Ha In Ju, privind poza din medalion a realizat inaintea tuturor ca Jun Yeong este adevarata In Ju. Pentru ca este somata de Jun Yeong sa-i raspunda la intrebarea “de ce mi-ai facut asta?” recunoaste cu trufie si sarcasm ca ea a ruinat prezentarea. Se adreseaza Jun Yeong-ei cu aroganta si lipsa de consideratie ca fata de un om cu rangul cel mai de jos “Cine naiba esti tu?”. Vazandu-i ura si aroganta, Jun Yeong se simte despovarata de ingrijorarea pe care o simtea pentru In Ju. Ba mai mult, ii promite ca se va intoarce la Arirang si-i arunca in fata concluzia ca nu este pregatita sa fie succesoarea Arirangului daca a fost in stare sa foloseasca mancarea pentru a pune in pericol viata unui om si existenta restaurantului. Maestra , ingrijorata , ii cheama la ea pe Jun Yeong si pe Jae Ha si ii cere celui din urma ca atata timp cat tanara se afla la Sanarae sa aiba grija de ea ca de… o sora. Insa tanarul se opune cu vehementa tertipului bunicii. Bunica are de fapt un vis egoist. Ea vrea sa vada reanviind gloria de altadata a Arirang-ului prin Jun Yeong, dar Jae Ha nu are de gand sa renunte la iubirea lui pentru ambitia bunicii.
Doctorul Ha se simte bine in compania fiicei pacientului sau, iar cand afla ca Jun Yeong nu este fiica lui naturala, amintiri din trecut navalesc peste el cu putere. Cert este ca In Ju-ei nu-i scapa framantarile doctorului. Ea simte ca pozitia sa se clatina si doreste cu disperare sa-si pastreze locul in familie si la Arirang. Asa ca atunci cand presedinta Baek Seol o starneste sa concureze cu Jun Yeong, ea isi implora mama sa o lase sa participe la competitia meniurilor pentru aeronavele internationale si-i promite ca va invinge folosind doar mancarea. Asa sa fie oare…?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Sergentul Chun e hotarat sa afle adevarul despre Hae Joo, acel adevar pe care Gi Cheol i-l ascunde cu incapatanare si in mod inexplicabil. Dupa incidentul cu scufundarea barcii Presedintelui Do Hyeon, a avut ocazia sa stea la masa cu familia in sanul careia credea ca ar fi trebuit sa traiasca Hae Joo, iar atmosfera placuta din sanul instaritei familii i-a dat curaj sa isi duca la indeplinire misiunea propusa. Dar ramane socat in momentul in care Presedintele Do Hyeon ii arunca in fata cu scutecele in care i-a fost adusa Hae Joo cu ani buni in urma, lucru care il deruteaza si mai tare. Ce nu stie el, insa, e ca prin gestul sau a deschis cutia Pandorei, caci din acel moment Park Gi Cheol incepe sa fie din nou terorizat si invinovatit pentru ca ar fi lasat in viata copilul ce trebuia de mult timp ucis. Gi Cheol primeste o ultima sansa, anume ca in doua zile sa rezolve problema definitiv, prin orice mijloace. Intr-un moment de descumpanire al sergentului Chun, undeva intr-un loc retras pe o stanca, Gi Cheol incearca sa-l impinga pe sergent pentru a cadea in gol si a rezolva definitiv problema. In ultima clipa e zarit de micuta Hae Joo, care opreste gestul necugetat (sau poate cugetat in graba, din disperare) al lui Gi Cheol. Fetita aducea cu ea vesti proaste: camatarii carora le datorau bani le-au batut din nou la usa, furiosi. Nici nu au apucat sa se dezmeticeasca din scena tragica ce era sa se petreaca si camatarii isi fac aparitia, dandu-i un ultim termen sergentului sa-si plateasca datoria. Gi Cheol asista la toata scena si incepe sa realizeze viata mizera pe care o duce cel care i-a crescut copilul a carui viata i-a salvat-o. Drept urmare, pentru ultima oara se umileste in fata Presedintelui Do Hyeon, convingandu-l ca sergentul Chun era interesat, de fapt, doar de bani, si ca daca i s-ar fi dat niste bani nu ar mai fi creat probleme. Cu toate ca e reticent la aceasta solutie, stiind ca santajistii mereu vor avea nevoie de noi si noi bani pentru a ascunde adevarul, Do Hyeon accepta, insa cu conditia ca intreaga responsabilitate sa fie asumata, in caz de esec, de catre servitorul sau Gi Cheol. Si astfel, Gi Cheol ii face o ultima propunere lui Chun Hong Chul: o suma mare de bani cu care ar fi scapat de datoriile la camatari, in schimbul parasirii Ulsanului. Ce va alege, de aceasta data, disperatul sergent Chun ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Anna Jo, acum Na Sang Shil, e într-o continua stare de agitatie cauzata de insistenta lui Yu Kyeong. Desi nu recunoaste nici fata de sine ca are sentimente pentru Jang Chul Soo, nu-i convine deloc apropierea lui “Buchet de flori”, asa ca are grija sa se interpuna între telefon si Jang Chul Soo de fiecare data cand aceasta suna. Totusi, e constienta de perseverenta rivalei si presupune corect ca imposibilitatea de a-l gasi la telefon nu o va opri pe Yu Kyeong sa-l întalneasca. Asa ca fuge într-un suflet la sediul firmei sa-l prinda pe Chul Soo si sa împiedice întalnirea. Ceea ce nu stie ea, e ca întalnirea a avut deja loc, Yu Kyeong punand întrebarea “ma pot întoarce la tine?”, si deja a primit raspunsul. Cand îl gaseste, Sang Shil e tare dulce în încercarile ei de a-l abate de la întalnirea la care vrea sa ajunga, iar Chul Soo savureaza aceste momente cu o nota de tandrete în privire. Dupa ce o lamureste ca a ales sa-i ramana alaturi cat si ea vrea asta, Na Sang Shil pleaca suparata, luand masina. Sofand neatenta în drum spre casa, aproape ca da peste Billy Park, care deja o cauta si care profita de incident ca sa petreaca mai mult timp cu Anna. Apropierea lui Billy si o serie de întamplari ce urmeaza aduc tot mai frecvent la suprafata franturi de amintiri în mintea ei. Sa fie momentul cand redevine ea însasi atat de aproape pentru Anna Jo?

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Una din cele mai impresionante si de succes coproductii coreeano-chinezesti din toate timpurile a fost transpunerea in acest an pe ecran a romanului occidental “Legaturi periculoase” in decorul fermecator al Shanghai-ului anului 1931. Filmarile la “Dangerous Liaisons” au inceput in toamna lui 2011, iar in mai 2012 filmul avea premiera mondiala la Cannes. Abia in aceasta toamna productia a intrat si in circuitul cinematografelor, mai intai in China, pe 27 septembrie, iar apoi si in Coreea, cu doar o luna in urma, pe 11 octombrie. Filmul are la baza un roman clasic al literaturii franceze de secol XVIII, “Les Liaisons Dangereuses” al lui Pierre Choderlos de Laclos, insa scenariul a fost adaptat la realitatile Shanghai-ului interbelic si nuantat de celebra scriitoare si scenarista chineza Yan Geling (scenarista lui “Flowers of War”). Prima ecranizare a romanului a fost realizata de marele regizor Roger Vadim, in 1959, in care Gerard Phillipe interpreta rolul principal. In 1988, Stephen Frears realiza cea mai celebra ecranizare a povestii intr-un film cu John Malkovich, Glenn Close, Michelle Pfeiffer si Uma Thurman, film distins cu 4 nominalizari si 3 premii Oscar, o ecranizare fidela romanului, cu actiunea petrecuta in secolul XVIII. Un an mai tarziu, in 1989, Milos Forman regiza Valmont, cu Colin Firth, Anette Benning si Meg Tilly. O adaptare mai putin de succes a povestii la zilele noastre s-a incercat la Hollywood in 1999, odata cu “Cruel Intentions”, in timp ce in 2003, coreeanul Lee Jae-yong muta actiunea povestii in Joseonul secolului XVIII, intr-un film cu Lee Mi-sook, Jeon Do-yeon si… Bae Yong-jun. Iar aceasta este doar lista ecranizarilor, caci vorbim de un adevarat fenomen cultural cand spunem “Dangerous Liaisons”: au existat seriale si filme de televiziune pornind de la aceasta tema, teatru radiofonic, opera, balet, adaptari la teatru.

Cel care, insa, a reusit sa dea viata unui scenariu care nicidecum nu plictiseste, luand in considerare cate ecranizari s-au facut deja pornind de la acest roman, a fost remarcabilul regizor coreean Hur Jin-ho, omul din spatele unor filme memorabile: “Christmas in August”, “One Fine Spring Day”, “April Snow”, “Happiness” sau “A Good Rain Knows”. De aceasta data Hur Jin-ho se afla in fata primului film de epoca (chiar daca recenta), insa amprenta stilului sau inconfundabil este mai mult decat vizibila. Un regizor ce s-a dedicat cu precadere analizarii, in filmele sale, a relatiilor conjugale sau de prietenie din cadrul unui cuplu, Hur Jin-ho nu se dezminte nici de aceasta data, realizand un film cu una din cele mai complexe si cunoscute povesti de gen din istoria literaturii universale: un triunghi amoros complicat, cu implicatii pentru fiecare participant la drama.

Protagonistii sunt actori cu nume si renume, atat in China cat si in Coreea. Rolul principal masculin ii revine seducatorului Jang Dong-gun, care la 40 de ani e mai in forma ca niciodata, avand o prestatie brilianta, poate cea mai reusita din intreaga sa cariera, cel putin in materie de filme pentru marele ecran. Protagonistele feminine sunt doua mari actrite ale Chinei, nimeni alta decat renumita Zhang Ziyi si Cecilia Cheung, fosta sotia a lui Nicholas Tse (multa vreme cel mai mediatizat cuplu din show-biz-ul din Hong Kong). Amandoua actritele au o interpretare de top, iar daca mai adaugam la interpretarile ireprosabile ale protagonistilor si pe cele pline de personalitate ale actorilor din rolurile secundare, avem toate premisele pentru o productie memorabila. Acest lucru a si fost confirmat, de altfel, de succesul de box-office al productiei in China. In prima saptamana de la lansare, filmul a ocupat prima pozitie in box-office-ul chinezesc, ceea ce e un adevarat recod domestic cata vreme vorbim de un film regizat de un coreean si avand in rolul principal un protagonist coreean. La 11 zile de la lansare, filmul a obtinut incasari de peste 8 milioane de dolari, in timp ce in Coreea la o luna dupa lansare a incasat aproape 2 milioane de dolari. Trebuie mentionat si faptul ca prezenta filmului la numeroase festivaluri internationale din mai pana in prezent (si va continua sa fie prezent pana in prima jumatate a anului viitor) a reprezentat o carte de vizita suficienta pentru a convinge distribuitorii americani sa-l achizitioneze si sa-l distribuie pe continentul nord-american, lucru pe care nu orice film asiatic il reuseste.

Xie Yi Fan e un Don Juan modern al Shanghai-ului anului 1931, un oras ce imita prin stilul de viata si contraste marile orase de peste ocean, cosmopolit, pe care japonezii inca nu ajunsesera sa-l stapaneasca. Revolte spontane indemnau populatia chineza sa-si recastige onoarea si sa boicoteze produsele japoneze, iar spectacolele de opera unde participa intreaga protipendada erau deseori intrerupte de tineri studenti ce imprastiau de la balcon manifeste anti-japoneze. Fan duce un stil de viata boem, de playboy instarit pentru care fiecare clipa e o aventura traita la maxim in compania vreunei domnite naïve, seduse si mai apoi abandonate. Nu de putine ori promisiunile facute cate uneia dintre acestea se naruiesc ca un balon de sapun intr-o clipa in momentul in care o alta “aleasa eterna” isi face aparitia pe neasteptate la resedinta luxoasa a playboy-ului. Nu de putine ori acesta se vede nevoit sa o stearga “englezeste”, lasand in urma strigatele disperate de furie ale primadonelor inselate, ce se trezesc si cu onoarea, si cu castitatea definitiv compromise intr-o societate conservatoare si necrutatoare. In aceasta lume cruda in care aparentele de multe ori justificate prin mentalitatea traditionalista inseala, Fan e ca un peste in apa. El stie un singur lucru: sa te indragosti de cineva inseamna sa pierzi. Si totusi, sufletul lui ravneste la o creatura la fel de usuratica in atitudine, domnisoara Mo, vaduva ce tocmai fusese umilita in public dupa ce magnatul cu care urma sa se recasatoreasca o paraseste in favoarea unei tinere fecioare de doar 16 ani. Compromisa in presa de scandal a vremii, aceasta decide sa se razbune pe fecioara Beibei de care s-a indragostit magnatul. Si cum poate face asta daca nu prin intermediul lui Fan, pretendentul la sufletul ei, eternul refuzat, cu care face un pariu in care isi pune in joc propria persoana. Aceasta ii cere lui Fan sa o seduca pe Beibei, sa-i rapeasca fecioria, iar mai apoi s-o abandoneze, facandu-l de rusine pe magnat. Fan gaseste prea usoara aceasta misiune, si pune ramasag cu Mo pe faptul ca va reusi sa o seduca pe Fenyu, o verisoara indepartata de-a lui ce tocmai sosise in Shanghai cu bunica ei. Fenyu reprezinta adevarata provocare pentru Fan, caci ramasa vaduva si cu sufletul la raposatul ei sot, aceasta era o persoana retrasa, introvertita si deloc naiva, stiind de reputatia varului ei. Dar niciodata socoteala initiala nu se potriveste cu ceea ce destinul scoate in cale, in special cand e vorba de jocul cu sentimentele unei persoane…

Fara indoiala celebritatea povestii a facut inconjurul mapamondului datorita productiei hollywoodiene din 1988. Insa cand vine vorba de un remake, orice comparatie cu alte variante ale aceleiasi povesti trebuie sterse din mintea spectatorului. In special cand vorbim de 2 cinematografii atat de diferite. De ce oare filmul lui Vadim din 1959, primul facut dupa roman, nu a avut succesul productiei hollywoodiene de peste 30 de ani ? De ce productia hollywoodiana ar fi mai presus de orice alta ecranizare ? Un fan infocat al cinematografiei decadente de peste ocean ar invoca imediat interpretarea actorilor sau meritele scenaristului, lucru usor de inteles in conditiile in care in ziua de azi nu se mai realizeaza astfel de filme, iar calitatea actorilor americani a scazut mult fata de acum 25 de ani. Dar acest argument nu este suficient. In special atunci cand esti limitat doar la productii occidentale, fara a cunoaste catusi de putin cinematografiile de pe alte continente. Ecranizarea din 2003 realizata de coreeni a fost una indrazneata si foarte controversata pentru traditionalismul filmului si in general a societatii coreene, fiind chiar cenzurat in unele parti ale sale. Insa una e sa vezi lucrurile prin prisma societatii coreene de secol XVIII si alta prin primsa celei franceze de secol XVIII prin ochii americanilor. Tocmai din acest motiv, orice comparatie trebuie stearsa din mintea unui cineflil adevarat. Daca pornim de la aceasta premisa si privim ecranizarea din acest an a lui Hur Jin-ho plasata in decorul romantic si totodata zbuciumat al Shanghai-ului ante-ocupatia japoneza, vom avea parte de o surpriza minunata. Suavul Jang Dong-gun aduce o nota a la Clark Gable in acest film, cu mustata si look-ul sau ce taie respiratia doamenlor in rolul libertinului Xie Yi Fan. Cecilia Cheung, mintea malefica feminina, “Miss Mo” are un sarm manipulativ de “femme fatale” irezistibil, in timp ce Zhang Ziyi o interpreteaza pe Du Yufen, o tanara vaduva inocenta ce devine obiectul unui ramasag lipsit de scrupule intre primii doi. Insa a te juca cu sentimentele si sufletul altora poate avea cateodata un recul puternic in masura sa doboare vanatorul din spatele pustii.

Decorurile sunt superbe; Shanghai-ul anilor ’30 a fost recreat de mari regizori precum Zhang Yimou (“Shanghai Triad”), James Ivory (“The White Countess”), Steven Spielberg (“Empire of the Sun) sau Ang Lee (“Lust Caution”). Din niciun astfel de film nu lipseau petrecerile fastuoase ale high-life-ului cu nelipsitele piese de jazz de pe fundal si toaletele fastuoase, razboaiele intre bande, insurectia politica si iminenta invazie japoneza. Hur Jin-ho reimagineaza Shanghai-ul ca o opulenta imagine rasariteana in oglinda a secolului XVIII parizian sau a secolului XIX vienez, cu Sali de opera pline si interpreti renumiti de opera chinezeasca, cu baluri de societate exuberante. Costumele personajelor, din matase fina si catifea sunt pline de culoare, iar interioarele sunt bogat impodobite cu accesorii opulente si elemente grandioase de Art Nouveau. Deseori ai impresia unei imersiuni intr-o lume mirifica ce-ti ofera o experienta senzuala unica, intretinuta de ritmurile de vals de pe coloana sonora, ce uneori devin mai accentuate, exploatand tensiunea momentului sau, din contra, inducand o stare de relaxare. Daca romanul original se dorea o critica la adresa decadentei burgheziei vechi, si aceasta ecranizare condamna senzualistii auto-distructivi din China pre-comuista ca aroganti, escroci si sadici patologic. Orice imixtiune a politicului in scenariul acestui film este, insa, ingropata foarte adanc, protestatarii din strada din acea perioada intersecatndu-se doar accidental cu povestea in sine, nefiind contextualizata.

Cu o rasturane de situatie interesanta fata de scenariul clasic, “Dangerous Liaisons” e in esenta o melodrama “de lux” in sensul prezentarii unei povesti dramatice din randul elitei unei societati ce-si traia ultimii ani de viata. Odata cu invazia japoneza si incheierea celui de-al doilea razboi mondial, razboiul civil va macina China, elitele vor fugi in Hong Kong in special si de acolo peste ocean, iar China mai apoi avea sa paseasca pe calea comunismului, astfel ca a privi decadenta personajelor prin prisma decadentei unei epoci aflate pe sfarsit, e unghiul cel mai potrivit de intelegere a acestui film. Dar cu extraordinara sa distributie, cu jocul deosebit in primul rand al lui Jang Dong-gun, aflat in fata rolului carierei, dar si al prestatiei remarcabile a lui Zhang Ziyi si Ceciliei Cheung, cu mana unui maestru ca Hur Jin-ho la timona, cu niste decoruri si costume ce-ti taie rasuflarea si care se potrivesc de minune personajelor si caracterului lor dar si unei epoci de mult apuse, “Dangerous Liaisons” e o realizare mai mult decat agreabila, o mica bijuterie venita de la minunatii oameni ai Extremului Orient ce da clasa multor productii de gen de peste ocean.

Traducerea a fost realizata in premiera si in exclusivitate pentru asiacinefili.com de gligac2002, timingul fiind realizat manual, linie cu linie. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Minciunile lui Jang Chul Soo îsi afla sfarsitul în marturisirea completa pe care i-o face Annei, dupa fuga ei de acasa. Isi recunoaste întreaga vina si-si asuma toata responsabilitatea ca sa o aduca înapoi… si sfarseste dat afara din propria casa. Billy Park, secondat de asistentul Gong, face în continuare planuri de a o recupera pe Anna în conditii cat mai avantajoase pentru ei, sau mai putin fatale? Doar ca în momentul în care încearca sa-si puna în aplicare strategia pregatita, de fiecare data intervine ceva. Acel ceva e nu de putine ori Kang Ja, fata “speciala” din sat. Pe de alta parte, Yu Kyeong devine mai incisiva în încercarile ei de a-l recupera pe Jang Chul Soo si a reînnoda relatia care chiar ea a rupt-o, mergand pana la o marturisire completa în stil coreean. Desi Anna l-a iertat pe Jang Chul Soo si amandoi au convenit ca nu au interese romantice unul fata de celalalt, reactiile lor îi contrazic. Care din cele doua fete va reusi sa pastreze atasamentul lui Chul Soo?

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Drumurile celor doua tinere s-au despartit momentan. Coincidenta este ca amandoua au primit aceeasi sarcina: sa alcatuiasca un nou meniu care sa reprezinte traditia si personalitatea restaurantului. In Ju pentru Arirang, Jun Yeong pentru Sanarae. Dar de acum lucrurile se complica si mai mult. Jun Yeong devine cosmarul In Ju-ei. Oriunde ar merge da peste ea. Soarta a facut ca Jun Yeong sa-si regaseasca tatal adoptiv in piata de peste. Acesta, dupa multa tevatura, minciuni si vaicareli, cand ii vede alaturi de fiica sa pe cei doi tineri chipesi, Choi Jae Ha si Kim Do Yoon, isi reintra subit in rolul de tata . Isi alege chiar si ginerele cel mai “convenabil”. Tot soarta, sau intamplarea face ca tatal adoptiv, fiind cu adevarat bolnav sa fie tratat de medicul Ha Young Beom. Si astfel, intr-o zi, In Ju venind la spital sa-i aduca pranzul tatalui ei, il vede pentru prima oara plin de insufletire si razand in compania Jun Yeong-ei. Alta data, fiind luata de mama sa pentru a fi prezentata la un eveniment ca astfel lumea sa-i cunoasca mancarurile, se intalneste si cu echipa Sanarae. Arirang-ul este iarasi umilit. Marele Bucatar Sef trebuie sa recunoasca fata de asistenta ca Go Jun Yeong nu mai este ucenica ei si nu mai este in echipa Arirang. Mai mult decat atat, are loc un incident ciudat. Sosita din strainatate, Maestra Lee Sang Hee, vazand-o pe Jun Yeong alaturi de Seong Do Hee, i se adreseaza ca fiind fiica acesteia, cu precizarea ca nu este o greseala, are aceeasi privire ca mama ei la aceeasi varsta. Desi situatia este clarificata, In Ju este iarasi in inferioritate. Apoi cand Arirang-ul incepe sa-si revina, cel mai solicitat meniu este cel creat de Jun Yeong “bibimbap-floare de lotus”. Asa ca tanara este chemata de la Sanarae spre a invata personalul cum sa-l prepare. Alta umilinta pentru In Ju . Tanara incepe sa aiba cosmaruri. Este obsedata de trecut, sufera din cauza faptului ca parintii ei nu au uitat-o pe adevarata In Ju. Ba mai mult, punand cap la cap diferite evenimente, reactii si o fotografie ajunge la o concluzie care o inspaimanta…

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Curiozitatea i-a impins pe cei patru copii la o calatorie cu barca Presedintelui “Chunji Petrochimice” in larg. La aceasta se adauga aroganta lui In Hwa, care a impins-o pe Hae Joo sa invarteasca cheia si sa porneasca motorul barcii. Mai mult, pentru a arata si cat de priceputa e, In Hwa a pus mana pe volan si barca a incetat sa mai raspunda la comenzi. In scurt timp, copiii s-au regasit singuri in larg, cu o barca umplandu-se de apa. Ca niste adevarati Robinsoni naufragiati in larg, cei patru incearca sa supravietuiasca datorita vestelor de salvare. Cand toti ii credeau morti, un echipaj ii gaseste, despartiti in grupuri de cate doi. Dupa perioada de spitalizare, Hae Joo si Chang Hee isi revin primii, in timp ce Kang San e supus unei operatii si imobilizat la pat pentru mai mult timp. Cea care intarzie sa-si revina e, insa… In Hwa, autoarea morala a escapadei in larg. Hae Joo incearca s-o viziteze in salon, dar se allege cu o corectie din partea mamei lui In Hwa. Momentul este unul emotionant, sergentul Chun stand de la mica distanta si privind neputincios in lacrimi cum mama isi loveste cu sete fiica pe care o credea de mult moarta. Ce e in sufletul lui doar el poate sti. Dar ce e in sufletul micutei Hae Joo, din nou in sufletul ei… Iar ca totul sa fie complet, mama adoptiva nu o primeste pe Hae Joo acasa decat cu cuvinte de ocara, ca si fratele ei vitreg Tae San. Cu o inima de caine, scorpia insarcinata ii da lui Tae San din banii munciti de Hae Joo pentru a se duce cu Yoon Jo sa-si cumpere ceva de mancare, dar nici macar nu-i arunca o privire celei ce ii spune “fiica”, lui Hae Soo. Cearta ce a urmat intre ea si sergentul Chun e auzita de afara de Hae Joo, inclusiv faptul ca ea, de fapt, nu e fiica respectivei mame. Nu aceste cuvinte o ranesc pe Hae Joo, ci atitudinea incalificabila a mamei, pentru ca mai apoi aflam ce mare carecter e Hae Joo, in momentul in care ii spune tatalui ei ca stia de mult ca acea femeie nu e mama ei. Iar suferinta ei continua, in paralel cu cea a lui Chang Hee, caruia Il Moon ii aplica o corectie izvorata din ura pentru faptul ca sora lui inca nu si-a revenit, iar el, bine mersi, merge pe doua picioare nevatamat. Cat vor mai putea indura cei doi iadul acestei vieti ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Debutul ca regizor al lui Kim Ik-ro (anterior asistent de regie la “Dollmaster” si “Singles”) coincide cu lansarea in aceasta vara a productiei “A Millionaire on the Run”, la timona caruia a facut echipa cu colegul co-scenarist de la “My Girlfriend is an Agent”, Cheon Seong-il. Acesta din urma a asigurat un scenariu de nota zece, in stilul cu care ne-a obisnuit pana acum (Chuno, The Fugitive Plan B, Lady Daddy, Once Upon a Time). Surpriza vine de la distributia acestui film, care e la o prima vedere surprinzatoare. In rolurile principale apar niste actori fara prea mare experienta, insa in rolurile secundare filmul abunda de actori cunoscuti. Astfel, in rolul principal masculin e distribuit – pentru prima oara intr-un rol principal, si la al doilea film din cariera, dupa o aparitie foarte scurta in “Shining Diploma” (2010), Park Jin-young. Cunoscut pentru aparitia in rol de profesor in serialele “Dream High” si “Dream High 2”, Park Jin-young e cunoscut in Coreea ca fiind presedintele si fondatorul celebrei agentii de impresariere din lumea muzicala JYP Entertainment, ce reprezinta o multime de figuri cunoscute ale valului K-POP, precum “The Wonder Girls”, 2PM etc. In rolul principal feminin a fost distribuita actrita Min Hyo-rin (“Sunny”, “Romance Town”), model si cantareata totodata, cunoscuta in Coreea mai mult pentru aparitiile in clipurile formatiei FT Island si in diverse reclame decat in filme si seriale. In rolurile secundare, actorii cu nume sunt unul si unul: Jo Sung-ha (vazut recent in “Helpless” si in serialul “Korean Peninsula”), Jo Hie-bong (vazut intr-unul din rolurile negative din “Deep Rooted Tree” sau in “Joseon X Files”) sau Kim Jun-bae (interpretul lui Jung Duk-soo din “Poseidon”). Cunoscut si ca “5 million dollar man”, “A Millionaire on the Run” nu se astepta sa fie un succes de box-office deoarece nu avea pe afis nici un nume care sa vanda bilete la greu, insa s-a dovedit unul din cele mai amuzante filme coreene ale lui 2012, lucru care compenseaza absolute orice.

“Bokyoung Group” e o companie de lobby din Seul care rezolva diferite chestiuni specifice in mod discret, pe sume mari de bani, Directorul Han pare o persoana amabila si integra, avand o stransa legatura cu cei doi directori executivi ai lui, mana lui dreapta, Choi Young-in si Kim Seung-dae. In baza fondurilor oferite de clienti, acestia conving sau ofera atentii politicienilor si familiilor acestora, persoanelor influente, ziaristilor etc in vederea obtinerii unor beneficii in favoarea clientului. Dar directorul executiv Seung-dae, prieten de o viata cu Choi Young-in, nu mai accepta sa fie mereu cu sabia lui Damocles deasupra capului, in special ca directorul Han se folosea de semnatura sa pentru a scoate din casa mai multi bani decat cei declarati in actele companiei. Avand dovezi ca directorul Han delapideaza fondurile companiei, aeesta decide, la o betie dupa o zi obositoare, sa dea totul in vileag, spunandu-i prietenului si colegului sau Choi Young-in. In mod ciudat, a doua zi, acesta e gasit mort, inecat in raul Han, in urma unei tentative reusite de sinucidere. Mai apoi, Choi Young-in afla de la directorul sau ca defunctul sau prieten ar fi delapidat o suma mare de bani. Intr-una din seri, lui Choi Young-in i se incredinteaza o misiune: trebuie sa duca o scrisoare la vila unui deputat. Ce nu stie el e ca de fapt in portbagajul masinii se afla 5 milioane de dolari, bani delapidati ce urmeaza a intra in posesia omului de legatura a lui Han, un mafiot periculos. Odata livrarea facuta, Choi Young-in ar fi trebuit eliminat si el din schema. Doar ca, in drum spre vila deputatului, Choi Young-in e atacat si jefuit de pretiosul ceas primit de la directorul Han. Cand isi revine, nu-si mai aminteste nimic, iar lumea din jur il ia drept un imigrant amarat. Dar complicatiile abia acum incep, caci se trezeste milionar peste noapte si vanat de toata lumea: de directorul Han, ce-l vrea mort si ce-si vrea banii inapoi, de omul acestuia de legatura, mafiotul ce-ar fi trebuit sa-l omoare si de ditamai floarea gangsterilor din Seul, aflata pe urmele simpaticei Miri, o minora rebela ce fura un lucru pretios de la Mafie si peste care, in timp ce fugea, Choi Young-in da cu masina peste. Urmeaza o urmarire nebuna, nebuna, nebuna din Seul pana-n Busan. Iar daca mai adaugam faptul ca si doi politisti hilari intra pe fir, distractia e garantata.

Cu o poveste ce initial oscileaza intre drama si comedie, “A Millionaire on the Run” opteaza in cele din urma pentru comedie, devenind una din cele mai antrenante realizari ale genului comedie/actiune ale acestui an. Protagonistul filmului, Park Jin-young, este cea mai nepotrivita alegere pentru rolul principal, lipsa de experienta si interpretarea parca fortata a actorului (aflat la debut intr-un rol principal intr-un film pentru marele ecran) fiind unul din minusurile acestui film. Chiar daca are o figura parca croita pentru filmele de comedie, acesta nu si-a pus deloc in valoare acest avantaj, mimica lui fiind prea putin exploatata de actor insusi. Cu o interpretare de calitate, probabil comicul de situatie in scenele in care apare Park Jin-young ar fi fost de-a dreptul exploziv, insa cu un debut intr-un rol principal la 40 de ani, orice eventual talent devine o eterna speranta. Nici partenera lui din acest film, Min Hyo-rin, nu a fost perfect aleasa pentru rolul ei. Personajul acesteia, Miri, iese din tiparul clasic prin faptul ca e interpretat de o actrita destul de limitata ca modalitate de exprimare, nefiind fructificat la maxim potentialul acestui rol. Vocea actritei e deranjanta, iar interpretarea e moale, lipsita de consistenta si farmec.O actrita de top cu siguranta ar fi facut furori in acest rol. Daca protagonistii nu au fost, poate, cea mai potrivita alegere pentru realizatori, actorii din rolurile secundare sunt cei ce duc greul acestui film. Acestia se potrivesc perfect pentru rolurile in care au fost distribuiti, devenind aproape imagini tipice ce caricaturizeaza anumite ocupatii: cea de politist, cea de gangster, cea de functionar corporatist. Toate personajele secundare sunt actori cu experienta, cunoscuti din numeroase filme si seriale in care au aparut, iar interpretarea lor este de-a dreptul p-e-r-f-e-c-t-a. “A Millionaire on the Run” este, probabil, primul film din istoria cinematografiei coreene in care actorii secundari ii depasesc prin prestatia lor pe actorii principali, paradox rar intalnit inclusiv la nivel mondial, in industria de film. Si, in ciuda acestui paradox, filmul e unul reusit, la care spectatorul se amuza copios, uneori pana la lacrimi. Scenariul e imprevizibil, actiunea e alerta si umorul de situatie intretine o atmosfera agreabila de la inceput pana la sfarsit, in ciuda faptului ca exista in prima jumatate de ora acea oscilatie intre drama si comedie. Ce poate fi mai amuzant la o comedie coreeana decat sa vezi ironizata naivitatea si gandirea “in pasi” a politistului coreean de rand, falsitatea parvenitului de gangster ce epateaza prin costume stridente si violenta verbala si fizica ce uneori da in hilar, sau “profesionalismul” corporatistilor ce stau de dimineata pana seara intr-un fotoliu de director tragand sforile intr-o lume pe care au impresia ca o controleaza, dar a caror lacomie ofera un subiect ce poate fi exploatat la maxim in acest gen de comedii ? Cu aceste premise si cu tot alaiul de evenimente neasteptate care se produc, “A Millionaire on the Run” constituie o invitatie placuta la distractie pe care iubitorii genului nu trebuie sa o rateze.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania pentru asiacinefil.com de gligac2002.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Jang Chul Soo, cautand în continuare informatii despre iahtul disparut fara urma, prinde un fir care-l duce pentru o zi la Seul. Informatia nu era legata de iahtul Annei, dar pentru ca se afla aici, trece si pe la centrul pentru persoane disparute. Tocmai în ziua în care el e plecat, cei trei nepoti ramasi în grija Annei se îmbolnavesc, iar ea trebuie sa faca fata acestei noi situatii. Îi trateaza si-i îngrijeste cum poate mai bine, dar se simte neajutorata, iar cand Yu Kyeong trece pe la casa lui Jang Chul Soo cautandu-l, îi cere acesteia ajutorul la gatitul supei. Yu Kyeong profita de ocazie sa o defaimeze pe Anna în fata lui Chul Soo, iar Annei îi marturiseste intentia ei de a relua relatia cu el, afirmand ca si acesta e în asentimentul ei. În acest context, Anna întelege gresit ca Chul Soo vrea sa o plaseze într-un centru pentru persoane cu probleme, pentru a se putea întoarce la prima iubita, asa ca ia hotararea sa plece din casa lui, pretinzand ca si-a recapatat memoria. Va rasufla Chul Soo usurat ca totul a luat sfarsit?

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Ascunderea fata de membrii echipei a adevarului privitor la actiunea Poseidon si excesiva prudenta a capitanului Kwon aduc prejudicii mari moralului Sectiei 9 de investigatii. Neincrederea si suspiciunea o determina pe Lee Soo Yoon la un act imprudent. Urmarea este ca fata cade in mainile Triadei. Prudenta exagerata a capitanului Kwon duce la pierderea urmei celor doi ostatici,Taek Won si Soo Yoon, spre profunda nemultumire a ofiterului Kim Sun Woo. Din dispozitia directorului Jung ostaticii sunt scosi din casa de refugiu, sub ochii capitanului Kwon si ai lui Sun Woo, care nu sesizeaza miscarea decat cand era prea tarziu. Totusi obtin confirmarea ca ostaticii au fost retinuti in acea locuinta.
Directorul Jung, un tip foarte prudent si meticulos, are grija ca cei doi ostatici sa nu-i vada chipul si sa nu-i auda vocea. Totusi, inevitabilul se produce. Ostaticii reusesc sa evadeze , iar Taek Won vede chipul directorului Jung. Kim Sun Woo pune in aplicare promisiunea facuta Soo Yoon-ei si o cauta pe cont propriu. Din nefericire, intr-o magazine parasita, descopera doar cadavrul bunului sau prieten, Taek Won hyung, fapt ce ii provoaca un soc puternic. Pentru ca situatia a scapat de sub control, capitanul Kwon este nevoit sa dezvaluie tuturor membrilor echipei adevarul despre rapirea Soo Yoon-ei si despre operatiunea Poseidon, cu exceptia numelui spionului lor, ceea ce il infurie peste masura pe Choong Shik care isi anunta demisia. In ajutorul Pazei de Coasta coreene vine un ofiter al Pazei de Coasta din Japonia care le aduce informatii ce le dezvaluie adevarata dimensiune a Triadei “Sarpele Negru” cu ramificatii in Coreea, Japonia si China si care acum se afla in razboi cu Yakuza pentru suprematia in Japonia.
Acum apare tot mai des intrebarea de ce Choi Hee Gon, care a avut numeroase ocazii, nu i-a omorat pe Kim Sun Woo, pe capitanul Kang Eun Chul (crescut in adapostul pentru refugiati, iar acum plecat intr-un concediu dupa ce a fost ranit intr-o actiune) si pe Lee Soo Yoon, ci doar pe cei din jurul lor. O intrebare fara raspuns inca, pe care insusi Sun Woo si-o pune…

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Evenimentele se desfasoara cu repeziciune. Kim Do Yoon incepe sa-si puna in aplicare dorinta de razbunare, o umileste in particular pe presedinta Baek Seol si o nesocoteste in public nerespectand meniul din contract (de fapt salvandu-si reputatia prin alegerea unui meniu coreean hulit de el la un moment dat in strainatate). Din pacate femeia nu stie cine ii trage aceste “palme” pentru ca nu a reusit sa-i vada chipul. Haemil retrage acuzatia fata de Arirang si reputatia Jun Yeong-ei este restabilita. Choi Jae Ha face pasul cel mare si-i cere Jun Yeong-ei sa fie iubiti. Haemil s-a dovedit a fi destul de abil in a-si ascunde identitatea, insa nu a reusit sa scape ochiului scrutator al In Ju-ei care il abordeaza cu mult tupeu pe Kim Do Yoon; dar ea, deocamdata, nu stie cum sa foloseasca descoperirea facuta.
Presedinta Sanarae nu poate admite ca a pierdut inca o data in fata Arirang-ului . Este o femeie razbunatoare, fara scrupule, ce trebuie sa se razbune cumva pe Seong Do Hee. Considera ca toate esecurile si nefericirea ei sunt cauzate de Seong Do. Ba mai mult, ii imputa si moartea fiului ei, Ji Yoon , de acum 22 de ani. Asa ca o suna si plina de satisfactie pentru durerea pe care i-o pricinuieste, ii dezvaluie ca insasi In-Ju i-a fost aliata in compromiterea Jun Yeong-ei si Arirang-ului. Marele bucatar sef, Seong Do Hee, este dezamagita de fiica sa si ii face reprosuri. Insa tanara nu neaga si-i spune chiar si motivul: s-a temut ca Go Jun Yeong ii va lua totul. Ceea ce nu este departe de adevar, doar ca asta se intampla in mod firesc, independent de vointa Jun Yeong-ei. Seong Do Hee nu are puterea sa se uite in ochii tinerei si evita sa stea de vorba cu ea. Mai ales ca a ajuns la concluzia ca inainte de a fi Bucatar Sef este mama, asa ca a decis sa-si ocroteasca fiica si intarzie aprobarea intoarcerii contracandidatei In Ju-ei la Arirang . In aceasta situatie ce-i mai ramane de facut Jun Yeong-ei? Sa nu rateze oportunitatile care se ivesc…Nu?

Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com

Sa urmareasca filmele lui DiCaprio, in salonul privat de vizionare cu Chul Soo alaturi, nu i-a ajutat Annei sa-si descopere amintirile ci … sentimentele. Ea are impresia ca sunt amintirile sentimentelor avute pentu Chul Soo înainte de amnezie, iar Chul Soo e in faza de negare, gasind pe rand “adevaratele motive” pentru pulsul crescut al Annei. Lucrurile nu mai pot continua asa. Trecand peste aspectul costului ridicat, Chul Soo o duce înca o data la spital, de aceasta data pentru un test cu aparatura performarta. Cu siguranta apropierea celor doi are urmari. De fiecare data cand Anna dispare, Chul Soo e nelinistit si îngrijorat. Ca sa evite aceste momente, îi cumpara si ei un telefon. Un cadou de acest fel o face foarte fericita. Evident, dupa ce-l taraste înapoi la magazin, sa-si aleaga modelul dorit de ea, în locul celui ales de el pe considerente de pret… Dar bucuria e de scurta durata, pentru ca înainte de a forma numarul pentru primul apel, telefonul lui suna. Cine ar putea fi? Nimeni alta decat Yu Kyeong, care parasita de barbatul cu care trebuia sa se casatoreasca, se agata cu disperare muta de Oppa Chul Soo. Bine, disperarea ei nu e atat de muta, pentru ca ochiul format al Annei o citeste din prima, cu toata prefacatoria artistica. Iar între femei, cartile se dau pe fata. Cine va învinge si cum va trece naivul Jang Chul Soo de aceste momente?

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Billy Park îsi schimba înca o data hotararea legata de Anna Jo, dupa ce a primit neasteptatul cadou de aniversare a casatoriei! Si face din nou planuri sa o recupereze, din moment ce legalizarea mortii sotiei dupa trecerea unui an de zile înseamna nu dobandirea întregii averi ci pierderea ei. Convietuirea dintre Anna Jo în postura de Na Sang Shil si Jang Chul Soo sufera si ea schimbari. Chul Soo devine mai atent cu Anna, cumparandu-i o haina calduroasa si învatand-o sa gateasca jjajangmyun. Iar Anna are tentative de a-l îngrijj atunci cand e bolnav dupa noaptea petrecuta afara în furtuna. Cat de eficiente sunt îngrijirile Annei, e discutabil. Mai ales ca Yu Kyeong, “fata cu flori” cum o porecleste Anna, afla si ea de raceala lui Chul Soo si vine într-un suflet sa-l viziteze… Care e reactia lui Chul Soo cand Anna îi cumpara medicamente si-i gateste singurul fel de mancare pe care-l stie face? Cert e ca nu renunta la planul de a o ajuta sa-si recapete memoria. Cand Anna realizeaza ca fata lui Leonardo DiCaprio îi este familiara, o duce la cinema, ca sa-l vada în primplan pe Leo, chiar daca îsi imagineaza ca e doar un fan. Anna si Chul Soo la cinema ?!

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Orice ar face, Hae Joo nu poate intra la inima mamei sale adoptive, care mereu o cicaleste, o bate si o umileste. Biata fata indura cu stoicism situatia, alaturi avandu-l pe tatal ei, singurul care ii intelege drama. Drama e cu atat mai mare cu cat tatal ei realizeaza ca Hae Joo e de fapt fiica instaritului Presedinte Do Hyeon sau, ma rog, a sotiei acestuia, si ca in locul vietii mizere, pline de umilinte pe care fata o duce, ar fi trebuit sa duca o viata de printesa. Acest secret deocamdata il tine ascuns in suflet, numai pentru el, si incearca sa nu o mai lase pe fata sa se umileasca strangand sticle goale pentru a le vinde sau aducand mancare din ramasitele ramase de la masa Presedintelui Hyeon. La un apropo al acrei sale mame, Hae Joo se gandeste sa stranga pesti de noroi si ierburi, sa le vanda, pentru ca mai apoi din banii castigati sa cumpere carne pentru masa si asa saracacioasa si neindestulatoare a familiei sale. Peste tot pe unde merge, insa, da peste San oppa, nepotul lui Kang Dae Pyeong, proprietarul santierului naval. Acesta o ajuta sa prinda pesti si mai apoi sa-i vanda, iar ii schimb ii cere fetei sa-l invete sa sudeze. Pe santier, in timp ce cei doi exersau aparatul de sudura si tehnica sudatului, isi face aparitia aroganta In Hwa, desigur mereu cu ochii pe San oppa. Cum trebuia sa mearga la opera, Chang Hee e trimis dupa ea pe santier sa o cheme acasa. Si, din vorba in vorba, cei patru copii ajung sa se urce la bordul unei barci cu motor ce se dovedeste a fi tocmai barca Presedintelui Hyeon. Curiozitatea ii impinge sa porneasca motorul sis a plece in larg cu ea, cu Hae Joo pe post de sofer. Doar ca copiii nu stiau un lucru important: barca se afla pe santier deoarece trebuia reparata, la anterioara iesire in larg Presedintele Hyeon udandu-se bine in urma unei gauri ce exista in barca. Si astfel, ajunsi in larg, copiii se trezesc singuri, cu barca luand apa la greu, la un pas de a se scufunda. Situatia pare fara iesire. Vor reusi sa se descurce in fata acestei probe de curaj de care trebuie sa dea dovada unii dintre ei pentru prima data in viata lor ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Anul 2002 in cinematografia coreeana poate fi descries drept “cel mai bun din toate timpurile sic el mai prost din toate timpurile”. Pe de o parte, filmul coreean si-a continuat ascensiunea fulminanta in popularitate, reusind sa cucereasca peste 42% din piata autohtona de film, dominate de productiile hollywoodiene. A fost anul unor mari succese de box-office precum “Sex is Zero” sau “Marrying the Mafia”, dar si al unor placute surprize – “Chihwaseon” (al lui Im Kwon-taek) si “Oasis” (al lui Lee Chang-dong). Pe de alta parte, anul 2002 a fost unul in care multi investitori si-au pierdut increderea in industria coreeana de film, multe filme cu buget urias suferind esecuri usturatoare (“R.U.Ready ?“, “Yesterday”, “Resurrection of the Little Match Girl”). Multe companii care in 2000 si 2001 s-au avantat in domeniu au fost nevoite sa renunte ca urmare a pierderilor suferite de esecul filmelor in care au investit, si multe proiecte au fost anulate. Din punct de vedere artistic, filmul coreean era in forma maxima.Filme precum “Chihwaseon”, “Oasis”, “My Beautiful Girl, Mari” erau premiate la nivel international, in timp ce “Sympathy for Mr. Vengeance” sau “Turning Gate” desi nepremiate au obtinut aprecierea criticilor de film. Pe acest fundal a fost realizat si filmul de epoca “Saulabi”, o co-productie coreeano-japoneza (in acelasi an se mai realiza o astfel de co-productie, “2009 Lost Memories”) ce venea dupa blockbuster-ul “Musa”. “Saulabi” nu poate fi comparat cu “Musa”, un film cu un buget ridicat si cu actori de prima mana in distributie, insa ca film de epoca este captivant, avand o frumusete aparte. Scenariul e unul care prinde, fiind scris de Lee Hwan-kyung (scenaristul lui “Champ” si a lui “He Was Cool”), in timp ce in rolurile principale apar Lee Sang Hyun (un actor talentat dar prea putin distribuit in filme – Windstruck, Mutt Boy), Takaaki Enoki (in rolul negativ, un actor japonez cunoscut pentru numeroasele roluri din filme si seriale istorice) si actrita Uememia Masako. Filmul este partial vorbit in japoneza, partial in coreeana, lucru firesc cata vreme actiunea se petrece pe teritoriul japonez.

In urma unificarii celor 3 regate vechi coreene prin alipirea la Silla a Goguryeo si Baekje, peninsula coreeana ajunge sa fie controlata de un singur regat puternic, Silla. Baekje isi inceteaza existenta, iar multi dintre luptatorii fostului regat fug cu familiile lor in Japonia. Aici se stabilesc pe domenii intinse apartinand seniorilor japonezi si formeaza comunitati cu traditii si mod de viata diferit de al localnicilor. Considerati pasnici, acestia sunt lasati sa traiasca in voie, insa timp de secole, in randul lor renaste ideea recuceririi Baekje. La aproape 500 de ani de la sinuciderea rituala a razboinicilor Baekje, simbol al loialitatii fata de ultimul rege al Baekje capturat de inamic, Woo-do, un iscusit in manuirea sabiei si in fierarit e trimis de maestrul sau cu misiunea clara de a gasi un anume individ Kanemaru, care urmeaza sa-l ajute la crearea Sabiei Celeste. Aceasta, in ciuda numelui pompos si a miturilor despre puterile ei, trebuia sa fie o sabie facuta dintr-un metal care sa reziste sabiilor inamicului din Silla, iar tehnica de realizare a ei presupunea ani buni de munca asidua in vederea gasirii elementelor potrivite pentru realizarea ei. Odata realizata, Sabia Celesta ar fi trebuit sa pastreze viu spiritul razboinic al Baekje sis a ofere speranta recuceririi patriei pierdute. Woo-do ii salveaza viata lui Kanemaru, ce se dovedeste a fi un batran betiv, dar care detine unele cunostinte cruciale pentru realizarea sabiei. Salvarea vine in urma unei lupte cu unul din samurai seniorului Ando, stapanul unei mari parti a Japoniei ce tocmai venea in vizita la cetatea Otto pentru a-si cunoaste viitoarea sotie, pe Osame. Lordul e fascinat de stilul de lupta si de curajul luptatorului din Baekje si nu doar ca-i cruta viata, dar ii si propune sa intre in anturajul sau, lucru pe care Woo-do il refuza. Insa cel pe care l-a crutat azi Lordul Ando urmeaza a se dovedi dusmanul de maine… caci destinul face ce face si ii va aduce curand pe cei doi din nou fata. Insa de aceasta data lucrurile vor sta altfel.

Termenul “Saulabi” (“ssaurabi”), poate parea suprinzator, nu e un termen care sa apara in vechile texte coreene. Pentru prima oara a fost folosit de un professor de istorie a matematicii in 1983, acesta “inventand” cuvantul prin alaturarea a alte doua cuvinte: “Saul” (care in coreeana inseamna “a lupta”) si “Abi” (care inseamna barbat, tata, parinte). Asadar, “Saulabi” ar putea fi tradus prin “un barbat (parinte, tata) care lupta”. In anii ’90, cuvantul a inceput sa fie recunoscut ca un cuvant din vocabularul sud-coreenilor in special dupa ce editia coreeana a seriei de jocuri video japoneze “Samurai Showdown” a aparut in Coreea sub numele “Ssaurabi Tuhon” (“Spiritul de lupta al Ssaurabi”). Unele organizatii de arte martiale din Coreea chiar sustin ca ssaurabi ar fi fost razboinici din Baekje (cunoscutul regat din sud-vestul peninsulei coreene) si ca de fapt samuraii japonezi s-ar trage din ssaurabi. Cu toate aceste speculatii, nu exista nici o dovada, nici lingvistica, nici istorica care sa sustina astfel de afirmatii, totul fiind o teorie pur fantezista. Filmul lui Moon Jong-geum din 2002 are in centrul sau aceasta teorie ciudata. Sub aspect istoric, nu exista nici o dovada a existentei unei caste similare samurailor in Coreea, si nici vreo dovada literara a existentei ssaurabi in Baekje. Mai exista un argument lingvistic ce desfinteaza aceasta teorie, anuem acela ca la origine, “samurai”-ul nu avea nimic de-a face cu luptele sau calitatea de razboinic. Initial, “samurai” ii desemnau pe “cei ce slujeau de aproape pe nobili”, pronuntandu-se “saburau”. Asadar, e imposibil ca “samurai” (o categorie de slujitori pasnici) sa se traga din “saulabi” (“barbati care lupta”). In consecinta, si filmul “Saulabi” e o pura fictiune, fara corespondenta in realitate.

“Saulabi”, chiar daca unii ar putea spune ca nu e tocmai pe placul lor – caci cand spui “filme istoric” automat te gandesti la multa actiune spectaculoasa, una din bolile filmului zilelor noastre -, ramane un film ce poate fi caracterizat printr-un cuvant simplu, “frumos”. Intr-o lume a vitezei, un ritm alert e obligatoriu pana si in filme, insa “Saulabi” e un cu totul alt gen de film, pare desprins din alta perioada a istoriei filmului coreean. Povestea e spusa cu suflet, pe indelete, iar scenele de lupta nu sunt gratuite sau de dragul spectacolului. Insusi stilul de realizare al filmului si pelicula pe care a fost inregistrat ne amintesc de filmele istorice de la noi din anii ’80, si nici o clipa nu ai crede ca vorbim de o productie din 2002, anul exploziei Hallyu. Desi scenaristul e unul coreean, se pot distinge doua caracteristici clare specifice fiecarei tari co-producatoare: in prima jumatate actiunea e lenta, dupa specificul filmelor istorice japoneze, pe cand in a doua, actiunea se dezlantuie intr-o avalansa de evenimente spuse cu suflet in purul stil coreean. E un lucru ce trebuie remarcat, deoarece rar ti-e dat sa vezi combinatia specificului celor doua cinematografii est-asiatice atat de diferite intr-un mod atat de cursiv si placut ochiului cum a reusit regizorul coreean. Coregrafia scenelor de lupta e una destul de reusita, in special ca aceasta e pusa in scena de Takakura Eizi, ce a colaborat mult timp cu Akira Kurosawa. Luptele sunt realiste, simple si unele scene destul de des taiate cand vine vorba de redarea unor salturi periculoase. Scenariul incearca sa puna fata in fata 2 mentalitati diferite – cea japoneza cu mitul samuraiului neinfricat (instrumentul koto e simbolul traditionalei Japonii), si cea coreeana cu mitul Sabiei Celeste a Saulabilor si a instrumentului muzical traditional guomungo.

O fictiune captivanta si sensibila, un film orice s-ar spune bun, ce merita vazut de pasionatii de filme de epoca.

Traducere in premiera in Romania efectuata de gligac2002 – Asia Team Rmania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Jang Chul Soo a avut o adevarata surpriza cand a încercat sa puna în practica hotararea luata. Desi parea simplu sa-i gaseasca Annei adresa cu ajutorul numarului de telefon si a informatiilor despre iaht, se dovedeste ca numarul telefonic nu exista, cum nici iahtul nu exista conform evidentelor portuare. Mai mult chiar, politia nu a primit nici o reclamatie pentru o persoana disparuta, care sa corespunda semnalmentelor Annei. Ceea ce el nu stie e ca asistentul Gong nu a stat degeaba, iar cand ai banii lui Billy Park si motivatia asistentului Gong, sa stergi toate urmele e foarte la ureche! Totusi, îi ramane speranta vindecarii amneziei, asa ca apeleaza pentru sfaturi la specialistul care a tratat-o pe Anna Jo în spital. La acelasi specialist apeleaza si Billy Park, si desi cei doi pun întrebari diametral opuse, primesc acelasi raspuns: orice e posibil, nimic nu e cert. Asa ca Chul Soo începe sa faca ceea ce-i sta în putinta pentru a grabi procesul de recuperare si primul lucru la care se gandeste e sa o duca pe Anna în locurile în care au avut primele întalniri. Doar ca, desi Anna are flash-uri cu amintiri despre aceste momente, pretinde în continuare ca nu-si aminteste nimic. Sa fie oare din cauza sentimentelor care le are pentru Jang Chul Soo? Sau poate e din cauza ca în ciuda vietii dificile pe care o traieste, sa simta ca apartine unei familii e un sentiment irezistibil.

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Viata continua sa-i ofere Annei experiente inedite, pentru ca Jang Chul Soo o ia cu el cand primeste ca lucrare sa zugraveasca cateva faruri. În acest fel face cunostinta cu bidineaua si cu munca în aer liber. Doar ca ajung sa profite de aerul liber mai mult decat era planificat initial, dupa ce Anna gaseste pe plaja un vas ceramic îngropat în nisip. Cum plaja respectiva era pe o insula, iar în imaginatia lui, Jang Chul Soo se vedea deja descoperitorul unei comori si beneficiarul direct al descoperirii, hotaraste sa ramana pana a doua zi, pentru a putea cauta cat mai multe vestigii. Vizita la magazinul de antichitati îl readuce cu picioarele pe pamant si înapoi la munca adevarata, asa ca Yu Kyeong îl gaseste la farul cu amintirile lor, cand aceasta vine sa jeleasca dupa recent desfacuta logodna. Ca orice îndragostit, Jang Chul Soo are ochelari de cal cand e vorba de Yu Kyeong, spre nemultumirea Annei, careia intuitia-i spune cate ceva despre intentiile nedeclarate ale rivalei. Si în concordanta cu caracterul ei, îsi exprima deschis nemultumirea, ocazie cu care Jang Chul Soo înca o data o ameninta cu despartirea. Asa ca tensiunea între cei doi creste din nou, fapt ce determina o schimbare de atitudine în comportamentul femeii. Dupa toate astea, Jang Chul Soo realizeaza ca dorinta de razbunare a palit iar el a devenit destul de confuz. Asa ca ia decizia de a o restitui celor care-i stiu adevarata identitate. Zis si facut! Dar cum se vor realiza aceste din urma planuri?

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Uneori stai sa te intrebi daca ceva atragator precum succesul e raspunsul la efortul unor realizatori de film ce distribuie cativa actori de carton ce-si joaca rolul 15 minute din durata filmului si devin peste noapte vedete. Intr-o lume in care totul se desfasoara la viteza luminii, chiar ajungi sa te intrebi daca faptul ca un actor devine vedeta peste noapte e o dovada a talentului sau actoricesc sau doar rampa de lansare spre o cariera esuata. Exista si un exemplu evident, cel al actritei Kim Sun Ah, devenita vedeta peste noapte pentru rolul din serialul de comedie “My Lovely Kim Sam Soon”, dar care din 2005 pana in 2008 nu a mai aparut in nici un serial. Sa insemne asta ca popularitatea i-a scazut ? Sau ca a avut nevoie de o schimbare radicala de imagine fata de cea cu care a atins culmile consacrarii intr-un singur rol ? Actorul Song Kang ho a reusit sa se mentina in topul actorilor coreeni de mai bine de un deceniu, alegand filme echilibrate, roluri cu merite artistice, cu accente puse pe calitatea interpretarii. Poate de aceea succesul lui Kim Yun-seok, prietenul sau de o viata, e mult mai frapant. Acesta a inceput cu roluri marunte in filme de genul “My Girl and I” sau in seriale de mana a treia, atingand culmile succesului abia odata cu “The Chaser” (2008). Un an mai tarziu, isi repeta prestatia in “Running Turtle”, care avea sa ramana unul din filmele de top ale anului 2009 in Coreea. Cu peste 3 milioane de bilete vandute in cinematografe, filmul ce a facut senzatie in vara lui 2009 si despre care s-a spus ca ar calca pe urmele lui “The Chaser” a fost, la sfarsitul anului, cel de-al 10-lea cel mai bine vandut film coreean din 2009. Scenariul si regia au fost semnate de Lee Yeon-woo, care debutase in 2002 cu o comedie cvasi-necunoscuta, “2424”, acesta aflandu-se la debutul ca scenarist. Pornind de la aceasta premise – un actor pe val dupa “The Chaser”, un scenariu de incepator si niste actori secundari mai mult necunoscuti, Lee Yeon-woo a reusit sad ea lovitura cu “Running Turtle”, exploatand imaginea detectivilor locali ce a aparut in filmul coreean incepand cu 1993, dar care au atins culmile odata cu “Memories of Murder” si “The Chaser”.

Sectia de politie din Yesan, Coreea de Sud. Zarva, multa lume care aparent lucreaza, interogheaza, completeaza depozitii. Si totusi, unii au timp sa razuiasca lozuri sau sa discute despre luptele de tauri, insusi seful sectiei fiind mare fan al taurului Taifun care, spre nefericirea lui, nu participa la urmatoarea reprezentatie la care ar pariat pe el. In urma unei actiuni de rutina impotriva unei retele de prostitutie, detectivul Jo Pil-seong – familist convins, cu doua fete de scoala primara si cu o sotie ce e cocosul din casa, dramuind la sange fiecare banut in ziua de salariu a sotului sau – neglijeaza starea de sanatate a “pestelui” retinut si dupa ce acesta ajunge la spital, el e suspendat pe o perioada de 3 luni. Initial incearca sa ascunda suspendarea de sotia lui, incercand sa se imprumute de la colegi, insa planul esueaza. Intr-un gest disperat, ia fara incuviintarea sotiei carnetul de cec cu economiile acesteia de 6.000 de dolari si ii pariaza la luptele de tauri. Impotriva puternicului Taifun, care desi racit e lasat sa participe. Intamplarea face ca taurul pe care a pariat Pil-seong sa castige, aducandu-i de 3 ori suma pariata in buzunar. Doar ca a doua zi cand sa mearga sa-si ridice castigul de la intermediarul la care a apelat, constata ca acesta a fost atacat, iar banii i-au fost furati. El insusi da peste hot, care ii aplica o corectie serioasa si-l lasa incatusat. A doua zi cand un caine il trezeste, abandonat langa o strada principala, realizeaza ca cel care l-a atacat era un periculos evadat dat in urmarire nationala, expert in arte martiale si deosebit de periculos. Cum nimeni din sectie nu-l crede, in special ca e suspendat si luma il stie impatimit al alccolului, Pil-seong se decide sa porneasca de unul singur in cautarea evadatului si a banilor ce i-au fost sustrasi.

“Running Turtle” e un film politist cum nu s-au mai facut multe dupa 2005, cand acest gen a cunoscut un regres in Coreea. Regasim lumea mediului rural coreean, cu o mica sectie de politie si cu prea multi politisti sustinuti de la buget, in mare masura incapabili, ce au de rezolvat cazul capturarii unui periculos evadat. Regasim NIS, Serviciul Secret trimis sa rezolve de la centru cazul si eternul conflict de jurisdictii intre centru si politia locala, exponent al unui stereotip lansat la Hollywood cum ca tipii in costum de la centru sunt cei mai tari “din parcare”, in timp ce politistii locali sunt niste taranoi cu mentalitate retrograda. Poate ca acesta e si unul din motivele pentru care acest gen de filme cu intriga politista s-au rarit in ultimii ani, tocmai pentru ca se exploatau niste sabloane mult prea cunoscute in intreaga lume datorita filmelor de gen americane. Atmosfera e una de mic orasel de provincie in care toata lumea stie ce face toata lumea, iar pitorescul peisajului e completat de luptele de tauri si pariurile facute cu acest prilej, amintindu-ne de atmosfera road-movie-ului “Rolling Home with a Bull”. Pe acest fundal se impletesc destinele personajelor, in centrul atentiei, ca vioara numarul unu fiind detectivul Pil-seong, tatal a doua fete de elementara ce lucreaza ca detectiv la politia Yesan, traind dinr-un salariu mizer si cicalit toata ziua de nevasta lui. Drama acestui personaj e bine ascunsa in spatele infatisarii dezordonate si usor supraponderale a detectivului, care la o prima vedere numai politist nu pare. Dar cum in spatele unui om ce-si ineaca amarul in bautura intotdeauna se ascunde o poveste, vom avea ocazia sa asistam la o transformare lenta a acestui personaj, de la detectivul tacut si oarecum satul de munca pe care o face la un personaj aduns in pragul disperarii, care nu mai poate tine in el umilinta de a i se spune politist, fara a se comporta ca atare. Titlul filmului (“Testoasa care alearga”) este o metafora ce se refera la acest detectiv, comparabil cu o testoasa ca reactii, dar pentru care fuga inseamna disperarea de a ajunge undeva mai repede “grabindu-te incet”. Pentru neputinta de a fi testoasa, a alerga inseamna sa-ti depasesti limitele cu orice pret, or exact acesta este mesajul acestui film. Iar in momentul in care salvarea propriei familii de la destramare devine un tel in sine, povestea capata accente dramatice. . Farmecul filmului sta in faptul ca regizorul reuseste sa-ti induca starea de somnolenta, indiferenta si lentoare a testoasei, si sa-l anime doar atat cat personajul sa poata iesi din carapacea sa si sa ne arate ceea ce trebuie. Exista note de ironie fina, iar coloana sonora contribuie din plin la aceasta, dand impresia unei comedii negre despre viata pur si simplu. Melodiile instrumentale ritmate dau senzatia unei comedii, insa in realitate drama vietii de zi cu zi e comedia inssasi a acestui film. Din acest punct de vedere, regizorul a fost la inaltime.

Un film surprinzator de reusit, chiar daca mijloacele de redare ale povestii sunt foarte simple. In distributie nu apar actori cu nume (Poate doar Kim Yun-seok e mai cunoscut) iar povestea la o prima vedere nu e una extraordinar de atragatoare. “Running Turtle” are ceva din realismul unui “The Yellow Sea” sau “Poongsan”, nimic nu este cosmetizat sau redesenat prin efecte speciale comerciale costisitoare, si desi porneste de la premisa unui film politist pur comercial, e situat undeva la granita dintre comercial si real. Personajul central si, subsidiar, celelalte personaje – care parca se aliniaza in functie de evolutia evenimentelor din unghiul protagonistului – au o interpretare naturala, lipsita de teatralism si par credibile datorita apropierii de realitate. Nu e genul de film in care totul e lapte si miere si dupa care sa spui “aceasta e tara unde as dori sa traiesc” deoarece arata acea latura mai putin placuta a Coreei – lumea din mediul rural pe cale de modernizare, cu toate tarele ei. Insa poate tocmai datorita acestei combinatii filmul e unul reusit, avand capacitatea de a ne scoata din monotonia productiilor comerciale in care accentul e pus pe spectaculos. Cu siguranta “Running Turtle” nu e o capodopera, nici nu aspira sa atinga culmile atinse de “The Chaser”, cum multi au fost tentati sa afirme (la vremea lui, “The Chaser” a avut un buget foarte mic iar din distributie faceau parte actori aproape necunoscuti, insa filmul a fost cea mai mare lovitura din istoria filmului coreean). Este insa original de amuzant cand trebuie sa fie astfel, fara a intrece nota. Cand aspectele dramatice ies la iveala, regizorul ofera realism, lucru cu siguranta bine primit in special intr-o perioada in care prea multe filme pun accentual mai intai pe ostentatie. Intr-adevar, filmul e in principiu o poveste creionata in jurul unui “om-orchestra” – actorul Kim Yun-seok, ce-l interpreteaza pe detectivul Pil-seong, insa acesta reuseste atat de bine sa isi traiasca rolul incat reuseste sa se ascunda pe sine inauntrul capcanelor filmului, transformandu-l intr-o experienta mult mai satisfacatoare. “Running Turtle” e un film semi-comercial ce a reusit sa faca bani frumosi la box-office, sa nu insulte inteligenta audientei si, poate lucrul cel mai important, sa ramana un film viu in niste ape tot mai mult controlate de “rechini” descurajatori (filme comerciale straine si autohtone spectaculoase). Si ca sa incheiem tot ca o metafora, “Running Turtle” e ca o testoasa ce ce alearga in propriul ei ritm, dar care intr-un final ajunge la destinatie. Dupa acest obiectiv insdustria coreeana de film trebuie sa alerge, pentru a ramane una atractiva si mai ales originala.

Multumim pentru traducere colegei Daniela Capalna – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Jang Chul Soo se afla intr-o situatie nu tocmai de invidiat. Pe de o parte o are pe Anna, falsa iubita cu care locuieste si petrece tot mai mult timp, iar pe de alta parte este fosta iubita Yu Kyeong, care desi are planuri sa se casatoreasca in scurt timp si sa plece in America, continua sa-i tot apara in cale. Sentimentele pentru cea din urma inca exista in sufletul lui, desi a fost parasit cand situatia lui familiala s-a complicat si Yu Kyeong nu incearca prea tare sa taie legaturile trecutului, dimpotriva, da senzatia ca se agata tot mai mult Chul Soo. Iar pentru Anna… dorinta lui de razbunare pare ca e inlocuita tot mai des cu sentimente si gesturi protective. Inca n-a renuntat la planul initial, dar “tortura” trece in plan secundar, sfarsind prin a-i purta de grija si a o invata diverse lucruri cum ar fi sa spuna “Multumesc” si “Imi pare rau”, si cum rufele pot fi calcate… Evident ca oscilatia intre cele doua fete nu ramane neremarcata de Anna care cu surpriza descopera sentimentul geloziei. Pe de alta parte, Billy Park informat de asistentul Gong de planurile lui Jang Chul Soo de a o restitui pe Anna Jo dupa trecerea unei luni, se intoarce din drumul lui spre America, hotarat sa o recupereze cu orice pret, pentru a evita sa-i fie descoperita intentia de abandon. Cum vor evolua relatiile in cele doua triungiuri amoroase? Spre deliciul spectatorilor, lucrurile doar se complica!

Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com

Inca de pe acum se cristalizeaza o rivalitate si o posibila intriga pe viitor. Chang Hee, fiul modestului majordom de la vila lui Jang Do Hyeon, e stralucit la matematica in clasa sa. Acest lucru starneste furia lui Il Moon, fiul rasfatat si ingamfat al potentului Do Hyeon, in special ca la sfarsit de trimestru Il Moon din nou e al doilea in clasa datorita matematicii. Reprosurile tatalui dau nastere unui sentiment de frustrare, care va izbucni cu prima ocazie cand va da ochii cu Chang Hee, Umilinta la care e supus Gi Cheol, majordomul, de catre Il Moon nu poate fi indurata de Chang Hee, care face un gest necugetat. Devine astfel clar ca Il Moon va fi dusmanul lui de moarte. Intre timp, In Hwa, sora mai mica a lui Il Moon, face ce face si se agata cumva de Kang San, nepotul presedintelui santierului naval, pe care il invita la o masa festiva la ea acasa. Acesta conditioneaza prezenta la fata locului de primirea in anturaj si a lui Hae Joo, dupa care i s-au aprins calcaiele. Neavand ce face, In Hwa o invita, cu jumatate de glas, si pe Hae Joo, a carei principala preocupare e sa reuseasca sa duca din mancarea ramasa si familiei ei flamande. Dar rautatea lui Il Moon si ingamfarea dusa la extrem distrug totul: batranul majordom este mustrat de ditamai tancul, cu o nerusinare nemarginita, iar Hae Joo simte nevoia sa-i atraga atentia beizadelei rasfatate ca lipsa de maniere e nepotrivita pentru un tanar de varsta lui. Fara a sta prea mult pe ganduri, acesta ia un pahar cu apa si, dupa ce o numeste cersetoare pentru ca a indraznit sa ia mancarea ramasa pentru familia ei, ii arunca in fata un pahar cu apa rece. Lucrurile tind sa degenereze, caci nici Chang Hee si nici Kang San nu pot ramane impasibili. Cum va depasi acest moment Hae Joo ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com