Una din cele mai impresionante si de succes coproductii coreeano-chinezesti din toate timpurile a fost transpunerea in acest an pe ecran a romanului occidental “Legaturi periculoase” in decorul fermecator al Shanghai-ului anului 1931. Filmarile la “Dangerous Liaisons” au inceput in toamna lui 2011, iar in mai 2012 filmul avea premiera mondiala la Cannes. Abia in aceasta toamna productia a intrat si in circuitul cinematografelor, mai intai in China, pe 27 septembrie, iar apoi si in Coreea, cu doar o luna in urma, pe 11 octombrie. Filmul are la baza un roman clasic al literaturii franceze de secol XVIII, “Les Liaisons Dangereuses” al lui Pierre Choderlos de Laclos, insa scenariul a fost adaptat la realitatile Shanghai-ului interbelic si nuantat de celebra scriitoare si scenarista chineza Yan Geling (scenarista lui “Flowers of War”). Prima ecranizare a romanului a fost realizata de marele regizor Roger Vadim, in 1959, in care Gerard Phillipe interpreta rolul principal. In 1988, Stephen Frears realiza cea mai celebra ecranizare a povestii intr-un film cu John Malkovich, Glenn Close, Michelle Pfeiffer si Uma Thurman, film distins cu 4 nominalizari si 3 premii Oscar, o ecranizare fidela romanului, cu actiunea petrecuta in secolul XVIII. Un an mai tarziu, in 1989, Milos Forman regiza Valmont, cu Colin Firth, Anette Benning si Meg Tilly. O adaptare mai putin de succes a povestii la zilele noastre s-a incercat la Hollywood in 1999, odata cu “Cruel Intentions”, in timp ce in 2003, coreeanul Lee Jae-yong muta actiunea povestii in Joseonul secolului XVIII, intr-un film cu Lee Mi-sook, Jeon Do-yeon si… Bae Yong-jun. Iar aceasta este doar lista ecranizarilor, caci vorbim de un adevarat fenomen cultural cand spunem “Dangerous Liaisons”: au existat seriale si filme de televiziune pornind de la aceasta tema, teatru radiofonic, opera, balet, adaptari la teatru.

Cel care, insa, a reusit sa dea viata unui scenariu care nicidecum nu plictiseste, luand in considerare cate ecranizari s-au facut deja pornind de la acest roman, a fost remarcabilul regizor coreean Hur Jin-ho, omul din spatele unor filme memorabile: “Christmas in August”, “One Fine Spring Day”, “April Snow”, “Happiness” sau “A Good Rain Knows”. De aceasta data Hur Jin-ho se afla in fata primului film de epoca (chiar daca recenta), insa amprenta stilului sau inconfundabil este mai mult decat vizibila. Un regizor ce s-a dedicat cu precadere analizarii, in filmele sale, a relatiilor conjugale sau de prietenie din cadrul unui cuplu, Hur Jin-ho nu se dezminte nici de aceasta data, realizand un film cu una din cele mai complexe si cunoscute povesti de gen din istoria literaturii universale: un triunghi amoros complicat, cu implicatii pentru fiecare participant la drama.

Protagonistii sunt actori cu nume si renume, atat in China cat si in Coreea. Rolul principal masculin ii revine seducatorului Jang Dong-gun, care la 40 de ani e mai in forma ca niciodata, avand o prestatie brilianta, poate cea mai reusita din intreaga sa cariera, cel putin in materie de filme pentru marele ecran. Protagonistele feminine sunt doua mari actrite ale Chinei, nimeni alta decat renumita Zhang Ziyi si Cecilia Cheung, fosta sotia a lui Nicholas Tse (multa vreme cel mai mediatizat cuplu din show-biz-ul din Hong Kong). Amandoua actritele au o interpretare de top, iar daca mai adaugam la interpretarile ireprosabile ale protagonistilor si pe cele pline de personalitate ale actorilor din rolurile secundare, avem toate premisele pentru o productie memorabila. Acest lucru a si fost confirmat, de altfel, de succesul de box-office al productiei in China. In prima saptamana de la lansare, filmul a ocupat prima pozitie in box-office-ul chinezesc, ceea ce e un adevarat recod domestic cata vreme vorbim de un film regizat de un coreean si avand in rolul principal un protagonist coreean. La 11 zile de la lansare, filmul a obtinut incasari de peste 8 milioane de dolari, in timp ce in Coreea la o luna dupa lansare a incasat aproape 2 milioane de dolari. Trebuie mentionat si faptul ca prezenta filmului la numeroase festivaluri internationale din mai pana in prezent (si va continua sa fie prezent pana in prima jumatate a anului viitor) a reprezentat o carte de vizita suficienta pentru a convinge distribuitorii americani sa-l achizitioneze si sa-l distribuie pe continentul nord-american, lucru pe care nu orice film asiatic il reuseste.

Xie Yi Fan e un Don Juan modern al Shanghai-ului anului 1931, un oras ce imita prin stilul de viata si contraste marile orase de peste ocean, cosmopolit, pe care japonezii inca nu ajunsesera sa-l stapaneasca. Revolte spontane indemnau populatia chineza sa-si recastige onoarea si sa boicoteze produsele japoneze, iar spectacolele de opera unde participa intreaga protipendada erau deseori intrerupte de tineri studenti ce imprastiau de la balcon manifeste anti-japoneze. Fan duce un stil de viata boem, de playboy instarit pentru care fiecare clipa e o aventura traita la maxim in compania vreunei domnite naïve, seduse si mai apoi abandonate. Nu de putine ori promisiunile facute cate uneia dintre acestea se naruiesc ca un balon de sapun intr-o clipa in momentul in care o alta “aleasa eterna” isi face aparitia pe neasteptate la resedinta luxoasa a playboy-ului. Nu de putine ori acesta se vede nevoit sa o stearga “englezeste”, lasand in urma strigatele disperate de furie ale primadonelor inselate, ce se trezesc si cu onoarea, si cu castitatea definitiv compromise intr-o societate conservatoare si necrutatoare. In aceasta lume cruda in care aparentele de multe ori justificate prin mentalitatea traditionalista inseala, Fan e ca un peste in apa. El stie un singur lucru: sa te indragosti de cineva inseamna sa pierzi. Si totusi, sufletul lui ravneste la o creatura la fel de usuratica in atitudine, domnisoara Mo, vaduva ce tocmai fusese umilita in public dupa ce magnatul cu care urma sa se recasatoreasca o paraseste in favoarea unei tinere fecioare de doar 16 ani. Compromisa in presa de scandal a vremii, aceasta decide sa se razbune pe fecioara Beibei de care s-a indragostit magnatul. Si cum poate face asta daca nu prin intermediul lui Fan, pretendentul la sufletul ei, eternul refuzat, cu care face un pariu in care isi pune in joc propria persoana. Aceasta ii cere lui Fan sa o seduca pe Beibei, sa-i rapeasca fecioria, iar mai apoi s-o abandoneze, facandu-l de rusine pe magnat. Fan gaseste prea usoara aceasta misiune, si pune ramasag cu Mo pe faptul ca va reusi sa o seduca pe Fenyu, o verisoara indepartata de-a lui ce tocmai sosise in Shanghai cu bunica ei. Fenyu reprezinta adevarata provocare pentru Fan, caci ramasa vaduva si cu sufletul la raposatul ei sot, aceasta era o persoana retrasa, introvertita si deloc naiva, stiind de reputatia varului ei. Dar niciodata socoteala initiala nu se potriveste cu ceea ce destinul scoate in cale, in special cand e vorba de jocul cu sentimentele unei persoane…

Fara indoiala celebritatea povestii a facut inconjurul mapamondului datorita productiei hollywoodiene din 1988. Insa cand vine vorba de un remake, orice comparatie cu alte variante ale aceleiasi povesti trebuie sterse din mintea spectatorului. In special cand vorbim de 2 cinematografii atat de diferite. De ce oare filmul lui Vadim din 1959, primul facut dupa roman, nu a avut succesul productiei hollywoodiene de peste 30 de ani ? De ce productia hollywoodiana ar fi mai presus de orice alta ecranizare ? Un fan infocat al cinematografiei decadente de peste ocean ar invoca imediat interpretarea actorilor sau meritele scenaristului, lucru usor de inteles in conditiile in care in ziua de azi nu se mai realizeaza astfel de filme, iar calitatea actorilor americani a scazut mult fata de acum 25 de ani. Dar acest argument nu este suficient. In special atunci cand esti limitat doar la productii occidentale, fara a cunoaste catusi de putin cinematografiile de pe alte continente. Ecranizarea din 2003 realizata de coreeni a fost una indrazneata si foarte controversata pentru traditionalismul filmului si in general a societatii coreene, fiind chiar cenzurat in unele parti ale sale. Insa una e sa vezi lucrurile prin prisma societatii coreene de secol XVIII si alta prin primsa celei franceze de secol XVIII prin ochii americanilor. Tocmai din acest motiv, orice comparatie trebuie stearsa din mintea unui cineflil adevarat. Daca pornim de la aceasta premisa si privim ecranizarea din acest an a lui Hur Jin-ho plasata in decorul romantic si totodata zbuciumat al Shanghai-ului ante-ocupatia japoneza, vom avea parte de o surpriza minunata. Suavul Jang Dong-gun aduce o nota a la Clark Gable in acest film, cu mustata si look-ul sau ce taie respiratia doamenlor in rolul libertinului Xie Yi Fan. Cecilia Cheung, mintea malefica feminina, “Miss Mo” are un sarm manipulativ de “femme fatale” irezistibil, in timp ce Zhang Ziyi o interpreteaza pe Du Yufen, o tanara vaduva inocenta ce devine obiectul unui ramasag lipsit de scrupule intre primii doi. Insa a te juca cu sentimentele si sufletul altora poate avea cateodata un recul puternic in masura sa doboare vanatorul din spatele pustii.

Decorurile sunt superbe; Shanghai-ul anilor ’30 a fost recreat de mari regizori precum Zhang Yimou (“Shanghai Triad”), James Ivory (“The White Countess”), Steven Spielberg (“Empire of the Sun) sau Ang Lee (“Lust Caution”). Din niciun astfel de film nu lipseau petrecerile fastuoase ale high-life-ului cu nelipsitele piese de jazz de pe fundal si toaletele fastuoase, razboaiele intre bande, insurectia politica si iminenta invazie japoneza. Hur Jin-ho reimagineaza Shanghai-ul ca o opulenta imagine rasariteana in oglinda a secolului XVIII parizian sau a secolului XIX vienez, cu Sali de opera pline si interpreti renumiti de opera chinezeasca, cu baluri de societate exuberante. Costumele personajelor, din matase fina si catifea sunt pline de culoare, iar interioarele sunt bogat impodobite cu accesorii opulente si elemente grandioase de Art Nouveau. Deseori ai impresia unei imersiuni intr-o lume mirifica ce-ti ofera o experienta senzuala unica, intretinuta de ritmurile de vals de pe coloana sonora, ce uneori devin mai accentuate, exploatand tensiunea momentului sau, din contra, inducand o stare de relaxare. Daca romanul original se dorea o critica la adresa decadentei burgheziei vechi, si aceasta ecranizare condamna senzualistii auto-distructivi din China pre-comuista ca aroganti, escroci si sadici patologic. Orice imixtiune a politicului in scenariul acestui film este, insa, ingropata foarte adanc, protestatarii din strada din acea perioada intersecatndu-se doar accidental cu povestea in sine, nefiind contextualizata.

Cu o rasturane de situatie interesanta fata de scenariul clasic, “Dangerous Liaisons” e in esenta o melodrama “de lux” in sensul prezentarii unei povesti dramatice din randul elitei unei societati ce-si traia ultimii ani de viata. Odata cu invazia japoneza si incheierea celui de-al doilea razboi mondial, razboiul civil va macina China, elitele vor fugi in Hong Kong in special si de acolo peste ocean, iar China mai apoi avea sa paseasca pe calea comunismului, astfel ca a privi decadenta personajelor prin prisma decadentei unei epoci aflate pe sfarsit, e unghiul cel mai potrivit de intelegere a acestui film. Dar cu extraordinara sa distributie, cu jocul deosebit in primul rand al lui Jang Dong-gun, aflat in fata rolului carierei, dar si al prestatiei remarcabile a lui Zhang Ziyi si Ceciliei Cheung, cu mana unui maestru ca Hur Jin-ho la timona, cu niste decoruri si costume ce-ti taie rasuflarea si care se potrivesc de minune personajelor si caracterului lor dar si unei epoci de mult apuse, “Dangerous Liaisons” e o realizare mai mult decat agreabila, o mica bijuterie venita de la minunatii oameni ai Extremului Orient ce da clasa multor productii de gen de peste ocean.

Traducerea a fost realizata in premiera si in exclusivitate pentru asiacinefili.com de gligac2002, timingul fiind realizat manual, linie cu linie. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com