Moon…” e un astfel de tanar; are 20 de ani si fugise de acasa de la inceputul adolescentei, tatal sau fiind principala sursa a nefericirii sale, acesta avand o relatie de scurta durata cu mama lui si apoi parasind-o. Provenind dintr-o familie dezorganizata, isi gaseste adapost in sanul unei bande de gangsteri din Busan si devine un simplu executant pentru seful sau. Jefuieste, ucide, recurge la violenta si intimidare, dar cand o cunoaste pe Eun-Ju, de care se indragosteste la prima vedere, realizeaza ca viata lui trebuie sa se schimbe, ca a fi gangster nu e tocmai un lucru cu care sa se mandreasca. Cand seful sau i-o ia cu forta pe Eun-Ju, transformand-o in iubita lui, Mu-Hoon se razvrateste si decide sa puna capat vietii traite in umbra legii… savarsind o ultima faradelege: impreuna cu Eun-Ju, ia si banii bandei sefului sau si fuge. Aparenta libertate pe care o obtine e asemanatoare libertatii unui evadat, care va trai pana la momentul inevitabil al capturarii sale cu spaima ca in orice moment va fi prins. Se bucura pentru scurt timp de iubirea cu Eun-Ju, insa fuga sa va abate consecinte cumplite nu doar pentru el ci si pentru apropiatii
lui, Eun-Ju si fratele vitreg Ha-Young. Povestea pare simpla, dar mereu apare ceva ce o complica si te tine cu sufletul la gura pana la final. Se pot observa inerentele lipsuri din realizarea de debut a regizorului: o chimie insuficient exploatata intre protagonisti; crearea unui triunghi amoros ce pare artificial cata vreme firul romantic e dezvoltat doar intr-o singura directie; tendinta de a sari peste unele detalii care daca ar fi fost lamurite ar fi sporit coerenta povestii; modul in care regizorul de imagine manevreaza luminile si culoarea lasa de dorit. In schimb, se observa unele elemente care aveau sa-l faca celebru pe regizorul scenarist, precum modul noncomformist de filmare (multe cadre dinamice inspirate din filmele de actiune din Hong Kong-ul acelor vremuri, ce dictau tonul in genul actiune) sau valentele metaforice ale naratiunii la persoana intai, ce sporesc profunzimea trairilor personajelor. E ca si cum Park Chan-wook introduce poezia in viata unor gangsteri ce n-au citit in viata lor o carte, cam astfel ar putea fi caracterizat acest film pana la urma excelent, un inceput de cariera ce avea sa anunte geniul inconfundabil al lui Park Chan-wook ce a explodat cand a avut sansa de a colabora cu actori adevarati, precum Choi Min-sik, Lee Young-ae, Song Kang-ho, Lee Byung-hoon sau Ha Jung-woo.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil


























Daca credeati ca ati vazut totul in materie de filme, trebuie sa stiti ca si acestea – filmele – tin pasul cu tehnologia. Astfel, la sfarsitul anului 2010, coreenii au realizat primul film pentru marele ecran filmat in intregime cu iPhone4; este vorba de “Night Fishing”, un scurt metraj regizat de unul dintre cei mai cunoscuti regizori asiatici ai momentului, coreeanul Park Chan-wook, si fratele acestuia, Park Chan-jyong. Cei doi au scris scenariul, au semnat regia si au produs acest film, ce a fost prezent si in Romania la TIFF 2011. “Night Fishing” a fost finantat in intregime de compania KT (distribuitorul exclusiv pentru Coreea de Sud al iPhone), care a platit peste 130.000 de dolari pentru realizarea lui. Filmul are aceeasi rezolutie ca standardele impuse la Hollywood, si a fost filmat cu 2 iPhone-uri si cateva echipamente aditionale specifice filmarilor obisnuite. Durata filmarilor a fost de doar 10 zile (nu a fost depasit recordul lui Kim Ki-duk de la Real Fiction, a carui filmare s-a facut in timpi reali, in doar o saptamana), iar la sfarsitul filmului, veti avea surpriza sa constatati o lunga lista de aproximativ 80 de persoane implicate in realizarea lui. Imaginile, chiar daca vorbim de un scurt metraj filmat cu instrumente inedite pentru lumea filmului, sunt de o calitate excelenta, ridicandu-se cu mult peste nivelul oricarui lung-metraj low-budget hollywoodian sau a oricarui film de scurt-metraj facut de regizori debutanti la Hollywood. In rolul principal a fost distribuit actorul Oh Gwang Rok, ce a aparut in serialul “The Great King” in rolul maestrului lui Dam-deaok si care in ultimii ani a intrat intr-un con de umbra dupa scandalul legat de consumul de substante interzise in care a fost implicat. In rolul feminin apare Lee Jung Hyun, o cunoscuta cantareata pop coreeana (ce a avut ocazia sa apara si in cateva filme si seriale de televiziune). Filmul regizorului “Trilogiei Razbunarii” a fost premiat anul trecut la Berlin cu “Ursul de Aur” pentru Cel mai bun scurt-metraj, aducand din nou prestigiu cinematografiei coreene.


Actorul britanic Colin Firth si actrita australiana Nicole Kidman vor face parte din distributia filmului de debut in limba engleza a cineastului coreean Park Chan-wook, „Stoker”. De la ultimul sau film coreean, „Thirst” (2009), Park Chan-wook s-a concentrat pe ideea realizarii unui prim film vorbit in limba engleza. Scenariul noului film e invaluit in mister, si se pare ca e o poveste despre o fata care reia legatura cu unchiul ei dupa moartea tatalui ei. Colin Firth urmeaza sa interpreteze rolul unchiului, si Mia Wasikowska rolul nepoatei. Scenariul a fost scris de Wentworth Miller, cunoscut pentru scenariul serialului american de succes „Prison Break”. Data premierei filmului nu a fost stabilita, insa munca la aceasta productie mai mult ca sigur va incepe in aceasta vara.
„Thirst” a fost filmul anului in Coreea de Sud. Regizat si scris de Park Chan-wook, filmul e o adaptare libera dupa romanul lui Emile Zola, „Therese Raquin”. Filmul a fost nominalizar la Palme D’Or in acest an si a castigar Premiul Juriului la acelasi festival de la Cannes. Filmul a avut peste 11 milioane de dolari incasari in Coreea, strangand peste un million de spectatori in salile de cinematografe. In rolurile principale, cu 2 prestatii de exceptie, au fost distribuiti Song Kang-ho (colaborator apropiat al lui Park, o figura emblematica pentru filmul coreean contemporan, cu roluri in „Shiri”, JSA”, :Memories of Murder” sau, mai recent, „The Host” ori „Secret Sunshine”) si Kim Ok-bin, vedeta serialului Over the Rainbow si a lung-metrajelor Dasepo Girls si The Accidental Gangster, care a castigat in acest an premiul pentru cea mai buna actrita pentru rolul din „Thirst” la Festivalul International de film fantastic din Catalonia. Dupa spusele lui Park, filmul trebuia sa se numeasca initial „The Bat”, pentru a accentua sinistrul, insa, a spus acelasi regizor, „nu este vorba doar de vampiri. Este un film despre pasiune si despre un triunghi amoros. Simt ca e ceva oarecum unic, pentru ca nu e doar un thriller si nici doar un simplu film horror, ci, in acelasi timp, si o ilicita poveste de dragoste”. Filmul este crontroversat nu atat prin faptul ca este primul film coreean care sparge bariera tabu-ului acestei cinematografii legat de nuditatea frontala a unui personaj masculin, cat prin reactiile vehemente starnite de pozitia Bisericii Catolice la adresa realizatorilor filmului, care in mod direct, sustinea aceasta, i-a afectat imaginea.
Un film pe care doar maiestria talentului unui mare regizor precum Park Chan-wook il putea pune atat de stralucit in scena. Un film care nu iese din tiparul obisnuit al productiilor marca Park Chan-wook, extrem de violent, presarat din plin cu umor negru si un comic de situatie amar si bizar, impletit cu ironii fine. Insa „Thirst” este in primul rand o opera de arta desavarsita, pornind de la indicatiile regizorale, jocul actorilor, scenariu, pana la imagini exceptional de bine redate, un montaj si o coloana sonora de nota 10. O adevarata bijuterie cinematografica ale carei sensuri cinefilii adevarati le vor savura dintr-o sorbire, dincolo de controversele pe care subiectul in sine le ridica. Recomandat doar unei anumite categorii de consumatori, si, evident, interzis minorilor.
Membrul trupei hip-hop Epik High, Tablo, si actrita Kang Hye-jung au devenit sot si sotie in urma unei ceremonii de nunta tinute in spatele usilor inchise, in urma cu o saptamana. La eveniment au participat ca invitati doar membrii familiilor celor doi, rude si prieteni apropiati, inclusive celebrul regizor Park Chan-wook si actorii Song Kanh-ho si Ahn Sung-ki. Formatia hip-hop Leessang, a carei ultima melodie se afla, in prezent, in varful topurilor muzicale din Coreea, a cantat un cantec de felicitare pentru noii casatoriti, care vor pleca in luna de miere in Europa in aceasta saptamana. „Sunt fericit ! Vom trai o viata minunata !” a scris Tablo sub o fotografie a lui impreuna cu proaspata sa sotie postata pe blogul personal la doar cateva ore dupa oficializarea casatoriei sale.
Despre planurile realizarii unui remake dupa filmul premiat la Cannes a lui Park Chan-wook, „Oldboy”(2003) si dupa „Sympathy for Lady Vengeance”(2005) am vorbit in mai multe randuri pe site-ul nostru. Nu ar trebui sa fie o surpriza faptul ca filmul precursor al celor 2 productii, „Sympathy for Mr. Vengeance”, se va „bucura”, de asemenea, de un remake. Producatorul de film Lorenzo di Bonaventura a venit in urma cu putin timp in Seul cu numeroasa echipa de la filmul „G.I.Joe: The Rise of Cobra” pentru a-l promova, ocazie cu care, intr-o conferinta de presa, acesta a confirmat ca se afla in discutii cu CJ Entertainment in privinta planurilor de remake la Mr. Vengeance.
Organizatorii Festivalului International de Film din Hawaii (HIFF) vor acorda un premiu si vor organiza o proiectie speciala in avanpremiera dedicata regizorului coreean Park Chan-wook, realizatorul dramei cu vampiri „Thirst”. Regizorul ca participa la acest eveniment, spre satisfactia realizatorilor festivalului. Proiectia, oferita prin intermediul companiei co-producatoare americane Focus Features, va avea loc pe 26 iulie. Pe durata vizitei regizorului coreean, in Hawaii, organizatorii ii vor acorda acestuia premiul „Viziune in Film”, un premiu care nu este acordat in mod obisnuit in festival. „Viziune in film” este acordat cu scopul de a onora regizorii ce au contribuit la arta cinematografica in mod global, fosti premiati de-a lungul timpului fiind Ang Lee si Zhang Yimou.
Cand s-a anuntat prima data ca Steven Spielberg si Will Smith incearca sa realizeze un remake american dupa „Old Boy” al coreeanului Chan-wook Park, cu scenariul scenaristului lui „Poseidon”, fanii si-au iesit din pepeni. Ulterior s-a dezvaluit faptul ca nu era vorba de un remake, ci de o adaptare americana a benzilor desenate originale japoneze ale lui Nobuaki Minegishi si Garon Tsuchiya, care au stat la baza filmului de succes al lui Park. In ciuda faptului ca viitorul film urma a se inspira din niste benzi desenate, fanii productiei coreene au ramas in continuare pe pozitie, contestand intentia lui Spielberg.
Park Chan-wook s-a ales, in acest an, cu un premiu la marele festival de film de la Cannes. Acesta a declarat, dupa ce a castigat premiul: „Am simtit ca si cum am castigat deja un premiu in momentul in care am fost invitat sa ma intrec cu cei mai buni cineasti ai lumii. Insa dupa, am primit multe aplauze la gala prezentarii filmului, iar mai apoi un premiu real. A fost ca si cum as fi primit 3 premii intr-unul singur.” Filmul sau, „Thirst”, a castigat premiul juriului la cea de-a 62-a editie a festivalului international de film de la Cannes. Intr-un interviu acordat acum o luna intr-un hotel din Cannes, Park Chan-wook a spus ca dintre toate ovatiile primite la scena deschisa de-a lungul timpului pentru filmele sale, cele de la Cannes din acest an au fost si cele mai impresionante: „Departe de a ma gandi la vreun premiu, ma rugam doar ca spectatorii din sala sa nu-mi ridiculizeze filmul sau sa paraseasca sala de proiectie in mijlocul acesteia. Am fost fericit sa vad ca le-a placut filmul meu.”
Park, care a castigat primul premiu al jurului la Cannes in 2004 pentru „Old Boy”, a pus mana pe inca un premiu similar 5 ani mai tarziu, consolidandu-si renumele de regizor recunoscut la nivel mondial. Intrebat daca era sau nu suparat pentru faptul ca nu a primit un premiu mai prestigios decat cel al juriului, Park a raspuns: „Vampirii nu pot suge cat sange si-ar dori. Cu toate ca prestigiul fiecarui premiu conteaza, sunt fericit ca ma pot alatura celorlalti castigatori, mai ales in acest an, cand au intrat in competitie multe filme de top„. Trebuie remarcat, insa, faptul ca Park a castigat un premiu la Cannes de fiecare data cand a fost invitat sa participe la festival. Chiar a devenit, de fiecare data, unul din cineastii favoriti atat ai publicului, cat si a celorlalti colegi de breasla. „In Coreea sunt privit ca un regizor de varsta mijlocie, insa la Cannes toata lumea se gandeste ca sunt tanar„, a spus Park zambind. „Sunt foarte entuziasmat de fiecare data cand aud numele celorlalti regizori participanti in competitie la festival, ca si cum sunt fanul lor de o viata„, spunea Park acum o luna, cand festivalul era in plina desfasurare.
Cat priveste „standing ovation”-urile pe care filmul sau, „Thirst”, l-a primit pe 15 mai, in seara proiectiei oficiale la festival, Park a spus ca s-a simtit atat de jenat incat vroia sa fuga: „In acel moment, ma gandeam ca a aplauda o perioada de timp atat de lunga trebuia sa fi provocat multa durere. Insa cand am aplaudat „Mother” al regizorului Bong Joon-ho ca simplu spectator, simteam nevoia sa continui sa aplaud pana nu mai puteam„.
La ceremonia de premiere, pe 24 mai, Park spunea, in discursul de acceptare al premiului, ca a avut un drum lung de urmat pentru a ajunge un artist autentic: „Artistii sunt deseori zugraviti ca niste persoane care isi storc creierii pentru a oferi niste creatii, iar eu respect asemenea oameni, insa eu pur si simplu ma bucur de munca ce o fac si ma simt bine in compania ei. Si eu am incercat sa-mi storc creierii cand mi-am produs primele 2 filme, dar din moment ce au primit un raspuns lipsit de entuziasm, am luat o lunga pauza. Acum, sunt fericit ca pot sa fac filme si sunt recunoscator fiecarui membru al echipei mele. Cand am primit acest premiu, mi-am amintit fata fiecarui membru din staff-ul de productie„, a spus Park. „Cea mai mare recompensa pentru un regizor e sa-si vada actorii ce apar in filmul lui castigand recunoasterea talentului lor. As fi vrut ca si distributia lui „Old Boy”, „Sympathy for Lady Vengeance” si „I’m a Cyborg but that’s ok” sa primeasca un premiu. Insa actorii nu primesc tot timpul premii pentru talentul lor. Deseori, premiile sunt date dinainte„.
Park a spus ca deja s-a gandit la viitoarea lui productie. Acesta doreste sa portretizeze imaginea unor oameni obisnuiti intr-o poveste de viata mai mult decat reala deoarece de departe, filmele lui de pana acum s-au concentrat pe niste personaje excentrice. „Sub aspectul genului filmului, doresc sa incerc o drama western. Din cand in cand cer studiourilor americane sa-mi trimita scenarii bune, deoarece vreau sa produc un film despre fondarea Americii.” Intrebat daca intentioneaza sa debuteze la Hollywood, Park a spus ca depinde de film. „Cata vreme am o idee buna, sunt pregatit sa merg sa filmez chiar si in Bangladesh. Nu aspir sa produc doar blockbuster-uri, astfel ca Hollywood-ul nu e telul meu final„.
Ecourile celei de-a 62-a editii a festivalului de film de la Cannes nu s-au stins, inca, in Asia, unde presa nu mai conteneste cu elogiile la adresa castigatorilor. A trecut o saptamana de cand juriul de la Cannes, prezidat de Isabelle Huppert, a anuntat castigatorii, cu ocazia ceremoniei de inchidere a festivalului. Asia a fost, dupa Europa, continentul cu cei mai multi laureati. Cel mai bun regizor a fost desemnat Brillante Mendoza pentru filmul „Kinatay”; premiul juriului a fost acordat filmului regizat de coreeanul Park Chan-Wook, „Thirst”. Premiul pentru cel mai bun scenariu a revenit lui Mei Feng pentru scenariul filmului lui Lou Ye, „Spring Fever” (China). Iranianul Bahman Ghobadi a castigat cu filmul sau „No One Knows About Persian Cats” premiul special „Un Certain Regard”. In sfarsit, in privinta premiilor „Cinefondation” acordat pentru sustinerea tinerilor cineasti aflati la inceput de drum, Song Fang (China) a castigat cel de-al doilea astfel de premiu pentru filmul „Goodbye”, iar cel de-al treilea premiu a revenit coreeanului Jo Sung-hee pentru „Don’t Step out of the House”.


Palme D’Or-ul a revenit in acest an regizorului veteran Michael Haneke pentru filmul „The White Ribbon”, iar Marele Premiu – filmului „Un Prophete” al lui Jaques Audiard. Cele mai bune interpretari au fost considerate cele ale lui Christoph Waltz din „Inglorious Bastards” al lui Quentin Tarantino si a actritei Charlotte Gainsbourg in filmul lui Lars von Trier, „Antichrist”. Premiul „Un Certain Regard” a revenit filmului regizorului grec Yorgos Lanthimos, „Dogtooth”, iar premiul juriului la aceeasi sectiune – filmului regizorului roman Corneliu Porumboiu, „Politist, adjectiv”. Alain Resnais a primit premiul onorific pentru exceptionala contributie la istoria filmului universal.


